ICCJ. Decizia nr. 4009/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4009/2011
Dosar nr. 1700/338/2008
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 36 din 3 martie 2010, pronunţată în Dosar nr. 1700/338/2008, Judecătoria Zărneşti, în baza art. 215 alin. (1), (3) C. pen. a condamnat pe inculpata O.R. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 9 luni.
A obligat inculpata la plata de despăgubiri civile în cuantum de 10.500 euro către părţile civile C.O. şi C.M.L., precum şi la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Decizia Tribunalului Braşov nr. 162/R din 13 martie 2008 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpata O.R. cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de înşelăciune în forma prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., activitatea de urmărire penală fiind iniţiată prin plângerea prealabilă a părţilor vătămate C.O. şi C.M.L.
În cauză au fost efectuate iniţial cercetări penale de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărneşti, care în urma probelor administrate a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatei pentru fapta ce a făcut obiectul cercetărilor, soluţie care a fost contestată de părţile interesate, părţile vătămate, plângerea acestora împotriva soluţiei de scoatere de sub urmărire penală fiind admisă de tribunal.
La dosarul cauzei a fost ataşat dosarul de urmărire penală nr. 627/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărneşti.
Pentru a lămuri cauza sub toate aspectele, în cursul urmăririi penale au fost administrate probe constând în înscrisuri, respectiv actele de proprietate ale terenului, antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între inculpată şi părţile vătămate, chitanţele de plată a preţului, actul de vânzare al aceluiaşi teren încheiat între inculpată şi numitul A.G., au fost audiate părţile vătămate, inculpata şi numitul A.G.
A mai reţinut instanţa de fond că din întregul context probator administrat se confirmă activitatea infracţională desfăşurată de inculpată, activitate constând în a induce în eroare pe părţile vătămate cu prilejul executării antecontractului încheiat cu acestea cu privire la intenţia inculpatei de a le vinde terenul indicat în antecontract, inducere în eroare săvârşită cu scopul de a le determina pe părţile vătămate să îi plătească inculpatei sume de bani în contul terenului ce urma a fi vândut acestora. S-a considerat că această faptă reuneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.
În ce priveşte latura civilă a cauzei instanţa a luat act de faptul că părţile vătămate s-au constituit părţi civile în cursul procesului penal, solicitând obligarea inculpatei la restituirea sumelor achitate de acestea cu titlul de preţ şi a sumei de 1.500 RON reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a respectivelor sume pe o perioadă de circa 5 ani de zile, scursă de la data plăţii şi până la data soluţionării cauzei.
Împotriva hotărârii sus-menţionate au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărneşti şi inculpata O.R., hotărâre criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia penală nr. 56/A din 15 februarie 2011, cu majoritate, Tribunalul Braşov a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărneşti şi inculpata O.R. împotriva Sentinţei penale nr. 36 din 3 martie 2010 a Judecătoriei Zărneşti, pe care a desfiinţat-o, dispunând achitarea acesteia pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) C. pen.
În baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen. a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă promovată de părţile civile C.O. şi C.M.L.
Împotriva hotărârii sus-menţionate a declarat recurs partea civilă C.O., hotărâre criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia penală nr. 412/R din 26 mai 2011, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis recursul declarat de partea civilă C.O. împotriva Deciziei penale nr. 56/A din 15 februarie 2011 a Tribunalului Braşov, pe care a casat-o şi a menţinut Sentinţa penală nr. 36 din 3 martie 2010 a Judecătoriei Zărneşti, pronunţată în Dosarul nr. 1700/338/2008.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs inculpata O.R. arătând în cererea de recurs scrisă aflată la dosar ca ";toate dovezile pe care le deţine în ceea ce priveşte datele acestui Dosar nr. 1700/338/2011 sunt de natură să se ia o decizie corectă în ceea ce o priveşte";.
La termenul de judecată din data de 10 noiembrie 2011, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, arătând că a fost pronunţat împotriva unei hotărâri definitive.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală, căile ordinare de atac prevăzute de legiuitor sunt apelul şi recursul.
În speţă, se constată faptul că inculpata a uzat de acestea, astfel încât în prezent ne aflăm într-un recurs la recurs, cale de atac neprevăzută de legea penală.
În cauza de faţă, ultima cale de atac ordinară prevăzută de lege şi de care a uzat inculpata, a fost soluţionată prin Decizia penală nr. 412/R din 26 mai 2011, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, ca instanţă de recurs, decizia pronunţată fiind definitivă.
Aşadar, nefiind prevăzută de lege calea recursului împotriva unor astfel de decizii, recursul declarat de inculpata O.R. este inadmisibil, urmând a se respinge ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. şi a obliga pe recurentă la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpata O.R. împotriva Deciziei penale nr. 412/R din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta-inculpată la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4015/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4008/2011. Penal → |
|---|
