ICCJ. Decizia nr. 4026/2011. Penal. Pornografia infantilă (Legea 678/2001 art. 18). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4026/2011
Dosar nr. 6137/30/2010
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism nr. 334/D/P/2007 emis la data de 20 iulie 2010 şi înregistrat la Tribunalul Timiş sub nr. 6137/30/2010 la data de 21 iulie 2010, inculpatul P.C.I. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de pornografie infantilă prin sisteme informatice, fapte prevăzute de art. 51 din Legea nr. 161/2003 şi art. 18 din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În fapt, s-a reţinut în sarcina inculpatului P.C.I. că în perioada 2004 - februarie 2010 a procedat, în repetate rânduri, la acte materiale din sfera pornografiei infantile prin sisteme informatice, în sensul că a produs în vederea răspândirii, a pus la dispoziţie şi a transmis materiale pornografice cu minori prin intermediul sistemelor informatice, deţinând fără drept astfel de materiale pornografice în sisteme informatice.
De asemenea, inculpatul a comis acte din sfera traficului de persoane cu minori în sensul că a expus, a răspândit şi a deţinut în vederea răspândirii filme, fotografii sau alte suporturi vizuale care reprezintă poziţii sau acte sexuale cu caracter pornografic ce implică minori.
Prin Sentinţa penală nr. 42/PI din 27 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 6137/30/2010, în baza art. 3201 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă cererea inculpatului privind aplicarea procedurii reglementate de art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu aplicarea art. 42 C. pen. a fost condamnat inculpatul P.C.I. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, lit. b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu aplicarea art. 42 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, lit. b), d) şi e) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, lit. b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii din data de 25 februarie 2010 şi a arestului preventiv de la data de 26 februarie 2010 la zi.
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 998, 999 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 euro, în lei la data executării, daune morale către partea civilă C.A. şi au fost respinse în rest pretenţiile civile ale părţii civile.
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. s-a luat act că părţile vătămate C.C., P.D. şi M.D.A. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
S-a luat act că numiţii M.A., B.D. şi C.M.D. nu au participat în procesul penal în calitate de părţi vătămate.
În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de 64.760 euro, 1.443 lire sterline şi 4.312 dolari SUA, bani dobândiţi prin săvârşirea infracţiunilor.
În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui laptop, un hard-disk cu capacitatea de 80 GB, un hard-disk cu capacitatea de 60 GB, un hard-disk cu capacitatea de 40 GB, un hard-disk cu capacitatea de 20 GB, un hard-disk cu capacitatea de 80 GB şi un card de date O. de capacitatea 2 GB.
În baza art. 109 C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpat a următoarelor bunuri: un hard-disk cu capacitatea de 40 GB, un hard-disk cu capacitatea de 200 GB, un memorystick cu capacitatea de 4 GB şi un număr de 26 CD-uri şi DVD-uri corpuri delicte la dosarul cauzei.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 9.000 RON cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.130 RON cheltuieli judiciare către partea civilă C.A.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut următoarele:
În perioada 2004 - 2006, inculpatul P.C.I. a locuit în mai multe apartamente din Timişoara pe care le-a închiriat, respectiv pe str. L., Calea T., str. S.B.
În aceste apartamente, inculpatul a desfăşurat mai multe activităţi ce pot fi circumscrise noţiunii de pornografie infantilă, activitatea acestuia fiind facilitată de provenienţa socială a minorilor racolaţi, aceştia fiind recrutaţi din medii sărace, familiile lor fiind lipsite de posibilităţi financiare.
Inculpatul P. a procedat, în această perioadă, la racolarea unor minori din diferite zone ale municipiului Timişoara, utilizând o strategie de ademenire. Astfel, oferindu-le minorilor diferite sume de bani şi alte foloase - îmbrăcăminte, mâncare, computere etc., inculpatul i-a determinat pe aceştia să se lase implicaţi în acte de pornografie infantilă, la cererea şi indicaţiile inculpatului minorii manifestând un comportament sexual explicit constând în simularea de acte sexuale şi exhibarea zonelor genitale, timp în care inculpatul i-a fotografiat şi filmat.
S-a reţinut că aceasta este şi situaţia părţii vătămate C.C., care a fost racolat de inculpat prin intermediul martorului B.V. Inculpatul i-a propus părţii vătămate ca în schimbul unor sume de bani cuprinse între 30 şi 150 euro, să execute mai multe fotografii în care apărea dezbrăcat.
De asemenea, s-a reţinut că acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu părţile vătămate P.D. şi M.D.A., şi aceşti minori fiind racolaţi de către inculpat în scopul fotografierii lor în timp ce manifestau acte sexuale implicite.
Pe lângă oferirea de bani, prima instanţă a reţinut că inculpatul le-a oferit copiilor şi mici cadouri, cum ar fi cumpărarea unei biciclete sau efectuarea unor excursii.
Stimulaţi de posibilitatea obţinerii unor câştiguri materiale, minorii au acceptat propunerea inculpatului. În acest sens, ei au fost de acord să se dezbrace şi au simulat diverse activităţi sexuale, timp în care inculpatul i-a fotografiat şi filmat.
După fotografierea şi filmarea minorilor, inculpatul a procedat la stocarea materialelor pe calculatoarele deţinute în imobilele închiriate. Aceste materiale au fost apoi oferite spre vânzare prin intermediul serviciilor de comunicare şi transfer de fişiere disponibile pe internet, clienţi fiind de regulă persoane cu preocupări din sfera exploatării sexuale a minorilor.
În acest sens, s-a reţinut că inculpatul a intrat în contact cu persoane consumatoare de materiale pornografice cu minori, oferindu-le acestora spre vânzare mai multe astfel de imagini realizate personal. Astfel, materialul probator a confirmat faptul că inculpatul a procedat, în repetate rânduri, la expunerea, iar apoi la distribuirea sau vânzarea de fotografii sau filme în care minorii apăreau în diferite ipostaze de natură pornografică. În vederea atingerii scopului urmărit, inculpatul le-a solicitat personal minorilor să intre în corespondenţă cu diverşi cetăţeni străini, după ce, în prealabil, le-a creat conturi personalizate de poştă electronică. Prin intermediul acestor dialoguri, inculpaţii erau puşi să-şi afirme potenţialul interes de a fi vizitaţi de cetăţeni străini, de a locui împreună cu aceştia, de a pleca în diferite excursii, limbajul utilizat fiind de factură obscenă.
Cea mai mare parte a materialelor pornografice cu minori a fost expediată de inculpat prin serviciile de comunicare disponibile pe internet. În acest sens, el s-a folosit de poşta electronică, utilizând mai multe adrese, şi, în acelaşi timp, a utilizat serviciile de comunicare în timp real - M., MS., I., S. Sumele de bani obţinute în urma acestor operaţiuni au fost transmise inculpatului prin serviciile de transfer monetar rapid W.U. şi M.G.
Tot în cursul anului 2004, în timp ce locuia la adresa din Timişoara, str. L., inculpatul l-a găzduit şi pe martorul C.M.D., care era minor la data respectivă. Martorul a fost adus la locuinţa inculpatului de către numitul P.P.M.F., un cetăţean francez cu domiciliul în Anglia, cunoscut ca fiind implicat în acte de pornografie infantilă. În perioada cât a locuit la inculpat, martorul a acceptat, contra unor sume de bani, să fie fotografiat în ipostaze indecente şi să întreţină raporturi sexuale atât cu P., cât şi cu P.
Prima instanţă a constatat că perseverenţa inculpatului s-a manifestat şi în perioada care a urmat, respectiv 2007 - 2010, astfel, în această perioadă inculpatul a realizat în repetate rânduri materiale de natura pornografiei infantile, victime fiind părţile vătămate C.C. şi M.A.. Activitatea infracţională s-a desfăşurat în mai multe imobile din Timişoara, respectiv pe str. M.T., bd. V.B. şi str. D.T.
S-a mai reţinut că în cursul anului 2007 inculpatul l-a abordat şi ademenit pe minorul C.A.C., care era fugit de la domiciliul său din Hunedoara şi care se afla la Timişoara în căutarea unui loc de muncă plătit. Este de subliniat faptul că în acel moment, când a fost găsit de inculpat, partea civilă nu avea nici un adăpost, întreţinându-se din prestarea unor munci ocazionale.
În acest context, aflând care este situaţia minorului în timp ce se afla pe o terasă unde partea civilă făcea curăţenie, inculpatul l-a ademenit cerându-i să vină să locuiască împreună şi promiţându-i hrană şi mici cadouri în schimbul efectuării unor servicii de curăţenie. Partea civilă a acceptat, C.A. mutându-se efectiv în locuinţa închiriată de inculpat.
După câteva zile, inculpatul i-a propus minorului să se lase fotografiat dezbrăcat, promiţându-i în schimb diferite recompense în bani sau alte bunuri (calculator, bicicletă). Minorul a acceptat această ofertă şi, prin urmare, a acceptat să se dezbrace complet, la cererea inculpatului aşezându-se în diferite poziţii obscene.
Fotografiile în care minorul C.A.C. a apărut au fost copiate de inculpat pe calculatorul existent în locuinţă. Ulterior, aceste fotografii au fost vândute mai multor consumatori internaţionali de pornografie infantilă - N.T., J.M., P.P.
S-a mai reţinut că în cursul anului 2008 inculpatul, în aceeaşi manieră, a realizat diferite materiale de natură pornografică cu minori în care apar atât C.A.C., cât şi C.C. Aceste materiale au fost descărcate de inculpat pe calculatorul personal în scopul distribuirii acestora prin metodele anterior arătate. Astfel, pe lângă cei trei clienţi arătaţi mai sus, au fost identificaţi mai mulţi cetăţeni străini - P.G.M., K.B., M.S., M.R., cunoscuţi de autorităţile judiciare britanice, franceze şi germane pentru preocupările consecvente în domeniul exploatării sexuale a minorilor, care au expediat diferite sume de bani pe numele inculpatului.
De asemenea, prima instanţă a reţinut că în perioada 2008 - 2010, inculpatul a procedat în mod constant şi la derularea de acte de pornografie infantilă printr-un alt serviciu pus la dispoziţie de aplicaţiile internet. Este vorba de procurarea şi răspândirea de materiale din sfera pornografiei infantile prin serviciul online oferit de reţeaua G. Astfel, s-a constatat că materialul probator administrat în cauză vorbeşte despre un volum de peste 16.000 de imagini şi 500 de înregistrări video de materiale pornografice cu minori procurate de inculpat şi răspândite către utilizatori abonaţi ai reţelei G.
Prima instanţă a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 51 din Legea nr. 161/2003 constituie infracţiune producerea în vederea răspândirii, oferirea sau punerea la dispoziţie, răspândirea sau transmiterea, procurarea pentru sine sau pentru altul de materiale pornografice cu minori prin sisteme informatice ori deţinerea, fără drept, de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic sau un mijloc de stocare a datelor informatice.
De asemenea, s-a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 18 din Legea nr. 678/2001 constituie infracţiune şi fapta de a expune, a vinde sau de a răspândi, a închiria, a distribui, a confecţiona ori de a produce în alt mod, a transmite, a oferi sau a pune la dispoziţie ori de a deţine în vederea răspândirii de obiecte, filme, fotografii, diapozitive, embleme sau alte suporturi vizuale, care reprezintă poziţii ori acte sexuale cu caracter pornografic, ce prezintă sau implică minori care nu au împlinit vârsta de 18.
Examinând materialul probator administrat în cauză, prima instanţă a constatat că faptele reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor mai sus-arătate.
S-a reţinut că atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a adoptat o poziţie relativ sinceră, recunoscând implicarea sa în diferite activităţi de pornografie infantilă.
Astfel, s-a reţinut că inculpatul a recunoscut faptul că în perioada 2004 - 2005 a realizat mai multe materiale pornografice în care au apărut minorii C.C., P.D., M.D.A. şi C.M.D., poze pe care le-a descărcat direct în calculator.
În ceea ce priveşte materialele realizate ulterior, s-a constatat de către instanţa de fond că inculpatul a arătat că a realizat mai multe fotografii şi filme, cu caracter pornografic, în care apar minori. În aceste fotografii sau filme minorii sunt reprezentaţi în poziţii sexuale şi dezbrăcaţi, însă el a adăugat faptul că aceste materiale au fost realizate ca urmare a unor acte de şantaj din partea cetăţeanului francez P.P., fără însă ca la dosarul cauzei să existe vreo probă în acest sens.
De asemenea, s-a constatat că inculpatul a recunoscut şi faptul că a corespondat prin internet cu cetăţeni străini interesaţi de pornografia infantilă. El a arătat că a realizat schimburi de materiale pornografice cu aceşti cetăţeni, de la care a primit bani.
În acest sens, prima instanţă a reţinut că inculpatul a arătat că de câteva ori a primit bani de la numitul J.M., cetăţean american (aproximativ 500 euro), pe care l-a cunoscut prin reţeaua I.R.C., reţea folosită în principal de persoane care erau interesate să discute despre întreţinerea de raporturi sexuale cu minori. Inculpatul a mai adăugat că prin intermediul internetului a efectuat şi un schimb de fişiere cu J.M., trimiţându-i acestuia poze cu caracter pornografic cu minori pentru a-i câştiga încrederea. De asemenea, s-a reţinut că inculpatul a menţionat că i-a trimis aceleiaşi persoane şi fotografii realizate de el în perioada 2006 - 2007, fotografii în care apăreau minorii C., M. sau B.V., pentru a-i demonstra acestuia că minorii se află în anturajul său.
Prima instanţă a constatat că inculpatul a mai arătat că a primit bani şi de la cetăţeanul francez K.B. (aproximativ 200 euro), pe care l-a cunoscut în anul 2005 şi cu care a comunicat pe h.
Totodată, s-a reţinut că inculpatul a recunoscut şi purtarea unei corespondenţe pe tema exploatării sexuale a minorilor şi cu cetăţeanul german S.M., căruia i-a şi trimis fotografii realizate de el în care apar părţile vătămate C., C., M. în poziţii sexuale şi dezbrăcaţi.
În opinia primei instanţe, afirmaţiile inculpatului au fost confirmate şi de celelalte probe administrate în cauză. Astfel, potrivit procesului-verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală în urma verificării conturilor inculpatului, s-a constatat de către prima instanţă că numitul P.C., în urma răspândirii materialelor pornografice cu minori prin intermediul internetului, a primit de la mai mulţi cetăţeni străini, cunoscuţi ca fiind interesaţi de exploatarea sexuală a minorilor, diferite sume de bani, prin serviciile W.U. şi M.G., după cum urează : în perioada ianuarie - iulie 2007, 952 euro de la J.M., banii fiind trimişi de pe teritoriul S.U.A. prin 8 transferuri; în perioada octombrie 2006 - februarie 2010, 65.105 euro, 1443 lire sterline şi 4.179 dolari americani, de la N.T. prin 188 de transferuri; în septembrie 2007, 794 euro de la M.R., banii fiind expediaţi din Anglia, prin 3 transferuri. Despre acest M.R., autorităţile britanice au comunicat faptul că este un minor de naţionalitate portugheză, care a fost înscris la şcoală în Anglia de N.T., persoană cunoscută cu înclinaţii pedofile şi care a trimis bani inculpatului; în mai 2006, 1.084 euro de la G.M., banii fiind expediaţi din Anglia, prin două transferuri; în mai 2006, 675 euro de la P.P., banii fiind expediaţi din Anglia printr-un transfer; în perioada noiembrie 2006 - iunie 2007, 400 euro şi 133 dolari americani, de şa K.B., banii fiind trimişi prin 5 transferuri; în perioada mai - iunie 2007, 750 euro de la S.M., banii fiind trimişi prin 3 transferuri.
Împrejurarea că inculpatul a primit mari sume de bani de la cetăţenii străini anterior amintiţi s-a reţinut de prima instanţă şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.
Astfel, s-a reţinut că martorul N.A., prietena martorului B.V., unul dintre minorii care a locuit cu inculpatul, a precizat că au existat situaţii în care inculpatul i-a cerut să-l însoţească pentru a ridica câte o sumă de bani întrucât cetăţeanul britanic N.T. trimisese bani pe numele ei, fără însă a-i da alte explicaţii.
S-a mai constatat că la rândul său, martorul F.F., prieten al inculpatului, a menţionat că inculpatul i-a povestit despre împrejurarea că primeşte bani din străinătate de la diferite persoane, amintindu-şi de N.T. şi un francez pe nume B. (în realitate P.P.).
De asemenea, s-a reţinut că părţile vătămate C., P., M., C. au menţionat că în repetate rânduri inculpatul a primit sume de bani de la cetăţeni străini, bani obţinuţi prin valorificarea fotografiilor cu caracter pornografic realizate.
În opinia prime instanţe, susţinerile inculpatului, care a arătat faptul că în repetate rânduri a procedat la realizarea unor materiale pornografice cu minori, pe care ulterior le-a valorificat prin intermediul internetului, pot fi coroborate şi cu declaraţiile părţilor vătămate şi martorilor audiaţi în cauză.
S-a reţinut că partea vătămată C.C. a precizat faptul că l-a cunoscut pe inculpat prin intermediul unui prieten, respectiv prin intermediul martorului B.V. El a adăugat faptul că în perioada 2005 - 2007, în schimbul unor sume de bani cuprinse între 30 şi 150 de euro, bani pe care i-a împărţit cu partea vătămată P.D., inculpatul i-a făcut mai multe fotografii în care apărea dezbrăcat. În acelaşi timp, inculpatul i-a cerut ca în vederea realizării acestor fotografii, să adopte diferite poziţii în care apărea dezbrăcat şi simula acte sexuale.
Totodată, s-a constatat că partea vătămată a mai indicat faptul că aceste fotografii au fost realizate împreună cu prietenul său P.D. şi cu un alt băiat pe nume A., subliniind că cel care a realizat fotografiile a fost inculpatul, pozele fiind făcute la diferite adrese din Timişoara unde inculpatul a locuit cu chirie.
Nu în ultimul rând, s-a reţinut că partea vătămată C. a menţionat că din afirmaţiile inculpatului ştia că aceste fotografii vor fi vândute pe internet.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 22 iunie 2009 întocmit de către Institutul pentru Tehnologii Avansate, prima instanţă a reţinut că unul dintre minorii care apar în fotografiile trimise de inculpat cetăţeanului american J.M. este partea vătămată C.C., confirmându-se astfel faptul că inculpatul i-a făcut acestuia poze cu caracter pornografic, pe care le-a trimis cetăţeanului american contra unor sume de bani.
S-a mai reţinut că, la rândul său, partea vătămată P.D. a precizat că l-a cunoscut pe inculpat prin intermediul prietenului său C.C. După câteva zile, inculpatul l-a invitat la locuinţa sa pentru a se juca pe calculator. În acest scop, partea vătămată s-a deplasat la locuinţa inculpatului situată pe str. V.B. din Timişoara, iar aici P.C. i-a întrebat dacă vor să realizeze unele fotografii urmând să obţină o sumă de aproximativ 100 de euro. Partea vătămată a menţionat că a acceptat, iar inculpatul a luat aparatul foto şi i-a cerut să se dezbrace. Inculpatul i-a făcut câteva poze, după care i-a cerut şi părţii vătămate C. să se dezbrace şi să se aşeze lângă el pe pat. După acest moment, inculpatul le-a cerut să se îmbrăţişeze şi să mimeze realizarea unui act sexual în timp ce el îi fotografia.
În final, s-a reţinut că partea vătămată P. a mai arătat că odată cu ei a mai fost fotografiat şi un alt băiat pe nume A. din Bucureşti, iar inculpatul i-a comunicat faptul că fotografiile vor fi trimise unui prieten din străinătate.
După cum s-a reţinut, şi partea civilă C.A. a atestat implicarea inculpatului în activităţi de pornografie infantilă. Acesta a menţionat că, profitând de lipsa resurselor financiare, inculpatul i-a propus să realizeze câteva fotografii dezbrăcat, lucru pe care l-a acceptat, de mai multe ori, inculpatul oferindu-i în schimb mici cadouri.
Partea civilă a mai arătat că inculpatul i-a transmis că în situaţia în care îşi doreşte un calculator, el îl poate ajuta să obţină unul, însă în schimb trebuie să se mai lase fotografiat dezbrăcat. C.A. a acceptat, iar inculpatul l-a pozat de mai multe ori dezbrăcat, descărcând aceste fotografii pe calculatorul său, nu înainte de a-i spune părţii civile că pozele vor fi trimise unor străini.
C.A. a mai învederat faptul că fotografii cu caracter pornografic i-au fost făcute de către inculpat şi în momentul în care au fost vizitaţi, în România, de către cetăţeanul englez N.T. În aceste poze apărea el şi C.C., iar fotografiile i-au fost trimise lui N.T.
Martorul M.D.A. a menţionat că l-a cunoscut pe inculpat prin intermediul lui C.C. Martorul şi-a amintit că în urma unor jocuri la care a participat, a primit o pedeapsă, fiind nevoit să stea dezbrăcat pe pat. Astfel, în timp ce stătea dezbrăcat pe pat, inculpatul i-a făcut câteva poze, iar la întrebarea sa ce va face cu aceste fotografii, inculpatul i-a răspuns că le va păstra ca amintire.
Martorul M. a mai comunicat organelor judiciare faptul că a văzut în calculatorul inculpatului mai multe fotografii cu minori dezbrăcaţi, recunoscându-i în aceste fotografii pe P.D. şi C.C., inculpatul povestindu-i că tot el a realizat acele fotografii, descărcându-le pe calculator.
În acelaşi timp, martorul a mai indicat faptul că în vara anului 2007 inculpatul i-a filmat pe el, împreună cu părţile vătămate C. şi P., în timp ce erau dezbrăcaţi şi întinşi pe pat unul lângă altul, după ce în prealabil l-a observat pe P.C. filmându-i pe ceilalţi doi în timp ce urmăreau filme porno dezbrăcaţi fiind.
Nu în ultimul rând, prima instanţă a luat în considerare şi declaraţiile martorului B.V., minorul care a locuit cu inculpatul o perioadă îndelungată de timp. Chiar dacă acesta a menţionat că niciodată inculpatul nu l-a filmat sau fotografiat în poziţii indecente, el a adăugat faptul că fotografiile pornografice în care apar C.C. şi P.D. au fost efectuate de inculpat, întrucât doar el folosea aparatul foto, pozele fiind realizate în locuinţele pe care inculpatul le-a închiriat pe Calea T., în centru sau pe str. V.B.
S-a constatat că la dosarul de urmărire penală se regăsesc mai multe planşe foto conţinând fotografiile tuturor persoanelor implicate în activităţile de pornografie infantilă, atât ca autori, cât şi ca victime, cei audiaţi recunoscându-se reciproc. Astfel, s-a reţinut că minorii C.A., C.C., P.D., C.M., B.D., M.D. s-au recunoscut între ei, recunoscându-i şi pe inculpat, pe N.T. sau P.P., ori P.G.M., ca fiind persoanele implicate în fotografierea sau filmarea lor în ipostaze obscene, or ca fiind persoanele interesate de achiziţionarea unor astfel de materiale.
Totodată, s-a constatat că fotografiile şi filmele realizate de inculpat au fost făcute în mai multe apartamente din Timişoara, locuinţele fiind închiriate, aspect confirmat de materialul probator administrat în cauză, ceea ce confirmă odată în plus implicarea inculpatului în activităţi de pornografie infantilă.
Din procesul-verbal de conducere în teren, s-a reţinut că primele fotografii au fost realizate de către inculpat într-un apartament situat în Timişoara, pe str. L. În acest sens, inculpatul a menţionat faptul că fotografiile în care apare martorul C. şi care au fost salvate în folderul V. au fost realizate în apartamentul de pe str. L., aspect confirmat şi de minorul în cauză, acesta indicând faptul că atunci când l-a cunoscut pe inculpat, P.C. locuia pe str. L. împreună cu B.V.
După ce inculpatul a părăsit acest apartament, imobilul a fost achiziţionat de martorul V.N., acesta aflând de la vecini că P.C. a locuit în acel apartament cu chirie, vecinii povestindu-i că inculpatul avea un comportament deviant, strângând în locuinţa sa copii ai străzii pe care îi ademenea cu mâncare şi băutură.
Apoi, conform procesului-verbal de conducere în teren, s-a reţinut că inculpatul a locuit, împreună cu B.V., pe Calea T. din Timişoara, aspect confirmat şi de martorii B.V. şi N.A.
Aceleaşi împrejurări au fost relatate şi de martorul M.D., acesta povestind organelor judiciare faptul că îl cunoaşte pe inculpat întrucât a fost vecin cu părinţii săi şi adăugând că în cursul anului 2005 i-a închiriat un apartament pe Calea T., unde P.C. a locuit timp de 2 ani împreună cu un băiat de 16 ani (B.V.).
După acest moment, inculpatul s-a mutat într-un alt apartament, situat pe str. C.S.B. din Timişoara, aspect care rezultă din declaraţiile martorului B.T. şi din analizarea procesului-verbal de conducere în teren.
S-a mai reţinut că la sfârşitul anului 2006 inculpatul a părăsit şi acest apartament, mutându-se într-o altă locuinţă situată pe str. M.T., după cum rezultă din procesul-verbal de conducere în teren. Potrivit declaraţiilor numitei S.E., preşedintele asociaţiei de locatari, în perioada în care a locuit în acest imobil inculpatul a fost vizitat în mod frecvent de copii cu vârste cuprinse între 10 şi 14 ani, P.C. locuind împreună cu un minor despre care a afirmat că este fratele său (în realitate B.V.).
Inculpatul a părăsit locuinţa situată pe str. M.T. în luna noiembrie 2007, mutându-se într-un alt imobil situat pe str. V.B., aspect confirmat prin procesul-verbal de conducere în teren, precum şi prin declaraţiile inculpatului, ale martorilor B.V. şi N.A.
Conform adresei U.P.C. România, postul telefonic existent în apartamentul situat pe str. V.B. şi adresa de I.P. aferentă conexiunii internet, au fost alocate pe numele de I.S., persoana care a închiriat apartamentul inculpatului, după cum rezultă din declaraţiile martorului B.M.
Martorul B.M. a menţionat că acest apartament se află în proprietatea prietenei sale I.S., ambii locuind în Bucureşti. Apartamentul a fost închiriat inculpatului, care a locuit acolo timp de aproximativ 1 an. La un moment dat a fost abordat de către vecini, care i-au transmis că ceva nu este în regulă întrucât inculpatul era mereu vizitat de minori, motiv pentru care s-a deplasat la poliţie comunicând organelor de cercetare penală suspiciunile vecinilor. Împreună cu poliţiştii au intrat în apartament, care fusese părăsit de inculpat, şi au găsit în interior două calculatoare care au fost predate poliţiştilor.
Împrejurarea că inculpatul a fost vizitat în acest apartament, în mod frecvent, de minori, a fost confirmată în opinia primei instanţe şi de martorii F.F. şi N.A., care au menţionat că în mod obişnuit inculpatul primea, în perioada cât a locuit pe str. V.B., vizitele unor minori precum C.C., P.D., el locuind împreună cu B.V. şi C.A.
S-a mai reţinut şi faptul că inculpatul a recunoscut împrejurarea că în momentul în care a părăsit locuinţa de pe strada V.B. a abandonat la faţa locului două calculatoare.
Cele două calculatoare au fost supuse unei percheziţii informatice. Potrivit procesului-verbal de percheziţie, s-a reţinut că pe hard-diskurile celor două sisteme informatice au fost descoperite nu mai puţin de 8905 fotografii digitale, capturi din înregistrări video şi reprezentări grafice, precum şi 704 înregistrări audio-video care constituie materiale pornografice cu minori. Printre aceste fotografii şi înregistrări video se regăsesc şi unele în care apar inculpatul, cetăţeanul francez P.P., precum şi minorii C.M., B.V., C.A., P.D. şi C.C.
Totodată, s-a constatat că percheziţia realizată a confirmat datele potrivit cărora pe cele două sisteme informatice a fost instalată şi rulată aplicaţia G., aplicaţie folosită de inculpat pentru răspândirea materialelor pornografice cu minori. În acest sens, aşa cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de percheziţie, de pe aceste calculatoare au fost accesate conturile de utilizator m. 147, m. 150, m. 151, m. 152 şi m. 160.
În ceea ce priveşte aceste conturi de utilizator, s-a reţinut de către tribunal că inculpatul a arătat că pentru a se conecta la reţeaua G. în vederea descărcării materialelor pornografice cu minori, a creat şi apoi a folosit conturi de utilizator a căror denumire începea cu m. şi continua cu grupări de cifre. El a mai adăugat că pentru descărcarea materialelor pornografice cu minori de la alţi utilizatori ai aplicaţiei G., intra în contact cu aceştia pe camere de discuţii M. şi îşi comunicau reciproc conturile de utilizator G., după care se acceptau reciproc în listele de contact şi procedau reciproc la descărcarea materialelor puse la dispoziţie.
În legătură cu cele două sisteme informatice abandonate în locuinţa de pe str. V.B., s-a reţinut că inculpatul a arătat că le-a folosit în perioada 2007 - 2009, după care, în momentul în care a părăsit apartamentul, au rămas la faţa locului. Inculpatul a mai arătat că materialele pornografice găsite pe aceste calculatoare în care apar părţile vătămate din acest dosar au fost realizate de el în perioada 2004 - 2005, iar fotografiile din perioada 2007 - 2008 au fost realizate de el la comanda numitului P.P., care îl şantaja. Inculpatul a recunoscut că a trimis aceste poze numiţilor P.P. şi S.M., celelalte materiale pornografice găsite în calculatoare fiind descărcate de el de pe internet folosindu-se de aplicaţia G.
După ce a părăsit apartamentul situat pe str. V.B., inculpatul a locuit, până la arestarea sa, într-un imobil situat pe str. D.T. din Timişoara, aspect confirmat şi prin procesul-verbal de percheziţie domiciliară, inculpatul fiind găsit de organele de cercetare penală la această adresă. Potrivit aceluiaşi proces-verbal de percheziţie domiciliară, în aceeaşi locuinţă cu inculpatul se aflau şi B.V., M.A. şi C.A.
De asemenea, s-a reţinut că martorul F.F. a confirmat faptul că după ce a plecat de pe str. V.B. inculpatul s-a mutat în imobilul de pe str. D.T.
Având date în legătură cu obţinerea de către inculpat a unor sume de bani importante din valorificarea materialelor pornografice cu minori, organele de urmărire penală, printr-o ordonanţă din data de 03 decembrie 2009, au autorizat punerea sub supraveghere a contului bancar deschis pe numele inculpatului şi aferent unui card emis de R.B. pe numele inculpatului.
Potrivit datelor rezultate în urma supravegherii acestui cont, prima instanţă a reţinut că în perioada decembrie 2009 - ianuarie 2010 în acest cont au fost efectuate tranzacţii prin aplicaţia R. online, aplicaţia fiind accesată de la un sistem informatic aparţinând R.
Conform adresei R. din data de 07 decembrie 2009 IP-ul mai sus indicat a fost alocat unui abonat - SC N.E.S. SRL, conexiunea internet fiind alocată şi instalată în imobilul închiriat de către inculpat, ceea ce a condus organele de urmărire penală la locul unde se afla numitul P.C.
În urma percheziţiei domiciliare efectuate în această locuinţă, prima instanţă a constatat că au fost descoperite mai multe sisteme informatice care au fost supuse unor percheziţii informatice.
Potrivit proceselor-verbale de percheziţie, pe laptopul şi două hard-diskuri ridicate din locuinţa inculpatului au fost găsite un număr de 8542 fişiere de tip imagine care conţin fotografii digitale, capturi din înregistrări video şi reprezentări grafice, precum şi 417 fişiere de tip înregistrări audio-video, ce constituie materiale pornografice cu minori, în condiţiile în care prezintă persoane minore, cu preponderenţă de sex masculin, implicate în raporturi sexuale anale şi orale cu persoane adulte sau minore, masturbare şi exhibare a organelor genitale, precum şi minori supuşi unor acte de maltratare. Printre minorii de sex masculin care apar în fotografii se află şi C.C., P.D., M.D. şi numitul A. din Bucureşti.
După cum prima instanţă a reţinut, inculpatul a recunoscut faptul că materialele pornografice cu minori au fost realizate, în parte, de el, iar o altă parte a fost descărcată de pe internet folosindu-se de aplicaţiile G. şi L. Aceste materiale au fost salvate într-un fişier criptat, creat de inculpat, care a oferit şi parola de acces.
În urma percheziţiei informatice efectuate s-a putut constata că afirmaţiile inculpatului sunt reale. Astfel, s-a reţinut că investigaţiile efectuate în reţeaua G. au condus la concluzia că inculpatul, folosindu-se de contul de utilizator m., a desfăşurat activităţi de răspândire de materiale pornografice cu minori în această reţea. În acest sens, de pe sistemele informatice folosite de inculpat pentru a se conecta la internet, au fost descărcate 426 de fişiere de tip imagine şi 3 fişiere de tip înregistrare audio-video, care au fost puse la dispoziţie de inculpat în reţeaua G. Aceste fişiere constituie materiale pornografice cu minori.
Tribunalul a apreciat că percheziţiile informatice efectuate în cursul urmăririi penale au atestat şi un alt aspect al activităţii infracţionale a inculpatului, acesta desfăşurând activităţi specifice ";grooming";-ului, adică acţiuni ce pot fi circumscrise mijloacelor de realizare a exploatării sexuale a minorilor prin ademenirea şi manipularea acestora, fiind realizate în mod deliberat, în scopul stabilirii unei legături emoţionale cu minorul, pentru a-i reduce inhibiţiile şi a-l face să se apropie de persoana care intenţionează să-l exploateze.
În acest sens prima instanţă a observat faptul că în urma interceptării şi înregistrării traficului informatic generat de la şi către conexiunea de internet alocată de R., a rezultat că prin intermediul serviciului I.R.C. destinat realizării de schimburi de mesaje şi fişiere în cadrul unor camere virtuale de discuţii pe diverse teme, inculpatul se conecta la aceste aplicaţii destinate discuţiilor pe tema exploatării sexuale a minorilor, respectiv întreţinerii de relaţii sexuale cu minori şi efectuării de schimburi de materiale pornografice cu minori, cu preponderenţă băieţi (astfel de camere de discuţii). În cadrul camerelor de discuţii, inculpatul a efectuat schimburi de mesaje în limba engleză cu diverşi parteneri referitoare la întreţinerea de relaţii sexuale cu minori de sex masculin, precum şi la efectuarea de schimburi de materiale pornografice cu minori prin reţeaua G. În cadrul acestor discuţii, inculpatul a menţionat că foloseşte în reţeaua G. contul de utilizator m.
S-a reţinut că inculpatul a folosit şi serviciul Y.M., utilizând contul pentru a aborda mai multe persoane care se prezentau ca fiind minori din România, iniţiind discuţii privind activităţile sexuale, întreţinerea de raporturi sexuale cu persoane minore de sex masculin, arătându-le partenerilor de discuţii că pot câştiga bani din astfel de activităţi. În acelaşi timp, inculpatul a realizat schimburi de fişiere conţinând fotografii cu partenerii de discuţii, expediindu-le acestora materiale pornografice cu minori.
Sub acest aspect, s-a reţinut că inculpatul a arătat că id-ul de messenger aparţine părţii civile C.A., dar şi că a folosit şi el acest id în numele lui A. şi a discutat, în limba română, cu persoanele din lista de contacte a părţii civile, pe tema înclinaţiilor sexuale, cei abordaţi fiind băieţi. prin intermediul acestor discuţii, inculpatul a încercat să afle dacă băieţii din anturajul părţii civile C. erau dispuşi să întreţină relaţii sexuale cu alţi băieţi.
Ulterior, s-a reţinut că inculpatul a revenit asupra acestor declaraţii şi nu a mai recunoscut aceste discuţii purtate pe M., cu toate că la dosarul de urmărire penală se află 133 de înregistrări conţinând mesaje transmise şi primite de inculpat prin intermediul aplicaţiei M. în cadrul camerelor virtuale de discuţii accesate de P.C. pe tema exploatării sexuale a minorilor, respectiv a întreţinerii de relaţii sexuale cu minori şi efectuarea de schimburi de materiale pornografice cu minori, cu preponderenţă băieţi. Mai mult decât atât, şi martorul C. a confirmat implicarea inculpatului în astfel de discuţii, el arătând că inculpatul era preocupat de asemenea teme, prin intermediul internetului el intrând în contact cu alţi băieţi cu care purta diverse discuţii, după care le propunea să se întâlnească în Timişoara.
Pentru aceste considerente, raportându-se la materialul probator administrat în cauză şi evidenţiat mai sus, prima instanţă a constatat că faptele inculpatului de a produce în vederea răspândirii, de a deţine, fără drept, de a pune la dispoziţie, răspândi, transmite şi procura pentru sine şi pentru alţii, de materiale pornografice cu minori, constând în fotografii şi înregistrări audio-video ce prezintă persoane minore, de sex masculin, implicate în raporturi sexuale cu persoane adulte sau minore, masturbare şi exhibarea organelor genitale, întrunesc, din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 51 din Legea nr. 161/2003 şi art. 18 din Legea nr. 678/2001.
Sub aspectul laturii subiective, tribunalul a constatat că inculpatul a acţionat cu intenţie directă, el având reprezentarea faptului că prin acţiunile sale încalcă în mod grav relaţiile sociale referitoare la ocrotirea minorilor şi dorind producerea acestui rezultat, intenţia numitului P.C. fiind calificată prin scopul urmărit, respectiv obţinerea de foloase materiale, precum şi satisfacerea propriilor nevoi sexuale.
Luând în considerare condiţiile de existenţă ale infracţiunii continuate, respectiv unitatea de subiect activ, unitatea de rezoluţie infracţională şi pluralitatea de acte de executare, prima instanţă a reţinut în sarcina inculpatului şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), apreciind că în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, care a fost suficient de determinată şi s-a menţinut pe parcursul desfăşurării întregii activităţi infracţionale, inculpatul a realizat mai multe acţiuni specifice actelor de pornografie infantilă, fiecare dintre acestea întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 51 din Legea nr. 161/2003 şi art. 18 din Legea nr. 678/2001.
În acest context, tribunalul a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare, la individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate, ţinându-se seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
S-a apreciat că faptele inculpatului prezintă un ridicat grad de pericol social, prin activităţile sale acesta aducând o atingere gravă relaţiilor sociale referitoare la ocrotirea minorilor, asigurarea demnităţii umane, în acelaşi timp el punând în pericol dezvoltarea ulterioară, fizică şi psihică, a mai multor minori.
La stabilirea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului P., instanţa de fond a avut în vedere şi persoana acestuia, el nefiind cunoscut cu antecedente penale, ceea ce denotă o periculozitate mai redusă a personalităţii acestuia.
Totodată, s-a reţinut că în cursul procesului penal, atât în faza de urmărire, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, inculpatul a adoptat un comportament relative sincer, recunoscând în mare parte învinuirile ce i-au fost aduse şi contribuind, prin declaraţiile sale, la aflarea adevărului în prezenta cauză. O astfel de conduită, în opinia instanţei de fond, poate fi interpretată ca reprezentând o formă de regret faţă de activităţile desfăşurate, ceea ce poate justifica aplicarea unei sancţiuni într-un cuantum mai redus.
Pe de altă parte, s-a constatat că există şi câteva elemente de natură a agrava răspunderea penală a inculpatului. În acest sens vor fi avute în vedere numărul mare al victimelor actelor inculpatului, perioada îndelungată în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, modalitatea în care a acţionat numitul P.C., sumele mari de bani obţinute de la persoanele cu înclinaţii pedofile, motiv pentru care, ţinând seama şi de prevederile art. 42 C. pen. referitoare la sancţionarea infracţiunii continuate, în vederea atingerii scopului pedepsei aşa cum acesta este stabilit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., s-a apreciat de către tribunal ca fiind necesară aplicarea unor sancţiuni privative de libertate, respective 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 51 din Legea nr. 161/2003 şi 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 18 din Legea nr. 678/2001.
Raportându-se la pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 51 din Legea nr. 161/2003, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. prima instanţă i-a aplicat inculpatului P. şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, lit. b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale. Raportat la gravitatea infracţiunii săvârşite de către inculpat, acesta fiind implicat în exploatarea sexuală a mai multor minori, s-a considerat ca fiind necesară interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. d) şi e) C. pen., comiterea infracţiunii de pornografie infantilă făcându-l pe numitul P.C. nedemn pentru exercitarea acestora.
Constatându-se că faptele au fost comise în concurs real de infracţiuni, în temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. instanţa de fond i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 6 luni închisoare, justificat prin raportare la numărul mare al actelor de executare ce compun întreaga activitate infracţională a inculpatului, şi care, în acelaşi timp, să reprezinte un echivalent al pedepsei ce nu va mai fi executată ca urmare a contopirii.
Tribunalul a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. referitoare la pedeapsa accesorie, justificarea interzicerii exercitării drepturilor părinteşti şi a dreptului de a fi tutore sau curator fiind deja arătată în momentul aplicării pedepsei complementare.
În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen. i-a fost aplicată inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, lit. b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. Tribunalul Timiş a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv.
S-a constatat că inculpatul, prin apărătorul său, la ultimul termen de judecată, a solicitat aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., însă tribunalul a apreciat că o astfel de cerere nu este admisibilă, reţinându-se că potrivit dispoziţiilor art. 3201 alin. (1) C. proc. pen. procedura reglementată de aceste prevederi legale poate fi aplicată numai în situaţia în care, până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul declară personal că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Or, tribunalul a constatat că în prezenta cauză, aceste cerinţe nu sunt îndeplinite, reţinându-se că în prezentul dosar cercetarea judecătorească a început la data de 20 septembrie 2010, moment în care dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. nu erau în vigoare, iar pe de altă parte inculpatul niciun moment nu a declarat că recunoaşte în totalitate faptele săvârşite în modalitatea expusă de procuror, mai mult decât atât el dorind administrarea unor probe suplimentare în cursul cercetării judecătoreşti, astfel că, în opinia instanţei de fond, dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. nu-i sunt aplicabile.
Referitor la latura civilă a procesului penal, s-a reţinut de către tribunal că părţile vătămate C.C., P.D. şi M.D.A. nu s-au constituit părţi civile în cauză, ei arătând expres că nu au pretenţii civile faţă de inculpate.
Instanţa de fond a mai reţinut că numiţii M.A., B.D. şi C.M., au indicat expres faptul că nu doresc să participe în proces nici în calitate de părţi vătămate, nici în calitate de părţi civile, ei fiind audiaţi în calitate de martori.
S-a reţinut de asemenea, că singurul care s-a constituit parte civilă în cauză este numitul C.A., acesta solicitând 10.000 euro daune materiale şi 40.000 euro daune morale de la inculpat.
Constatându-se că una dintre condiţiile ce trebuie îndeplinită pentru acordarea unor despăgubiri materiale în cadrul procesului penal priveşte producerea unui prejudiciu de natură materială prin săvârşirea infracţiunii şi această condiţie face ca nu în orice proces penal să poată fi acordate daune materiale, tribunalul a observat faptul că infracţiunile de pericol nu pot genera în mod direct prejudicii materiale.
Or, infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului sunt infracţiuni de pericol, astfel încât tribunalul a reţinut că nu pot fi considerate ca generatoare de prejudicii materiale. În acest context, prima instanţă a apreciat că părţii civile C.A. nu-i pot fi acordate daune materiale.
Pe de altă parte, s-a reţinut că cel care formulează o cerere în faţa instanţei, potrivit dispoziţiilor art. 1169 C. civ., trebuie să o dovedească, însă tribunalul a constatat că partea civilă C.A. nu a făcut nicio dovadă cu privire la existenţa vreunui prejudiciu material cauzat de către inculpat. S-a apreciat că, împrejurarea că mama sa, în urma plecării sale de acasă, a procedat la căutarea sa, fapt ce a generat anumite cheltuieli, nu este de natură a da naştere unui prejudiciu în patrimonial părţii civile, ci în patrimoniul mamei sale, care însă nu are calitatea de parte civilă în cauză.
În ceea ce priveşte însă daunele morale, instanţa de fond a apreciat că acţiunile inculpatului au dat naştere, cu certitudine, unui prejudiciu de natură morală. Astfel, s-a reţinut că răspândirea unor fotografii sau filme în care apare partea civilă în poziţii indecente, a fost de natură a-l expune pe C.A. unui puternic sentiment de umilinţă, amplificat şi de marginalizarea acestuia în viaţa socială în momentul în care cunoscuţii au aflat despre activităţile desfăşurate de către minor la Timişoara, putându-se astfel constata că actele inculpatului au determinat efecte negative asupra persoanei minorului, efecte ce trebuie înlăturate. În consecinţă, în temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 998, 999 C. civ. prima instanţă l-a obligat pe inculpatul la plata sumei de 5.000 euro în RON la data executării daune morale către partea civilă C., întinderea prejudiciului neputând justifica acordarea în întregime a daunelor morale solicitate.
Sub acest aspect s-a reţinut că, deşi partea civilă a susţinut că numitul P.C. l-ar fi împiedicat să plece acasă, afirmaţiile acestuia au fost contrazise de ceilalţi minori audiaţi în cauză, libertatea de mişcare a minorului nefiind împiedicată niciun moment. C.A. a locuit o perioadă îndelungată de timp împreună cu inculpatul doar datorită propriei sale voinţe, el preferând să rămână la Timişoara, deşi nimeni nu l-a împiedicat să se întoarcă la Hunedoara, datorită avantajelor oferite de desfăşurarea vieţii cotidiene alături de inculpate, acesta oferindu-i libertatea de care nu beneficia în momentul în care a locuit alături de mama sa, motiv pentru care a şi plecat de acasă.
În temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen. prima instanţă a procedat la confiscarea sumelor de bani obţinute de inculpat de la cetăţenii străini cu înclinaţii pedofile în urma valorificării materialelor pornografice cu minori.
Totodată, în temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. b) C. pen. s-a procedat la confiscarea sistemelor informatice folosite de inculpat la săvârşirea infracţiunilor, urmând ca sistemele pe care, în urma efectuării percheziţiilor informatice, nu au fost descoperite materiale pornografice să fie restituite inculpatului, în condiţiile prevăzute de art. 109 C. proc. pen.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar în temeiul art. 193 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat şi la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă C.A., reprezentând onorariu avocat şi cheltuieli de transport dovedite cu bonurile de benzină depuse la dosar.
Împotriva Sentinţei penale nr. 42/PI din 27 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 6137/30/2010 au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpatul P.C.I., criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
În motivarea apelului declarat de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara s-a arătat că hotărârea de condamnare a inculpatului P.C.I. este netemeinică, întrucât s-a făcut o greşită individualizare a pedepsei, raportat la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), din materialul probator rezultând că faptele comise de către inculpat au un grad de pericol social sporit. Astfel, s-a învederat că inculpatul a atras în activitatea infracţională un număr mare de persoane, respectiv minorii C.C.A., M.A.E., P.D., C.C., M.D.A., C.M.D. De asemenea, s-a susţinut că inculpatul a acţionat într-o manieră perfidă, sub pretextul că îi ajută, acesta racolând minorii menţionaţi, cărora le-a oferit sume de bani şi diferite bunuri pentru a-i putea exploata; că fapta a fost săvârşită în formă continuată, actele materiale întinzându-se pe o perioadă îndelungată de timp, respectiv anul 2004 - februarie 2010, ceea ce denotă o persistenţă a inculpatului în săvârşirea de activităţi infracţionale, în baza aceleiaşi rezoluţii, fapt care constituie o circumstanţă de agravare a răspunderii penale. Totodată, s-a precizat că în decursul timpului, inculpatul P.C. a avut legături cu consumatori internaţionali de pornografie infantilă, cum sunt N.T., J.M., P.P.F., de la care a primit sume importante de bani şi cărora le-a predat materialele pornografice realizate cu minori. D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara a mai arătat că prin implicarea minorilor în activităţi pornografice, inculpatul P.C.I. a adus o atingere gravă relaţiilor sociale referitoare la ocrotirea minorilor, asigurarea demnităţii umane, în acelaşi timp el punând în pericol dezvoltarea ulterioară fizică şi psihică a mai multor minori. În ceea ce priveşte persoana inculpatului, s-a învederat că pe parcursul procesului acesta a avut o poziţie relativ sinceră, nerecunoscând în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, astfel că aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, constituie o sancţiune prea uşoară raportat la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), impunându-se aplicarea unei pedepse majorate în regim de detenţie.
În motivarea apelului declarat de inculpatul P.C., s-a solicitat, în principal, desfiinţarea hotărârii apelate, reţinerea în sarcina inculpatului a săvârşirii infracţiunii prev. de art. 18 din Legea nr. 678/2001, menţinerea ca justă a cuantumului pedepsei aplicate şi, conform dispoziţiilor art. 861 C. proc. pen., fiind îndeplinite cumulativ condiţiile alin. (1), să se dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În subsidiar, s-a solicitat ca făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (2), (4) şi (7) C. proc. pen. şi în eventualitatea în care se va reţine şi infracţiunea prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003, să se dispună aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 3 ani, cu aplicarea dispoziţiilor art. 861 alin. (2) C. pen., respectiv să se dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Totodată, s-a solicitat să se considere cuantumul perioadei de detenţie deja executate, precum şi faptul că scopul social de reeducare şi reintegrare poate fi atins fără executarea efectivă, faţă de aspectele circumstanţiale legate de persoana inculpatului reţinute, de altfel şi de către prima instanţă, solicitând a se lua în considerate şi documentele depuse din care rezultă că tatăl inculpatului este decedat, mama sa este suferindă de o serie de boli cronice care necesită îngrijire şi ajutor, context în care inculpatul este singurul sprijin al său. În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul a arătat că prin sentinţa penală apelată a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003 şi art. 18 din Legea nr. 678/2001, elementul material din cadrul laturii obiective fiind reprezentat de o serie de fapte infracţionale care se regăsesc atât în textul incriminator al art. 51 din Legea nr. 161/2003, cât şi, mai extins şi cuprinzător, în textul art. 18 din Legea nr. 678/2001. S-a considerat că, întrucât faptele reţinute în rechizitoriu şi statuate în expozitivul sentinţei apelate, sunt întru-totul incriminate în textul art. 18 din Legea nr. 678/2001, acest din urmă text incriminator absoarbe actele materiale incriminatorii cuprinse în textul art. 51 din Legea nr. 161/2003, reţinerea în sarcina sa a ambelor infracţiuni, prevăzute de cele două legi diferite, reprezentând un veritabil ";bis in idem";, ceea ce contravine prevederilor art. 4 din Protocolul nr. 7 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care statuează şi consacră principiul ";non bis in idem"; - nici o persoană nu poate fi condamnată de două ori pentru aceeaşi faptă infracţională. Prin urmare, s-a apreciat că în prezenta speţă, inculpatul nu poate suferi o dublă condamnare pentru aceleaşi fapte imputate, de altfel Curtea Europeană reţinând că acest principiu este consacrat în aceeaşi termeni în art. 50 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene şi în art. 14 parag. 7 din Pactul Internaţional ONU privitor la drepturile civile şi politice. S-a mai arătat că din analiza şi interpretarea literară a celor reţinute atât în rechizitoriu, cât şi în sentinţa apelată, rezultă în mod indubitabil aspectul că elementul material al textului incriminator cuprins în art. 51 din Legea nr. 161/2003 este cu totul cuprins, absorbit, în conţinutul textului incriminator al art. 18 din Legea nr. 678/2001, acest ultim text de lege fiind chiar mai explicit, mai extins în ceea ce priveşte actele materiale incriminate, ipostazele infracţionale. Prin urmare s-a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., în sensul reţinerii în sarcina sa a infracţiunii prev. de art. 18 din Legea nr. 678/2001, situaţie pe care o consideră pe deplin acceptabilă în această fază a judecăţii, textul invocat continuând sintagma ";în cursul judecăţii";, fără a restrânge limitativ cadrul procesual doar la stadiul de primă instanţă. În altă ordine de idei, s-a arătat că sentinţa apelată statuează constatări indubitabile, precum ";poziţia sinceră a inculpatului P., recunoaşterea faptelor privind actele de pornografie infantilă şi recunoaşte de asemenea primirea de sume de bani";, acest din urmă aspect cu atât mai mult pledând în favoarea inculpatului. Totodată, s-a învederat că prima instanţă a statuat că ";inculpatul P. este necunoscut cu antecedente penale, statuează aspectul periculozităţii reduse, comportament sincer, recunoaşte învinuirea, a contribuit la aflarea adevărului, a regretat activităţile desfăşurate";, sens în care se consideră că în mod just prima instanţă a statuat ";sancţiunea în cuantum redus";. De asemenea, inculpatul a arătat că a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (2), alin. (4), alin. (7) C. proc. pen., în momentul în care textul normativ a intrat în vigoare, solicitare căreia prima instanţă nu i-a dat curs, deşi nu exista nici un impediment juridic, reţinându-se în mod greşit aspectul că la ultimul termen de judecată s-a făcut cererea aplicării respectivelor dispoziţii pentru că cererea fusese înaintată instanţei în termen procesual util, respectiv primul termen de judecată după intrarea în vigoare a dispoziţiei legale amintite. Inculpatul a susţinut că cererea sa este admisibilă, că prima instanţă a interpretat restrictiv dispoziţiile articolului invocat, în sensul că numai în cauzele intrate în procedura de judecată şi care se află în stadiul ";până la începerea cercetării judecătoreşti, sunt aplicabile respectivele dispoziţii; că situaţia inculpatului este identic superpozabilă peste cadrul normativ al alineatelor invocate ale art. 3201 C. proc. pen., întrucât judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut faptele reţinute în rechizitoriu şi nu a solicitat administrarea de noi probe, după ce a înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 alin. (2) C. proc. pen., când acestea au devenit incidente. În ce priveşte aspectul reţinut de către prima instanţă, că inculpatul nu ar fi recunoscut în totalitate faptele în modalitatea expusă de procuror, s-a arătat că din analiza rechizitoriului şi a materialului de cercetare judecătorească rezultă că acesta a recunoscut faptele infracţionale în ansamblul şi totalitatea lor, singurele aspecte asupra cărora a dorit să se facă o justă clarificare au fost aspecte de nuanţă, iar nu de esenţă, cu anumite solicitări de precizare, tocmai în vederea stabilirii judicioase a adevărului obiectiv, pentru justa soluţionare a cauzei în ansamblul ei, ceea ce în esenţă reprezintă scopul şi finalitatea procesului penal, aşadar consideră că nu se poate reţine aspectul că nu ar fi recunoscut faptele în totalitatea lor. Pe de altă parte, s-a arătat că instanţa, soluţionând latura penală, a reţinut din probele administrate că au fost suficiente date pentru a permite stabilirea unei pedepse, ceea ce se suprapune identic cadrului reglementat de dispoziţiile art. 3201 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., sens în care, în mod injust, prima instanţă nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. privind reducerea limitelor de pedeapsă aplicate.
Prin Decizia penală nr. 92/A din 12 mai 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins ca nefondate apelurile formulate de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpatul P.C.I. împotriva Sentinţei penale nr. 42/PI din 27 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 6137/30/2010.
În baza art. 383 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 381 C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 27 ianuarie 2011 la zi, respectiv 12 mai 20011.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpatul P.C.I., solicitându-se admiterea recursurilor astfel cum s-a reţinut în încheierea din 8 noiembrie 2011.
Examinând recursurile, atât prin prisma motivelor de casare invocate, cât şi din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Faptelor săvârşite de inculpatul P.C.I. li s-a dat o greşită încadrare juridică, caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.
Examinând, în succesiunea lor în timp, normele de încriminare a pornografiei infantile, se reţine că, mai întâi, prin art. 18 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, a fost prevăzută ca infracţiune fapta de a expune, a vinde sau de a răspândi, a închiria, a distribui, a confecţiona ori de a produce în alt mod, a transmite, a oferi sau de a pune la dispoziţie ori de a deţine în vederea răspândirii de obiecte, filma, fotografii, dispozitive, embleme sau alte suporturi vizuale care reprezintă poziţii ori acte sexuale cu caracter pornografic ce prezintă sau implică minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani.
Ulterior, prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în Capitolul III, secţiunea a 3-a ";Pornografia infantilă prin sisteme informatice";, art. 51 alin. (1) încriminează ";producerea în vederea răspândirii, oferirea sau punerea la dispoziţie, răspândirea sau transmiterea, procurarea pentru sine sau pentru altul de materiale pornografice cu minori prin sisteme informatice ori deţinerea, fără drept, de materiale pornografice cu minori un sistem informatic sau un mijloc de stocare a datelor informatice";.
În speţă, instanţa a reţinut, sub încadrarea juridică prev. de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, că inculpatul a produs în vederea răspândirii, a deţinut, fără drept, a pus la dispoziţie, a răspândit, transmis şi procurat pentru sine şi pentru alţii materiale pornografice cu minori, constând în fotografii şi înregistrări audio-video ce prezintă persoane minore, de sex masculin, implicate în raporturi sexuale cu persoane adulte sau minore, masturbare şi exhibarea organelor genitale.
Analizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor săvârşite de inculpat, Înalta Curte constată că acesta a comis faptele, în oricare dintre modalităţile alternative imputate, numai prin şi cu ajutorul sistemelor informatice (aparat foto digital, înregistrări DVD, CD, Internet).
Cum faptele de pornografie infantilă au fost săvârşite numai prin utilizarea sistemelor informatice, acestea trebuie să primească numai încadrarea juridică în dispoziţiile art. 51 din Legea nr. 161/2003, normă penală specială în raport cu cea prev. de art. 18 din Legea nr. 678/2001 care nu conţine nicio referire la mijloacele prin care desemnează materialele pornografice.
Pe de altă parte, atât acţiunea inculpatului de a înregistra CD-uri cu imaginile pornografice filmate de el, cât şi cea de a posta aceste materiale pe internet au urmărit de la început răspândirea materialelor pornografice produse, aspect care s-a şi realizat, situaţie în care sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.
În consecinţă, Înalta Curte va proceda, în temeiul art. 334 C. proc. pen., la schimbarea încadrării juridice pentru inculpat din infracţiunile prev. de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen. şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen. în infracţiunea prev. de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza textului de lege sus-menţionat, inculpatul P.C.I. va fi condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare.
Totodată, instanţa va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
De asemenea, se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 C. pen., a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
Înalta Curte apreciază că pedeapsa stabilită, prin cuantum şi modalitate de executare, corespunde criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi asigură atingerea scopului preventiv-educaţional al sancţiunii penale, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen. .
În consecinţă, Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpatul P.C.I., va casa hotărârile pronunţate şi va proceda ca în precedent.
Referitor la criticile formulate de parchet şi de inculpat privind individualizarea pedepsei aplicate şi care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte a răspuns acestora atunci când, dând o nouă încadrare juridică faptelor comise de inculpat, a stabilit altă pedeapsă, cu respectarea cerinţelor art. 72 şi 52 C. pen.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor pronunţate vor fi menţinute.
Se va deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpatul P.C.I. împotriva Deciziei penale nr. 92/A din 12 mai 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Casează decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 42 din 27 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Timiş numai cu privire la greşita încadrarea juridică a faptelor şi cu privire la individualizarea pedepselor.
Înlătură dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi repune pedepsele în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor inculpatului P.C.I. din infracţiunile prev. de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen. şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen. în infracţiunea prev. de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpatul P.C.I. la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. interzice exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen. pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 38517 rap. la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 25 februarie 2010 la 11 noiembrie 2011.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 50 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru părţile vătămate în sumă de câte de 150 RON pentru fiecare se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4059/2011. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 4017/2011. Penal → |
|---|
