ICCJ. Decizia nr. 4017/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4017/2011
Dosar nr. 588/110/2011
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 73/D din 8 martie 2011, Tribunalul Bacău, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă în principiu cererea de revizuire formulată de condamnatul C.I.M. împotriva Sentinţei penale nr. 491 din 10 octombrie 2006 a Tribunalului Bacău.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin Referatul nr. 7/III/6/2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a înaintat instanţei cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat C.I.M., prin care solicită revizuirea Sentinţei penale nr. 491/D din 10 octombrie 2006 a Tribunalului Bacău, cu concluzii de respingere ca inadmisibilă a cererii.
În motivarea cererii scrise, condamnatul a invocat mai multe motive, respectiv faptul că nu el este autorul faptei de omor, ci o altă persoană, solicitând totodată cercetarea martorului T.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă şi favorizarea infractorului, apreciind că prin această faptă l-a ajutat pe fratele său, P.V.G., să scape de răspundere penală, conducând la condamnarea sa pe nedrept.
S-a mai reţinut de instanţa de fond că motivul invocat de revizuent nu se regăseşte în cazurile prevăzute de art. 394 lit. a) - e) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, prin Decizia penală nr. 65 din 19 aprilie 2011, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelul declarat de apelantul-revizuent C.I.M. împotriva Sentinţei penale nr. 73 din 8 martie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 588/110/2011 al Tribunalului Bacău, ca nefondat.
Împotriva sus-menţionatei decizii a declarat recurs revizuentul C.I.M., reiterând în faţa instanţei, prin apărătorul ales, motivele invocate iniţial în cererea de revizuire, respectiv faptul că o altă persoană ar fi vinovată de comiterea faptei, situaţie legată de probe ce nu au fost cunoscute de instanţă.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia atacată, Curtea constată că prin Sentinţa penală nr. 491 din 10 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 466/2006 s-a dispus condamnarea revizuentului C.I.M. la pedeapsa de 16 ani închisoare şi 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 143 din 26 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 1685/32/2006 s-a dispus admiterea apelului declarat de inculpat numai cu privire la conţinutul pedepsei accesorii în sensul interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I.
Prin Decizia penală nr. 156 din 18 ianuarie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie Justiţie în Dosarul nr. 1685/32/2006 s-a dispus admiterea recursului declarat de inculpat numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate prin reducerea acesteia la 10 ani de închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Potrivit dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă poate fi cerută în unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute la alin. (1) lit. a) - e) din text.
Conform prevederilor art. 394 lit. b) C. proc. pen., „revizuirea poate fi cerută când un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere”.
Motivul invocat de revizuent în cererea iniţială adresată instanţei se circumscrie dispoziţiilor art. 394 lit. b) C. proc. pen., însă, conform dispoziţiilor art. 395 C. proc. pen., „Situaţiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 lit. b), c) şi d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului (...)”.
Or, revizuentul nu a produs nicio probă în acest sens, simplele sale afirmaţii fără a putea conduce automat la revizuirea hotărârii de condamnare.
Prin solicitarea formulată de condamnat se tinde la reexaminarea hotărârilor pronunţate în cauză, precum şi la reanalizarea probatoriului administrat, aşa încât cererea de revizuire a fost corect respinsă de instanţa de fond, care a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, menţinută de instanţa de control judiciar, prin respingerea, ca nefondat, a apelului declarat.
Cum în faţa instanţei de recurs condamnatul nu a invocat niciun motiv pentru care cele două hotărâri să fie nelegale sau netemeinice, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul ca nefondat, menţinându-se hotărârile atacate ca fiind legale.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul C.I.M. împotriva Deciziei penale nr. 65 din 19 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul-revizuent la plata sumei de 250 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4026/2011. Penal. Pornografia infantilă... | ICCJ. Decizia nr. 4015/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
