ICCJ. Decizia nr. 4187/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4187/2011
Dosar nr.9705/1/2011
Şedinţa publică din 7 decembrie 2011
Asupra recursuluide faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 28 noiembrie 2011 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, învestită cu soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi de inculpat împotriva Sentinţei penale nr. 257 din 28 iunie 2011 a Tribunalului Alba, secţia penală, în baza art. 3002 raportat la art. 160 alin. (3) C. proc. pen., a menţinut, ca fiind legală şi temeinică, măsura arestării preventive a inculpatului R.A.O. (fiul lui A. şi F., deţinut în Penitenciarul A.).
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a reţinut că măsura arestării preventive a fost dispusă în condiţii de legalitate şi temeinicie, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu s-au schimbat, ci subzistă; totodată, a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului va genera un sentiment de insecuritate socială, având în vedere natura şi gravitatea faptelor de care este acuzat şi pentru care acesta a fost trimis în judecată, presupuse a fi săvârşite de către acesta. Mai mult decât atât existenţa unei hotărâri de condamnare, chiar şi nedefinitivă, dată de un tribunal independent constituie un temei justificat pentru menţinerea stării de arest preventive. S-a mai reţinut că menţinerea măsurii preventive se impune şi pentru a clarifica sau pentru a înlătura suspiciunile cu privire la acuzaţiile aduse acestuia (cauza B., M. vs. GB).
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, casarea încheierii atacate şi revocareamăsurii arestării preventive.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Pe de altă parte, prin art. 5 alin. (1) lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, s-a stabilit că o persoană poate fi lipsită de libertate când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune.
Din examinarea actelor dosarului se constată că Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, inculpatul R.A.O. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de omor prev. de art. 174 C. pen., proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) - (3) C. pen. şi act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (3) C. pen., totul cu aplicare art. 33 lit. a), a art. 40 şi a art. 83 C. pen.
Prin Sentinţa penală nr. 257 din 28 iunie 2011, Tribunalul Alba, secţia penală, l-a condamnat pe inculpat la 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 1 alin. (2) C. pen., pedeapsă care a fost sporită cu 3 ani.
În baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 4 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul de Judecătoria Blaj, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. inculpatul a fost achitat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor, prevăzut de art. 174 C. pen.
În cauză, verificându-se actele şi lucrările de la dosar, se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă şi că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret şi actual pentru ordinea publică, avându-se în vedere gravitatea infracţiunii, reţinându-se că: în perioada august 2009 - martie 2010, inculpatul a intermediat, împreună cu numita M.L.L., aducerea la stâne a minorelor A.C.B., în vârstă de 13 ani, fiica acesteia, şi M.E.D. în vârstă de 14 ani, aflată în plasament la aceasta, minore cu care a întreţinut relaţii sexuale contra cost şi, tot în schimbul unor sume de bani a promis, şi a oferit pe cele două minori şi celorlalţi ciobani colegi de-ai săi, pentru a întreţine şi aceştia relaţii sexuale cu ele, activităţi care s-au realizat.
Aşa fiind, Curtea constată că protejarea ordinii publice şi asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal fac necesară menţinerea arestării preventive a inculpatului şi că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din valorile sociale cărora li s-a adus atingere prin faptele comise şi dinmodalitatea concretă de săvârşire a acestora.
Recursul declarat învederându-se, aşadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.A.O. împotriva Încheierii din 28 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 8718/107/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 4183/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4190/2011. Penal → |
|---|
