ICCJ. Decizia nr. 4193/2011. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4193/2011

Dosar nr.45109/3/2010

Şedinţa publică din 8 decembrie 2011

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 913 din 23 decembrie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost respinse cererile formulate de inculpaţii N.M. şi G.M., de aplicare a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. coroborat cu art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

În baza art. 344 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului N.M. prin actul de sesizare a instanţei din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. proc. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul N.M. la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. proc. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea condiţionată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului N.M. prin Sentinţa penală nr. 350 din 23 iulie 2008 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin Decizia penală nr. 434 din 26 martie 2009a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul N.M. să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a dispus interzicerea inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi în baza art. 350 C. proc. pen. s-a dispus menţinerea arestării preventive a inculpatului N.M.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din durata pedepsei închisorii pronunţate în timpul reţinerii şi al arestării preventive din data de 05 martie 2008, de la 21 martie 2008 la 02 aprilie 2008 şi de la 01 septembrie 2010 la zi.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.M. la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. d) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. d) C. pen. şi în baza art. 350 C. proc. pen. s-a dispus menţinerea arestării preventive a inculpatului G.M.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din durata pedepsei închisorii pronunţate timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 01 septembrie 2010 la zi.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţilor de 0,25 gr., 0,41 gr. şi 1,50 gr. pulbere ce conţine heroină, cafeină şi paracetamol şi cantitatea de 0,55 gr. pulbere ce conţine heroină şi cafeina, depuse la camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu dovezile din 07 septembrie 2009, din 20 ianuarie 2010 şi din 11 septembrie 2009.

În baza art. 118 alin. (5) C. pen. şi art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumei de 300 RON de la inculpatul N.M. şi a sumei de 400 RON de la inculpatul G.M.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre cei doi inculpaţi la plata sumei de 4000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că inculpatul N.M. zis "G.Ţ.", la data de 28 august 2009, a vândut colaboratorului acoperit "D.C." - nume de cod, 2 (două) doze de heroină în schimbul sumei de 100 RON, obţinute de acesta de la un individ neidentificat, iar la aceeaşi dată a vândut colaboratorului acoperit "D.C." - nume de cod, împreună cu inculpatul G.M. zis "P." 4 (patru) doze de heroină în schimbul sumei de 200 RON, iar la data de 20 ianuarie 2010 a vândut colaboratorului acoperit "D.C." - nume de cod, 2 (două) doze mari de heroină, în schimbul sumei de 320 RON, din care 300 RON au fost destinaţi efectiv pentru heroină, iar câte 10 RON s-au oferit pentru benzina de la maşină şi consumaţia de la restaurantul K. din hipermarketul "C." şi că inculpatul G.M. zis "P.", la data de 28 august 2009, a vândut colaboratorului acoperit "D.C." - nume de cod, împreună cu inculpatul N.M. zis "G.Ţ." 4 (patru) doze de heroină în schimbul sumei de 200 RON, iar la data de 01 septembrie 2009, a vândut prin intermediul fiicei sale minore D.M., colaboratorului acoperit "D.C." - nume de cod, o doză mare de heroină, în schimbul sumei de 200 RON.

Referitor la inculpatul N.M., din fişa de cazier şi copia Sentinţei penale nr. 350 din 23 iulie 2008 a Judecătoriei Buftea, a rezultat că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de furt calificat, fiindu-i suspendată condamnarea executării pedepsei pe o durată de 3 ani, în baza art. 81 - 83 C. pen.

Având în vedere data rămânerii definitive a sentinţei, respectiv 23 iunie 2009 în baza Deciziei penale nr. 434 din 26 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, pedeapsa aplicată prin acea hotărâre şi data comiterii faptelor pendinte, respectiv 28 august 2009 şi 20 ianuarie 2010, instanţa de fond a apreciat că inculpatului N.M. îi sunt incidente dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen., actele săvârşite infracţiunii deduse judecăţii în stare de recidivă postcondamnatorie, motiv pentru care s-a impus schimbarea încadrării juridice în sensul reţinerii art. 37 lit. a) C. pen. pe lângă art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, prima instanţă a avut în vedere, datele ce caracterizează persoana fiecăruia dintre cei doi inculpaţi, respectiv inculpatul N.M., a ţinut cont de atitudinea sa sinceră din faţa instanţei de judecată şi de împrejurarea că nu este la prima încălcare a legii penale, iar în cazul inculpatului G.M. de lipsa antecedentelor sale penale şi de poziţia constantă de recunoaştere a faptelor reţinute în sarcina sa. Pe de altă parte, s-a avut în vedere gravitatea deosebită a faptelor săvârşite de fiecare dintre cei doi inculpaţi, caracterul continuat al acestor fapte, împrejurarea că inculpatul G.M. a comis fapta din data de 01 septembrie 2009 prin folosirea fiicei sale minore, amploarea deosebită pe care a luat-o acest fenomen infracţional şi consecinţele extrem de negative ale acestui gen de fapte asupra sănătăţii publice.

Împotriva Sentinţei penale nr. 913 din 23 decembrie 2010 inculpaţii G.M. şi N.M. au formulat apel pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie ce ţin de individualizarea greşită a pedepselor aplicate considerate prea severe, solicitând a se acorda o eficienţă mai mare circumstanţelor atenuate reţinute în favoarea lor.

Prin Decizia penală nr. 97/A din 31 martie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi N.M. şi G.M.

A computat prevenţia inculpatului N.M. de la 05 martie 2008 (reţinerea), de la 21 martie 2008 la 02 aprilie 2008 şi de la 01 septembrie 2010 la zi, iar a coinculpatului G.M. de la 01 septembrie 2010 la zi şi a menţinut starea de arest a inculpaţilor.

A obligat inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.

A constat instanţa de apel că pedepsele aplicate inculpaţilor au fost just cuantificate de instanţa de fond care a acordat semnificaţia cuvenită criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinând în favoarea acestora circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi că în mod corect au fost semnalate în acest sens caracterul continuu al faptelor săvârşite de cei doi inculpaţi, cantitatea de droguri traficată, lipsa unei ocupaţii şi dezinhibiţia cu care au acţionat, inculpatul G.M. nepregetând a-şi folosi propria fiică minoră pentru a vinde droguri, împrejurare care susţin ideea unui potenţial criminogen ridicat al celor doi inculpaţi.

Împotriva Deciziei penale nr. 97/A din 31 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti au declarat recurs :

- inculpatul G.M. şi a solicitat în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., reducerea pedepsei prin incidenţa reţinerii dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, având în vedere adresa de la D.I.I.C.O.T. din 25 martie 2011 prin care s-a dispus arestarea şi trimiterea în judecată a numitului A.D.M. împotriva căruia inculpatul a formulat denunţ. A solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 74 alin. (2) din acelaşi cod având în vedere caracterizarea de la dosar şi atitudinea sinceră.

- inculpatul N.M. şi a solicitat admiterea recursului în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi reducerea pedepsei, arătând că a recunoscut fapta. A mai susţinut că nu s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 74 C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen.

Examinând Decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurenţii inculpaţi, dar şi din oficiu conform prevederilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385⁶ alin. (1) şi art. 385⁷ din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul G.M. este fondat în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, iar recursul declarat de inculpatul N.M. este nefondat pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte recursul inculpatului G.M., Înalta Curte constată că în cursul procesului penal inculpatul a formulat un denunţ care a făcut obiectul Dosarului nr. 140/ D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie D.I.I.C.O.T. şi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A.D.M. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În aceste împrejurări Înalta Curte constată că inculpatul G.M. urmează a beneficia de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor în sensul reducerii limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcină. De asemenea, Înalta Curte constată că instanţa de fond a dat eficienţă dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen., astfel că aceste dispoziţii au fost avute în vedere şi nu li se poate da o dublă eficienţă.

Astfel, recursul inculpatului G.M. este fondat în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2002 şi în consecinţă Înalta Curte în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 va condamnă pe inculpatul G.M. la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.

Înalta Curte constată că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului ca urmare a incidenţei dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), este necesară realizării funcţiilor sale de constrângere, de reeducare şi scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, aceasta răspunzând atât principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei şi datele personale ale inculpatului, cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

În ceea ce priveşte recursul inculpatului N.M. Înalta Curte constată că acesta este nefondat întrucât pedeapsa astfel cum au fost aplicată de instanţa de fond şi menţinută de apel este justificată şi necesară realizării atât a funcţiilor de constrângere şi reeducare cât şi a scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, fiind avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Potrivit art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Inculpatului N.M. i-a fost aplicată o pedeapsă de 8 ani închisoare ţinându-se seama de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) care stabilesc criteriile generale de individualizare, fiind rezonabile având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, forma continuată a infracţiunii, cantitatea mare de droguri traficată şi starea de recidivă reţinută în sarcina inculpatului respectiv dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen. Din fişa de cazier judiciar a inculpatului N.M., a rezultat că prin Sentinţa penală nr. 350 din 23 iulie 2008 Judecătoria Buftea, definitivă prin Decizia penală nr. 434 din 26 martie 2009 Tribunalul Municipiului Bucureşti, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare cu aplicarea art. 81, art. 82 C. pen.

De asemenea, Înalta Curte constată că instanţa de fond a respins cererea inculpatului de aplicare a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. constatând că nu pot fi aplicate în cauză.

Astfel, cererea inculpatului de reducere a pedepsei nu poate fi primită, faţă de circumstanţele reale şi personale ale acestuia Înalta Curte, analizând întreg materialul probator, constată că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de către instanţa de fond şi de apel, faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), este necesară realizării funcţiilor sale de constrângere, de reeducare şi scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, aceasta răspunzând atât principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei şi datele personale ale inculpatului, cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Reducerea pedepsei ar încuraja conduita infracţională a inculpaţilor şi îndeosebi comportamentul similar al altor persoane, lipsind astfel de eficienţă întreaga activitate de tragere la răspundere penală.

Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări precum şi de administrarea legală şi completă a probelor de către prima instanţă şi de către instanţa de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va admite recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva Deciziei penale nr. 97/A din 31 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, va casa, în parte, atât Decizia penală atacată cât şi Sentinţa penală nr. 913 din 23 decembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi rejudecând în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, va condamna pe inculpatul G.M. la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.

Potrivit dispoziţiilor art. 385¹⁷ alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.M., durata reţinerii şi arestării preventive de la 1 septembrie 2010 la 8 decembrie 2011 şi va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Potrivit dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva Deciziei penale nr. 97/A din 31 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Potrivit dispoziţiilor art. 385¹⁷ alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.M., timpul reţinerii şi arestării preventive din data de 5 martie 2008, de la 21 martie 2008 la 2 aprilie 2008 şi de la 1 septembrie 2010 la 8 decembrie 2011.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul G.M.

Împotriva Deciziei penale nr. 97/A din 31 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Casează, în parte, atât Decizia penală atacată cât şi Sentinţa penală nr. 913 din 23 decembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi rejudecând:

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, condamnă pe inculpatul G.M. la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.M., durata reţinerii şi arestării preventive de la 1 septembrie 2010 la 8 decembrie 2011.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva Deciziei penale nr. 97/A din 31 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.M., timpul reţinerii şi arestării preventive din data de 5 martie 2008, de la 21 martie 2008 la 2 aprilie 2008 şi de la 1 septembrie 2010 la 8 decembrie 2011.

Onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales al inculpatului G.M., în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat N.M. la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 decembrie 2011.

Procesat de GGC - AA

← ICCJ. Decizia nr. 4190/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 4194/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 4182/2011. Penal. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs ICCJ. Decizia nr. 4183/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 4187/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 4190/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 4194/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4196/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4241/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs