ICCJ. Decizia nr. 4250/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4250/2011
Dosar nr. 5579/101/2010
Şedinţa publică din 14 decembrie 2011
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 1 din 10 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 5579/101/2010 s-a dispus, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., a condamnat pe inculpatul S.I.C. - fiul lui V. şi M., născut la data de 19 martie 1993 în Drobeta-Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, cu domiciliul în comuna Brezniţa de Ocol, satul Magheru, la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu interzice drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
În seara de 20 iulie 2009, inculpaţii S.I.C. şi D.A., împreună cu T.P., s-au deplasat cu o căruţă din localitatea Magheru în localitatea Dudaşul Schelei pentru a participa la hora organizată în acea localitate cu ocazia sărbătoririi religioase Sfîntu Ilie. După ce au sărbătorit alături de localnici şi au consumat băuturi alcoolice împreună cu aceştia, între cei trei bărbaţi şi partea vătămată G.V., s-a declanşat un conflict generat de discuţii contradictorii.
Pe acest fond, inculpatul S.I.C. i-a aplicat părţii vătămate o lovitură în zona spatelui, cu un cuţit pe care îl avea asupra sa. Cei doi au fost despărţiţi de martorul R.O.E., iar partea vătămată G.V. a reuşit să se îndepărteze, însă după ce s-a deplasat aproximativ 50 de metri, a fost atacat din nou de către învinuitul S.I.C., care după ce l-a împins în şanţul de la marginea drumului, i-a aplicat mai multe lovituri cu cuţitul în zona spatelui, în timp ce partea vătămată era căzută la pământ, cu faţa în jos. Martorii R.I. şi C.C. au intervenit şi au reuşit să-l ridice pe învinuitul S.I.C. de pe partea vătămată.
După intervenţia celor doi martori, învinuitul S.I.C. a fugit cu cuţitul asupra sa, spre căruţă, care se afla în apropierea locului unde a avut loc primul conflict, fiind urmat de învinuitul D.A., care avea în mână o furcă.
Cei doi învinuiţi împreună cu T.P. s-au urcat în căruţă şi au plecat spre localitatea Magheru.
Partea vătămată a fost transportată la Spitalul Drobeta-Turnu Severin, unde i s-au acordat îngrijiri medicale.
S-a mai arătat că, deşi partea vătămată a susţinut că a fost lovită de către D.A. cu furca peste spate, declaraţiile acesteia în acest sens nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Din conţinutul Raportului Medico-Legal din 8 septembrie 2009 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Mehedinţi, rezultă că partea vătămată G.V. a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor-înţepător, respectiv cu sau de corpuri dure.
A necesitat pentru vindecare un număr de 23 - 25 zile îngrijiri medicale şi leziunile cauzate i-au pus viaţa în primejdie.
În raport de probele administrate instanţa de fond a încadrat faptele în dispoziţiile art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., respectiv alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi partea civilă G.V.
Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul cuantumului pedepsei şi al modalităţii de executare al acesteia, iar partea civilă a invocat critici atât sub aspectul laturii penale cât şi sub aspectul laturii civile a cauzei.
Prin Decizia penală nr. 42 din 28 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 5579/101/2010 s-a dispus respingerea ca tardiv a apelului părţii civile G.V. şi admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi.
A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului S.I.C. şi rejudecând, în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.;
A condamnat pe inculpatul S.I.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.;
A condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 85 C. pen.;
A dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei la 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 162/2010 a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, definitivă prin Decizia penală nr. 54/A din 17 martie 2010 a Tribunalului Mehedinţi, pentru infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen. raportat la art. 33, 34 şi 36 C. pen.;
A dispus contopirea acestei pedepse cu pedepsele aplicate pentru infracţiunile deduse judecăţii, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A obligat partea civilă la 20 RON cheltuieli judiciare statului.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, partea civilă G.V. şi inculpatul S.I.C..
Atât parchetul cât şi inculpatul au criticat Decizia prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Procurorul a solicitat majorarea pedepsei, cu executarea în regim privativ de libertate iar inculpatul a solicitat reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Partea civilă nu a motivat, nici în scris şi nici oral, care sunt criticile hotărârilor pronunţate în cauză.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursurile prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu cauza, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Din probele administrate în cauză rezultă că, în noaptea de 20/21 iulie 2009, inculpatul S.I.C., în timp ce se afla pe strada Severinului din localitatea Schelei, judeţul Mehedinţi, a aplicat mai multe lovituri de cuţit, părţii vătămate G.V., cauzându-i leziuni corporale care i-au pus viaţa în primejdie.
Incidentul s-a derulat pe fondul consumului de alcool, inculpatul deplasându-se cu căruţa în scopul de a participa la o horă organizată de sărbătoarea religioasă „Sf. Ilie".
După aplicarea loviturii cu cuţitul, partea vătămată a reuşit să se îndepărteze - intervenind pentru aplanarea conflictului, martorul R.O.E. - dar a fost urmărit de inculpat şi atacat din nou, împingându-l în şanţul de la marginea drumului şi mai apoi i-a aplicat mai multe lovituri cu cuţitul în zona spatelui, incidentul fiind curmat prin intervenţia martorilor R.I. şi C.C.
Faptele săvârşite de inculpatul S.I.C., realizează elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., respectiv purtarea, fără drept, a unui cuţit tip pumnal, faptă prevăzută de art. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei - criticile fiind comune - se constată că instanţa de apel a evaluat în mod corespunzător elementele de fapt dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, aplicându-i o pedeapsă de natură a asigura scopul acesteia, astfel cum este definit în art. 52 C. pen.
Este real faptul că infracţiunile au fost comise pe fondul consumului de alcool, dar această stare a fost acceptată în mod deliberat de inculpat astfel încât nu poate constitui o circumstanţă atenuantă de natură a influenţa favorabil cuantumul pedepsei.
Pe de altă parte, inculpatul este minor - limitele de pedeapsă fiindu-i reduse conform art. 109 C. pen. - dar în acelaşi timp, din fişa de cazier judiciar rezultă că a mai fost condamnat pentru o infracţiune similară, fapta fiind concurentă cu cea dedusă judecăţii, fapt ce a atras incidenţa dispoziţiilor art. 85 C. pen., iar în prezent este arestat în altă cauză.
Aceste date demonstrează faptul că infracţiunea dedusă judecăţii nu este rezultatul unei întâmplări datorate unei atitudini greşite ci dimpotrivă reflectă un comportament antisocial continuu.
În acelaşi sens se constată că nu pot fi reţinute indicii care să conducă la convingerea existenţei unei motivaţii interioare puternice, suficiente pentru îndreptare şi ca atare este justificat ca pedeapsa să fie severă, chiar dacă inculpatul este minor.
Corelând gradul de pericol social concret al faptelor cu elementele ce caracterizează persoana inculpatului, Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, este suficientă şi nu se impune a fi modificată nici sub aspectul cuantumului şi nici sub aspectul modalităţii de executare a acesteia.
Cât priveşte recursul părţii civile G.V., se constată că în mod corect apelul său a fost respins ca tardiv, nefiind declarat în termenul prevăzut de lege.
Având în vedere considerentele expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, inculpatului S.I.C. şi partea civilă G.V., împotriva Deciziei penale nr. 42 din 28 februarie 2011 a Curţii de Apel Craiova.
Se va constata că inculpatul S.I.C. este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat şi recurenta parte civilă, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, partea civilă G.V. şi inculpatul S.I.C., împotriva Deciziei penale nr. 42 din 28 februarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Constată că inculpatul S.I.C. este arestat în altă cauză.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4213/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4901/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
