ICCJ. Decizia nr. 4286/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4286/2011
Dosar nr. 9852/1/2011
Şedinţa publică din 15 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 2 decembrie 2011, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, învestită cu soluţionarea apelului declarat de inculpatul T.S.C. împotriva Sentinţei penale nr. 130 din 19 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Mureş, a dispus, în baza art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., menţinerea stării de arest a inculpatului.
Instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:
Inculpatul T.S.C. este cercetat sub aspectul comiterii infracţiunii de viol în formă continuată prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. pen. cu reţinerea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), faptă pentru care inculpatul a fost condamnat de către prima instanţă la o pedeapsă privativă de libertate de 15 ani închisoare.
Instanţa a apreciat că şi la acest moment procesual subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. ce au dus la luarea măsurii arestului preventiv, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce i se impută inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din modalitatea în care au fost comise faptele, din faptul că victima acestor fapte este minoră şi ea trebuie protejată, iar judecarea inculpatului în stare de libertate ar atrage o serioasă temere din partea comunităţii din care provine inculpatul.
Instanţa a apreciat că sunt de asemenea îndeplinite şi cerinţele prevăzute de art. 143 C. proc. pen., respectiv există indicii temeinice că inculpatul a săvârşit fapta pentru care este cercetat penal.
Împotriva încheierii sus-menţionate, a declarat recurs inculpatul, pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii.
Examinând actele dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, se constată că recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, se constată că instanţa de apel a verificat în mod corespunzător legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpatului, prin raportare la temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive, ajungând în mod întemeiat la concluzia că acestea subzistă şi că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit Codului nostru de procedură penală, similar reglementărilor din majoritatea legislaţiilor europene, luarea unei măsuri preventive privative de libertate este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a trei condiţii de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancţionată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi să fie prezent cel puţin unul dintre temeiurile de arestare expres şi limitativ prevăzute de art. 148 C. proc. pen.
În cauză, se constată că sunt incidente temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile prevăzute de textul de lege: inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la acest temei, în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a stabilit că detenţia este justificată atunci când se face dovada că asupra procesului penal planează cel puţin unul dintre următoarele pericole care trebuie apreciate in concreto pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârşire a unei noi infracţiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariţie a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă că, în raport de natura şi gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptei de viol în formă continuată, pentru care s-a dispus trimiterea inculpatului în judecată şi condamnarea în primă instanţă, lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Aşa cum în mod corect a reţinut instanţa, pericolul concret pentru ordinea publică rezultă atât din natura şi modalitatea de comitere a faptei săvârşite în formă continuată asupra părţii vătămate minore, în vârstă de 12 ani, care a lezat mai multe valori sociale, cât şi din urmările produse de astfel de fapte.
Totodată, condamnarea inculpatului în primă instanţă, la pedeapsa de 15 ani închisoare, chiar dacă nu înlătură prezumţia de nevinovăţie, care subzistă în favoarea acestuia, oferă indicii cu privire la vinovăţia inculpatului şi constituie un temei care justifică în continuare privarea de libertate.
Drept urmare, se constată că măsura arestării preventive este legală şi temeinică, aceasta impunându-se pentru buna desfăşurare a procesului penal, în vederea aflării adevărului.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursul declarat de recurentul inculpat T.S.C. împotriva Încheierii din 2 decembrie 2011 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat T.S.C. împotriva Încheierii din 2 decembrie 2011 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 2832/102/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 decembrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4284/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4288/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
