ICCJ. Decizia nr. 532/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din data de 24 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, - în dosarul nr. 1532/114/2010, în baza art. 1608a alin. (6) C . proc. pen. au fost respinse ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de apelanții inculpați O.A. și P.I., în prezent aflați în Penitenciarul Mărgineni.
Pentru a pronunța această încheiere, curtea de apel a reținut că inculpații P.I. și O.A. au formulat cereri de liberare provizorie sub control judiciar, susținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602 C. proc. pen. pentru admiterea acestora, deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile ce le sunt imputate nu depășește 18 ani închisoare și nu sunt date din care să rezulte că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți. Au mai arătat petenții că nu prezintă pericol pentru societate în situația în care ar fi puși în libertate și că se obligă să se prezinte în fața organelor judiciare atunci când vor fi chemați.
Analizând susținerile inculpaților în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale care reglementează instituția liberării provizorii sub control judiciar, curtea de apel a reținut că cei doi inculpați au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Buzău pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001,art. 198 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (inculpatul P.I.) respectiv, a infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001,art. 198 alin. (1) C. pen., art. 202 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (inculpatul O.A.).
în sarcina inculpatului P.I., prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că în perioada cuprinsă între sfârșitul lunii mai și jumătatea lunii august 2009, a primit în cortul amplasat succesiv pe trei plaje din municipiul Constanța pe părțile vătămate minore K.A.S. și K.Z.G. în vârstă de 13 și respectiv 15 ani și le-a determinat să practice cerșetoria în beneficiul lui și al altor tineri care îl însoțeau, cu consecința remiterii de către frații minori K., în integralitatea lor, a sumelor de bani obținute din prestarea activității de cerșetorie. în concret, activitatea infracțională a inculpatului a constat în aceea că în repetate rânduri a uzat de acte de violență și amenințare cu astfel de acte la adresa părții vătămate K.Z.G. pentru a-i înfrânge voința, de față fiind și fratele său minor A.S., și a întreținut în mod repetat în perioada iunie - jumătatea lunii august 2009 raporturi sexuale cu partea vătămată K.A.S. în vârstă de 13 ani, a cărei vârstă o cunoștea, în compartimentul cortului în care locuia și dormea cu partea vătămată.
în ceea ce îl privește pe inculpatul O.A., prin rechizitoriu s-a reținut că acesta a recrutat prin inducere în eroare pe părțile vătămate minore K.A.S. de 13 ani și K.Z.G. de 15 ani sub pretextul oferirii unei posibilități de obținere de sume de bani din activități lucrative, nedeterminate, prin crearea convingerii că vor putea realiza câștiguri financiare și se vor putea distra în compania lui; le-a primit și găzduit într-o încăpere cu condiții improprii de locuit, situată deasupra etajului terminal al unui bloc din municipiul Constanța și le-a determinat să practice cerșetoria în beneficiul lui și în condiții stabilite de el cu consecința punerii la dispoziția sa a celei mai mari părți a banilor rezultați din prestarea respectivei activități - activitate întreprinsă de minori timp de circa o lună, în perioada cuprinsă între jumătatea lunii ianuarie 2009 și jumătatea lunii februarie 2009. S-a mai reținut că în aceeași perioadă de timp, în mod repetat, inculpatul a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată, minoră K.A.S. în vârstă de 13 ani, în condițiile în care cunoștea vârsta acesteia - inițial, într-un compartiment al unui tren de noapte care circula pe relația Cluj-Buzău și apoi, într-o încăpere situată deasupra etajului terminal al unui bloc din municipiul Constanța - în această din urmă situație, în prezența și a altor persoane minore (K.Z.G., M.A.C., N.M.I., M.G.D.).
Prin sentința penală nr. 133 din 21 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Buzău, inculpații P.I. și O.A. au fost condamnați la pedepse rezultante principale de câte 2 ani și 6 luni închisoare cu executare în condițiile art. 57,art. 71 C. pen.
Analizând condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cuprinse în art. 1606C. proc. pen. și care fac parte din dispozițiile comune ale secțiunii V, §3 intitulată "Dispoziții comune" din același cod, Curtea de apel a reținut că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este admisibilă în principiu, persoanele care au folosit-o fac parte din categoria celor cărora legea le conferă beneficiul acesteia și că are pertinență funcțională, întrucât poate conduce la satisfacerea intereselor părții.
Referitor la condițiile privind temeinicia cererii cuprinse în art. 1602alin. (1) și (2) C. proc. pen., s-a reținut că din punct de vedere formal, prima condiție referitoare la limita de pedeapsă este îndeplinită, întrucât infracțiunile ce formează obiectul judecății sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Cu privire la cea de-a doua condiție, stipulată în art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., s-a apreciat că nu este îndeplinită, existând riscul ca inculpații, odată puși în libertate, să încerce să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea atât a martorilor care nu au fost audiați în cauză, cât și a celor care deși au fost audiați, ar putea fi determinați de inculpați să revină asupra declarațiilor date inițial. în acest sens s-a reținut că inculpații au menținut permanent legătura cu martorii, purtând cu aceștia o corespondență intensă, aspect ce rezultă și din înscrisul aflat la fila 199 (dosar instanță fond, vol. I).
A concluzionat instanța de apel că cererile formulate de inculpați nu îndeplinesc condițiile de temeinicie prevăzute de art. 1602alin. (2) C. proc. pen. Refuzul acordării liberării provizorii sub control judiciar, având în vedere gravitatea infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații și împrejurarea că în cauză s-a pronunțat o hotărâre de condamnare în primă instanță, nu constituie o încălcare a dreptului acestora la un proces echitabil, astfel cum este recunoscut în art. 23 pct. 3 din Constituția României,art. 5 alin. (5) C. proc. pen., art. 5 paragraful 3 fraza I teza finală și art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
împotriva încheierii au declarat recursuri inculpații, care prin apărătorul desemnat din oficiu au solicitat casarea hotărârii, admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar și judecarea în stare de libertate deoarece nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând încheierea atacată, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.
Potrivit art. 1602alin. (1) C. proc. pen., "liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani".
Alin. (2) al textului de lege susmenționat dispune că "liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească ale infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte".
Raportând dispozițiile legale susmenționate la speța dedusă judecății, înalta Curte constată că prima condiție pozitivă prevăzută de lege referitoare la limita de pedeapsă este îndeplinită întrucât, infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001,art. 198 alin. (1) C. pen. și art. 202 alin. (1) C. pen., pentru săvârșirea cărora recurenții inculpați au fost cercetați, trimiși în judecată în stare de arest preventiv și condamnați de prima instanță sunt pedepsite de lege cu închisoarea ce nu depășește 18 ani.
în ce privește cea de-a doua condiție negativă prevăzută în art. 1602alin. (2) C. proc. pen., înalta Curte constată, în acord cu concluzia la care a ajuns instanța de prim control judiciar, că nu este îndeplinită.
în speță, există riscul ca odată puși în libertate, recurenții inculpați să încerce să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea atât a martorilor care nu au fost audiați la instanța de fond, deoarece nu s-a reușit identificarea domiciliului acestora, cât și a celor care au fost deja ascultați, prin determinarea lor de către recurenți să revină asupra declarațiilor date. în acest sens, relevant este comportamentul inculpaților care în tot cursul procesului penal au ținut legătura, prin scrisori, cu persoanele care au calitatea de martori în cauza dedusă judecății (fila 199 dosar instanță fond, vol. I).
Este adevărat că potrivit art. 136 alin. (2) C. proc. pen., scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, dar în cauză, așa cum a reținut și instanța de apel, un atare scop nu poate fi îndeplinit în mod eficient prin liberarea provizorie a recurenților inculpați, date privind natura și gravitatea infracțiunilor de săvârșirea cărora sunt acuzați, determinate de modul și împrejurările în care se reține că au fost comise, de vârsta părților vătămate și de rezonanța socială negativă pe care faptele au avut-o în rândul opiniei publice.
A proceda în sensul celor solicitate de recurenți și anume de a se avea în vedere numai datele ce caracterizează favorabil persoana acestora - lipsa antecedentelor penale, poziția parțială sinceră de recunoaștere a faptelor - s-ar ajunge la punerea în libertate a unor persoane care, datorită faptelor grave pentru care au fost deferite justiției și anume, trafic de minori, act sexual cu un minor și corupție sexuală, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ceea ce este în disonanță, atât cu prevederile art. 1602_i urm. C. proc. pen., cât și cu cele ale art. 136 alin. (1) din același cod.
în consecință, reținând ca fiind corectă concluzia instanței de apel în sensul că cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații O.A. și P.I. nu îndeplinesc condițiile de temeinicie prevăzute de art. 1602alin. (2) C. proc. pen. pentru a fi admise, recursurile declarate în cauză se vor respinge ca nefondate în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumelor de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorului desemnat din oficiu de câte 100 lei pentru fiecare inculpat, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 622/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 388/2011. Penal → |
|---|
