ICCJ. Decizia nr. 591/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 932 din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a II a penală, s-a dispus:
în baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul C.F. la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
în temeiul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit cele două pedepse, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.
în baza art. 81 și art. 82 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei rezultante de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 25 aprilie 2007 și până la 22 iunie 2007.
în baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul D.M., la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite cele două pedepse, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen. în baza art. 81 și art. 82 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei rezultante de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 25 aprilie 2007 și până la 22 iunie 2007.
în baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul D.C., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
în baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
în baza art. 27 alin. (1) din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare.
în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, acesta având de executat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în final 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. s-au admis acțiunile civile formulate, obligând pe inculpați, în solidar, la plata despăgubirilor civile, respectiv a sumei de 11.487,60 lei către partea civilă B.C.R. cu dobânda legală aferentă de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului; a sumei de 503,49 lei către partea civilă I.N.G.B.; a sumei de 21.875,84 RON către partea civilă B.P.; a sumei de 38.000 RON către partea civilă B.R.D.; a sumei de 595 RON către partea civilă A.B.; a sumei de 6850 RON către partea civilă R.B.; a sumei de 1600 RON către partea civilă D.A.O. și a sumei de 1100 RON către partea civilă D.A.M.
S-a luat act că părțile vătămate G.A., Z.V.L., T.V.I. și N.N. nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
în baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul D.C. a bunurilor folosite la săvârșirea infracțiunilor, respectiv un mini CD, un laptop marca Dell, trei dischete, cârd memorie, card memorie cannon, trei CD-uri, unitate de calculator, dispozitiv electronic cu fantă - toate introduse la camera de corpuri delicte a DGPMB - SCJEO, conform dovezii seria B, nr. 26277 din 04 iulie 2007; de la inculpatul C.F. a dispozitivului electronic pe care îl folosea la copierea informațiilor de pe banda magnetică a cârdurilor, rămas în custodia lucrătorilor de poliție din cadrul BCCO București la mapa documentară.
în baza art. 118 lit. e) C. pen. s-au confiscat sumele 34 RON și 28 RON ridicate și depuse la CEC conform chitanțelor nr. 1844688/1 și nr. 1844684/1.
în baza art. 163 C. proc. pen. a fost dispusă instituirea unui sechestru asigurător asupra autoturismului proprietatea inculpatului D.C., marca BMW, depozitat la Hala Romtur conform procesului verbal din data de 25 aprilie 2007 (fila 82, vol. II, UP).
în baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații C.F. și D.M. la câte 300 lei, iar inculpatul D.C. la 450 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 996/P/2007 din data de 02 august 2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpatul C.F. - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 27 alin. (1) din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; inculpatul D.M. - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 25 alin. (1) din Legea 365/2002 și art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; inculpatul D.C. - pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 24 alin. (1), (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 25 alin. (1), (2) din aceeași lege cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reținut prin actul de sesizare a instanței că inculpatul D.C. a falsificat instrumente de plată electronică, a deținut echipamente în vederea falsificării acestora și a efectuat operațiuni financiare cu acestea în mod fraudulos, iar ceilalți doi inculpați au deținut echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice și l-au ajutat pe D.C. la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, activități desfășurate în perioada 30 martie 2007 - 05 iunie 2007.
Situația de fapt anterior expusă a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarații inculpați; declarații martori; plângeri părți vătămate; proces-verbal de recunoaștere după planșe foto; imagini video; procese-verbale de percheziție; proces-verbal de expertiză a Institutului de Tehnologie Avansată.
Din analiza materialului probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, Tribunalul a constatat că situația de fapt a fost corect reținută prin rechizitoriul parchetului, fiind dovedită vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
în drept, s-a reținut că faptele săvârșite de inculpații D.M. și C.F. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; întrucât operațiunile financiare frauduloase au fost efectuate în repetate rânduri, la intervale scurte de timp și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, tribunalul a reținut și dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) referitoare la forma continuată a infracțiunii.
Cum faptele sunt concurente, s-a impus reținerea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., inculpații urmând să execute pedeapsa cea mai grea.
Pe durata executării pedepselor s-a dispus a se face aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.
La individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpați, Tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, datele lor personale (necunoscuți cu antecedente penale, cu atitudine sinceră și cooperantă pe întreg parcursul procesului penal) și toate celelalte criterii generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
în raport de aceste considerente, Tribunalul a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepselor poate fi realizat prin stabilirea unor pedepse în cuantumul minim prevăzut de lege, suficient și necesar.
Totodată, s-a apreciat că același scop al pedepselor - date fiind conduita bună a inculpaților înainte și în timpul procesului penal, persoana lor în raport de caracterizările depuse la dosar - poate fi atins chiar fără executarea în regim de detenție a pedepselor, suspendarea condiționată a executării acestora fiind un avertisment pentru inculpați de a nu mai săvârși fapte de natură penală.
S-a stabilit, de asemenea, că faptele reținute în sarcina inculpatului D.C. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 24 alin. (1), (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 25 alin. (1), (2) din aceeași lege cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Vinovăția acestui inculpat a fost dovedită din coroborarea declarațiilor date de coinculpați - în care descriu în amănunt atât activitatea lor infracțională, cât și a inculpatului D.C., precum și împrejurarea că acesta din urmă a avut inițiativa copierii informațiilor de pe cârdurile clienților benzinăriei cu ajutorul unui dispozitiv electronic pus la dispoziția coinculpaților tot de D.C. - cu declarația martorului P.A. (căruia inculpatul D.C. i-a propus aceeași afacere, dar pe care a refuzat-o) - cu imaginile video în care apare inculpatul în momentul retragerii frauduloase a diverse sume de bani și, nu în ultimul rând, cu bunurile găsite și ridicate cu ocazia percheziției domiciliare la adresa unde inculpatul locuia fără forme legale și a percheziției efectuate asupra autoturismului marca BMW cu nr. de înmatriculare folosit de inculpat.
S-a stabilit că toate infracțiunile comise de inculpat îmbracă forma continuată, fiind săvârșite repetat, la intervale scurte de timp și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale.
De asemenea, s-au reținut dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni, faptele fiind concurente.
La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, datele personale ale inculpatului (necunoscut cu antecedente penale, cu o poziție nesinceră și necooperantă în procesul penal) și toate celelalte criterii generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Stabilind pedepse în cuantumul minim prevăzut de lege, Tribunalul a apreciat însă că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea în regim de detenție.
La această concluzie a contribuit și atitudinea refractară a inculpatului la ascultarea lui dispusă prin comisie rogatorie, în declarația sa arătând că nu se face vinovat de comiterea nici unei infracțiuni, concluziile comisarului de la departamentul de poliție Stuttgart (care a participat la ascultare) fiind în sensul că inculpatul a dat "răspunsuri neconforme întrebărilor, evitând întrebările țintă și la câteva întrebări a declarat lucruri foarte greu de crezut".
Totodată, Tribunalul nu a făcut abstracție de împrejurarea că inculpatul a fost deja condamnat - până la pronunțarea în fondul acestei cauze - de Judecătoria Rottweil, pentru "falsificare de cârduri cu funcție de garanție, la 13 capete de acuzare, cu tentativă de înșelăciune electronică, la 5 ani și 6 luni închisoare", ceea ce duce la concluzia că inculpatul a perseverat în activitate infracțională de același gen.
Referitor la latura civilă a cauzei, Tribunalul a constatat dovedite pretențiile civile formulate de părțile vătămate constituite părți civile, conform înscrisurilor depuse la dosar din care rezultă cuantumul prejudiciilor cauzate prin extragerea frauduloasă a sumelor de bani din contul cârdurilor ce le aparțineau.
împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, care a criticat-o pentru nelegalitate și ne temeinicie, solicitând pe de o parte înlăturarea ca pedeapsă accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen. și, pe de altă parte, aplicarea pentru inculpați a unor pedepse mai ridicate față de gravitatea faptelor, reținerea disp. art. 75 lit. a) C. pen., ca circumstanță agravantă față de săvârșirea faptelor de trei persoane împreună, aplicarea unei pedepse cu executarea în regim de detenție inculpatului D.C. și înlăturarea disp. art. 81 cu privire la inculpații C.F. și D.M. și aplicarea față de aceștia a disp. art. 861C. pen.
Curtea de apel a reținut că, anterior repunerii cauzei pe rol, procurorul de ședință a solicitat extinderea motivelor de apel în ceea ce privește constatarea existenței unei cauze de nulitate absolută, respectiv nerespectarea dispozițiilor privind citarea inculpaților, arătând că inculpatul D. a fost, la data soluționării cauzei pe fond, arestat în Germania și nu a fost prezent în fața instanței și nici audiat nemijlocit de către instanța de judecată, solicitând, la acel moment, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, motiv pe care, după repunerea cauzei pe rol și audierea inculpatului nemijlocit în fața instanței de apel, respectiv acordarea posibilității inculpatului de a propune probe și a-și exercita efectiv dreptul la apărare, a renunțat la acest motiv de apel și nu a înțeles să îl mai susțină.
împotriva aceleiași sentințe au declarat, de asemenea, apel și inculpații C.F., D.M. și D.C., primii doi inculpați criticând hotărârea sub aspectul nelegalității dispozițiilor privind soluționarea laturii civile, invocând faptul că în mod greșit au fost obligați în solidar la plata sumei de bani către partea civilă, dat fiind beneficiul redus pe care aceștia l-au obținut de la inculpatul D.C., ultimul inculpat invocând de asemenea nelegalitatea sentinței, atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile, solicitând înlăturarea sporului de 6 luni care i-a fost aplicat și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și, respectiv, reducerea cuantumului sumei la care a fost obligat către partea civilă față de perioada în care se arată în rechizitoriu că s-ar fi săvârșit faptele (martie 2007- iunie 2007), dat fiind că după momentul percheziției și arestării inculpaților (25 aprilie 2007) nu se mai putea continua retragerea de sume de bani.
Prin decizia penală nr. 217 din 14 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 932 din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a desființat, în parte, sentința apelată și, în fond, rejudecând:
în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații C.F., D.M. și D.C. în sensul reținerii disp. art. 75 lit. a) C. pen., în ceea ce îi privește pe inculpații C.F. și D.M. pentru ambele infracțiuni, iar în ceea ce îl privește pe inculpatul D.C. pentru infracțiunile prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), menținând încadrarea juridică pentru infracțiunea prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
în baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.F., la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 75 lit. a C. pen. a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite cele două pedepse, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în baza art. 81 și art. 82 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei rezultante de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 25 aprilie 2007 și până la 22 iunie 2007.
în baza art. 25 alin. (1) din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.M., necunoscut cu antecedente penale, la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.
In baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite cele două pedepse, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.
în baza art. 81 și art. 82 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei rezultante de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 25 aprilie 2007 și până la 22 iunie 2007.
în baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat pe inculpatul D.C., necunoscut cu antecedente penale, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
în baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 25 alin. (1) din Legea 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
în baza art.27 alin. (1) din Legea 365/2002 cu aplic.art.41 alin. (2) și art. 75 lit. a C. pen. a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.
în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, acesta având de executat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în final 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în lipsă conform mandatului de arestare preventivă emis la data de 22 mai 2007 de către Tribunalul București, secția I penală, care a fost pus în executare la data de 14 iunie 2010, dată de la care inculpatul se află arestat preventiv în prezenta cauză și în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din durata executării pedepsei perioada de la 14 iunie 2010 la zi.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.
în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpați împotriva aceleiași sentințe.
în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a apelantului inculpat D.C.
în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare din apelul Parchetului au rămas în sarcina statului și în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații C.F., D.M. și D.C. la câte 375 lei flecare, cheltuieli judiciare către stat, din care 75 lei pentru fiecare, reprezentând onorariul parțial al apărătorilor din oficiu, urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Analizând actele dosarului și sentința penală apelată prin prisma motivelor invocate și din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt, instanța de apel a reținut că prima instanță a analizat probele administrate în cauză și a reținut în mod corect atât situația de fapt (cu mențiunea că perioada săvârșirii faptelor a fost eronat arătată sub aspectul datei epuizării faptelor, ca și în rechizitoriu, până la data de 30 iunie 2007, în realitate faptele fiind epuizate la data de 23 aprilie 2007, când s-a efectuat ultima tranzacție frauduloasă), cât și încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpați (cu omisiunea de a reține circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen. referitor la faptele săvârșite de cei 3 inculpați împreună), din probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanțelor de fond și apel rezultând că în perioada 30 martie 2007-23 aprilie 2007 inculpatul D.C. a falsificat instrumente de plată electronică, a deținut echipamente în vederea falsificării acestora și a efectuat operațiuni financiare cu acestea în mod fraudulos, ceilalți doi inculpați au deținut echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice și l-au ajutat pe D.C. la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, fapte care întrunesc atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în cazul inculpaților C.F. și D.M. și, în plus, în cazul inculpatului D.C. și ale infracțiunii prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru primele două urmând a fi reținută și circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen., dat fiind că inculpații au săvârșit împreună aceste fapte.
Astfel, s-a reținut că inculpații C.F. și D.M., angajați ai benzinăriei Petrom Brâncoveanu, îl cunoșteau pe inculpatul D.C., care locuia în apropierea stației de benzină și acesta le-a propus, în cursul lunii martie 2007, să copieze informațiile de pe cârdurile clienților care alimentau la acea stație prin folosirea unui dispozitiv electronic pe care îl poate pune la dispoziția lor, cei 2 inculpați fiind de acord, astfel încât, la începutul lunii aprilie, inculpatul D. le-a pus la dispoziție celor 2 dispozitivul arătându-le modalitatea în care, cu ajutorul acestuia, puteau copia codul PIN al cardurilor, aceste aspecte rezultând fără echivoc atât din declarațiile concordante ale celor 2 inculpați, cât și ale martorului P.A., coleg cu cei doi la benzinăria Petrom, care a fost la rândul lui abordat de inculpatul D. în același sens, martorul refuzând. Cu ajutorul acestui dispozitiv, cei doi inculpați au copiat codurile PIN ale cârdurilor mai multor persoane care au alimentat cu benzină la stația Petrom Brâncoveanu, pe care ulterior le-au pus la dispoziția inculpatului D.C., acesta descărca informațiile în calculator și apoi le inscripționa pe alte instrumente, ridicând de la diverse bancomate sume de bani din conturile persoanelor vătămate, aspecte care rezultă, de asemenea, fără echivoc atât din depozițiile acestor persoane, care i-au recunoscut pe cei doi inculpați ca fiind cei care le-au manevrat cârdurile la momentul plății, cât și din imaginile video ridicate de la benzinărie. Dispozitivul a fost ridicat de organele judiciare la momentul efectuării percheziției la stația Petrom, la data de 25 aprilie 2007, acesta aflându-se la acel moment asupra inculpatului C.F., dispozitivul fiind predat și expertizat de către specialiști din cadrul Institutului de Tehnologie Avansată, expertiza concluzionând că acesta este un cititor de cartele magnetice care poate citi și memora informații de pe cele trei piste ale benzii magnetice ale unui cârd ce tranzitează fanta sa, putând fi utilizat la fraudarea cârdurilor bancare.
Inculpații C.F. și D.M. au recunoscut constant săvârșirea faptelor, arătând în mod detaliat cum au procedat și menționând contribuția efectivă a fiecăruia la săvârșirea faptelor, declarațiile acestora fiind reținute în mod justificat de Tribunal față de coroborarea lor cu toate celelalte probe administrate în cauză, Tribunalul făcând aplicarea art. 69 C. proc. pen. privind valoarea probantă a declarațiilor inculpatului în procesul penal în mod corect.
Curtea de apel a apreciat că declarațiile inculpatului D.C. prin care acesta a negat săvârșirea faptelor nu pot fi reținute, acestea necoroborându-se cu nici o altă probă administrată în cauză, susținerile sale fiind contrazise de ceilalți inculpați, de declarațiile martorilor audiați, care au confirmat nu numai prezența sa la stația Petrom și relațiile de amiciție cu ceilalți inculpați, dar și implicarea în săvârșirea faptelor, martorul P.A. arătând explicit cum a fost la rândul său abordat de inculpat, care i-a propus predarea aceluiași dispozitiv de copiere a codurilor cârdurilor clienților care foloseau acest mod de plată pentru obținerea frauduloasă de sume de bani.
S-a reținut, de asemenea, că obiectele ridicate de la locuința inculpatului la momentul efectuării expertizei fac dovada implicării directe a acestuia în săvârșirea faptelor, în urma expertizei asupra laptop-ului aparținând inculpatului rezultând că acesta conține programe de interfață cu dispozitive de tip MSR206 sau Mini600 destinate procesării, citirii, scrierii sau ștergerii informațiilor conținute de benzile magnetice ale cârdurilor, inclusiv a celor de tip bancar, coduri PIN sau numere de conturi ale unor cârduri, pe cele 2 miniCD-uri găsite au fost identificate pachete de instalare ale programelor necesare funcționării unui dispozitiv Mini600 destinat copierii datelor de pe benzile magnetice ale cârdurilor precum și a unui dispozitiv MSR206 destinat copierii și inscripționării datelor aflate pe benzile magnetice ale cardurilor.
Susținerile acestui inculpat referitoare la împrejurarea că după data de 25 aprilie 2007 nu mai putea săvârși faptele deoarece a părăsit teritoriul României nu au putut fi reținute, dat fiind că din actele dosarului rezultă că toate activitățile de copiere a informațiilor de pe cârdurile părților vătămate, precum și cele de retragere a sumelor de bani de la bancomate au fost anterioare acestei date, mențiunile din rechizitoriu preluate de instanța de fond sub aspectul datei epuizării faptelor ca fiind 30 iunie 2007, fiind eronate.
Curtea de apel a constatat că toate persoanele vătămate au folosit cârdul la plata benzinei la stația Petrom Brâncoveanu și sumele de bani de pe cârd le-au fost retrase fraudulos la date anterioare datei de 25 aprilie 2007, dată la care s-au efectuat și perchezițiile și la care au fost arestați preventiv inculpații C.F. și D.M., fiind menționată eronat data de 30 iunie 2007 atât în cuprinsul rechizitoriului, cât și în cuprinsul sentinței apelate.
în ceea ce privește primul motiv de apel al Parchetului, cel referitor la aplicarea greșită a pedepsei accesorii și complementare (pentru inculpatul D.) a interzicerii dreptului prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., s-a constatat că acesta este în favoarea inculpaților, fiind asumat și de inculpați prin apărători, instanța apreciind, la rândul său, că este un motiv întemeiat față de împrejurarea că Tribunalul a interzis acest drept inculpaților fără a motiva în vreun fel necesitatea, iar infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpaților nu impun interzicerea acestui drept.
S-a constatat că se impune reținerea pentru toți inculpații a circumstanței agravante prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen. cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din aceiași lege, dat fiind că la săvârșirea acestor fapte au participat concret și efectiv toți cei trei inculpați, între care a existat o comunitate de interese, activitățile acestora fiind coordonate și stabilite anterior, de comun acord, chiar dacă gradul de participare și forma de participare a celor trei inculpați a fost diferită, ceea ce impune reținerea agravantei fiind acțiunea și intenția comună de a săvârși faptele. S-a apreciat, însă, că în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) reținută numai în sarcina inculpatului D., această agravantă nu poate fi reținută și față de ceilalți 2 inculpați, așa cum a susținut procurorul de ședință, având în vedere că fapta de falsificare a instrumentului de plată electronică și punerea în circulație a acestuia a fost săvârșită doar de acest inculpat, această faptă făcând într-adevăr posibile și celelalte infracțiuni săvârșite de toți cei 3 inculpați, însă nu trebuie omis că inculpații C.F. și D.M. nu numai că nu au avut nici o contribuție la activitatea de falsificare a instrumentelor de plată electronice săvârșită de inculpatul D. dar nu au avut nici cunoștință de această activitate a inculpatului D., anterioară oricum faptelor ulterioare la care au fost cooptați și coinculpații, în ceea ce privește această infracțiune nefiind dovedită nici o comuniune de interese care să justifice reținerea circumstanței agravante.
în ceea ce privește motivele de apel relative la aplicarea unor pedepse mai mari inculpaților și a schimbării modului de executare pentru inculpații C.F. și D.F. în sensul aplicării art. 861C. pen. în locul disp. art. 81 C. pen., instanța de apel a apreciat că nu se impune nici schimbarea cuantumului în sensul majorării pedepselor aplicate, în pofida reținerii circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. a) C. pen. și nici schimbarea modalității efective de individualizare judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpați, având în vedere circumstanțele personale și reale ale inculpaților, respectiv ale faptelor săvârșite, reținându-se în mod deosebit contribuția efectivă pe care aceștia au avut-o la aflarea adevărului și stabilirea în mod concret a situației de fapt, lipsa antecedentelor penale, cei 2 fiind la primul conflict cu legea penală, respectiv contribuția mai redusă a lor la săvârșirea faptelor, Tribunalul apreciind în mod just că scopul preventiv educativ al pedepsei în ceea ce îi privește pe toți inculpații se poate realiza prin aplicarea unor pedepse în cuantumul reținut și în ceea ce îi privește pe inculpații C.F. și D.M. prin suspendarea condiționată a executării pedepselor rezultante aplicate, pedeapsa fiind nu doar o măsură de constrângere, dar și un mijloc de reeducare.
Referitor la apelul inculpatului D.C., curtea de apel a apreciat că în ceea ce îl privește pe acest inculpat, scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin aplicarea unei pedepse rezultante la care se impune adăugarea acelui spor de 6 luni pe care și instanța de fond 1-a apreciat necesar, pedeapsă care să fie executată în regim de detenție, așa cum în mod corect a reținut și Tribunalul, dată fiind atitudinea acestuia, de negare constantă a faptelor în pofida probelor evidente de vinovăție, asumate și necontestate nici măcar de apărătorul ales al acestuia, care nu a solicitat achitarea (cum de altfel nici inculpatul nu a invocat), întreaga conduită procesuală a acestui inculpat dovedind că nu a înțeles nici semnificația penală a faptelor și nici consecințele, neputându-se ignora nici faptul că inculpatul s-a sustras de la urmărire și judecata faptelor. S-a reținut că imediat după săvârșirea faptelor, inculpatul a fugit în Germania, unde a persistat în același tip de activități, care i-au atras o condamnare de 5 ani închisoare, fiind evident că inculpatul nu a înțeles gravitatea faptelor și nici nu a dat semne că în viitor conduita sa se va ajusta în sensul respectării normelor de drept.
Prin urmare, s-a constatat că pedepsele aplicate pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt cele minime prevăzute de lege pentru acele infracțiuni, astfel încât nici nu se poate reduce cuantumul acestora, iar înlăturarea sporului de pedeapsă ca urmare a concursului de infracțiuni reținut nu se impune, dat fiind întreg ansamblul infracțional și gravitatea faptelor săvârșite, iar aplicarea unor pedepse minime impunea chiar cu necesitate și aplicarea unui spor față de circumstanțele reale și cele personale ale faptei, respectiv făptuitorului, apreciindu-se, de asemenea, față de întreg contextul infracțional, că aplicarea suspendării executării sau a suspendării sub supraveghere nu ar putea schimba în mod esențial comportamentul inculpatului și chiar i-ar putea crea acestuia impresia de impunitate, inculpatul neînțelegând până la acest moment scopul și sensul unei pedepse privative de libertate.
în ceea ce privește motivul de apel al inculpatului sub aspectul laturii civile care viza reducerea cuantumului sumelor la care acesta a fost obligat față de perioada de timp în care nu mai putea retrage fraudulos bani deoarece era plecat din țară, s-a constatat că acest motiv este nefondat pentru toate considerentele arătate anterior cu referire la datele la care s-au săvârșit faptele, reținându-se că în toată perioada în care s-au folosit cârdurile la plata benzinei la Petrom Brâncoveanu și ulterior, la momentul retragerilor sumelor de bani, inculpatul se afla în țară și a participat direct și nemijlocit la săvârșirea faptelor, astfel încât, reținându-se îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale, se impune obligarea sa, în solidar cu ceilalți inculpați, la plata sumelor de bani reprezentând prejudiciul cauzat părților care s-au constituit părți civile.
Referitor la motivele de apel ale celorlalți doi inculpați, vizând exclusiv latura civilă, s-a constatat că acest motiv de apel sunt nefondate, față de împrejurarea că inculpații au participat împreună la săvârșirea faptelor ilicite (infracțiuni) care au determinat prejudicierea părților vătămate, astfel încât, în virtutea principiului răspunderii civile delictuale a făptuitorilor pentru fapte care determină altora un prejudiciu, se impune răspunderea solidară a acestora, solidaritatea, în acest caz, fiind prevăzută expres de legiuitor în disp. art. 1000 alin. (3) C. civ., fiind fără relevantă eventuala contribuție mai redusă a unora dintre făptuitori sau eventualul beneficiu mai redus de pe urma faptelor a unora dintre participanți.
împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul D.C., ambele recursuri fiind întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Parchetul a susținut că hotărârile pronunțate în cauză sunt netemeinice sub aspectul cuantumului pedepselor, iar în ceea ce-i privește pe inculpații C.F. și D.M. și sub aspectul modalității de executare, în sensul că se impune reținerea disp. art. C. pen.
Recurentul intimat inculpat D.C. a solicitat să fie îndepărtat sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare.
Concluziile formulate de reprezentantul Parchetului, de apărătorii recurentului intimat inculpat și ai intimaților inculpați, precum și ultimul cuvânt al recurentului intimat inculpat D.C. și al intimatului inculpat C.F. au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
înalta Curte, examinând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 3859alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate pentru considerentele care urmează.
Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de cea de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor.
Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, criticile formulate de Parchet și de către recurentul intimat inculpat nu sunt întemeiate, înalta Curte apreciind că în cauză s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în speță negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
înalta Curte reține că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedepsele au fost stabilite într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunilor și circumstanțelor personale ale inculpaților.
Este neîndoielnic că faptele săvârșite prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru aceste infracțiuni, precum și împrejurările în care au fost comise și modul de acționare.
Se reține că pedeapsa nu reprezintă doar un mijloc de constrângere a infractorului, ci și un mijloc de reeducare a acestuia, pedeapsa aplicându-se, totodată, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
Astfel, pedeapsa are și o finalitate de exemplaritate, aceasta concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și comportamentul făptuitorului.
înalta Curte constată că în mod corect instanța de apel a reținut că, în ceea ce îl privește pe inculpatul D.C., scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin aplicarea unei pedepse rezultante la care se impune adăugarea acelui spor de 6 luni, pe care și instanța de fond 1-a apreciat necesar, dată fiind și atitudinea acestuia, de negare constantă a faptelor, în pofida probelor evidente de vinovăție, dar și faptul că inculpatul s-a sustras de la urmărire și judecata faptelor și, nu în ultimul rând, gravitatea faptelor săvârșite, circumstanțele reale ale faptei și cele personale ale inculpatului.
în ceea ce privește solicitarea Parchetului referitoare la aplicarea unor pedepse mai mari inculpaților și a schimbării modului de executare a pedepselor pentru inculpații C.F. și D.F., în sensul aplicării art. 861C. pen. în locul dispozițiile art. 81 C. pen., aceasta nu poate fî primită, apreciindu-se că pedepsele aplicate sunt corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare, ținând cont și de textul incriminator, fiind apte să răspundă scopului preventiv și de reeducare al pedepsei, consfințit prin disp. art. 52 C. pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpaților, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte, fiind avută în vedere și contribuția efectivă pe care inculpații au avut-o la aflarea adevărului și stabilirea în mod concret a situației de fapt.
Neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile declarate în cauză au fost respinse, ca nefondate, în baza art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D.C., durata reținerii și arestării preventive de la 14 iunie 2010 la 16 februarie 2011.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul intimat inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, conform dispozitivului.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați, în sumă de câte 300 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 735/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 567/2011. Penal → |
|---|
