ICCJ. Decizia nr. 539/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Fond

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Sentința nr. 674/2011

Dosar nr. 10753/1/2008

Şedinţa publică din 3 mai 2011

I. Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie nr. 239/P/2007 din 19 decembrie 2008 au fost trimişi în judecată inculpaţii:

- P.N.P.A., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că în calitate de ministru al Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, la data de 3 iunie 2007, a acceptat promisiunea inculpatului M.D.I. de a-l sprijini pe fiul său, P.M., să obţină contracte de achiziţie publică la societăţi comerciale cu capital de stat din zona Gorjului, mai exact la S.N.L.O. Tg.Jiu, Complexele Energetice Turceni şi Rovinari, aflate în portofoliul Ministerului Economiei şi Finanţelor, respectiv A.V.A.S., în condiţiile în care va numi în funcţia de inspector şef la Inspectoratul Teritorial de Muncă (I.T.M.) Gorj pe numitul R.G.O.;

- M.D.I., pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 255 C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că la data de 3 iunie 2007 i-a promis inculpatului P.N.P.A., ministru al Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, că îl va sprijini pe fiul său, P.M., să obţină contracte de achiziţie publică la societăţi comerciale cu capital de stat din zona Gorjului, mai exact la S.N.L.O. Tg.Jiu, Complexele Energetice Turceni şi Rovinari, aflate în portofoliul Ministerului Economiei şi Finanţelor, respectiv A.V.A.S. (inculpatul fiind membru în Adunarea Generală a Acţionarilor pentru fiecare din aceste societăţi), în condiţiile în care inculpatul P., în calitatea sa de ministru, îl va numi în funcţia de inspector şef la I.T.M.. Gorj pe numitul R.G.O.

În esenţă, prin actul de sesizare s-a reţinut că la data de 3 iunie 2007 a avut loc o discuţie telefonică între cei doi inculpaţi, în cadrul căreia inculpatul M. l-a rugat pe inculpatul P. să-i primească în audienţă pe deputaţii R.M. şi P.M., pentru a discuta despre numirea martorului R.G.O. în funcţia de inspector şef interimar la Inspectoratul Teritorial de Muncă (I.T.M.) Gorj.

Cu aceeaşi ocazie, spre finalul convorbirii, între inculpaţi a avut loc următorul dialog:

- inc. P. : Mă caută mâine.

- inc. M. : Şi sprijin şi eu acţiunea fiului dvs. în toate domeniile.

- inc. P. : A! V-a spus?! Da? Da! Da! Da!

- inc. M. : Da! A dat şi scriptic şi pe celelalte două.

- inc. P. : Da! Bine! Sănătate! Numai bine!

- inc. M. : Bine! Cu respect! Să trăiţi!

- inc. P. : Merci! Merci! Sănătate!

Din discuţiile ulterioare între inculpatul M. şi martorul R.M., rezultă că acesta din urmă s-a întâlnit cu inculpatul P., care i-a promis că va emite ordinul de numire în funcţia de inspector şef interimar la I.T.M. Gorj a fratelui său, martorul R.G.O.

Întrucât această numire întârzia, la data de 11 iunie 2007 între inculpaţi a avut loc o nouă discuţie telefonică, ocazie cu care inculpatul P. i-a promis inculpatului M. că până vineri, 15 iunie 2007 va emite ordinul respectiv, ceea ce s-a şi întâmplat, actul fiind semnat de către ministrul P. la data sus-menţionată.

Ulterior, la data de 8 iulie 2007, între cei doi inculpaţi au avut loc trei discuţii telefonice, ocazie cu care inculpatul P. a recunoscut că I-a ajutat pe inculpatul M. cu numirea martorului R.G.O. în funcţia de inspector şef interimar la I.T.M. Gorj, iar inculpatul M. i-a mulţumit pentru aceasta.

În acelaşi context, inculpatul M. i-a precizat inculpatului P. că este membru în Adunarea Generală a Acţionarilor (A.G.A) la Societatea Naţională a Lignitului Oltenia (S.N.L.O.) şi că a vorbit în legătură cu „problema aceea"; (obţinerea unor contracte de achiziţie de către firma fiului ministrului, la S.N.L.O. Oltenia şi Complexele Energetice Turceni şi Rovinari).

În acest sens, între inculpaţi a avut loc următorul dialog:

- inc. M.: ...am discutat. Am discutat în legătură cu problema aceea care o ştiţi dumneavoastră că sunt în AGA...

- inc. P.: A!

- inc .M.: ...la S.N.L.O., însă soluţionez...ă...

- inc. P.: Aha! Am înţeles!

- inc. M.: ...şi mi-a spus. Da! Problema o rezolv. Deci să ia, ştiţi dumneavoastră cine, cu...legătura cu ăia..

- inc. P.: Am înţeles! Da! Aha!

Ulterior, cu ocazia altei discuţii telefonice purtate la 26 iulie 2007, inculpatul M. i-a reamintit inculpatului P. că pe data de 2 august 2007 va avea loc concursul pentru ocuparea funcţiei de inspector şef la I.T.M.. Gorj şi că îl susţine în continuare pe martorul R.G.O.

Inculpatul P. i-a spus că el tot pe martorul R. îl susţine, solicitându-i însă inculpatului M. să îi reamintească încă o dată de concurs, până în data examenului.

Conform înţelegerii, inculpatul M. I-a sunat pe inculpatul P. la data de 30 iulie 2007, însă acesta nu i-a răspuns, astfel încât inculpatul M. i-a transmis un SMS cu următorul conţinut : „D-le Ministru, rog nu uitaţi de R. Cu stimă D.M.";.

În legătură cu firma martorului P.M. (SC I.T.S. SRL), din actul de sesizare rezultă că după numirea tatălui său ca ministru, a fost schimbat obiectul de activitate al societăţii, astfel încât să poată desfăşura activităţi care intrau în domeniul se activitate al ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse (formare profesională şi protecţia muncii).

La scurt timp de la modificarea obiectului de activitate, la începutul lunii mai 2007, SC I.T.S. SRL a obţinut contractul de prestări servicii nr. 2323 la Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare Drobeta Turnu Severin, având ca obiect cursuri de perfecţionare şi specializare pentru personalul din cadrul regiei.

De asemenea, la 22 mai 2007 numitul P.M. a depus ofertă de participare a firmei SC I.T.S. SRL la licitaţia organizată de SC C.E. Turceni în domeniul protecţiei muncii, pentru cursul „Instruire, cursuri protecţia muncii";, valoarea contractului fiind de 45.500 lei plus TVA, urmând ca procedura de licitaţie să se desfăşoare în perioada mai-iunie 2007.

În legătură cu Societatea Naţională a Lignitului Oltenia (S.N.L.O.), în rechizitoriu se reţine că la începutul lunii iulie 2007,martorul P.M. a fost primit de directorul societăţii, martorul D.E., ocazie cu care martorul P. a făcut o prezentare generală a societăţii şi a lăsat o carte de vizită şi un pliant, manifestându-şi intenţia ca în viitor să depună ofertă la S.N.L.O., potrivit cu obiectul de activitate al societăţii I.T.S.

Ulterior, urmare a unor invitaţii de participare ce au fost transmise la 19 iulie 2007 atât societăţii I.T.S., dar şi societăţii F.M.G., în legătură cu atribuirea unui contract de prestări servicii în materie de formare profesională în valoare de 68.000 lei, între cele două societăţi a fost încheiat un acord de subcontractare, conform căruia F.M.G. avea calitatea de contractant general, iar I.T.S. - de subcontractant.

În şedinţa de deschidere a ofertelor, ce a avut loc la 25 iulie 2007, a doua zi după încheierea acordului sus-menţionat, s-a constatat că doar F.M.G. a dat curs invitaţiei de oferte formulate de S.N.L.O.

În actul de sesizare se mai reţine că între inculpatul M. şi martorul P.M. au avut loc convorbiri telefonice la datele de 20 iulie 2007 şi 27 iulie 2007, ocazie cu care martorul l-a întrebat pe inculpat dacă are cunoştinţe la C.E. Rovinari şi dacă îl poate ajuta să lase o ofertă la această societate.

În finalul ultimei discuţii, cei doi au convenit să vorbească din nou pe 12 august 2007, cu o zi înainte de Adunarea Generală a Acţionarilor de la C.E. Rovinari, inculpatul precizându-i că va discuta cu reprezentanţii acestei societăţi să organizeze o licitaţie aşa încât martorul să câştige un contract.

Ulterior, cei doi au convenit din nou asupra datei la care martorul P. urma să se deplaseze la C.E. Rovinari, stabilind chiar data şedinţei A.G.A. respectiv 13 august 2007.

Acest lucru s-a şi întâmplat, astfel încât la 13 august 2007 martorul P. s-a deplasat la C.E. Rovinari şi a avut o discuţie cu martorul C.L.D., directorul general al societăţii, în aceiaşi termeni cu cei menţionaţi anterior în cazul S.N.L.O. (prezentarea societăţii I.T.S., urmată de depunerea unei broşuri, cu rugămintea ca pe viitor, în ipoteza în care societatea va face achiziţii publice în domeniul de activitate al I.T.S., să îi trimită şi lui invitaţii de participare).

La sfârşitul lunii august 2007, martorul P. s-a interesat telefonic la C.E. Rovinari în legătură cu oferta discutată pe 13 august 2007, ocazie cu care martorul C. a arătat că la acel moment nu se fac achiziţii publice în domeniul de activitate al I.T.S., dar că pe viitor societatea o să fie invitată.

În fine, se mai retine că la data de 3 septembrie 2007 între martorul P. şi inculpatul M. a avut loc o altă discuţie telefonică, în cadrul căreia martorul s-a interesat dacă inculpatul are cunoştinţe la C.E. Craiova, deoarece la această societate este un curs în domeniul protecţiei muncii.

Inculpatul a arătat că îl cunoaşte pe directorul acelei societăţi şi i-a dat martorului numărul de telefon al acestuia, recomandându-i chiar ca în discuţia pe care o va avea cu directorul Complexului Energetic Craiova să-i spună că vine din partea sa şi că este fiul ministrului Muncii.

II.Cauza a fost înregistrată pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 23 decembrie 2008.

La data de 20 mai 2009 a fost admisă cererea inculpatului P.N.P.A. şi sesizată Curtea Constituţională în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 134/2005, judecarea cauzei fiind suspendată conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 (în varianta în vigoare la acea dată) până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Prin Decizia nr. 1634 din 3 decembrie 2009, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate.

După reînregistrarea cauzei pe rolul Înaltei Curţi, prin încheierea de şedinţă din 24 februarie 2010 a fost respinsă cererea de restituire a cauzei la procuror formulată de inculpatul M.D.I. (la care a achiesat şi inculpatul P.N.P.A.), iar în baza art. 300 alin. (1) C. proc. pen. s-a constatat regularitatea actului de sesizare a instanţei.

Cercetarea judecătorească propriu-zisă s-a desfăşurat în perioada 31 martie 2010 - 19 aprilie 2011 (11 termene de judecată) şi a constat în:

- ascultarea celor doi inculpaţi (fil. 106-111 vol. 1);

- ascultarea martorilor din acte: D.E. (fil.119 vol. 1), M.P. (fil. 121 vol. 1), R.G.O. (fil. 122 vol. 1), C.L.D. (fil. 123 vol. 1), R.M.L. (fil. 125 vol. 1), V.M. (fil. 136 vol. 1), C.L.M. (fil. 137 vol. 1), T.I. (fil. 138 vol. 1), D.F. (fil. 149 vol. 1), H.H. (fil. 150 vol. 1), C.C. (fil. 152 vol. 1), C.I. (fil. 153 vol. 1), C.E.M. (fil. 154 vol. 1), R.I. (fil. 155 vol. 1), B.M. (fil. 171 vol. 1), S.C. (fil. 172 vol. 1), G.C. (fil. 173 vol. 1), G.L.O. (fil. 174 vol. 1), M.I. (fil. 175 vol. 1), I.D. (fil. 186 vol. 1), C.D. (fil. 187 vol. 1), V.I.V. (fil. 188 vol. 1), P.C. (fil. 189 vol. 1), P.I. (fil. 190 vol. 1), P.M.C. (fil. 191 vol. 1);

- ascultarea în calitate de martori pe situaţia de fapt, propuşi de inculpatul P. a numiţilor : B.V. (fil. 275 vol. 1), B.D.N. (fil. 176 vol. 1) şi P.V. (fil. 282 vol. 1);

- audierea în şedinţă publică, la solicitarea inculpaţilor, a înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate între aceştia la 3 iunie 2007 (o convorbire) şi 8 iulie 2007 (3 convorbiri) - fil. 1 vol. 2;

- încuviinţarea, la cererea inculpaţilor, a efectuării unei expertize de verificare a autenticităţii înregistrărilor convorbirilor telefonice din 3 iunie 2007 şi 8 iulie 2007 (ora 21:27.25), raportul de expertiză fiind ataşat la dosarul cauzei la 29 martie 2011 (fil. 62 vol. 2).

III. Examinând întregul material probatoriu administrat în cauză în faza de urmărire penală şi în faza de judecată, Înalta Curte reţine ca fiind dovedită următoarea situaţie de fapt:

A. Numirea în funcţia de inspector şef interimar la Inspectoratul Teritorial de Muncă (I.T.M.) Gorj a lui R.G.O.

Prin Decretul Preşedintelui României nr. 379 din 4 aprilie 2007 (publicat în M.Of. nr. 235 din 4 aprilie 2007) a fost numit în funcţia de ministru al Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, inculpatul P.N.P.A., membru al Partidului Naţional Liberal.

Organizarea şi funcţionarea acestui minister au fost reglementate prin H.G. nr. 381 din 25 aprilie 2007, act normativ care a prevăzut, în anexa 2, instituţiile care funcţionează în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse.

Între aceste instituţii se regăsesc Inspecţia Muncii, cu structurile descentralizate din teritoriu - Inspectoratele Teritoriale de Muncă, organizate la nivelul fiecărui judeţ, ale căror conducători erau numiţi şi eliberaţi din funcţie de către ministrul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse.

La nivelul judeţului Gorj, funcţia de inspector şef al I.T.M. era vacantă încă din 7 decembrie 2006, iar examenul de ocupare a postului organizat în perioada 16-17 aprilie 2007 nu a fost promovat de niciunul dintre candidaţi.

În acest context, la data de 3 iunie 2007 inculpatul M.D.I., preşedintele filialei Gorj a Partidului Naţional Liberal, l-a contactat telefonic pe inculpatul P.N.P.A., solicitând să-i primească în audienţă a doua zi pe martorii M.P. şi R.M., deputaţi în Parlamentul României, pentru a discuta despre numirea în funcţia de inspector şef la I.T.M. Gorj, cu caracter interimar, până la organizarea unui nou concurs, a fratelui celui din urmă, martorul R.G.O.

În sprijinul acestei solicitări, inculpatul M. a făcut referire la posibilitatea ca, pe această cale, „să ia doi parlamentari";, înţelegându-se că în urma numirii lui R.D. în respectiva funcţie, cei doi deputaţi (M.P. şi R.M.) vor trece de la partidele lor (Partidul Conservator şi Partidul Democrat) la Partidul Naţional Liberal.

În cadrul acestei discuţii, inculpatul P. a fost de acord să-i primească pe cei doi deputaţi a doua zi, stabilind ca aceştia să vină în jurul orelor 15,00.

După ce inculpatul P. şi-a arătat această disponibilitate, în finalul convorbirii telefonice inculpatul M. a arătat că va sprijini acţiunile fiului ministrului, între inculpaţi având loc următorul dialog (fil. 52-54 vol. 2 dup):

- inc. P. : Mă caută mâine.

- inc. M. : Şi sprijin şi eu acţiunea fiului dvs. în toate domeniile.

- inc. P. : A! V-a spus?! Da? Da! Da! Da!

- inc. M. : Da! A dat şi scriptic şi pe celelalte două.

- inc. P. : Da! Bine! Sănătate! Numai bine!

- inc. M. : Bine! Cu respect! Să trăiţi!

- inc. P. : Merci! Merci! Sănătate!

Respectiva întâlnire a avut loc, ocazie cu care inculpatul P. a promis că va emite ordinul de numire în funcţia de inspector şef interimar la I.T.M. Gorj a martorului R.D.O.

Întrucât această numire întârzia, la data de 11 iunie 2007 între inculpaţi a avut loc o nouă discuţie telefonică, în cadrul căreia inculpatul M. i-a reamintit inculpatului P. despre întâlnirea sa cu martorul R.M. şi numirea la I.T.M. Gorj a fratelui acestuia, martorul R.D. Cu această ocazie, inculpatul P. i-a promis inculpatului M. că până vineri, 15 iunie 2007 va emite ordinul respectiv.

În aceeaşi zi, 11 iunie 2007, la cabinetul ministrului s-a înregistrat sub nr. 933 adresa Inspecţiei Muncii nr. 470 din 11 iunie 2007 prin care se propunea ca martorul R.D. să exercite cu caracter temporar funcţia publică de conducere vacantă de inspector şef până la ocuparea postului prin concurs, dar nu mai mult de 6 luni, în condiţiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici (fil. 6 vol. 3 dup).

Această propunere a fost întocmită de directorul Direcţiei Resurse Umane din cadrul Inspecţiei Muncii, martora V.M., şi semnată de înlocuitorul Inspectorului de stat (aflat în concediu medical), martora C.L., la solicitarea directorului Direcţiei Generale Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Muncii, martora T.I.

A doua zi, sub nr. 5743, s-a întocmit o adresă din partea Ministerului Muncii, sub semnătura secretarului general, prin care se solicita Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici avizul pentru exercitarea cu caracter temporar, în condiţiile expuse anterior, a funcţiei publice de conducere vacante, de inspector şef al I.T.M. Gorj, de către R.D. (fil. 5 vol. 3 dup).

Acest aviz a fost emis de către Agenţie abia pe 15 iunie 2007 şi transmis ministerului Muncii, care în aceeaşi zi, sub semnătura inculpatului P., a emis Ordinul nr. 538 prin care se dispunea ca începând cu data de 18 iunie 2007 martorul R.D. să exercite cu caracter temporar, pe o perioadă de maximum 6 luni, funcţia de inspector şef al I.T.M. Gorj (fil. 4 şi 7 vol. 3 dup).

Ulterior, la data de 8 iulie 2007, între cei doi inculpaţi au avut loc trei discuţii telefonice (fil. 73-82 vol. 2 dup), ocazie cu care inculpatul P. a recunoscut că l-a ajutat pe inculpatul M. cu numirea martorului R.G.O. în funcţia de inspector şef interimar la I.T.M. Gorj, iar inculpatul M. i-a mulţumit şi a făcut din nou referire la trecerea celor doi parlamentari, de la Partidul Conservator şi Partidul Democrat, la Partidul Naţional Liberal, care astfel „se va întări";.

- inc. M.: ...am discutat. Am discutat în legătură cu problema aceea care o ştiţi dumneavoastră că sunt în AGA...

- inc. P.: A!

- inc. M.: ...la S.N.L.O., însă soluţionez...ă...

- inc. P.: Aha! Am înţeles!

- inc. M.: ...şi mi-a spus. Da! Problema o rezolv. Deci să ia, ştiţi dumneavoastră cine, cu...legătura cu ăia..

- inc. P.: Am înţeles! Da! Aha!

In ce priveşte ocuparea definitivă a funcţiei de inspector şef al I.T.M. Gorj, din actele dosarului rezultă că prin adresa 5780 bis din 18 iunie 2007, Ministerul Muncii a solicitat Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici organizarea unui concurs în zilele de 2 şi 3 august 2007 (anexa 2 din înscrisurile depuse de inculpatul P.).

În legătură cu acest concurs, între inculpaţi a avut loc la 26 iulie 2007 o nouă convorbire telefonică (fil. 83-86 vol. 2 dup), în cadrul căreia inculpatul M. i-a reamintit inculpatului P. că pe data de 2 august 2007 va avea loc concursul pentru ocuparea funcţiei de inspector şef la I.T.M.. Gorj şi că îl susţine în continuare pe martorul R.G.O.

Din răspunsul inculpatului P. rezultă că acesta nu a fost în dezacord cu inculpatul M. („asta am spus-o şi eu. N-am modificat nimic";), însă i-a solicitat să îi reamintească încă o dată de concurs, până în data examenului.

Conform înţelegerii, inculpatul M. l-a sunat pe inculpatul P. la data de 30 iulie 2007, însă acesta nu i-a răspuns, astfel încât inculpatul M. i-a transmis un SMS (fil. 100 vol. 2 dup) cu următorul conţinut : „D-le Ministru, rog nu uitaţi de R. Cu stimă D.M.";.

Deşi martorul R.D. s-a înscris la concursul organizat în zilele de 2 şi 3 august 2007 pentru ocuparea funcţiei de inspector şef al I.T.M. Gorj, ulterior el nu a mai participat la acesta.

B. Contractele de achiziţie publică obţinute de SC I.T.S. SRL, administrată de P.M., cu referire specială la Societatea Naţională a Lignitului Oltenia (S.N.L.O.), C.E. Turceni şi C.E. Rovinari.

Martorul P.M.C., fiul inculpatului P.N.P.A., a fost angajat la SC F.M.G. SA (societate comercială de formare a energeticienilor din România) în perioada 26 aprilie 2004 - 21 martie 2007, când a încetat efectiv contractul său individual de muncă ca urmare a acordului părţilor (fil. 205 vol. 3 dup şi 202 vol. 1 ds.fond).

În aceeaşi perioadă, martorul a deţinut 50% din părţile sociale ale SC C.S.C. SRL.

Prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Asociaţilor din 4 aprilie 2007, s-au făcut modificări la actul constitutiv al societăţii, cu referire la: intrarea în societate, prin preluarea părţilor sociale aferente de la asociatul R.S., a societăţii E.H.L.; schimbarea sediului social al societăţii (din Constanţa în Bucureşti) şi înfiinţarea unui punct de lucru; modificarea denumirii societăţii, în I.T.S.; modificarea obiectului principal de activitate, acesta urmând a fi 8042 - alte forme de învăţământ.

Urmare a acestei modificări a obiectului principal de activitate, noua societate SC I.T.S. SRL a putut desfăşura activităţi de prestări servicii în domeniul formării profesionale şi protecţiei muncii (cursuri de pregătire, perfecţionare şi specializare).

1. Astfel, la data de 27 aprilie 2007 Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare Drobeta Turnu Severin (R.A.A.N.) a transmis invitaţii de participare pentru atribuirea unui contract de achiziţie publică având ca obiect „cursuri de perfecţionare şi specializare pentru personalul din cadrul R.A.A.N."; unui număr de 5 societăţi, între care şi SC I.T.S. SRL. Din cele 4 societăţi care au răspuns invitaţiilor, au fost selectate două (SC I.T.S. SRL şi C.F.P. Perfect Service), cărora li s-au atribuit câte un contract de servicii cu obiectul sus-menţionat, conform raportului comisiei de evaluare din 17 mai 2007 (fil. 26 vol. 5 dup).

In privinţa SC I.T.S. SRL, aceasta a încheiat contractul de servicii nr. 232/S din 4 iunie 2007 în valoare de 184.135 plus TVA (fil. 4 vol. 5 dup).

2. Urmare a anunţului de participare la licitaţia deschisă pentru atribuirea unui contract având ca obiect „instruire, cursuri, seminarii de securitatea muncii";, emis de SC C.E. Turceni SA şi publicat la 23 aprilie 2007 în Monitorul Oficial, societatea I.T.S. a cumpărat caietul de sarcini alături de alte două societăţi. Comparând preţurile rezultate în urma deschiderii celor două oferte depuse, ce a avut loc la 25 mai 2007, a fost selectată societatea I.T.S., care a oferit preţul cel mai mic (45.500 lei plus TVA, fată de 60.000 lei plus TVA).

În baza raportului de atribuire din 7 iunie 2007 (fil. 116 vol. 4 dup), a fost încheiat contractul nr. 410 din 27 iunie 2007 între SC C.E. Turceni SA şi SC I.T.S. SRL, în valoare de 45.500 lei plus TVA (fil.105 vol. 4 dup).

3. La data de 30 mai 2007, martorul P.M. s-a deplasat la sediul Societăţii Naţionale a Lignitului Oltenia SA (S.N.L.O.) Tg.Jiu, unde a fost primit în audienţă de directorul societăţii, martorul D.E., la rugămintea adresată telefonic de către inculpatul P.

Cu această ocazie, martorul P.M. a făcut o prezentare generală a obiectului de activitate a societăţii sale, înmânându-i martorului D. un pliant (catalog) al acesteia, cu rugămintea de a fi introdusă în baza de date a S.N.LO. şi a fi astfel avută în vedere pe viitor în măsura în care vor exista proceduri de achiziţie pentru cursuri de formare profesională.

Martorul D. a pus viză de primire pe pliantul ce-i fusese prezentat şi l-a înaintat direcţiei comerciale, unde a fost înregistrat sub nr. 3989 din 30 mai 2007 (fil. 238 vol. 1 ds. fond).

Ulterior, în baza programului de formare profesională pentru anul 2007, aprobat în decembrie 2006, S.N.L.O. a demarat procedurile de atribuire a unui contract de prestări servicii în domeniul formării profesionale având ca obiect „comunicare şi spirit de echipă"; (fil. 100 şi urm. vol. 3 dup).

In acest sens, au fost transmise invitaţii de participare către 4 firme, între care F.M.G. şi I.T.S., urmând ca analiza ofertelor să aibă loc pe 25 iulie 2007.

Societatea I.T.S. nu a depus o asemenea ofertă, însă a încheiat un acord de subcontractare cu F.M.G. pe data de 24 iulie 2007, prevăzându-se că valoarea subcontractată nu poate depăşi 49% din volumul contractului de achiziţie ce urma a fi încheiat de F.M.G. (fil. 126 vol. 3 dup).

La data stabilită pentru deschiderea ofertelor, 25 iulie 2007, comisia de evaluare a constatat că dintre cele 4 societăţi cărora li se transmiseseră invitaţii de participare, doar F.M.G. a depus o ofertă, aceasta fiind declarată câştigătoare a contractului, conform raportului procedurii de atribuire din 27 iulie 2007 (fil. 121 vol. 3 dup).

În baza acestui raport de atribuire, s-a încheiat contractul de prestări servicii nr.707/S din 3 septembrie 2007 între S.N.L.O. şi F.M.G., având ca obiect prestarea de servicii de formare profesională - „Comunicare şi spirit de echipă";, în valoare de 68.000 lei plus TVA. În conţinutul acestui contract se face referire şi la acordul de subcontractare încheiat la 24 iulie 2007 între F.M.G. şi I.T.S. (fil.130 vol. 3 dup).

4. La datele de 20 iulie 2007 şi 27 iulie 2007, între inculpatul M. şi martorul P.M. au avut loc două convorbiri telefonice , ocazie cu care martorul l-a întrebat pe inculpat dacă are cunoştinţe la C.E. Rovinari şi dacă îl poate ajuta să lase o ofertă la această societate (fil. 60-61, 86-88 vol. 2 dup).

În finalul ultimei discuţii, cei doi au convenit să vorbească din nou pe 12 august 2007, cu o zi înainte de Adunarea Generală a Acţionarilor de la C.E. Rovinari, iar ulterior (fil. 101-102 vol. 2 dup) cei doi au stabilit ca martorul P. să se deplaseze la C.E. Rovinari, chiar în ziua şedinţei A.G.A. respectiv 13 august 2007.

Acest lucru s-a şi întâmplat, astfel încât la 13 august 2007 martorul P. s-a deplasat la C.E. Rovinari şi a avut o discuţie cu martorul C.L.D., directorul general al societăţii, cu puţin timp înainte de începerea şedinţei A.G.A. (la care participa şi inculpatul M.).

Întâlnirea dintre cei doi a avut loc în aceiaşi termeni cu cei menţionaţi anterior în cazul S.N.L.O. şi a constat în prezentarea societăţii I.T.S., urmată de depunerea unei broşuri, cu rugămintea ca pe viitor, în ipoteza în care CE. Rovinari va face achiziţii publice în domeniul de activitate al I.T.S., să fie contactată şi această societate.

5. La data de 3 septembrie 2007 între martorul P. şi inculpatul M. a avut loc o altă discuţie telefonică, în cadrul căreia martorul s-a interesat dacă inculpatul are cunoştinţe la C.E. Craiova, deoarece la această societate este un curs în domeniul protecţiei muncii (fil. 104-106 vol. 2 dup).

IV. Analizând probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte constată că faptele imputate inculpaţilor P.N.P.A. şi M.D.I. nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de luare, respectiv dare de mită, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 254 alin. (1) C. pen., infracţiunea de luare de mită constă în fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Infracţiunea de dare de mită constă, potrivit art. 255 alin. (1) C. pen., în promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile şi scopurile arătate în art. 254 C. pen.

În ce priveşte elementul material al infracţiunii de luare de mită, acesta poate consta fie într-o acţiune (pretindere, primire sau acceptarea promisiunii), fie într-o inacţiune (nerespingerea promisiunii), cerinţa esenţială fiind însă ca banii sau celelalte foloase pretinse, primite ori promise să aibă un caracter de retribuţie, adică să constituie plata (sau răsplata) în vederea efectuării de către funcţionar a unui act determinat, arătat în mod explicit de către mituitor.

In acest context, Curtea apreciază că nu doar actul privitor la îndatoririle de serviciu ale funcţionarului (sau actul contrar acestor îndatoriri) trebuie să fie determinat de către mituitor, ci şi plata oferită, primită sau făgăduită funcţionarului.

Aceasta, pentru că stabilirea caracterului de retribuţie a banilor sau foloaselor presupune existenţa unei anumite proporţii între actul privitor la atribuţiile de serviciu (sau contrar acestora) şi răsplată, în raport de care se poate aprecia dacă, din punct de vedere subiectiv, funcţionarul a realizat sau nu că primeşte sau acceptă promisiunea unei retribuţii.

Particularizând aceste considerente la situaţia acceptării promisiunii, ca element material al infracţiunii de luare de mită cu relevanţă în speţă, Curtea reţine că plata promisă funcţionarului în schimbul actului ce urmează a fi sau nu îndeplinit, trebuie să fie precizată de mituitor, în aşa fel încât în mod obiectiv să poată determina o atitudine de respingere din partea funcţionarului (pe care acesta, prin ipoteză, nu a adoptat-o, explicit sau tacit), cerinţă care nu este îndeplinită atunci când promisiunea este formulată în termeni neclari, cu caracter de generalitate.

Îîn speţă, infracţiunile de dare şi luare de mită imputate inculpaţilor au avut în vedere pe de o parte promisiunea făcută de inculpatul M. şi acceptată de inculpatul P., de a-l sprijini pe fiul acestuia din urmă să obţină contracte de achiziţie publică la anumite societăţi cu capital de stat (S.N.L.O. Tg.Jiu, Complexele Energetice Turceni şi Rovinari), iar pe de altă parte îndeplinirea de către inculpatul P., în calitate de ministru al Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse a unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, constând în numirea în funcţia de inspector şef la I.T.M. Gorj a martorului R.G.O.

În ce priveşte promisiunea presupus făcută de inculpatul M. şi acceptată de inculpatul P., Curtea constată mai întâi că pentru dovedirea acesteia se face trimitere la înregistrările convorbirilor telefonice purtate între inculpaţi (sau între aceştia şi alte persoane).

În acest context, cu referire la legalitatea acestor mijloace de probă, contestată de către inculpaţi, Curtea reţine că iniţial s-au efectuat interceptări ale convorbirilor telefonice într-un alt dosar (nr. 46/P/2007 al D.N.A.), în care inculpatul M. era cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. (1) C. pen., care potrivit art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. se află în competenţa Tribunalului, ca instanţă de fond.

Abia la data de 13 septembrie 2007 s-a stabilit faptul că unul dintre numerele de telefon apelate de către inculpatul M. aparţine inculpatului P., ministru al Muncii (fil. 111 vol. 2 dup), dată la care Parchetul s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea de către acesta din urmă a infracţiunii de luare de mită (fil. 1 vol. 1 dup).

În condiţiile în care convorbirile telefonice transcrise la dosar s-au purtat până la data de 3 septembrie 2007 (fil. 103 vol. 2 dup), adică până la momentul sesizării din oficiu cu privire la inculpatul P., în mod legal atât autorizarea interceptării şi înregistrării convorbirilor şi comunicărilor, cât şi prelungirile ulterioare au fost dispuse de către Tribunalul Bucureşti (fil. 4-22 vol. 2 dup).

În ce priveşte împrejurarea că aceste interceptări şi înregistrări s-ar fi efectuat înainte de începerea urmăririi penale, Curtea constată că art. 91/1 C. proc. pen. nu condiţionează emiterea autorizaţiei pentru aceste activităţi de începerea urmăririi penale; dimpotrivă, legea menţionează că interceptările şi înregistrările pot fi efectuate dacă „sunt date ori indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu";; or, câtă vreme aceste interceptări şi înregistrări pot fi autorizate şi atunci când este vorba despre „pregătirea unei infracţiuni";, aşadar mai înainte de săvârşirea ei, este evident că la un asemenea moment nu poate fi vorba despre începerea urmăririi penale.

În consecinţă, fiind vorba despre un text în vigoare, a cărui neconstituţionalitate nu a fost stabilită prin dispozitivul unei Decizii a Curţii Constituţionale (singurul care leagă o instanţă de judecată şi are forţă obligatorie), Înalta Curte constată că nu există niciun aspect de nelegalitate în autorizarea interceptărilor şi înregistrărilor aflată la dosar.

Pe de altă parte, nici faptul că în încheierile succesive date de Tribunalul Bucureşti pentru autorizarea şi prelungirea interceptărilor şi înregistrărilor, nu este menţionată prezenţa procurorului, nu afectează legalitatea măsurilor dispuse; procedura instituită de art. 91/1 C. proc. pen. este una specială şi nu cuprinde (aşa cum se întâmplă de pildă în cazul autorizării percheziţiei - art. 100 C. proc. pen.) dispoziţii privitoare la participarea procurorului la judecarea cererilor privind autorizarea interceptărilor şi înregistrărilor.

În ce priveşte autenticitatea unora dintre convorbirile telefonice purtate între inculpaţi şi contestate de aceştia, Curtea nu a decelat niciun element care să susţină dubiul invocat de inculpaţi. De asemenea, Curtea constată că nici expertul criminalist care a analizat respectivele convorbiri nu a precizat în mod explicit că acestea nu ar fi autentice, exprimând doar un punct de vedere teoretic, fără vreo particularizare pentru situaţia din speţă (în sensul că integritatea înregistrărilor poate fi pusă sub semnul întrebării din cauza perioadei de timp în care acestea au fost scoase din mediul fizic în care au fost materializate pentru prima dată - fil. 68 vol. 2 ds.fond).

Pe de altă parte, autenticitatea înregistrărilor a fost confirmată de către procuror în condiţiile art. 91/3 C. proc. pen., iar Curtea însăşi nu a putut stabili ex propriis sensibus niciun indiciu de alterare a acestor înregistrări, ascultate în şedinţa publică din 31 ianuarie 2010 (fil. 1 vol. 2 dup).

De altfel, însuşi inculpatul P., principalul contestator al autenticităţii respectivelor înregistrări, a avut o atitudine contradictorie, arătând cu ocazia audierii sale (fil. 107 vol. 1 ds. fond) că pasajul din discuţia purtată cu inculpatul M. pe data de 3 iunie 2007 referitor la fiul său, nu îl confirmă, dar nici nu îl infirmă, pentru ca ulterior să susţină că, în fapt, acel pasaj ar face parte dintr-o altă convorbire, din 8 iulie 2007.Această din urmă susţinere a fost şi motivaţia expertizei criminalistice dispuse în cauză, care a concluzionat că nu au fost puse în evidenţă elemente care să confirme cele afirmate de inculpat (fil. 68 vol. 2 ds. fond).

Simplul fapt că până la data de 3 iunie 2007 inculpatul M. nu vorbise şi nu se întâlnise cu fiul inculpatului P. (ceea ce ar justifica, în opinia inculpatului P., dubiul cu privire la autenticitatea convorbirii din 3 iunie 2007), nu poate conduce la concluzia că inculpatul M. nu putea avea cunoştinţă, pe alte căi, de existenţa şi activităţile martorului P.M., despre care de altfel nici nu a oferit mai multe amănunte în pasajul incriminat.

Revenind la analiza de fond, Curtea constată că materialul probator administrat în cauză nu susţine acuzaţia adusă celor doi inculpaţi, cu privire la existenţa unei promisiuni (făcută de inculpatul M. şi acceptată de inculpatul P.), care să întrunească condiţiile cerute de lege pentru latura obiectivă a infracţiunilor de dare şi luare de mită.

Astfel, plecând de la premisa că toate înregistrările aflate la dosar sunt autentice, Curtea constată că între cei doi inculpaţi au avut loc 5 convorbiri telefonice: pe 3 iunie 2007, 11 iunie 2007, 8 iulie 2007 (3 convorbiri) şi 26 iulie 2007.

Dintre acestea, doar trei cuprind referiri şi la fiul inculpatului P. şi, prin urmare, pot avea relevanţă în analiza laturii obiective a celor două infracţiuni.

Analizând prima şi cea mai importantă convorbire, cea din 3 iunie 2007 (fil. 52 vol. 2 dup), pe care Curtea a ascultat-o nemijlocit în şedinţă publică, se constată că solicitarea inculpatului M. adresată inculpatului P., de a discuta despre numirea într-o funcţie publică a unei persoane susţinute de inculpatul M., reprezintă un demers politic, a cărui moralitate este fără îndoială discutabilă, în condiţiile în care se pune problema (de principiu) a numirii într-o funcţie publică a unei persoane cu susţinere politică, independent de calităţile acesteia. Împărţirea şi ocuparea funcţiilor publice pe criterii politice, potrivit unor algoritmuri stabilite între partidele aflate la putere, reprezintă o meteahnă a societăţii româneşti, fără ca acestea, să aibă, în toate cazurile, şi o conotaţie penală (eventual, ca şi act de corupţie).

Din conţinutul convorbirii purtate între inculpaţi rezultă că „avantajul"; obţinut din numirea martorului R.D. în funcţia de inspector şef al I.T.M. Gorj era unul politic şi consta în presupusa trecere a doi parlamentari (martorii R.M., fratele lui R.D. şi M.P.) de la alte partide la Partidul Naţional Liberal, „realizare"; extrem de „valoroasă"; în lumea politică.

Această motivaţie, a „întăririi"; partidului din care ambii inculpaţi făceau parte (unul, ca preşedinte de filială-inculpatul M., altul, ca ministru-inculpatul P. ) este reluată de altfel şi într-una dintre convorbirile din 8 iulie 2007 (fil. 80 vol. 2 dup), când inculpatul P. a recunoscut că l-a ajutat pe inculpatul M. cu numirea martorului R.G.O. în funcţia de inspector şef interimar la I.T.M. Gorj, iar inculpatul M. i-a mulţumit pentru această „faptă bună şi demnă";, făcând din nou referire la trecerea celor doi parlamentari, la Partidul Naţional Liberal.

Deşi nu are legătură directă cu cauza de faţă, nu este de omis contextul politic în care se punea problema trecerii unor parlamentari la P.N.L., fiind vorba în acea perioadă despre un guvern minoritar, a cărui susţinere parlamentară era vitală pentru menţinerea la putere.

Acest context politic putea oferi o anumită greutate motivaţiei prezentate de către inculpatul M. pentru intervenţia făcută în vederea respectivei numiri, indepedent de realitatea sau concretizarea acestei motivaţii.

De altfel, analizând toate convorbirile purtate între inculpaţi, se poate constata cu uşurinţă caracterul lor preponderent politic, acesta fiind şi motivul pentru care referirile la fiul inculpatului P. par rupte din context.

In privinţa acestor referiri, Curtea constată mai întâi că atât în convorbirea din 3 iunie 2007, cât şi în cea din 8 iulie 2007, acestea apar numai după ce inculpatul M. expune motivaţia politică a demersului său.

În al doilea rând, din respectivele înregistrări rezultă lipsa de concreteţe a acestor referiri şi, mai ales, absenţa oricărui element pe baza căruia se poate trage concluzia că, în schimbul actului ce urma a fi îndeplinit de inculpatul P., inculpatul M. urma să-l sprijine pe fiul acestuia în obţinerea de contracte de achiziţii publice la societăţi comerciale cu capital de stat din zona Gorjului.

Cu alte cuvinte, chiar dacă am accepta ideea că inculpatul M. discută despre vreun ajutor, sprijin pe care era dispus să-l acorde fiului inculpatului P., probatoriul administrat în cauză nu este lămuritor cu privire la limitele acestui sprijin, dacă acesta urma să cuprindă influenţe în obţinerea unor contracte de achiziţie publică sau se limita la facilitarea unor contacte în vederea prezentării societăţii martorului P.M.

Afirmaţiile inculpatului M.: „şi sprijin şi eu acţiunea fiului dumneavoastră în toate domeniile. (...) A dat şi scriptic şi pe celelalte două"; (convorbirea din 3 iunie 2007- fil. 54 vol. 2 dup), ,Am discutat în legătură cu problema aceea care o ştiţi dumneavoastră că sunt în AGA (...), la S.N.L.O., însă soluţionez (...), Da! Problema o rezolv. Deci să ia, ştiţi dumneavoastră cine, cu... legătura cu ăia (convorbirea din 8 iulie 2007 - fil. 81 vol. 2 dup), „Eu mâine merg la Turceni şi am o discuţie, nu telefonică (...) Şi eu discut cu băieţii de acolo (...) pentru că e şi un Consiliu de administraţie (...) când mă întorc vorbesc şi la Rovinari (convorbirea din 26 iulie 2007 - fil. 84 vol. 2 dup) nu întrunesc condiţiile pentru a putea fi calificate ca nişte promisiuni de a-l sprijini pe fiul inculpatului P. în obţinerea de contracte de achiziţie publică la societăţi comerciale cu capital de stat din zona Gorjului, în schimbul cărora inculpatul P. urma să-l numească pe martorul R.D. în funcţia de inspector şef la I.T.M. Gorj.

Pe de altă parte, este adevărat că, în cazul promisiunii de foloase, este fără relevanţă dacă promisiunea a fost sau nu respectată, însă având în vedere termenii vagi folosiţi de inculpatul M. în convorbirile sus-menţionate, se impun câteva consideraţii legate de activităţile martorului P.M. şi, mai ales, de presupusul ajutor acordat acestuia de către inculpatul M.

Cu alte cuvinte, analizând desfăşurarea ulterioară a evenimentelor, inclusiv conduita persoanelor implicate (inculpaţii şi martorul P.M.), se poate explicita, retroactiv, conţinutul discuţiei din 3 iunie 2007, pentru a se stabili limitele ajutorului pe care inculpatul M. s-a oferit să-l acorde fiului inculpatului P.

Astfel, este real faptul că la data de 4 aprilie 2007, ziua în care inculpatul P. a fost numit ca ministru, fiul acestuia a făcut modificări la actul constitutiv al societăţii pe care o deţinea anterior, însă acestea nu au vizat exclusiv schimbarea obiectului principal de activitate, pentru a putea desfăşura activităţi de prestări servicii în domeniul formării profesionale şi protecţiei muncii (cursuri de pregătire, perfecţionare şi specializare), ci s-au referit şi la alte aspecte, respectiv: intrarea în societate, prin preluarea părţilor sociale aferente de la asociatul R.S., a societăţii E.H.L.; schimbarea sediului social al societăţii (din Constanţa în Bucureşti) şi înfiinţarea unui punct de lucru; modificarea denumirii societăţii, în I.T.S.

Pe de altă parte, nu trebuie omis faptul că martorul a ocupat anterior funcţia de director de marketing la SC F.M.G. SA, societate care deţinea cea mai mare pondere în domeniul pregătirii profesionale, iar până la momentul părăsirii acelei firme (care s-a întâmplat efectiv la 21 martie 2007, aşadar anterior numirii ca ministru a tatălui său) nu putea în mod evident să desfăşoare o activitate similară prin firma proprie, căci ar fi existat un conflict de interese şi o concurentă neloială.

Tot astfel, după părăsirea F.M.G., nimic nu se opunea ca martorul să-ţi poată valorifica cunoştinţele profesionale şi umane dobândite în perioada anterioară, de natură a facilita intrarea pe piaţa firmelor din domeniul formării profesionale şi a societăţii sale, I.T.S.

În privinţa contractelor de achiziţie publică obţinute de firma I.T.S., Curtea constată că nu există niciun element probator care să demonstreze vreun aspect de nelegalitate şi, ce e mai important, vreo influenţă, presiune, sprijin sau vreun ajutor în acest sens din partea inculpatului M. sau chiar a inculpatului P.

Astfel, din situaţia de fapt ( a se vedea anterior, pct. HIB1-5) rezultă că societatea I.T.S. a participat în nume propriu la 2 proceduri de achiziţie publică a unor contracte în domeniul pregătirii profesionale, la Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare Drobeta Turnu Severin (ce nu face obiectul acuzaţiilor, dar la care există trimiteri în actul de sesizare) şi C.E. Turceni declanşate la 27 aprilie 2007, respectiv 23 aprilie 2007, finalizate cu rapoarte de atribuire la 17 mai 2007 şi 7 iunie 2007, contractele fiind încheiate la 4 iunie 2007, respectiv 27 iunie 2007.

Dincolo de împrejurarea că o parte importantă a acestor proceduri s-a desfăşurat mai înainte de prima discuţie a inculpaţilor, din 3 iunie 2007, din actele aflate la dosar nu rezultă modalitatea în care atribuirea contractelor ar fi putut fi influenţată de vreunul dintre inculpaţi, în condiţiile în care societatea I.T.S. a fost doar una dintre firmele invitate la licitaţie şi care au depus oferte, iar câştigarea contractelor s-a făcut pe baza criteriului stabilit de autoritatea contractantă, respectiv preţul cel mai mic.

Mai mult, în privinţa contractului obţinut la C.E. Turceni, toţi martorii audiaţi în cauză, care au fost implicaţi sub o formă sau alta în acea procedură, au arătat că nu a existat vreo influenţă, intervenţie sau presiune din partea cuiva (deci, nici a inculpaţilor) pentru atribuirea contractului.

În ce priveşte Societatea Naţională a Lignitului Oltenia (S.N.L.O.), este de observat că martorul P.M. a avut un prim contact cu aceasta la data de 30 mai 2007, care a constat doar în prezentarea firmei şi depunerea unui pliant pentru a fi avut în vedere la proceduri de achiziţie viitoare. Această întâlnire a avut loc mai înainte de prima discuţie a inculpaţilor, din 3 iunie 2007, astfel încât orice implicare a inculpatului M. este exclusă. Este adevărat că primirea martorului a fost mai degrabă urgentată de telefonul dat de inculpatul P., directorului S.N.L.O., însă acest demers nu are o conotaţie ilicită, câtă vreme s-a rezumat la rugămintea de a-l primi pe fiul său, aflat deja în antecameră, fapt recunoscut de martorul D., directorul societăţii.

In legătură cu această întâlnire, acelaşi martor a arătat că era o uzanţă ca firmele interesate să se prezinte anticipat pentru a-şi prezenta obiectul de activitate şi dorinţa de a participa pe viitor la proceduri de achiziţie, existând şi alte situaţii în care a primit reprezentanţi ai firmelor, în modalitatea în care a procedat cu societatea I.T.S.

În ce priveşte procedura de achiziţie la care a participat şi firma martorului P., este de observat că acesteia i s-a trimis invitaţie de participare, alături de alte 3 societăţi, între care şi F.M.G. (la care lucrase anterior), însă nu a depus o ofertă proprie, ci a încheiat un acord de subcontractare cu aceasta, cu o zi înainte de deschiderea ofertelor. Această împrejurare nu are o conotaţie ilicită, în condiţiile în care F.M.G. a fost singura societate care a depus o ofertă; faptul că în formularul acordului de subcontractare nu a fost consemnat numărul contractului de achiziţie publică, nu poate conduce, prin el însuşi, la concluzia că martorul cunoştea încă din 24 iulie 2007 cui i se va atribui contractul ( adică, lui F.M.G.), căci aceasta ar fi presupus o complicitate cu cei implicaţi în procedura de achiziţie, ce nu a fost dovedită. Chiar şi aşa fiind, în acest caz societatea I.T.S. a obţinut doar o subcontractare, fără vreo implicaţie din partea S.N.L.O. Cert este faptul că, devreme ce doar societatea F.M.G. a depus o ofertă (din cele 4 societăţi invitate), câştigătorul procedurii nu putea fi influenţat în vreun fel, independent de calităţile anterioare ale martorului P.M. sau ale tatălui său (lector în perioade anterioare) în această societate.

În mod corespunzător, nici inculpatul M. nu putea interveni în vreun fel în această procedură, iar singura referire (vagă) la S.N.L.O., se regăseşte în discuţia din 8 iulie 2007 cu inculpatul P., după ce acesta îl numise (la 15 iunie 2007) pe martorul R.D. în funcţia de inspector şef al I.T.M. Gorj.

În legătură cu C.E. Rovinari, este real că între inculpatul M. şi martorul P.M. au avut loc trei convorbiri telefonice, pe 20 iulie, 27 iulie şi 30 iulie 2007, însă din nici una nu rezultă că inculpatul urma să faciliteze obţinerea de către firma martorului a unor contracte. Dimpotrivă, în prima convorbire, din 20 iulie 2007 (fil. 60 vol. 2 dup) rezultă în mod cert că discuţia se poartă în jurul unui ajutor dat de inculpatul M. pentru depunerea unei oferte de către I.T.S. la Rovinari : „(M.P): ...poate mă puteţi ajuta la Rovinari, cu cineva, să... să lăsăm o ofertă";. Celelalte convorbiri nu aduc elemente de noutate, ci se poartă doar în jurul datei la care martorul trebuia să se deplaseze la Rovinari.

De altfel, aceste discuţii sunt edificatoare în general pentru modul în care inculpatul M. a înţeles să-l ajute pe martorul P.M.. Astfel, în discuţia din 27 iulie 2007 (fil.87 vol. 2 dup), inculpatul îi spune martorului : „...dacă vii pe Craiova opreşti direct la Turceni, că eu vorbesc azi acolo";, însă martorul precizează : „...acolo am câştigat o licitaţie(...)a fost o licitaţie şi am depus şi am câştigat (...)am câştigat un curs de protecţia muncii (...) şi fără niciun fel de...Mă înţelegeţi?";, de unde rezultă, nu doar că inculpatul M. nu era la curent cu demersurile anterioare ale martorului, ci şi faptul că nu a avut vreo implicare în procedura de achiziţie desfăşurată deja la C.E. Turceni.

În acelaşi sens, este convorbirea purtată cu o zi înainte, 26 iulie 2007 între cei doi inculpaţi (fil. 84 vol. 2 dup) : „(MD: Aşteptam de la băiatul dumneavoastră telefon, săptămâna asta (PP): M. trebuia să vă sune? Nu ştiam. O să-l sun să vă sune (MD): Eu mâine merg la Turceni şi am o discuţie, nu telefonică (PP): Aha! Am înţeles! Da! (...) îi spun să vă sune? (MD:) îhî! Şi eu discut cu băieţii de acolo...";.Din această discuţie rezultă în mod cert că niciunul dintre inculpaţi nu cunoştea că, încă din 27 iunie 2007, firma I.T.S. a martorului P.M. semnase un contract la C.E. Turceni, fiind astfel exclusă vreo implicare a vreunuia dintre ei în respectiva procedură.

Revenind la situaţia de la Complexului Energetic Rovinari, nici probele testimoniale nu susţin o altă realitate decât cea dedusă din convorbirile telefonice. Martorul C., directorul Complexului, relatează condiţiile în care a avut loc întâlnirea cu martorul P.M., respectiv în ziua de 13 august 2007, cu puţin înainte de şedinţa A.G.A, singura implicare a inculpatului M. (care a auzit când secretara i-a spus directorului că este căutat de martorul P.) constând în rugămintea de a-l primi, fără a-i cere să-i facă vreo favoare. În rest, întâlnirea a fost în linii mari identică cu cea de la S.N.L.O., constând în prezentarea firmei, depunerea unei broşuri şi rugămintea de a fi avut în vedere la viitoare proceduri de achiziţie. Ca şi în cazul S.N.L.O., şi martorul C. a afirmat că, procedând astfel, nu i-a făcut vreo favoare fiului inculpatului P., întrucât aşa proceda în mod uzual cu toate firmele.

Pe de altă parte, din probele administrate în cauză rezultă că între cei doi martori a mai avut loc ulterior doar o discuţie telefonică, legată de eventualitatea vreunei proceduri de achiziţie, fără însă ca firma I.T.S. să participe la o asemenea procedură şi să obţină un contract.

În fine, deşi nu face obiectul acuzaţiilor, la dosar mai există o convorbire telefonică între inculpatul M. şi martorul P.M., la 3 septembrie 2007 (fil. 104 vol. 2 dup), în cadrul căreia martorul s-a interesat dacă inculpatul are cunoştinţe la C.E. Craiova, deoarece la această societate este un curs în domeniul protecţiei muncii.

În concluzie, nimic din modul de obţinere a unor contracte (sau subcontracte) de către firma I.T.S. a martorului P.M. ori din conduita inculpatului M., nu susţine acuzaţia formulată prin rechizitoriu, în sensul că la data de 3 iunie 2007 acesta i-ar fi promis inculpatului P. (iar acesta ar fi acceptat) că îl va sprijini pe fiul său să obţină contracte de achiziţie publică.

Pe de altă parte, analizând înscrisurile depuse la dosar (fil. 242 şi urm. vol. 1 ds. fond), rezultă că şi ulterior faptelor ce fac obiectul analizei în speţă, chiar după ce inculpatul P. nu a mai fost ministru, societatea I.T.S. a obţinut contracte similare chiar la societăţile sus-a minţite (cum ar fi de exemplu cazul Complexului Energetic Turceni) şi a avut colaborări de acelaşi gen (subcontractări) cu societatea F.M.G., ceea ce dovedeşte faptul că implicarea martorului P.M. în domeniul pregătirii profesionale nu a fost una conjuncturală, doar pe perioada şi datorată exclusiv funcţiei ocupate de tatăl său.

În mod corespunzător, probatoriul administrat în cauză nu dovedeşte faptul că, pentru a-l numi pe martorul R.D. în funcţia de inspector şef la I.T.M. Gorj, inculpatul P., în calitate de ministru al Muncii, ar fi acceptat promisiunea inculpatului M. de a-l sprijini pe fiul său în obţinerea de contracte de achiziţie publică la societăţi comerciale cu capital de stat din zona Gorjului.

În acest sens, acceptarea promisiunii de răsplată de către inculpatul P. este infirmată de conduita sa ulterioară, în convorbirile purtate cu inculpatul M.

Ascultând înregistrările relevante în şedinţă publică, Înalta Curte a putut constatat nemijlocit că, dincolo de termenii folosiţi în convorbirile respective (care par a fi unii aprobativi), se remarcă atitudinea distrată, absentă a inculpatului P., care se rezumă la a asculta cele spuse de inculpatul M., cu puţine momente în care manifestă un interes, în care încearcă mai degrabă să-şi expedieze interlocutorul.

Edificatoare sunt astfel cele trei convorbiri din 8 iulie 2007, în care inculpatul M. tratează chestiuni de ordin politic de la nivelul judeţului Gorj (în care revine obsesiv numele unui oarecare G.). Dezinteresul inculpatului P. rezultă nu doar din conduita sa pasivă (manifestată prin aprobări de tipul: îhî! aha! aşa!), ci şi din reacţia sa de la un anumit moment, când încearcă să dea un sens concret discuţiei: „Deci acum concret...pentru ce facem discuţia asta ? Se întâmplă ceva sau de ce ? Că nici nu-l cunosc ca persoană"; (fil.79 vol. 2 dup).

Pe de altă parte, dacă ar fi realizat că a acceptat promisiunea unei retribuţii cu ocazia discuţiei din 3 iunie 2007, aceasta ar fi trebuit să se regăsească în conduita inculpatului P. după acest moment, printr-un interes corespunzător manifestat atât pentru rezolvarea numirii solicitate, cât şi pentru a se asigura că inculpatul M. va îndeplini cele promise în legătură cu fiul său, adică va facilita obţinerea de către acesta a unor contracte de achiziţie publică.

Or, este de observat că, deşi după întâlnirea cu cei doi parlamentari, inculpatul P. a promis să rezolve chestiunea numirii lui R.D., acest lucru nu s-a întâmplat imediat, ci a necesitat o nouă intervenţie din partea inculpatului M., după mai mult de o săptămână, pe 11 iunie 2007. Mai mult, din discuţia purtată cu acesta din urmă (fil. 57 vol. 2 dup), inculpatul P. pare că a uitat despre respectiva numire, de care îşi reaminteşte abia cu acea ocazie: „(MD): Va ajunge pe la ora două deputatul care vine la noi de la PD la PNL (PP): Da a venit, parcă? N-a venit? (MD): A venit, dar dumneavoastră aţi spus că în două zile va fi ordinul trimis, dar nu s-a trimis (PP): Deci, cum îl cheamă? (MD): Pe deputat îl cheamă (...) R.M. (PP): Şi pe frate-său? (MD): Se pare că G. sau nu mai ştiu cum (PP): Da! R....(...) Si voia la ITM, nu? (...) Si ce vroia el? Prim sau primul, nu? (MD): Prim, dar deocamdată interimar până se organizează concursul... (PP): Prim interimar. Bine! Lăsaţi că.. şi vinerea, până atunci e rezolvată, până vinerea asta";.

În acelaşi sens este şi discuţia din 26 iulie 2007 (fil. 84 vol. 2 dup), când inculpatul M. l-a sunat pe inculpatul P. pentru concursul din 2 august 2007, în legătură cu ocuparea aceleiaşi funcţii : (MD):...vreau să vă reamintesc cu R. Ne menţinem aceeaşi poziţie (PP): Am înţeles ! Da ! Păi asta am spus-o şi eu. N-am modificat nimic (MD): Absolut! Să vedeţi că e pe doi august. (PP): Aha! Ce ? Cât ? Doi august? Aha! E bine să-mi mai aduceţi aminte atunci o datai (MD) : Poate notaţi dumneavoastră în agendă (PP): Da! Bine! Asta o reţin, dar numai să nu uitaţi să mă sunaţi şi dumneavoastră, da ? Bine !";.

Interesul inculpatului P. pentru rezolvarea acestei probleme este demonstrat de faptul că ulterior, deşi contactat telefonic de inculpatul M., nu a mai răspuns, fapt ce l-a determinat pe acesta să-i trimită un SMS pe data de 30 iulie 2007 (fil. 100 vol. 2 dup), fără rezultat însă.

Mai mult, într-o discuţie din 12 august 2007 dintre inculpatul M. şi martorul R.M. (fil. 99 vol. 2 dup), ulterioară aşadar concursului din 2 august 2007, la care martorul R.D., deşi s-a înscris, nu s-a mai prezentat, cei doi, pe un ton iritat, sunt preocupaţi de noul concurs de ocuparea postului şi de atitudinea inculpatului P.: „ (MD) Băi, i-am spus să se ocupe dracului, să se ducă...aia.. că nu mai merge să dăm de două-trei ori peste cap (...) E a doua oară, ştii? (RM): Pai, da ,dar să mai discutăm serios cu tembelul, cu... fon fu... să nu ne mai pună dracu...";.

Or, dacă inculpatul P. ar fi fost preocupat cu adevărat de problema numirii lui R.D. în funcţia de inspector şef al I.T.M. Gorj, aceasta s-ar fi tradus printr-o atitudine plină de solicitudine, cu atât mai mult cu cât, prin ipoteză, era la mijloc şi interesul fiului său de a obţine contracte din bani publici.

În acest context şi în acelaşi sens, este relevantă şi atitudinea manifestată de inculpatul P. în discuţia purtată de 26 iulie 2007 cu inculpatul M. atunci când acesta îi spune despre telefonul pe care îl aştepta de la fiul său : „(PP): M. trebuia să vă sune?Nu ştiam. O să-l sun să vă sune. Nu ştiam.";

De altfel, în nici una dintre convorbirile purtate de inculpaţi în care este menţionat şi martorul P.M., inculpatul P. nu manifestă vreun interes deosebit, nu solicită amănunte în legătură cu ajutorul pe care inculpatul M. este dispus să-l acorde, nici măcar după ce el a răspuns intervenţiei acestuia din urmă, de a-l numi ca inspector şef interimar la I.T.M. Gorj pe R.D. Cu atât mai puţin, nici una dintre aceste convorbiri nu se poartă din iniţiativa inculpatului P., el fiind cel sunat de fiecare dată .

Nu este mai puţin adevărat că inculpatul P. a acceptat să poarte toate aceste discuţii, după cum transcrierea convorbirii din 3 iunie 2007 (fără a asculta efectiv înregistrarea acesteia), lasă să se înţeleagă că el a fost de acord cu ajutorul pe care inculpatul M. urma să-l acorde fiului său, însă termenii utilizaţi cu acel prilej, explicităţi prin conduita ulterioară a ambilor inculpaţi şi a martorului P.M. (în relaţia cu inculpatul M., dar şi în legătură cu firma I.T.S.), conduc la concluzia că presupusul folos promis de acest inculpat nu a avut un caracter retributiv şi nu a fost perceput ca atare de către inculpatul P.

Sprijinul generic acordat de inculpatul M. fiului inculpatului P. s-a concretizat într-o singură situaţie, la Complexul Rovinari, exclusiv sub forma unei rugăminţi adresate de inculpat directorului, de a-l primi pe martorul P.M., aflat deja acolo.

Chiar dacă am face abstracţie de caracterul politic al intervenţiei inculpatului M. pe lângă inculpatul P., este evidentă disproporţia între actul ce urma a fi îndeplinit de către acesta din urmă (numirea temporară într-o funcţie publică) şi „răsplata"; promisă (şi acordată - primirea fiului inculpatului de către conducătorii unor societăţi comerciale cu capital de stat, pentru a prezenta oferta firmei sale, I.T.S.), situaţie în care nu se poate vorbi despre conştiinţa inculpatului P., că acceptă promisiunea unei retribuţii, pentru actul ce-l va îndeplini.

În ce priveşte actul îndeplinit de inculpatul P., dincolo de motivaţia politică a acestuia, Curtea constată că nu există niciun aspect de nelegalitate în legătură cu numirea temporară în funcţia de inspector şef la I.T.M. Gorj a martorului R.D.

Astfel, numirea respectivă era atribuţia legală a ministrului Muncii, iar formal s-au respectat toate etapele pentru aceasta (propunerea a venit de la Inspecţia Muncii, a fost solicitat şi obţinut avizul de la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici). În plus, persoana în cauză îndeplinea condiţiile pentru numirea în acea funcţie, fiind angajat la I.T.M.. ca inspector de muncă. De altfel, martorul R.D. mai fusese propus şi anterior de către prefectul judeţului Gorj pentru a ocupa aceeaşi funcţie, la datele de 5 mai 2005 şi 20 octombrie 2005 (fil. 13,14 vol. 3 dup).

Împrejurarea că propunerea de numire a fost formulată de Inspecţia Muncii la solicitarea directorului resurse umane din cadrul ministerului Muncii, ca şi împrejurarea că, în aceeaşi zi în care a sosit răspunsul de la A.N.F.P. (15 iunie 2007), a fost întocmit şi ordinul de numire, semnat de inculpatul P., demonstrează implicarea acestuia în urgentarea procedurii de numire, fapt dovedit de altfel şi de înregistrările convorbirilor telefonice aflate la dosar (în principal, cea din 11 iunie 2007 dintre inculpaţi).

Această implicare nu are în sine o conotaţie ilegală, câtă vreme numirea respectivă era atributul ministrului şi, mai mult, acesta avea şi o marjă de apreciere privind persoana ce urma a fi numită, având în vedere că nu era decât o numire temporară, necondiţionată de promovarea unui concurs.

Prin urmare, devreme ce persoana în cauză întrunea formal condiţiile de numire, iar procedura legală fusese parcursă, actul îndeplinit de către inculpatul P. s-a circumscris exercitării atribuţiilor sale de serviciu, în limitele legii. împrejurarea că numirea respectivă s-a datorat intervenţiei unui coleg de partid, nu transformă actul îndeplinit într-unui de corupţie, având în vedere şi cele expuse anterior în legătură cu elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, putându-se însă purta o discuţie (ce excede cauza de faţă) cu privire la moralitatea unui asemenea demers.

În fine, cu privire la celelalte apărări pe care inculpaţii le-au formulat cu ocazia dezbaterilor în fond, referitoare la incidenţa disp. art. 10 lit. f) C. proc. pen. (datorită sesizării directe a Senatului României de către procurorul şef al D.N.A. pentru a cere urmărirea penală a inculpatului P.) şi la lipsa calităţii de funcţionar a acestuia, Curtea constată că acestea sunt fie inadmisibile (căci pun în discuţie o procedură deja finalizată printr-o Hotărâre a Senatului, singurul care putea decide asupra legalităţii sesizării sale), fie nefondate (căci calitatea de funcţionar a unui ministru, subiect activ calificat al infracţiunii de luare de mită, se raportează strict la disp. art. 147 C. pen., fiind în acest fel lipsită de relevanţă trimiterea la Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarului public).

V. Concluzionând, Înalta Curte constată că în speţă probatoriul administrat nu demonstrează că la data de 3 iunie 2007 inculpatul M. a promis (iar inculpatul P. a acceptat) că îl va sprijini pe fiul acestuia să obţină contracte de achiziţie publică la societăţi comerciale cu capital de stat din zona Gorjului, în realitate fiind vorba în mod generic de un ajutor pe care inculpatul M. s-a oferit să-l acorde martorului P.M., concretizat în facilitarea unor contacte cu conducerile respectivelor societăţi (în fapt, doar cu C.E. Rovinari) şi care nu are caracter retributiv, cerinţă esenţială a elementului material al infracţiunilor prev. de disp. art. 254 şi art. 255 C. pen.

Pe de altă parte, lipseşte şi intenţia, ca element al laturii subiective a celor două infracţiuni, neexistând conştiinţa mituitorului că promite o retribuţie, respectiv a celui mituit că acceptă promisiunea unei retribuţii, pentru îndeplinirea de către acesta a unui act (numirea temporară a unei persoane într-o funcţie publică) privitor la îndatoririle sale de serviciu.

Nefiind întrunite elementele constitutive ale celor două infracţiuni, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Înalta Curte va dispune achitarea inculpaţilor P.N.P.A. şi M.D.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, respectiv dare de mită prev. de art. 255 C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpatul P.N.P.A., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpatul M.D.I., pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 255 C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 mai 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 675/2011. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 67/2011. Penal. Plângere împotriva... →

ICCJ. Decizia nr. 539/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Fond

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 539/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Fond