ICCJ. Decizia nr. 67/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 67/2011
Dosar nr. 536/32/2010
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 124 din 30 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate de petiţionarul S.T. împotriva rezoluţiei nr. 371/P/2010 din 16 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
S-a reţinut că petiţionarul a formulat plângere penală împotriva procurorului S.C.S. pentru infracţiunile prevăzute de art. 283 şi art. 297 C. pen. cu motivarea că, la data de 04 martie 2010, magistratul a emis un mandat de aducere fără ca înainte de acest lucru să emită o citaţie sau o înştiinţare, prin aceasta aducându-i-se prejudicii, deoarece poliţia şi jandarmeria l-au luat dintr-un loc aglomerat.
Prin rezoluţia procurorului din 16 iunie 2010 dată în dosarul nr. 371/P/2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul procuror S.C.S. pentru infracţiunile prevăzute de art. 283 şi art. 297 C. pen., în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., constatându-se că faptele nu există.
Rezoluţia a fost supusă controlului prevăzut de art. 278 alin. (1) C. proc. pen., fiind menţinută ca legală şi temeinică prin rezoluţia Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 421/II/2/2010 din 12 august 2010.
Plângerea formulată de petiţionar în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. a fost respinsă de instanţă prin sentinţa penală nr. 124 din 30 septembrie 2010, apreciindu-se că soluţia procurorului de caz este legală şi temeinică, intimatul îndeplinindu-şi corect atribuţiile de serviciu, conform normelor de procedură.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul S.T., care a reiterat susţinerile din plângerea penală iniţială, solicitând tragerea la răspundere penală a intimatului pentru infracţiunile reclamate.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând sentinţa penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurent, cât şi în conformitate cu prevederile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Din actele premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz se află înregistrat dosarul nr. 1279/P/2009 privind pe S.T. cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 239 alin. (1) C. pen., art. 239 alin. (1) C. pen., art. 239 alin. (2) C. pen., art. 239 alin. (2) C. pen., art. 217 C. pen. şi art. 193 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în care la data de 10 februarie 2010, prin rezoluţie s-a dispus începerea urmăririi penale de către procuror S.C.S. pentru infracţiunile sus-menţionate deoarece la data de 23 iunie 2008, făptuitorul S.T. aflându-se în incinta Judecătoriei Bicaz i-a ameninţat cu acte de violenţă pe lt. J.R.I. şi sg.maj. C.I., ambii din cadrul I.J.J. Neamţ, aceştia fiind în exerciţiul atribuţiilor de serviciu de asigurare a ordinii publice din cadrul instituţiei sus-menţionate.
În noaptea de 24/25 iunie 2008, făptuitorul S.T. aflându-se în holul blocului n i-a lovit cu un levier pe plt. P.V. şi plt. B.C., ambii din cadrul I.J.J. Neamţ, aflaţi în exerciţiul atribuţiilor de serviciu.
În noaptea de 3/4 ianuarie 2010 a lovit de mai multe ori cu un topor în uşa de acces a apartamentului părţii vătămate G.G.D., producând distrugerea uşii şi ameninţând astfel, implicit, partea vătămată G.G.D. cu acte de violenţă.
La data de 19 februarie 2010 învinuitul S.T. a fost citat prin afişare pentru a fi prezent la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz pentru data de 22 februarie 2010, ora 1100, iar la data de 23 februarie 2010 procurorul S.C. a emis un mandat de aducere faţă de acesta pentru a fi prezent la sediul parchetului în ziua de 25 februarie 2010, ora 900.
În procesul verbal întocmit de către organele de poliţie cu ocazia executării acestui mandat, este consemnat faptul că aceştia au acţionat butonul soneriei şi au aplicat bătăi în uşă în mod repetat, fără ca cineva din locuinţă să răspundă la solicitările acestora, martorul A.T. declarând faptul că vecinul său, S.T., permanent se află la domiciliu, supraveghează orice mişcare de pe casa scării prin camera de luat vederi ce o are montată la uşă şi nu deschide la nimeni uşa, în special organelor de poliţie.
La data de 04 martie 2010 procurorul sus-menţionat a emis un nou mandat de aducere, pentru aceeaşi dată, organele de poliţie împreună cu cele din cadrul Jandarmeriei Bicaz, s-au deplasat la domiciliul învinuitului dar nu l-au găsit, fiind identificat ulterior la Judecătoria Bicaz de unde a fost condus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz, unde i s-a adus la cunoştinţă învinuirea şi a fost audiat.
Având în vedere că procurorul a dispus începerea urmăririi penale în baza actelor premergătoare efectuate, din care nu a rezultat vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale şi anume, declaraţiile persoanelor vătămate, a martorilor, a certificatelor medico-legale şi altor acte, în cauză nu există indicii cu privire la săvârşirea de către magistratul S.C.S. a vreunei fapte de natură penală.
Conform art. 183 C. proc. pen., o persoană poate fi adusă în faţa organului de urmărire penală sau instanţei de judecată pe baza unui mandat de aducere dacă, fiind anterior citată, nu s-a prezentat, iar ascultarea ori prezenţa este necesară, iar învinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat chiar înainte de a fi chemat prin citaţie, dacă organul de urmărire penală sau instanţa constată motivat că în interesul soluţionării cauzei se impune această măsură.
Şi sub acest aspect, din actele premergătoare, rezultă că magistratul şi-a îndeplinit în mod corect atribuţiile de serviciu conform normelor de procedură ce reglementează această activitate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul S.T. împotriva sentinţei penale nr. 124 din 30 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 632/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 681/2011. Penal. Abuz în serviciu contra... → |
|---|
