ICCJ. Decizia nr. 680/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 680/2011
Dosar nr. 22/30/2010
Şedinţa publică din 22 februarie 2011
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 335 din 28 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 22/30/2010, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de inculpatul C.A.P. privind schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 21 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.A.P., la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat.
În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 861 alin. (1) C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului C.A.P. pe o perioadă de 7 ani termen de încercare stabilit în condiţiile prevăzute de art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, căruia i se încredinţează supravegherea; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen., a fost atrasă atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare.
În baza art. 180 alin. (1) C. pen. raportat la art. 63 C. pen. a fost condamnat inculpatul B.l.A., la o pedeapsă de 1.000 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violente.
S-a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 63 C. pen.
În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 998, 999 şi 1003 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata sumei de 10.000 RON daune morale către partea civilă D.C. şi au fost respinse în rest pretenţiile civile ale părţii civile.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
În seara zilei de 22 noiembrie 2008, în jurul orelor 23.00, inculpaţii C.P.A. şi B.l.A., însoţiţi de martorul N.P.C., s-au deplasat la barul A. din localitatea Pădureni.
În interiorul localului se aflau G.l., fratele părţii civile D.C. şi partea civilă, care erau însoţiţi de alte persoane.
Între cele două grupuri a intervenit o altercaţie în cursul căreia inculpatul B.l.A. a fost lovit cu pumnii de către G.l.
În acest context, inculpaţii C.P.A. şi B.l.A., însoţiţi de martorul N.P. au fugit afară din bar. Martorul N. s-a deplasat spre casă, iar cei doi inculpaţi s-au îndreptat către domiciliile lor.
În urma inculpaţilor a ieşit partea vătămată D.C., care era însoţit de martorii S.I., G.I.D. şi R.L., partea vătămată începând să strige după inculpaţi.
Atunci inculpaţii C.P.A. şi B.I.A. au smuls nişte pari dintr-un gard şi când partea vătămată D.C. i-a ajuns din urmă l-au atacat. Inculpatul C.P.A. l-a lovit pe acesta cu parul, lovitura fiind îndreptată către cap, dar partea vătămată a parat-o cu braţul drept, astfel că lovitura a fost deviată pe faţă şi umăr. La rândul său, inculpatul B. a lovit partea vătămată cu parul peste spate.
După săvârşirea acestor fapte, şi ca urmare a intervenţiei martorilor S. şi R., inculpaţii au abandonat parii şi au fugit.
În urma agresiunii, partea vătămată D.C. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 30 de zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal din 25 noiembrie 2008 şi a completării acestuia din data de 09 decembrie 2008.
Împotriva sentinţei au declarat apel partea civilă D.C. şi inculpaţii C.P.A. şi B.I.A.
Partea civilă a criticat sentinţa ca fiind nelegală şi netemeinică deoarece nu a fost soluţionată cererea de obligare a inculpaţilor la despăgubiri materiale, iar daunele morale au fost stabilite aleatoriu şi într-un cuantum neîndestulător.
Inculpaţii nu şi-au motivat apelurile.
Prin Decizia penală nr. 179/A din 22 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, apelurile au fost respinse ca ne fondate.
În termen legal, împotriva deciziei au declarat recurs partea civilă D.C. şi inculpatul B.I.A.
Prin cererea de recurs partea civilă a criticat hotărârile ca fiind nelegale şi netemeinice invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 9, 10, 14, 16, 17 C. proc. pen. fără să motiveze care sunt încălcările de lege comise de instanţa de fond şi cea de apel.
Prin apărător, cu ocazia dezbaterilor asupra recursului a cerut casarea deciziei şi trimiterea spre rejudecare la instanţa de fond deoarece latura civilă a cauzei nu a fost soluţionată mai ales privind prejudiciul estetic suferit, beneficiul nerealizat ca urmare a imposibilităţii de a onora contractul de muncă pe care l-a semnat cu un angajator din Cipru. în ce priveşte latura penală pedeapsa aplicată inculpatului B.I.A. este prea blândă, probele administrate conturând altă infracţiune decât cea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
În subsidiar a cerut casarea cu rejudecarea cauzei de către Înalta Curte şi obligarea inculpaţilor la plata despăgubirilor solicitate.
Apărătorul recurentului inculpat a lăsat la aprecierea Curţii soluţionarea recursului inculpatului care nu l-a motivat şi nu s-a prezentat să-l susţină. A cerut respingerea recursului părţii civile ca nefondat.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, pe baza actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.
Inculpatul B.I.A. a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., iar instanţa de fond l-a condamnat pentru această infracţiune la 1.000 RON amendă. Pedeapsa a fost just individualizată, având în vedere condiţiile în care a fost săvârşită infracţiunea, de lipsa antecedentelor penale, de conduita corectă în societate a inculpatului, din referatul de evaluare întocmit rezultând că implicarea într-o faptă penală poate fi apreciată ca un incident izolat.
Motivul de recurs privind greşita soluţionare a acţiunii civile este şi el nefondat.
Prima instanţă a motivat că pretenţiile în sumă de 3.500 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare şi contravaloarea hainelor distruse cu ocazia agresiunii, nu au fost dovedite în nici un fel, nici cu acte şi nici cu martori. Acest aspect a fost verificat şi de instanţa de apel care a concluzionat că în mod corect nu au fost obligaţi inculpaţii la plata acestei sume de 3.500 RON.
Tot astfel instanţele au respins cererea de obligare a inculpaţilor la plata câştigului nerealizat de câte 800 RON lunar - ca urmare a faptului că nu a mai putut să plece în Cipru unde avea un contract de muncă.
Din rechizitoriu şi hotărâri rezultă că partea civilă a prezentat leziuni care au necesitat 30 zile de îngrijiri medicale, că nu a fost în incapacitate de muncă şi aşa cum au motivat ambele instanţe nu este vorba de un contract de muncă ci de un contract de intermedieri de loc de muncă. Potrivit acelui contract societatea de intermedieri îi garanta părţii civile un contract de muncă în Cipru începând cu 5 ianuarie 2009 pe timp de 1 an. În cauză nu s-a făcut dovada motivului pentru care D.C. nu a semnat un astfel de contract şi nici că a fost împiedicat să facă acest lucru, urmare conflictului violent din 22 noiembrie 2008.
În mod corect prima instanţă i-a obligat pe inculpaţi la plata unei sume cu titlu de daune morale, motivând cuantumul în raport de condiţiile concrete în care au fost săvârşite infracţiunile, de leziunile provocate şi de numărul de zile de îngrijiri necesare pentru vindecare. Acest aspect a fost verificat în apel ca urmare a criticilor formulate de partea civilă, iar instanţa de apel, la rândul ei, a motivat că suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale reprezintă o justă despăgubire.
Înalta Curte constată că hotărârile pronunţate sunt legale şi temeinice şi urmează să respingă recursurile ca nefondate, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca ne fondate, recursurile declarate de partea civilă D.C. şi de inculpatul B.I.A. împotriva Deciziei penale nr. 179/A din 22 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat B.I.A. la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă D.C. la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat C.P.A., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 februarie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 679/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 684/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
