ICCJ. Decizia nr. 676/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 676/2011
Dosar nr. 8620/1/2010
Şedinţa publică din 3 mai 2011
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea din 28 septembrie 2010 întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petentul R.C., cu reşedinţa în Bucureşti sectorul 5 a solicitat desfiinţarea rezoluţiilor nr. 111/P/2010 din 26 iulie 2010 şi nr. 7383/3351/11/2/2010 din 2 august 2010 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, şi obligarea persoanelor vinovate la daune morale în sumă de 10.000 Euro.
După ce printr-o introducere pe trei pagini precizează că pentru simplificare se folosesc abrevierile din glosarul următor, se declară nemulţumit de modul în care magistratul procuror M.I, continuând la fel ca şi colegii săi împotriva cărora a formulat plângere penală, a cercetat superficial plângerea sa formulată în temeiul art. 275 - 278 împotriva rezoluţiei nr. 111/P/2010 din 26 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de urmărire penală şi criminalistică.
A solicitat ca pentru soluţionarea justă a tuturor cauzelor în care s-a judecat şi se judecă la instanţele militare şi civile, să-i fie admise toate cererile, inclusiv a acţiunii civile în despăgubiri materiale şi morale, constatarea cauzelor de înlăturare a caracterului contravenţional al faptelor consemnate în procesul-verbal din 12 septembrie 2006, recuzarea procurorilor care au instrumentat dosarele conexe, constatarea incompetenţei procurorilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, anularea deciziilor din 20 noiembrie 2008 şi 27 noiembrie 2008, sentinţei din 18 ianuarie 2010 şi a încheierii din 20 ianuarie 2010.
A mai solicitat începerea urmăririi penale pentru săvârşirea unor infracţiuni de către următorii:
- jandarmi, C.I., L.D., C.P., F.D.;
- magistraţi, C.D., V.S., H.M., F.H., M.N., B.R., I.R., N.C., M.., M.C., C.C., L.O. şi M.I.
În vederea soluţionării plângerii, Înalta Curte a luat măsuri pentru ataşarea dosarelor nr. 111/P şi nr. 7383/3351/2010 ambele ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, în care au fost adoptate rezoluţiile atacate.
Verificând actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei rezultă următoarele:
R.A. a formulat plângere penală înregistrată sub nr. 160/P/2009 din 7 decembrie 2009 la Parchetul Militar Timişoara.
Competenţa de soluţionare a plângerii a fost declinată pe rând în favoarea Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel şi în cele din urmă Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de urmărire penală şi criminalistică, constatându-se că unul din magistraţii militari vizaţi, H.M., preşedintele Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti a dobândit gradul de general de brigadă.
Din relatările, lămuririle, solicitările, nemulţumirile şi acuzele formulate, procurorul a reţinut că petentul se plânge împotriva magistratului procuror M.I., de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara pentru neglijenţă în serviciu şi favorizarea infractorului, fapte prevăzute de art. 249 şi art. 264 C. pen.;
- magistratului judecător C.D., judecător la Judecătoria Arad pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 291, art. 263 şi art. 264 C. pen.
- magistratului V.S., judecător la Judecătoria Arad pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 249, art. 263, art. 264 şi art. 272 C. pen.;
- magistratului H.M., preşedintele Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 249, art. 263 şi art. 264 C. pen. şi
- magistratului F.H., judecător la Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 249, art. 263 şi art. 264 C. pen.
În urma actelor premergătoare efectuate, procurorul a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii mai sus-nominalizaţi.
Pentru a adopta această soluţie, a motivat că acuzele penale care au putut fi reţinute în cauze au un pronunţat caracter circumstanţial, legat de nemulţumirea petentului R.A., faţă de modul de instrumentare şi soluţionare adoptat de magistraţi în diversele cauze în care acesta a fost parte, astfel că aspectele sesizate nu se pot circumscrie decât infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), chiar dacă petentul a indicat în mod alternativ diverse încadrări juridice.
Întrucât, în afară de percepţia vădit selectivă ce caracterizează aspectele sesizate dublată de nemulţumirea exprimată cu privire la activitatea de soluţionare a diverselor cauze, nu rezultă elemente concrete cu privire la existenţa unor fapte penale săvârşite de magistraţii civili şi militari vizaţi, nu poate fi începută urmărirea penală pentru o faptă ce nu există.
Plângerea formulată conform art. 275-278 C. proc. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 7383/3351/11/2/2010 de către procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Verificând rezoluţia atacată, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că soluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică, astfel că în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea va fi respinsă, menţinând rezoluţia atacată.
Petentul s-a adresat cu plângere la 16 martie 2009 Parchetului Militar Timişoara, solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 250 alin. (3) C. pen., art. 333 alin. (1) C. pen. şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) de către pIt.maj. C.M.I. şi serg.major G.D., ambii militari jandarmi la UM.0437 Arad.
A susţinut că în ziua de 12 septembrie 2006 s-a deplasat la sediul BCR Arad, venind de la gară, având asupra sa o geantă de voiaj şi după intrarea în bancă a fost legitimat, iar când a vrut să iasă din zona de întuneric - pentru a-şi căuta buletinul - a fost urmărit, imobilizat, condus în camera de pază unde i s-a cerut să arate ce are în bagaje şi să se legitimeze. După ce i-a fost controlat bagajul, jandarmii au încheiat un proces-verbal de contravenţie pentru refuz de legitimare şi tulburarea liniştii în bancă, obligându-l să semneze, în caz contrar urmând să i se aplice maximul de amendă.
Printr-o a doua plângere penală adresată Parchetului Militar Timişoara, înregistrată sub nr. 23/P/2008, la 21 aprilie 2008 a solicitat să se efectueze cercetări faţă de plt.adj. C.P. şi srg. major F.D.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor săvârşite de art. 246 şi art. 250 C. pen. A motivat că la 11 februarie 2008 s-a prezentat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad unde avea afaceri judiciare, fiind citat la un termen anterior când nu s-a putut prezenta, iar jandarmul de serviciu, la intrare în sediul parchetului, în mod abuziv i-a refuzat accesul, ameninţându-l cu amenda.
La 21 februarie 2008, aflându-se la Judecătoria Arad pentru afaceri judiciare, la sesizarea jandarmului de serviciu, preşedintele completului de judecată i-a cerut petentului să închidă telefonul mobil cu care filma şi făcea înregistrări în timpul şedinţei, după care s-a dispus evacuarea sa din sala de şedinţă.
Cele două cauze purtând numerele 12/P/2008 şi 23/P/2008 au fost soluţionate prin neînceperea urmăririi penale în temeiul art.228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Aceste soluţii au fost contestate de petentul în cauza de faţă, iar prin modul în care ele au fost soluţionate de magistraţii procurori şi judecători împotriva cărora a depus plângere penală au produs nemulţumirea petentului.
În mod corect procurorul în urma actelor premergătoare a constatat că nu există date sau indicii de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, magistraţii adoptând soluţii sau pronunţând hotărâri în cadrul unei activităţi reglementate prin dispoziţiile Codului de procedură penală şi pe baza legii.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge plângerea conform art. 278/1 alin. (8) C. proc. pen., ca nefondată şi va menţine rezoluţia.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul R.A. împotriva rezoluţiei nr. 111/P/2010 din 26 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine. Obligă petiţionarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 3 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 680/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 675/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
