ICCJ. Decizia nr. 674/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 674/2011
Dosar nr. 225/120/2010
Şedinţa publică din 22 februarie 2011
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele :
Tribunalul Dâmboviţa, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 318 din 5 octombrie 2010 1-a condamnat pe inculpatul N.F. la 23 de ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat deosebit de grav prevăzută de art. 174-175 lit. d) combinat cu art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. şi la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A aplicat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest şi a dedus timpul reţinerii şi arestării de la 10 octombrie 2009 la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata daunelor morale în sumă de 50.000 lei către partea civilă B.M. şi suma de 30.000 lei către partea civilă A.G.G.C.
Tribunalul a luat act că partea civilă B.M. a renunţat la cererea de despăgubiri materiale şi a respins cererea de obligare la despăgubiri materiale formulată de partea civilă A.G.G.C.
Pentru a hotărî astfel a reţinut următoarele:
În noaptea de 9/10 octombrie 2009, profitând de faptul că victima I.G. în vârstă de 80 de ani locuia singură, într-un imobil în satul Potlogi, aflat sub influenţa alcoolului, a escaladat poarta, a spart uşa casei şi a pătruns în dormitor cu intenţia de a întreţine relaţii sexuale cu victima.
La refuzul victimei i-a aplicat multiple lovituri cu podul palmei, i-a legat mâinile la spate după care timp de aproximativ două ore i-a aplicat lovituri cu pumnii şi picioarele enervat că victima refuză să-i satisfacă cererea.
După ce victima a ajuns în stare de inconştienţă, inculpatul a părăsit locuinţa şi a mers acasă.
Martorele T.M. şi I.V. au descoperit cadavrul în dimineaţa de 10 octombrie şi au anunţat telefonic Serviciul de Urgenţă 112.
Potrivit raportului de necropsie moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat asfixierii acute prin comprimare între două planuri dure, leziuni de violenţă ce s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri dure (cele faciale), prin zgâlţâire (cele cervicale), prin lovire cu corp dur şi comprimare între două planuri dure, posibil comprimare cu genunchii (cele toraco-abdominale).
La examinarea cadavrului cu ocazia necropsiei s-a constatat şi existenţa a cel puţin 25 de echimoze, excoriaţii, plăgi plesnite şi hematoame situate în zona capului, membrelor superioare şi toracelui, precum şi fracturi costale bilaterale, fractură de stern, rupturi pleuro-pulmonare, dilacerare hepatică şi hemoragie cerebrală.
Toate aceste leziuni dovedesc că victima a fost lovită în mod repetat pe o perioadă de timp relativ lungă, aceasta în condiţiile în care inculpatul îi legase mâinile la spate urmărind să întreţină relaţii sexuale.
Potrivit raportului de expertiză psihiatrică efectuat în condiţiile art. 117 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. A1/11501/2009 de INML Mina Minovici Bucureşti, deşi inculpatul N.F. prezintă tulburări de personalitate de tip impulsiv şi abuzuri etilice, are discernământul păstrat în raport cu fapta dedusă judecăţii, păstrând capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor acţiunilor sale.
Urmele papilare identificate pe un fragment de geam găsit în dormitorul victimei şi pe o bucată de scândură desprinsă din tăblia uşii aparţin inculpatului.
Pe obiectele de îmbrăcăminte şi încălţăminte ridicate de la inculpat de acasă s-a constatat existenţa urmelor de sânge uman.
Potrivit raportului de constatare tehnico ştiinţifică nr. 343086 din 25 mai 2010 efectuat de Institutul de Criminalistică - Serviciul de Biocriminalistică din I.G.P.R. analizele genetice ale probelor biologic e au statuat că urmele de sânge de pe pantaloni şi pantofi tip „Adidas" sunt de tip uman şi genotiparea urmelor a pus în evidenţă un profil genetic identic cu al persoanei de sex feminin notate P343086011.
Analiza baticului de culoare roşu închis cu imprimeu floral pe care s-au evidenţiat fire de păr şi urme de sânge - batic aparţinând victimei ridicat de sub patul recamier din dormitorul victimei - urmă notată T 343086011 a evidenţiat un profil genetic identic cu cel evidenţiat de analiza efectuată asupra pantalonilor şi încălţămintei inculpatului.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei relatând în amănunţime modul în care a procedat susţinând că a pătruns în casa victimei după ce a consumat băuturi alcoolice, intenţia declarată fiind aceea de a întreţine relaţii sexuale.
La individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere pe lângă pericolul deosebit al faptei, uciderea cu cruzime a unei persoane lipsită de apărare, în vârstă de 80 de ani şi conduita inculpatului anterior săvârşirii faptei care, începând din sinul 2004 a pătruns repetat în locuinţele unor persoane de sex feminin singure, fiind sancţionat repetat cu amendă administrativă pentru infracţiunea de violare de domiciliu.
Împotriva sentinţei au declarat apel partea civilă A.G.G.C. şi inculpatul.
Prin apelul părţii civile sentinţa a fost criticată ca netemeinică susţinând că pedeapsa rezultantă de 23 de ani închisoare contravine criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) fiind prea blândă raportat la gravitatea faptelor, modalitatea în care inculpatul a comis omorul şi antecedentele sale.
Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei pe care o consideră excesivă ţinând seama că a recunoscut şi regretat faptele comise fiind de acord să despăgubească părţile civile şi în plus că a comis fapta aflat în stare de ebrietate.
Prin Decizia nr. 109 din 29 noiembrie 2010 Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul părţii civile şi a respins apelul inculpatului.
A desfiinţat în parte sentinţa în latura penală şi rejudecând a majorat pedeapsa pentru infracţiunea de omor deosebit de grav la 25 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A contopit pedeapsa astfel majorată cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. şi a dispus executarea pedepsei de 25 ani sporită cu 5 ani, în total 30 de ani închisoare.
Împotriva deciziei au declarat recurs partea civilă A.G.C. şi inculpatul.
Partea civilă a criticat Decizia susţinând că instanţa de apel trebuia să aplice pedeapsa detenţiei pe viaţă, pedeapsa de 30 de ani fiind neîndestulătoare raportat la fapta săvârşită de inculpat.
Inculpatul a reiterat criticile din apel şi a cerut redozareaa pedepsei arătând că a recunoscut şi regretat fapta, că nu este o fire violentă şi că totul s-a datorat oboselii şi consumului unei cantităţi apreciabile de băuturi alcoolice.
Recursurile sunt nefondate.
Din ansamblul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanţele au reţinut o situaţie de fapt corectă, iar instanţa de apel a făcut o justă individualizare a pedepsei.
Prin Decizia supusă apelului s-a motivat că fapta comisă de inculpat care deşi nu are antecedente penale în sensul art. 37 C. pen. este o faptă deosebit de gravă care impune o ripostă fermă numai în acest fel putând fi realizate atât funcţia retributivă a sancţiunii penale cât şi severitatea ordinii publicii.
Inculpatul a mai săvârşit fapte care nu au avut finalul celei comise în noaptea de 9/10 octombrie 2009 - el a pătruns în mai multe rânduri în domiciliul unor femei singure şi a fost sancţionat administrativ pentru acele fapte, iar omorul a fost săvârşit în timp ce împotriva inculpatului se efectua urmărirea penală în dosarul nr. 142/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari pentru infracţiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) şi art. 193 C. pen.
Aşa fiind pedeapsa maximă aplicată inculpatului este suficientă şi necesară pentru realizarea scopului preventiv şi educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
Recursurile urmează să fie respinse în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. ca nefondate.
În baza art. 38516 C. proc. pen. combinat cu art. 383 C. proc. pen. se va deduce din pedeapsă reţinerea şi arestarea de la 10 octombrie 2009 la data deciziei.
Văzând şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
DIN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă A.G.G.C. şi de inculpatul N.F. împotriva deciziei penale nr. 109 din 29 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 10 octombrie 2009 la 22 februarie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 628/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 8/2011. Penal → |
|---|
