ICCJ. Decizia nr. 628/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 628/2011
Dosar nr. 1276/1/2011
Şedinţa publică din 17 februarie 2011
Asupra recursurilor penale de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 01 februarie 2011 pronunţată în dosarul nr. 47380/3/2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a menţinut, în temeiul dispoziţiilor art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., starea de arest preventiv a inculpaţilor C.F., M.G.F. şi S.M.G., reţinându-se, în esenţă, că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii stabilite de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc fiind închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol pentru ordinea publică în raport de gravitatea şi natura faptelor şi modalitatea de săvârşire a acestora.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii C.F., M.G.F. şi S.M.G. solicitând cercetarea sa în stare de libertate arătând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu impun în continuare privarea de libertate.
Analizând încheierea recurată atât prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpaţii C.F., M.G.F. şi S.M.G. au fost trimişi în judecată pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată şi deţinerea de droguri de mare risc în vederea consumului propriu (inculpatul C.F.), întrucât, în perioada 24 iunie 2010-15 iulie 2010, în repetate rânduri, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au vândut împreună sau separat diferite cantităţi de droguri de mare risc (heroină, methadonă), iar inculpatul C.F. a deţinut heroină pentru consumul propriu.
Inculpaţii C.F., M.G.F. şi S.M.G. au fost arestaţi preventiv prin încheierile de şedinţă din 18 august 2010, 24 august 2010 şi, respectiv, 31 august 2010 ale Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, constatându-se incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 143 raportat la art. 681 C. proc. pen. şi ale art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Înalta Curte constată că aceste temeiuri se menţin şi în prezent şi impun în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.
Astfel, probatoriul administrat ulterior luării măsurii arestării preventive, precum şi pronunţarea unei hotărâri de condamnare în primă instanţă, chiar nedefinitivă, nu au fost de natură a înlătura concluzia iniţială, aceea a existenţei probelor cu caracter temeinic care justifică presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care sunt cercetaţi.
La aprecierea pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezintă lăsarea în libertate a inculpaţilor C.F., M.G.F. şi S.M.G., Înalta Curte are în vedere natura şi gravitatea faptelor comise, circumstanţele personale ale acestora, dar şi rezonanţa socială a infracţiunilor de acest gen.
Astfel, se constată că inculpaţii C.F., M.G.F. şi S.M.G., deşi se bucură de circumstanţe personale favorabile, sunt cercetaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni cu un grad de pericol social ridicat, rezultat nu numai din limitele mari de pedeapsă prevăzute de lege, dar şi din natura şi modalitatea concretă de comitere a acestora (în mai multe rânduri au vândut droguri de mare risc), precum şi din urmarea produsă (lezarea valorilor sociale care ocrotesc sănătatea cetăţenilor) şi recrudescenţa faptelor de acest gen.
In plus, chiar dacă au trecut 6 luni de la arestarea preventivă a inculpaţilor C.F., M.G.F. şi S.M.G., se justifică în continuare menţinerea acestora în arest, fără ca astfel să se aducă atingere prezumţiei de nevinovăţie de care beneficiază pe durata procesului penal până la pronunţarea unei hotărâri definitive şi prevenţia provizorie să se transforme într-o executare anticipată a pedepsei, întrucât în raport de circumstanţele cauzei nu s-a depăşit la acest moment procesual caracterul rezonabil al detenţiei preventive.
Ca atare, Înalta Curte reţine că în cauză nu au intervenit elemente noi de la pronunţarea hotărâri de condamnare care să impună luarea unei măsuri alternative mai puţin restrictivă de libertate, aşa cum corect a reţinut instanţa de apel care a menţinut sarea de arest a inculpaţilor C.F., M.G.F. şi S.M.G.
Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpaţii C.F., M.G.F. şi S.M.G.
În raport de soluţia ce se va pronunţa, instanţa îi va obliga pe inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi C.F., M.G.F. şi S.M.G. împotriva încheierii din 01 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosar nr. 47380/3/2010 (219/2011).
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 17 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 600/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 674/2011. Penal → |
|---|
