ICCJ. Decizia nr. 60/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 60/2011
Dosar nr. 1632/110/2010
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 269/D din 16 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 1632/110/2010 s-a dispus condamnarea inculpatului P.C. la pedeapsa de 18 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 211 alin. (2)1 lit. c) C. pen. s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate şi executarea de către inculpat a pedepsei celei mai grele de 18 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
I-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost depusă perioada detenţiei provizorii de la 22 ianuarie 2010 la zi.
S-a luat act că partea vătămată A.C. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Inculpatul P.C. o cunoştea pe victima C.M., deoarece în luna septembrie 2009 i-a zugrăvit apartamentul din mun. Bacău.
La data de 19 ianuarie 2010, inculpatul a mers la locuinţa numitei C.M., pentru a împrumuta o sumă de bani. După ce a intrat în locuinţă şi i-a cerut victimei bani, aceasta a refuzat, împrejurare în care inculpatul, cu un cuţit, pe care l-a luat din bucătărie, a lovit-o de două ori în zona gâtului.
Inculpatul a sustras din locuinţa victimei suma de 300 RON, un telefon mobil, un aparat de fotografiat, trei ceasuri de mână, două cutii de spaghete, o pungă de zahăr şi o geantă de voiaj.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 187/2010, întocmit de SML Bacău, rezultă că moartea numitei C.M. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei circulatorii şi respiratorii, consecutiv plăgilor tăiate din regiunea cervicală, cu interesare laringială, vasculară, nervoasă, secţiune musculară. Leziunile din regiunea gâtului s-au produs prin loviri cu corp înţepător-tăietor (cuţit), iar între leziuni şi deces există legătură directă de cauzalitate.
După declanşarea cercetărilor inculpatul P.C. a condus în teren organele de urmărire penală, bunurile sustrase fiind găsite la locuinţa acestuia, respectiv aparatul de fotografiat, cele trei ceasuri de mână, punga de zahăr şi cutiile de spaghete.
Din raportul de constatare medico-legală psihiatrică nr. A1/1312/2010 întocmit de INML Mina Minovici Bucureşti rezultă că inculpatul P.C. a prezentat diagnosticul de tulburare de personalitate de tip antisocial. Păstrează capacitatea de apreciere a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.
Instanţa de fond în raport de probele administrate a reţinut că faptele inculpatului realizează elementele constitutive ale infracţiunilor de omor deosebit de grav prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 176 lit. d) C. pen. şi tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2)1 lit. c) C. pen.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat apel inculpatul P.C. solicitând desfiinţarea acesteia şi în cadrul rejudecării, reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor judiciare atenuante cu consecinţa reducerii pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 116 din 19 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 1632/110/2010 s-a dispus respingerea apelului ca nefondat.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus în continuare perioada arestului preventiv de la 16 septembrie 2010 la zi.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul P.C. invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În susţinerea recursului său, inculpatul a invocat lipsa antecedentelor penale dar şi starea deosebit de gravă a familiei sale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursul în conformitate cu disp. art. 38514 alin. (1) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente.
Instanţele au stabilit corect starea de fapt reţinând că inculpatul P.C. în data de 19 ianuarie 2010 a pătruns în locuinţa victimei C.M. şi la refuzul acesteia de a-i împrumuta bani a lovit-o de două ori cu un cuţit în zona gâtului, după care şi-a însuşit mai multe bunuri din locuinţa acesteia.
De asemenea, instanţele au atribuit faptelor deduse judecăţii o încadrare juridică legală, acestea întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor de omor deosebit de grav prev. de art. 174 C. pen. raportat la art. 176 lit. d) C. pen. şi tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2)1 lit. c) C. pen.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei – singura critică invocată de recurentul inculpat- Înalta Curte reţine că instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Exigenţele impuse de principiul legalităţii nu se rezumă doar la cerinţa ca individualizarea pedepsei să se facă în limitele stabilite prin norma de incriminare ci, pe lângă aceasta, este necesar ca individualizarea judiciară să se realizeze pe baza unor criterii de apreciere, determinate, de asemenea, de lege.
Alegerea mijloacelor de individualizare a pedepsei şi a modalităţii de executare nu se face în mod arbitrar, ci, dimpotrivă, instanţa este obligată să ţină seama de criteriile prevăzute de lege.
Pe de altă parte, evaluarea gradului de pericol social al faptei impune nu numai examinarea conţinutului concret al infracţiunii ci şi examinarea tuturor celorlalte situaţii, stări, împrejurări care însoţesc săvârşirea faptei şi care, deşi exterioare conţinutului infracţiunii sunt de natură să particularizeze fapta şi să-i fixeze un anumit grad de pericol social.
În cauza de faţă, faptele comise de inculpatul P.C. prezintă o gravitate deosebită.
Rezultă din probele administrate că inculpatul cunoştea locuinţa victimei, ştia că aceasta locuieşte singură, fiind o femeie în vârstă de 71 de ani şi care în luna septembrie 2009 i-a cerut inculpatului să-i zugrăvească - contra cost - apartamentul.
Profitând de aceste împrejurări inculpatul a intrat în locuinţa victimei şi urmare refuzului victimei de a-i împrumuta bani, a lovit-o cu un cuţit de bucătărie, însuşindu-şi, ulterior, mai multe bunuri.
Atitudinea inculpatului în cursul procesului penal este relevantă sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, la fel şi lipsa antecedentelor penale, dar acestea nu sunt suficiente pentru a conduce la reducerea pedepselor sub limita stabilită de instanţa de fond.
Acestea au fost valorificate în procesul de individualizare a pedepsei, aplicându-se sancţiuni orientate spre minimul special.
Nu poate fi ignorată, pe lângă gravitatea fiecărei fapte reţinute în sarcina inculpatului, cauza de agravare a pedepsei, respectiv concursul de infracţiuni.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul disp. art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva deciziei penale nr. 116 din 19 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bacău.
În baza art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestului preventiv de la 22 ianuarie 2010 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva deciziei penale nr. 116 din 19 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 22 ianuarie 2010, la 12 ianuarie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 581/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 600/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
