ICCJ. Decizia nr. 687/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 687/2011
Dosar nr. 491/1/2011
Şedinţa publică din 22 februarie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 276/PI din 26 octombrie 2009, Curtea de Apel Timişoara, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea petiţionarului G.P. împotriva Rezoluţiilor nr. 323/P/2009 din 12 mai 2009 şi nr. 657/11/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, pe care le-a menţinut ca legale şi temeinice.
Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea, ca nefondat, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a recursului declarat de petiţionar, prin Decizia penală nr. 680 din 22 februarie 2010.
La data de 24 februarie 2010, petiţionarul G.P. a formulat cerere de contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. b) C. proc. pen.
Contestatorul a motivat că nu s-a putut prezenta la termenul de judecată a recursului din data de 22 februarie 2010, întrucât circulaţia trenurilor a fost blocată în urma unei alunecări de teren survenită în noaptea de 20 februarie 2010.
Prin Încheierea din 9 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 4095/1/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 391 C. proc. pen., a admis în principiu contestaţia în anulare, constatând că cererea este făcută în termenul prevăzut de lege, iar motivul invocat de contestator se regăseşte în cazul prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen., fiind însoţit de acte doveditoare aflate la dosarul cauzei.
Instanţa a fixat termen pentru judecarea pe fond a contestaţiei în anulare la data de 11 ianuarie 2010, potrivit dispoziţiilor art. 392 C. proc. pen.
Prin Decizia nr. 50 din 11 ianuarie 2011 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis contestaţia în anulare formulată de G.P., a desfiinţat Decizia penală nr. 680 din 22 februarie
2010 şi a fixat termen pentru rejudecarea dosarului la 22 februarie 2011 cu citarea părţilor.
Din actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată următoarele:
Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin Sentinţa nr. 276/PI din 26 octombrie 2009, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul G.P. împotriva Rezoluţiei nr. 12 mai 2009 dată în Dosarul nr. 323/P/2009 şi a Rezoluţiei din 01 iulie 2009 dată în Dosarul nr. 657/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, pe care le-a menţinut ca temeinice şi legale.
Curtea a reţinut şi motivat că petentul s-a adresat cu plângere penală, solicitând efectuarea de cercetări faţă de procurorul T.I. şi de judecătorul B.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) susţinând că cei doi şi-au exercitat abuziv atribuţiile de serviciu fiind trimis în judecată şi condamnat pe nedrept prin Sentinţa penală nr. 10 din 9 aprilie 1974 la 18 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de omor şi deţinere de muniţie.
Procurorul verificând activitatea celor doi magistraţi pensionari, a constatat că pentru faptele reclamate a fi săvârşite de aceştia s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, cauză de înlăturare a răspunderii penale şi prin Rezoluţia din 12 mai 2009 dată în Dosarul nr. 323/P/2009 a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.
Plângerea formulată de petent împotriva soluţiei procurorului a fost respinsă prin Rezoluţia nr. 657/II/2/2009 din 01 iulie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Petiţionarul s-a adresat cu plângere conform art. 2781 C. proc. pen., iar judecătorul de la Curtea de Apel Timişoara verificând rezoluţia conform art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. a constatat că aceasta este temeinică şi legală şi a respins plângerea ca nefondată.
Nemulţumit şi de această soluţie petentul a declarat recurs cerând casarea sentinţei, desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei în vederea începerii urmăririi penale., fiind în posesia unor probe că nu este vinovat şi că a fost condamnat pe nedrept.
Recursul este nefondat.
Organul de urmărire penală sesizat prin plângere, denunţ sau din oficiu despre săvârşirea unei infracţiuni procedează conform dispoziţiilor art. 221 - 228 C. proc. pen.
În vederea începerii urmăririi penale organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.
Din coroborarea dispoziţiilor art. 221, 224 şi 228 C. proc. pen. rezultă că pentru a se putea începe urmărirea penală pe lângă datele despre sesizarea unei infracţiuni, furnizate prin plângere sau denunţ ori obţinute pe altă cale de organul de urmărire penală, mai este necesară o altă condiţie, aceea a inexistenţei cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen. cu excepţia cazului de la lit. b1).
Procurorul în urma actelor premergătoare efectuate a constatat că ţinând seama de anul 1974, când petentul a fost condamnat pentru infracţiunile de omor calificat şi deţinere de muniţie, termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) pretins a fi săvârşită de intimaţii făptuitori s-a împlinit şi că există o cauză care împiedică începerea urmăririi penale. Aceste aspecte verificate de instanţa de judecată au stat la baza respingerii plângerii.
Aşa fiind, Înalta Curte urmează să constate că hotărârea recurată este legală şi temeinică şi pe cale de consecinţă să respingă recursul ca nefondat, conform art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul G.P. împotriva Sentinţei penale nr. 276/PI din 26 octombrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 februarie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 684/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 704/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
