ICCJ. Decizia nr. 677/2011. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 677/2011
Dosar nr. 0854/89/2010
Şedinţa publică din 22 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Tribunalul Vaslui, secţia penală, prin Sentinţa penală nr. 199 din 11 august 2010 a condamnat pe inculpaţii:
- H.C. (fiul lui V. şi C., născut la 18 iulie 1937 în comuna Dragomireşti, judeţul Vaslui, cu acelaşi domiciliu, pensionar, fără antecedente penale) şi
- B.D.D. (fiul lui N. şi T., născut la 20 ianuarie 1977 în Vaslui, domiciliat în comuna Dragomireşti, agricultor, cu antecedente penale) la pedepse de 14 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.
A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen.
A menţinut starea de arest şi a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 19 decembrie 2009 la 11 august 2010.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpatul H.C. un băţ şi o secure, corpuri delicte.
În baza art. 113 C. pen. l-a obligat pe inculpatul H.C. la tratament medical până la însănătoşire.
Pentru a hotărî astfel a reţinut pe baza probelor administrate următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul H.C. locuia singur şi era consumator de băuturi alcoolice. Între el şi victima B.M. care avea vârsta de 69 de ani şi era locuitor al satului Băbuţa, comuna Dragomireşti, era o relaţie de prietenie, în sensul că victima venea deseori la inculpat, locuia câteva zile la acesta şi îl ajuta la diferite treburi gospodăreşti. Cei doi consumau frecvent împreună băuturi alcoolice.
Cu aproximativ o săptămână înainte de data de 16 decembrie 2009 victima B.M. a venit la locuinţa inculpatului H.C., locuind la acesta şi ajutându-l la diferite treburi prin gospodărie. În dimineaţa zilei de 16 decembrie 2009, inculpatul H.C. şi victima B.M. au început să consume băuturi alcoolice pe care inculpatul le-a cumpărat de la un magazin din sat. La un moment dat în locuinţa lui H.C. a venit şi inculpatul B. care consumase şi el acasă băuturi alcoolice şi voia să împrumute nişte bani de la H.C.
La acel moment, între inculpatul H.C. şi victimă începuse un conflict determinat de faptul că inculpatul H.C. acuza victima că i-ar fi sustras nişte bani pe care el nu îi găsea.
Inculpatul B.D.D. a intervenit în conflict, cerându-i victimei B.D. să dea banii şi apoi împreună cu celălalt inculpat au lovit victima în repetate rânduri.
Inculpatul B.D.D. a mers la domiciliul său şi i-a spus concubinei sale că victima B.D. i-a furat pensia inculpatului H.C. Deşi a fost sfătuit de concubina sa să nu mai meargă la H.C., inculpatul B.D.D. a mers din nou la acesta şi pe fondul aceleiaşi stări conflictuale, determinată de lipsa banilor, cei doi inculpaţi au lovit victima atât cu pumnii cât şi cu alte obiecte contondente.
La locuinţa inculpatului H.C. s-a găsit o secure ce prezenta urme de sânge şi cu care acesta a lovit probabil victima. Această concluzie este justificată şi de constatarea medicului legist precum că hemoragia meningo-cerebrală care a dus la decesul victimei este consecinţa unui traumatism cranio-cerebral cu fractură cu înfundare temporală dreaptă. A fost identificat ca agent vulnerant un obiect tăietor-despicător, posibil securea pusă la dispoziţie pentru examinare.
Inculpatul B.D.D., mult mai tânăr decât victima a lovit-o pe aceasta cu pumnii şi cu picioarele şi probabil cu o bucată de lemn cu o formă alungită. Un astfel de obiect vulnerant a fost identificat de medicul legist ca fiind cel cu care a fost lovită victima cauzându-i-se leziuni multiple cu consecinţa unei hipoperfuzii şi hipoxii cerebrale care a concurat la decesul victimei.
Ulterior agresiunii, inculpatul B.D. a mers la domiciliul său având urme de sânge pe mâini şi pe haine şi i-a spus concubinei sale că a bătut victima. Inculpatul era extrem de agitat, avea o conduită agresivă, lovea cu pumnii în pereţi şi se lăuda cu fapta sa, ameninţând că vrea să mai bată pe cineva. Ulterior, a venit şi inculpatul H.C. care a spus că şi el a bătut victima B.M., dar că aceasta a fost bătută mai rău de inculpatul B.D.D.
Starea în care se afla inculpatul B.D. şi conduita extremă a acestuia a determinat-o pe concubina lui, martora D.C. să plece la locuinţa mamei sale.
în seara zilei de 16 decembrie 2009 inculpatul H.C. a constat că victima B.M. a decedat în locuinţa lui pe patul unde căzuse în urma loviturilor aplicate de cei doi inculpaţi. A mers să anunţe vecinii cărora le-a spus doar că are o persoană decedată în locuinţă. Vecinii l-au respins însă, cunoscându-l că este beţiv şi inculpatul s-a întors în locuinţa sa dormind în acea noapte în aceeaşi cameră cu cadavrul.
A doua zi dimineaţă, inculpatul B.D.D. a povestit celor cu care s-a întâlnit că în casă la inculpatul H.C. ar fi decedat victima B.M. şi că aceasta ar fi murit fiind bătută de H.C. pentru nişte bani. De asemenea, şi inculpatul H.C. a povestit celor cu care s-a întâlnit că victima ar fi decedat în locuinţa lui din cauza unor leziuni pe care le-ar fi suferit fie prin cădere de pe un pod, fie în condiţii necunoscute. Susţinea inculpatul că victima ar fi venit bătută la el acasă şi că ar fi decedat.
Fiind sesizate organele de urmărire penală s-a dispus autopsierea cadavrului victimei. Din raportul de expertiză medico-legală întocmit rezultă că moarte victimei a fost violentă şi a avut drept cauză o comă cerebrală profundă care este urmarea unei hemoragii meningo-cerebrale, consecinţă a unei traumatism cranio-cerebral cu fractură cu înfundare temporală dreaptă precum şi a unei himoperfuzii şi hipoxii cerebrale, produse prin hemoragie internă şi externă, consecinţe ale multiplelor leziuni din cadrul politraumatismului.
Leziunile s-au produs prin loviri cu şi de corpuri dure, majoritatea prin loviri active. Fractura craniană s-a produs prin lovirea activă cu corp dur, posibil şi cel mai probabil, prin lovire cu muchia securii.
Între politraumatism şi moarte există o legătură directă de cauzalitate. Sângele recoltat de la cadavru conţinea 2,20 gr ‰ alcool iar urina 2,90 gr ‰ alcool.
Concluziile medicului legist evidenţiază faptul că victima a fost agresată şi a recepţionat multiple lovituri cu corpuri dure, posibil şi mijloace de atac proprii omului (leziunile de la nivelul buzelor, feţei, chiar pieptului) dar şi lovituri cu corp contondent alungit (posibil coada unei unelte, chiar a securii), precum şi lovituri cu muchia unei securi; plaga de la nivelul antebraţului stâng s-a putut produce prin lovire cu obiect tăietor (posibil secure). Victima a fost lovită şi la nivelul extremităţii cefalice, probabil cu muchia toporului.
S-a reţinut că faptele inculpaţilor realizează conţinutul infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Inculpatul B.D.D. a susţinut că a fost condamnat pe nedrept şi a cerut să fie avută în vedere declaraţia coinculpatului H. care a arătat că el nu a lovit victima şi că a încercat doar să aplaneze conflictul, singurul care a lovit victima cu securea în cap fiind inculpatul H.
Inculpatul H.C. a criticat sentinţa numai sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei şi a cerut ca ţinând seama de condiţiile concrete în care a săvârşit fapta, de vârsta sa şi de starea de boală să fie redusă pedeapsa.
Prin Decizia penală nr. 175 din 28 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori apelurile au fost respinse ca nefondate.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul B.D.D., a atacata-o cu recurs.
Prin motivele de recurs scrise a criticat hotărârile ca fiind nelegale şi netemeinice.
A arătat că a mers în casa coinculpatului şi l-a văzut pe acesta, bătându-se cu victima însă el nu a intervenit şi a plecat acasă. În ceea ce priveşte declaraţiile concubinei D.C. a arătat că aceasta a declarat mincinos că a făcut acest lucru deoarece se droga şi îi plăcea să se distreze cu coinculpatul şi victima.
În final a solicitat ca prin admiterea recursului să se dispună reducerea pedepsei pe care o consideră exagerată.
Verificând hotărârea atacată cu recurs prin prisma criticilor formulate de inculpatul B.D.D. Înalta Curte constată că recursul este nefondat, hotărârile - atât Decizia cât şi sentinţa - fiind legale şi temeinice.
Prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt corectă pe baza declaraţiilor contradictorii ale inculpaţilor, declaraţiilor martorilor M.C., D.C.A., D.G., coroborate şi cu raportul de necropsie în care sunt descrise multiple leziuni, produse prin lovire cu corpuri dure, cu corp contondent alungit, posibil coada unei unelte sau prin lovire cu obiect tăietor (posibil secure).
Astfel a doua zi dimineaţa după ce în seara precedentă cei doi inculpaţi au bătut victima fiecare din ei a relatat martorilor cu care s-a întâlnit propria versiune.
Inculpatul B. le-a spus celor cu care s-a întâlnit că victima a decedat în casa inculpatului H., că a murit fiind bătută de H. din cauza unor bani pe care i-ar fi sustras.
Inculpatul H. le-a povestit consătenilor că victima B.M. a decedat în locuinţa lui din cauza unor leziuni pe care le-ar fi suferit căzând de pe un pod, fie în condiţii necunoscute.
La un moment dat ambii inculpaţi se învinovăţesc pentru ca după ce prima instanţă i-a condamnat inculpatul H- să încerce să-l ajute pe coinculpatul B. susţinând că doar el l-a lovit pe B.M. Este cert stabilit că inculpatul B. a mers să bea cu acesta şi victima. Potrivit declaraţiei concubinei inculpatului B. în cursul urmăririi penale şi instanţă - inculpatul a mers în ziua de 16 decembrie 2009 de mai multe ori la coinculpatul H.C. - unde a băut iar la un moment dat a revenit murdar de sânge pe mâini şi geacă, foarte iritat, lovind cu pumnul în pereţi spunând că vrea să mai lovească pe cineva. Martora a declarat că după puţin timp a venit la ei inculpatul H. care i-a adus concubinului ei 15 RON bani pe care B. i-a primit. Tot atunci cei doi au povestit de bătaia ce a avut loc în casă. Martora a precizat că din cele ce vorbeau cei doi a înţeles că primul care a lovit victima ar fi fost H. şi după aceea a lovit şi B.
Inculpatul o învinovăţeşte pe concubină de mărturie mincinoasă dar realizând că martora a făcut o precizare greu de înlăturat, aceea că a venit acasă plin de sânge, că i-a turnat apă să se spele, încearcă chiar în timpul recursului să justifice urmele de sânge. Astfel dacă iniţial a negat orice participare la conflictul dintre H. şi victimă, acceptă că văzându-i că se băteau, că H. a ridicat toporul el a intervenit şi i-a liniştit. Cum descrie inculpatul acţiunea de liniştire a celor doi, „eu am intervenit şi s-au liniştit, dându-i lui H.C. doi pumni peste mâini să dea securea jos şi lui B.M. două dosuri de palme şi s-au împăcat".
În felul acesta inculpatul justifică mânjirea cu sânge, pe mâini şi pe geacă, de la mâinile victimei pe care avea tăieturi.
Este mai mult decât evident că inculpatul încearcă pe orice cale să acrediteze ideea că numai inculpatul H. a lovit victima, însă probele administrate şi fiecare memoriu depus în cursul judecăţii îl contrazic.
Aşa fiind, cum instanţele au reţinut corect vinovăţia inculpatului şi în consecinţă l-au condamnat, hotărârile pronunţate fiind legale şi temeinice, urmează ca recursul să fie respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. ca nefondat.
În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce restul preventiv conform dispozitivului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D.D. împotriva Deciziei penale nr. 175 din 28 octombrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 decembrie 2009 la 22 februarie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 februarie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 667/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 679/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
