ICCJ. Decizia nr. 744/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 744/2011
Dosar nr. 422/45/2010
Şedinţa publică din 25 februarie 2011
Asupra recursului de faţă
În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 105 din 2 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a), C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul C.C., împotriva Rezoluţiei Procurorului din 04 februarie 2010, dată în dosarul nr. 507/P/2009, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, fiind menţinută rezoluţia atacată.
În motivarea plângerii petentul a solicitat aplicarea prevederile legale, desfiinţarea soluţia procurorului şi începerea urmăririi penale împotriva celor doi poliţişti numiţii D.(actual S.)M. şi C.C. cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi mărturie mincinoasă" prevăzute de art. 246 şi art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), pe baza probelor de la dosar, deoarece petentul a fost condamnat doar pe baza declaraţiilor lor mincinoase. Prin rezoluţia nr. 507 /P/2009 din 4 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, a fost dispusă neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii D. (actual S.)M. şi C.C., sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 246 şi art. 260 alin. (1) C. pen.
În urma cercetărilor efectuate a rezultat că faptele reclamate nu există. Astfel, s-a reţinut că intimaţii D. (actual S.)M. - subinspector de poliţie - şi C.C.- agent principal - din cadrul Poliţiei municipiului laşi nu şi-au încălcat nici o atribuţie de serviciu la data de 12 martie 2006, când au procedat la identificarea, percheziţionarea corporală şi conducerea la sediul poliţiei a numitului C.C. Aceste activităţi au fost motivate de existenţa unor suspiciuni întemeiate de comitere a infracţiunii de tâlhărie de către C.C. în dauna numitului M.G.
Prin rezoluţia din 2 aprilie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea petiţionarului C.C. împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, rezoluţia atacată fiind menţinută ca temeinică şi legală.
În termenul prevăzut de art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul C.C. a formulat plângere împotriva rezoluţiilor procurorului, plângere înregistrată pe rolul Curţii de Apel laşi la data de 17 iunie 2010 sub numărul 422/45/2010.
În motivarea hotărârii, Curtea de Apel laşi a reţinut că nu pot fi reţinute în sarcina intimaţilor, faptele imputate acestora neavând nici un suport probator, acuzaţiile fiind total nefondate.
S-a apreciat că organele de cercetare au efectuat toate investigaţiile necesare pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, fiind verificate declaraţiile intimaţilor, susţinerile petiţionarului, precum şi înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Neputându-se stabili vinovăţia persoanelor cercetate, în mod corect şi legal procurorul de caz a dispus neînceperea urmăririi penale.
S-a reţinut totodată, că numitul C.C. a înţeles să formuleze plângere penală, cu privire la pretinsele fapte penale comise de lucrătorii de poliţie, la aproximativ trei ani şi jumătate de la data comiterii lor.
În acest context, instanţa a apreciat că soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţii D. (actual S.)M. şi C.C., sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 246 şi art. 260 alin. (1) C. pen., este temeinică şi legală, fiind menţinută ca atare.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs petiţionarul C.C., criticând hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul greşitei respingeri a plângerii sale.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorului petiţionarului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Examinând cauza, înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul petiţionar C.C. împotriva sentinţei penale nr. 105 din 2 decembrie 2010 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 "Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă".
Sentinţa penală nr. 105 din 2 decembrie 2010 a fost pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în calitate de instanţă de fond fiind rămasă definitivă potrivit art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen., împrejurare ce atrage inadmisibilitatea noului control judiciar prin recurs solicitat de petiţionar.
Această sancţiune procesuală este incidenţă în cauză în raport şi cu principiul unicităţii exercitării căilor de atac decurgând din aceleaşi dispoziţii legale anterior citate.
Pentru considerentele anterior arătate recursul în cauză se va respinge ca inadmisibil în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. cu consecinţa obligării petiţionarului potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul C.C. împotriva sentinţei penale nr. 105 din 2 decembrie 2010 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 734/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 769/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
