ICCJ. Decizia nr. 735/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 902/ din 21 decembrie 2010 Tribunalul București, secția II penală, a dispus, printre altele, în temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. ca inculpatul M.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare, în temeiul dispozițiilor, art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale; în temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen.; iar inculpatul T.A.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, în temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale. împotriva sentinței primei instanțe au declarat apel, inculpații M.G. și T.A.V. care formează obiectul dosarului nr. 36604/3/2010 (213/2011) al Curții de Apel București, secția a II-a penală.
La termenul de judecată din data de 9 februarie 2011, fixat pentru judecarea apelurilor, instanța de control judiciar, respectiv Curtea de Apel București verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, a menținut starea de arest a inculpaților în temeiul art. 3002combinat cu art. 160b alin. (3) C. proc. pen., pronunțând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.
împotriva acestei încheieri, inculpații M.G. și T.A.V. au declarat recurs solicitând admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive.
înalta Curte examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 3856alin. (3) C. proc. pen. și dispoziția Curții de Apel București dată în încheierea atacată, constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Cu privire la această dispoziție a instanței, înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 5 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la libertate și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa.
De la această regulă, există însă excepția privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 5 paragraful 1 lit. c). Potrivit textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia, în materia privării de libertate, Convenția trimite, în esență, legislația națională și la aplicabilitatea dreptului intern.
Legalitatea sau regularitatea detenției obligă ca, arestarea preventivă a unei persoane să se facă în conformitate cu normele de fond și de procedură prevăzute de legea națională, care, la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu dispozițiile convenției și să asigure protejarea individului împotriva arbitrariului.
Altfel spus, să se poată demonstra că detenția acelei persoane este conformă cu scopul prevăzut de art. 5 paragraful 1.
In cauza supusă analizei, înalta Curte constată respectate, deopotrivă, atât dispozițiile cuprinse în legea internă, cât și exigențele ce decurg din prevederile Convenției.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) al aceluiași articol "când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive".
în cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de apel a constatat că temeiurile de fapt și de drept, care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpaților.
înalta Curte constată că, în raport de modul de operare a activității infracționale, de împrejurările comiterii faptelor, în sensul că s-a reținut de instanța de fond că la data de 19 iunie 2009, inculpatul T.A.V. în complicitate cu inculpatul T.G.M. și cu S.S.S., a transportat cantitatea de 1.987,4 grame heroină din Bulgaria în România și a remis-o lui D.A.C. zis "C."; și că inculpatul T.G.M., în perioada mai - iunie 2009, a furnizat în repetate rânduri lui N.R. zis "G." diferite cantități de heroină, transportate din Bulgaria în România prin intermediul unor cărăuși, dintre care la data de 19 iunie 2009, a furnizat lui N.R. zis "G." o cantitate de 1987,4 grame de heroină pentru suma de 28.000 Euro prin intermediul inculpatului T.A.V.(care a transportat drogurile din Bulgaria în România și le-a remis lui D.A.C. zis "C.") și al lui S.S.S., care a încasat banii de la beneficiarul drogurilor; cât și faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pe care inculpații le-au săvârșit, este pedeapsa cu închisoare mai mare de 4 ani, lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a justiției.
Faptul că a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză nu afectează prezumția de nevinovăție, limitarea libertății inculpaților încadrându-se în dispozițiile legii.
înalta Curte conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.G. și T.A.V. împotriva încheierii din 9 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 36604/3/2010 (213/2011).
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurenții inculpați la cheltuieli judiciare conform dispozitivului prezentei hotărâri.
| ← ICCJ. Decizia nr. 787/2011. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 591/2011. Penal → |
|---|
