ICCJ. Decizia nr. 929/2011. Penal
| Comentarii |
|
La 24 iunie 2006, lucrători din cadrul IPJ Bihor - Serviciul de Investigare a Fraudelor, efectuând verificări în Municipiul Salonta, l-au identificat pe învinuitul J.L. - administratorul SC F.C. SRL, comercializând în magazinul societății CD-uri și DVD-uri conținând opere muzicale susceptibile de a fi produse pirat, motive pentru care au fost ridicate, în vederea cercetărilor, o unitate centrală și un număr de 925 CD-uri și DVD-uri.
Prin Ordonanța nr. 383 P/2006 din 3 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalu Bihor, s-a dispus în baza art. 11 pct. 1 lit. b) si art. 10 lit. b)l C. proc. pen. precum și în baza art. 90 și art. 91 C. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului J.L. pentru infracțiunile prevăzute de art. 1396 alin. (1) lit. a) și alin. (3) și art. 1399din Legea nr. 8/1996 și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în cuantum de 500 lei,
Totodată s-a dispus confiscarea specială a celor 3 hard discuri marca MAXTOR seria L22DT 65G-80Gb, seria Y47X45RE - 160 Gb, MARCA WESTERN DIGITAL seria 65G-80Gb, sena Y47X45RE -160 Gb, MARCA WESTERN DIGITAL sena Corpuri Delicte a IPI Bihor, conform Dovezii seria AT nr. 0006328, în vederea distrugerii acestora.
Pentru a se dispune astfel s-a reținut că din materialul de urmărire penală rezultă că, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., deoarece în cursul cercetării penale nu s-a putut stabili cu certitudine că CD-urile și DVD-urile ridicate din magazin au fost achiziționate de către învinuit pentru a fi comercializate, o parte fiind proprietate personală.
împotriva sus-arătatei Ordonanțe, în termen legal, au formulat plângere petentele M.C., A.D.I., A.M.S.L.L.C. și A.S.I. apreciind-o ca netemeinică și nelegală, având în vedere numărul foarte mare de discuri optice piratate cât și daunele cauzate și calculate conform legii, în sume de 9524 dolari SUA, 24775 EURO și 4902 dolari SUA, precum și faptul că folosirea ilegală a programelor pentru calculator nu poate și nu trebuie să fie încurajată.
Prin Ordonanța nr. 209/11.2/2008 din 22 mai 2008 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, a fost admisă plângerea formulată de petentele M.C., A.D.I., A.M.S.L.L.C. și A.S.I., a fost infirmată soluția de scoatere de sub urmărire penală - 383/P/2006 și s-a dispus reluarea urmăririi penale și reapreciarea gradului de pericol social al faptei.
Prin Ordonanța nr. 525/11.2/2008 din 13 octombrie 2008 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor , a fost respinsă plângerea formulată de petentele M.C., A.D.I., A.M.S.L.L.C. și A.S.I., cu motivare că:
Procedându-se la reanalizarea materialului probator efectuat în cauză s-a constatat că nu s-a putut stabili cu certitudine că CD-urile și DVD-urile identificate de organele de poliție erau destinate vânzării, întrucât acestea au fost găsite ambalate într-o cutie, iar învinuitul a precizat că este colecția sa personală, de asemenea s-a stabilit că mai multe CD-uri, cu conținut pornografic, au fost comercializate la o dată la care învinuitul nu se afla în sediul societății și nu a avut cunoștință de această tranzacție.
împotriva soluțiilor dispuse de procuror, petentele M.C., A.D.I., A.M.S.L.L.C. și A.S.I. s-au adresat instanței de judecată în baza art. 2781C. proc. pen., plângere care prin sentința penală nr. 7 din 12 februarie 2009, Tribunalul Bihor, secția penală, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prin Decizia penală nr. 188/R din 16 aprilie 2009, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis recursul declarat de petentele M.C., A.D.I., A.M.S.L.L.C. și A.S.I., a casat sentința penală nr. 7 din 12 februarie 2009 a Tribunalului Bihor și pe fond a admis plângerea formulată de petente, a desființat Ordonanța nr. 209/II.2/2008, menținută prin Ordonanța din 13 octombrie 2008 și a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Bihor.
Prin sentința penală nr. 116 /P din 25 mai 2010 a Tribunalului Bihor, secția penală, s-a hotărât astfel:
- în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de realizare în scopul distribuirii de mărfuri pirat prevăzută de art. 1396alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea 8/1996 în infracțiunea prevăzută de art. 1396alin. (2) din Legea 8/1996 (modificată și completată), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), text de lege în baza căruia inculpatul J.L. a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale în cuantum de: 1.500 lei.
în baza art. 1399din Legea nr. 8/1996 modificata și completata cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a fost condamnat același inculpat la pedeapsa amenzii penale în cuantum de: -1.000 lei în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. c) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa: - 1.500 lei.
în baza art. 631C. pen. a fost atrasă atenția inculpatului asupra consecințelor sustragerii de la executarea amenzii
în baza art. 14,art. 15 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. și art. 139 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea 8/1996 modificata și completata inculpatul a fost obligate să plătească părții civile U.P.F.R. suma de 5.000 lei cu titlu de despăgubiri civile. Au fost respinse restul pretențiilor ca neîntemeiate.
în baza art. 14,art. 15 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. și art. 139 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea 8/1996 modificata și completata inculpatul afost să plătească părții civile M.C. suma de 2.300 lei cu titlu de despăgubiri civile și au fost respinse restul pretențiilor ca neîntemeiate.
In baza art. 14,art. 15 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. și art. 139 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea 8/1996 modificata și completata inculpatul a fost obligate să plătească părții civile A.D.I. suma de 8.200 lei cu titlu de despăgubiri civile și au fost respinse restul pretențiilor ca neîntemeiate.
în baza art. 14,art. 15 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. și art. 139 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea 8/1996 modificata și completata inculpatul a fost obligat să plătească părților civile A.M.S.L.L.C. și A.S.I. suma de 1.100 lei cu titlu de despăgubiri civile și au fost respinse restul pretențiilor ca neîntemeiate
în baza art. 118 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. s-a dispus confiscarea speciala a următoarelor bunuri: 739 discuri optice tip CD și DVD, unitate centrala PC cu DVD Writer marca LG, hard disk, marca Western Digital seria WMANM2013097, hard disk, marca Maxtor, seria L22DT, hard disk marca Maxtor seria Y47X45RE enumerate în dovada de ridicare seria AT nr. 0006328 (fila 53 dosar de urmărire penala) și aflate la Camera de corpuri delicte a IPJ Bihor, în baza art. 139 alin. (14) lit. c) și alin. (15) din Legea 8/1996 (modificata și completata), s-a dispus distrugerea celor 739 discuri optice tip CD și DVD reprezentând copii efectuate ilegal, pe cheltuiala inculpatului.
în baza art. 139 alin. (14) lit. d) din Legea 8/1996 modificată și completată s-a dispus afișarea hotărârii la ușa Consiliului Local Salonta.
în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.000 lei în favoarea statului cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se hotărî astfel s-au reținut următoarele:
Ca urmare a deținerii unor informații privind comercializarea de produse piratate de către SC F.C. SRL din Salonta al cărei administrator este inculpatul J.L., în data de 24 iunie 2006, organele de politie au efectuat o verificare la sediul acestei societăți și au ridicat o unitate centrala de calculator și un număr de 925 CD-uri și DVD-uri (fila 7-8 up).
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifica întocmit de către Oficiul Roman pentru Drepturile de autor unitatea centrala ridicata de la inculpat încorpora trei hard-disk-uri dintre care unul era defect. Pe cele două unități de memorie funcționale au fost identificate ca fiind stocate și instalate mai multe programe de calculator printre care Micorsoft Windows XP profesional, Microsoft Office 3003, Autocad 2004, Adobe Craetive Suite, Arhicad 9, Corel Draw 12, etc, precum și un număr de 6858 fișiere cu opere muzicale. în ce privește cele 925 CD-uri și DVD-uri, s-a concluzionat ca acestea prezintă următoarele caracteristici: 88 dintre ele sunt neînregistrate, 53 sunt defecte nefiind posibila accesarea lor, iar 57 conțin înregistrări personale sau produse soft-ware pentru care nu este necesara licența, având regim de shareware sau free-ware. Restul de 727 discuri sunt produse pirat, conținând videograme, fonograme, produse sofware, fără a prezenta și caracteristicile produselor originale: codul fabricii ce a manufacturat discul, codul producătorului, tampografierea, copertile, marcaje holografice, etc. (fila 17-23 up).
Inculpatul, a susținut în declarațiile date că operele aflate pe unitatea centrala, precum și cele aflate pe CD-uri și DVD-uri, reprezentau colecția sa personala de muzica, filme și jocuri de calculator fără a avea intenția de a le comercializa sau de le valorifica în alt fel. De asemenea, în ce privește deținerea de programe de calculator, inculpatul a prezentat fotocopii ale unor facturi prin care a achiziționat licențele pentru Windows XP Home Edition și Office Basic 2003 (fila 56, 57 up).
în fapt, din coroborarea tuturor mijloacelor de proba, instanța retine ca inculpatul a deținut un număr foarte mare - peste 700 de CD-uri și DVD-uri piratate la sediul SC F.C. SRL în scopul distribuirii acestora.
în primul rând, o cantitate atât de mare de DVD-uri și CD-uri cu muzica, filme și programe de calculator este exagerata raportat la timpul probabil pe care inculpatul ar fi putut sa îl aloce audierii/vizionarii de muzica/filme sau jocurilor video la locul de munca. De exemplu, doar fișierele muzicale de pe unitatea de calculator ridicata, fără CD-uri și DVD-uri, ar fi suficiente pentru o audiție de circa 4 ore zilnic timp de 72 de zile, fără ca vreo piesa muzicala sa se repete. Bineînțeles, fiind vorba de o chestiune subiectiva, instanța nu poate trage concluzia ca simplul fapt ca inculpatul deținea mai multa muzica decât ar fi putut sa asculte ar dovedi intenția sa de a distribui aceste produse. însă, împrejurarea ca operele înregistrate pe CD-uri și DVD-uri se regăsesc și pe hard-urile unității de calculator este de natura sa înlăture apărarea inculpatului. în aceste condiții, deținerea "colecției personale" la sediul SC F.C. SRL apare ca inutila în lumina apărării inculpatului. Daca ar fi vrut sa vizioneze un film sau sa asculte o piesa, nu avea nevoie de CD-uri sau DVD-uri, câtă vreme putea apela la memoria unității de calculator (a se vedea, cu titlu exemplificativ filmul "Never die alone" aflat atât în partiția G a hard disk-ului marca Maxtor 80 GB S/N L22DT65D - vezi Anexa 5 la raportul de constatare tehnico-științifica, cât și pe un DVD - Anexa 10 poziția 1459 sau piesele muzicale aparținând formației Offspring vezi Anexa 8 și 6 a raportului).
în al treilea rând, declarația martorului T.F., în care acesta a arătat ca știa ca la aceasta firma se fac filme și coroborează pe deplin cu aceste mijloace de proba, iar concluzia pe care instanța o trage este aceea ca scopul deținerii acestor produse piratate nu putea fi decât acela al distribuirii.
în ce privește produsele software, apărarea inculpatului, care a prezentat dovada achiziționării unor licențe pentru programe de calculator este în măsura sa caracterizeze doar gradul de pericol al faptei sale câtă vreme aceste licențe vizează doar două programe și, mai mult, vizează variantele mai simple ale respectivelor programe și, deci mai ieftine.
Astfel, prin factura seria TM XIJ nr. 0068960 din 19 mai 2004 SC F.C. SRL inculpatul a achiziționat licența pentru sistemul de operare Windows XP Home Edition, iar pe hard-urile unității a fost evidențiata instalarea sistemului de operare Windows XP Professional, iar prin factura seria TMXKM nr. 3358312/12.03.2006 inculpatul a dovedit achiziționarea licenței pentru softul Microsoft Office Basic Edition 2003, pe unitate fiind instalat Microsoft Office XP. în plus, inculpatul nu a prezentat nicio justificare pentru instalarea fără licența a celorlalte programe Autocad 2000 și 2004, Adobe Creative Suite, Adobe Photoshop 7 și 9, Adobe Acrobat 7 Professional, etc. și nici nu a prezentat o explicație rezonabila împrejurării ca unele din aceste programe instalate pe unitatea de calculator erau înregistrate și pe DVD-urile și CD-urile ridicate (a se vedea Anexa 9 a raportului de constatare tehnico-științifica). Câtă vreme aceste programe erau deja instalate pe unitatea de calculator de la sediul SC F.C. SRL, reproducerea acestora pe discurile optice nu putea avea ca scop decât, în mod evident, distribuția lor.
Față de cele de mai sus, instanța retine ca inculpatul a deținut și depozitat la sediul SC F.C. SRL produse piratate în scopul distribuției, fapta ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 1396alin. (2) din Legea 8/1996 modificata și completata, iar nu ale infracțiunii prevăzute de art. 1396alin. (1) lit. a) din Legea 8/1996 modificata și completata pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale. Din probele administrate nu se poate retine dincolo de orice îndoiala ca discurile optice au fost realizate de către inculpat sau au fost achiziționate/primite de către acesta, astfel ca instanța în baza art. 334 C. proc. pen., va dispune schimbarea încadrării juridice în sensul celor arătate mai sus.
De asemenea, instanța retine ca fapta inculpatului de a fi reprodus în mod neautorizat pe unitatea de calculator ridicata a programele soft în modalitatea stocării și/sau instalării , întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 1399din Legea 8/1996 ( modificata și completată).
La stabilirea pedepselor, instanța de fond a ținut cont de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) începând cu limitele de pedeapsă prevăzute în legea speciala, cât și de gradul de pericol social constatat reflectat de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de împrejurările concrete în care au fost comise faptele, de urmarea produsa, precum și de persoana și conduita inculpatului. Astfel, instanța de fond a reținut că modul și mijloacele de săvârșire nu pot caracteriza faptele ca prezentând un grad de pericol exagerat, nefiind vorba nici pe departe de o acțiune de depozitare semnificativa prin volumul produselor și nici de o reproducere masiva de programe soft. Mai mult, societatea comerciala nu avea ca obiect de activitate prestarea de servicii sau producția unor bunuri la a căror realizare să concure în mod necesar aceste produse. De asemenea, nici împrejurările concrete în care a fost comisa, în cadrul unei societăți comerciale minore, al cărei sediu este situat în scara unui bloc de locuințe, nici persoana inculpatului - fără antecedente penale, nici conduita sa - s-a prezentat la fiecare termen de judecata, nu poate caracteriza faptele sale ca prezentând un grad de pericol social ridicat.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a reținut că pretențiile părților civile sunt justificate doar în parte. Astfel, sumele precizate de către acestea ca reprezentând cuantumul prejudiciului suferit prin piratarea operelor muzicale, a fonogramelor sau a programelor de calculator sunt rezultatul unui calcul greșit.
Instanța de fond a reținut că pe de o parte, părțile civile au calculat prejudiciul fără a scădea din contravaloarea fiecărui produs costurile de producție pe care ar fi trebuit să le suporte în cazul în care ar fi difuzat acele CD-uri (pentru exemplificare, arătăm că atunci când un infractor reproduce fără drept pe un compact disc o bucata muzicala și apoi comercializează acel CD, titularul de drepturi nu este prejudiciat cu întreaga contravaloare a unui compact disk original câtă vreme infractorul a suportat costul CD-ului neînregistrat, precum și costul înregistrării - energie electrica, uzura morala a unității de calculator, etc), iar nu părțile civile. Tribunalul Bihor a remarcat că partea civilă UPFR, de exemplu, a calculat prejudiciul suferit prin împărțirea numărului de piese muzicale identificate ca fiind piratate la 14 - numărul mediu de piese de pe un CD original - rezultatul obținut fiind înmulțit cu prețul unui produs original. Or, este evident ca inculpatul nu poate fi obligat sa plătească părților civile și sumele pe care aceștia nu le-au cheltuit niciodată. Inculpatul nu a sustras niște produse originale din patrimoniul părților civile pentru a fi obligat pur și simplu la plata echivalentului acestor produse. Părțile civile au fost prejudiciate doar cu contravaloarea drepturilor de autor, iar nu și cu contravaloarea suportului disc optic sau cu contravaloarea manoperei de înregistrare ori a coperții, etc.
Instanța a reținut că părțile civile tind prin constituirile formulate să se îmbogățească fără justă cauză în detrimentul inculpatului. Invocarea prevederile art. 1396alin. (6) teza a doua din Legea 8/1996 în susținerea pretențiilor formulate este complet eronata! Textul legal amintit stabilește modalitatea de calcul pentru stabilirea caracterului calificat sau nu al faptei, iar nu pentru calcularea prejudiciului. în nici un caz acest text de lege nu ar putea fi interpretat în sensul în care ar conduce la crearea unor situații absurde de genul celei arătate, adică la obligarea inculpatului la plata unor sume mai mari decât cuantumul prejudiciului suferit de către părțile civile.
Pe de alta parte, instanța de fond a considerat că este eronat raționamentul părților civile care consideră că ori de cate ori un infractor "pirateaza" un număr de CD-uri cu conținut muzical, software, etc, prejudiciul rezultat îl constituie echivalentul sumei prețului acelor CD-uri originale. Acest raționament ar fi valabil daca ar fi adevărat că acei cumpărători ar fi cumpărat oricum produsele piratate în lipsa ofertei infractorului. Or, această premisa este complet falsa. Nu este un secret că fenomenul pirateriei drepturilor de autor este major în acele țări sau regiuni geografice în care puterea de cumpărare al cetățenilor este scăzută astfel încât aceștia își permit cu dificultate achiziția unor asemenea produse. Aceasta înseamnă că o parte a celor care își doresc produsele vizate nu vor fi în măsura să plătească preturile produselor originale, iar faptul că își cumpără produse piratate nu poate prejudicia în nici un fel titularii drepturilor de autor. Dimpotrivă, dacă ar fi să ne referim la producătorii de software, reținem că prin folosirea unui produs piratat, utilizatorul devine oarecum dependent sub aspect subiectiv și atunci când își va permite financiar să își cumpere un produs original, îl va prefera evident pe cel cu care este deja obișnuit.
Instanța de fond a reținut ca fiind dincolo de orice îndoială necesitatea protejării proprietății intelectuale și, totodată, necesitatea combaterii pirateriei, însă în nici un caz obținerea obligării autorilor unor asemenea fapte la plata unor sume exorbitante, fără legătura cu cuantumul prejudiciului suferit nu poate face parte din arsenalul acestei lupte, instanțele judecătorești fiind chemate să stabilească un echilibru intre părți.
Ca atare, instanța de fond a cenzurat pretențiile formulate și ținând cont de toate împrejurările cauzei, de amplitudinea faptelor inculpatului, de condițiile economice generale în care au fost comise acestea, numărul produselor piratate, a admis în parte constituirile de părți civile, conform dispozitivului hotărârii.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpatul J.L. solicitând instanței desființarea acesteia ca fiind nelegală și netemeinică.
în motivarea apelului inculpatul J.L. a solicitat achitarea sa, pentru ambele infracțiuni ce i se rețin în sarcină, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
în motivarea apelului său Parchetul a solicitat obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F.C. SRL la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare. A solicitat a se reține ca temei juridic al confiscării temeiul indicat în motivele de apel.
Prin Decizia penală nr. 94 /A din 16 decembrie 2010 Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și de inculpatul J.L., a desființa sentința în sensul că:
- a descontopit pedeapsa de 1500 lei amendă penală aplicată inculpatului J.L., în pedepsele componente.
- a înlăturat dispoziția de condamnare a inculpatului J.L., la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1,500 lei, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 139/6 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), precum și a pedepsei de 1000 lei, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 139/9 din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
- a înlăturat aplicarea art. 33,art. 34 C. pen. și art. 63/1 C. pen.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., cu aplicarea art. 181C. pen., cu referire la art. 912lit. c) C. pen. a achitat pe inculpatul pentru infracțiunile prevăzute de art. 1396alin. (2) și art. 1399din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), și a aplicat acestuia o sancțiune cu caracter administrativ, constând în:
- 1000 lei, amendă administrativă.
A dispus obligarea inculpatului în solidar, cu partea responsabilă civilmente SC F.C. SRL Oradea la plata despăgubirilor civile în favoarea părților civile enumerate în hotărârea instanței de fond.
A obligat inculpatul în solidar, cu partea responsabilă civilmente SC F.C. SRL Oradea la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, în primă instanță.
A schimbat temeiul de drept în baza căruia instanța a dispus confiscarea specială a bunurilor enumerate în hotărârea instanței de fond din art. 118 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. în art. 139 pct. 4 lit. c) din Legea nr. 8/1996, cu referire la art. 118 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
A menținut restul dispozițiunilor hotărârii atacate.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se decide astfel s-a reținut că prima instanță în mod corect a reținut situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză, dând faptelor săvârșite de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
Critica inculpatului potrivit căreia nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa este contrazisă de probele de la dosar: depoziții de martori, raportul de constatare tehnico științifică întocmit de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, unitatea centrală ridicată de la inculpat. întreg acest material probator îndrituiește instanța în a considera criticile inculpatului ca fiind nefondate.
S-a apreciat că apelul inculpatului este fondat, pentru alte considerente decât cele invocate de către acesta.
Astfel, instanța, ținând seama de modul și mijloacele prin care inculpatul a săvârșit faptele, de scopul urmărit, de valoarea redusă a prejudiciului cauzat, precum și de persoana inculpatului, cu trecut nepedepsit, încadrat în muncă, va considera că s-a adus o atingere minimă valorilor apărate de lege și prin conținutul lor concret faptele sunt lipsite în mod vădit de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. De aceea a considerat instanța că aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ este în măsură a contribui în mod decisiv la reeducarea inculpatului.
Cât privește criticile parchetului, instanța Ie-a considerat fondate și însușindu-și criticile acestuia, în sensul că inculpatul trebuie obligate în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile. De asemenea, s-a găsit întemeiată și critica referitoare la temeiul de drept al confiscării conform Legii nr. 8/1996 modificată.
împotriva acestei din urmă hotărâri inculpatul a declarat, în termen legal, recursul de față, la judecarea căruia nu s-a prezentat, iar apărătorul a solicitat casarea ambelor hotărâri și, în rejudecare, achitarea, pentru ambele infracțiuni în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea probelor administrate în cauză și a considerentelor hotărârilor pronunțate (fond și apel ) rezultă fără nici o putință de tăgadă că faptele inculpatului - astfel cum au fost reținute de organele judiciare - caracterizează, atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective, infracțiunile prevăzute de legea specială [Legea nr. 8/1996 - art. 1396alin. (2), respectiv, art. 1399, ambele cu aplicare art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)], ceea ce înseamnă, desigur că temeiul legal de achitare invocat de inculpat prin apărător - art. 10 lit. d) C. proc. pen. nu este incident, achitarea sa în baza art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., cu referire la art. 181C. pen., învederându-se a fi o soluție la adăpost de orice critică.
Așa fiind și neconstatându-se incidența vreunui caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului a fost respins ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1193/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 787/2011. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
