ICCJ. Decizia nr. 759/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 759/2011

Dosar nr. 76/85/2005

Şedinţa publică din 28 februarie 2011

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 212/2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul penal nr. 76/85/2005 s-a dispus:

1. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. achitarea inculpatului P.S., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 modificată şi republicată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a achitat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea D.N.A. - Biroul Teritorial Alba de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 289 - 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în ceea ce priveşte pe inculpatul P.S..

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de D.N.A. - Biroul Teritorial Alba, din infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b), art. 18 din Legea nr. 78/2000 republicată, în infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea art. 17 lit. b), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în ceea ce priveşte pe inculpatul P.S..

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen.

În baza art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen. şi art. 258 C. pen., art. 64 C. pen., art. 65 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.S. la pedeapsa închisorii de 5 ani şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpata G.M., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 republicată.

În baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., în ceea ce priveşte pe inculpata G.M..

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., art. 17 lit. b), art. 18 alin. (1) Legea nr. 78/2000, în infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., în ceea ce priveşte pe inculpata G.M..

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpata G.M. pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 248 - 248¹ C. pen., art. 146 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. d) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen., art. 258 C. pen., în ceea ce priveşte pe inculpata G.M..

În baza art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen., art. 258 C. pen., art. 65 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata G.M. la pedeapsa închisorii de 5 ani şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. pe durata executării pedepsei.

3. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpata C.F., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 republicată.

În baza art. 334 C. proc. pen., a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. b), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, republicată în infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpata C.F. pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 289 - 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată, în infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce priveşte pe inculpata C.F..

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata C.F. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

4. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpata T.I., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, republicată.

În baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 17 lit. b), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată, în infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., în ceea ce priveşte pe inculpata T.I..

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 17 lit. c), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată, în infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în ceea ce priveşte pe inculpata T.I..

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata T.I. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

5. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul M.I., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 republicată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a achitat cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. b), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată, în infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., în ceea ce priveşte pe inculpatul M.I..

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul M.I. pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen.

6. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 republicată.

În baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen., în ceea ce priveşte pe inculpatul C.D..

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată, în infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., în ceea ce priveşte pe inculpatul C.D..

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 şi 291 C. pen. şi raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 republicată, în infracţiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen., în ceea ce priveşte pe inculpatul C.D..

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen.

7. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul M.G.V., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000 republicată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu referire la art. 146 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. b), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată, în infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., în ceea ce priveşte pe inculpatul M.G..

În baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată, în infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.G. la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pe o durată de 4 ani care constituie termen de încercare, în condiţiile art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiţionate.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 11 aprilie 2004 şi până la data de 21 ianuarie 2005.

A constatat că faţă de inculpatul M.G. este luată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

A constatat că B.C.R. - Sucursala Judeţeană G. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 170, 348 C. proc. pen. a dispus anularea ordinelor de plată din 31 ianuarie 2003 şi din 31 ianuarie 2003 emis de SC R.j. SRL.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare din inculpaţii P.S., G.M. şi M.G. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.500 RON, onorariile avocaţilor din oficiu stabilindu-se a fi suportate din fondurile Ministerului Justiţiei.

În motivare instanţa de fond a reţinut că B.C.R. - N. a dobândit statutul de sucursală a B.C.R. - G., în luna august 2002, fiind condusă de inculpatul P.S., în calitate de director, până la data de 25 aprilie 2003, dată la care i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă. La aceeaşi sucursală, inculpata G.M., îndeplinea funcţia de şef birou contabilitate, fiind şi membră în comitetul director al băncii, în timp ce inculpata C.F., şi ea membră a comitetului director avea calitatea de ofiţer de credite. Celelalte două inculpate, T.I. şi C.C., au avut calitatea de administrator de cont la aceeaşi sucursală, perioadă la care inculpatul C.D. îndeplinea funcţia de director al sucursalei judeţene G..

La data de 31 ianuarie 2003, SC B. SRL Vâlcea, societate componentă a grupului de firme "M.L.", reprezentată de inculpatul M.I., solicită un credit de 126 miliarde lei, pe o durată de 5 zile, creditul urmând a fi garantat cu ordine de plată (dosar urmărire penală).

În vederea garantării creditului, SC B. SRL Vâlcea a încheiat cu B.C.R. - Sucursala N., un contract de cesiune a cash flow-ului înregistrat din 6 februarie 2003 la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare (dosar urmărire penală), prin care se cesionează băncii cash-flow-ul rezultat din activitatea desfăşurată în mod curent de societate.

De asemenea, prin declaraţiile autentificate sub nr. x, y din 31 ianuarie 2003 a B.N.P. C.D., inculpatul M.I., în calitate de reprezentant al SC R. SRL şi al SC Ra. SRL s-au angajat ca, pe perioada rambursării creditului de 126 miliarde RON, să nu instituie ipotecă, gaj sau alte garanţii asupra bunurilor mobile sau imobile din patrimoniul societăţii comerciale.

În vederea obţinerii creditării, sunt emise ordinele de plată din 31 ianuarie 2003 emis de SC R.J. SRL în favoarea SC B. SRL Vâlcea, pentru suma de 20 miliarde lei şi din 31 ianuarie 2003 emis de SC T. SRL Bucureşti pentru suma de 120 miliarde lei, cele două ordine de plată fiind transmise prin fax la bancă, ele nefiind regăsite la băncile emitente (R.I.B.) şi fiind completate de către inculpatul M.G. la rubricile privind suma, denumirea emitentului şi beneficiarului, conturile acestora, data emiterii O.P., codul fiscal, banca emitentului şi beneficiarului (dosar urmărire penală).

Pe de altă parte, cele două impresiuni de ştampilă aplicate pe cele două ordin e de plată nu au fost create cu ştampila folosită în mod curent de sucursalele Moşilor şi 13 septembrie ale R.I.B.

În baza acestei cereri şi a actelor însoţitoare, la B.C.R. - N. s-a procedat la întocmirea documentaţiei de creditare, inculpata C.F. întocmind referatul de credit, semnat şi de inculpatul P. în calitate de director al sucursalei (dosar urmărire penală).

În vederea aprobării şi acordării creditului de 126 miliarde lei, s-a încheiat procesul-verbal al şedinţei comitetului director al băncii, din 31 ianuarie 2003 (dosar urmărire penală), prin care inculpaţii P.S., G.M. şi C.F. au aprobat acordarea creditului, deşi şedinţa comitetului director nu a avut loc, în realitate, procesele verbale nefiind întocmite la timp, astfel cum au declarat inculpaţii G.M. (dosar urmărire penală) şi C.F. (dosar urmărire penală).

Tot la data de 31 ianuarie 2003 s-a încheiat contractul de credit nr. x între B.C.R. N. şi SC B. SRL Vâlcea, având ca obiect suma de 126 miliarde lei, pe o durată de 5 zile, cu o dobândă de 27% pe an, credit acordat pentru finanţarea activităţii curente, contractul fiind semnat de inculpaţii P.S. şi G.M. din partea băncii, precum şi de inculpatul M.I., în calitate de reprezentant al SC B. SRL Vâlcea (dosar urmărire penală).

În ceea ce priveşte condiţiile de aprobare şi acordare a creditului de 126 miliarde lei, tribunalul a reţinut că, sub aspectul competenţei, sucursala N. a B.C.R. nu era în măsură să acorde credite de o asemenea valoare, în condiţiile în care plafonul maxim de creditare pentru această sucursală era de 600.000 dolari SUA. De asemenea, prin Circulara nr. 93 din 9 decembrie 2002 a B.C.R., au fost suspendate temporar competenţele de aprobare a tuturor categoriilor de credite, inclusiv în ce priveşte emiterea scrisorilor de garanţie şi acordarea avalurilor solicitate de clienţii bancari, persoane juridice, la toate agenţiile bancare şi sucursalele băncii, menţionate în anexa 1 la circulară. În cazul sucursalei N. pe lângă suspendarea competenţelor de aprobare a creditelor şi scrisorilor de garanţie bancară, i s-a suspendat, până la noi precizări, şi dreptul de avizare a creditelor de scont (dosar urmărire penală).

Această circulară a fost primită la B.C.R. N. la data de 13 decembrie 2002, cu indicaţia de a fi aplicată întocmai de personalul din subordine cu atribuţii de creditare, şi de a se urmări aplicarea întocmai în practică, această circulară nefiind prelucrată cu agenţii băncii, şi, nefiind adusă la cunoştinţa acestora de către inculpatul P.S., deşi, această obligaţie îi revenea acestuia.

În aceste sens, au fost relevante declaraţiile inculpaţilor G.M. (dosar fond), C.F. (dosar fond), T.I. (dosar fond), care arată că această circulară nr. 93 nu le-a fost adusă la cunoştinţă de către inculpatul P., luând cunoştinţă despre existenţa ei în luna iunie 2003 sau chiar mai târziu, după demararea efectuării controalelor la bancă.

Tot sub aspectul cadrului legislativ în care s-a procedat la acordarea creditului de 126 miliarde lei, s-a reţinut că, suspendarea competenţei pentru B.C.R. - Sucursala N. a fost menţinută prin Circulara B.C.R. nr. 4 din 31 ianuarie 2003 (dosar urmărire penală).

De asemenea, prin Circulara nr. 38 din 30 iulie 1998 (dosar urmărire penală), s-a introdus practica obligatorie de prelucrare săptămânală, de regulă, în ziua de luni orele 14 - 18, cu tot personalul din subordine, a normelor, instrucţiunilor, circularelor şi, scrisorilor circulare apărute în săptămâna precedentă.

În condiţiile Circularei nr. 49 din 19 iulie 2002 pentru semestrul al II-lea al anului 2002, competenţa standard a B.C.R. N. stabilită prin normele proprii de creditare era de 600.000 dolari SUA (dosar urmărire penală).

Pe de altă parte, punctul nr. 271 din Normele de Creditare ale B.C.R., prevedeau, acceptarea, pentru analiza de creditare, numai a ordinelor de plată originale, nefiind admise copii xerox, fax-uri sau alte documente imagini, şi care poartă ştampila şi semnătura autorizată a unei societăţi bancare plătitoare (dosar urmărire penală).

Sub aspectul utilizării şi restituirii creditului acordat, faţă de dispoziţiile art. 1 şi 2 din Contractul nr. 38 din 31 ianuarie 2003 (dosar urmărire penală), acesta urma să fie utilizat pentru finanţarea activităţii curente, urmând a fi restituit în termen de 5 zile. Ori, din cuprinsul extraselor de cont curent ale SC B. SRL, ale SC R. SRL şi ale SC Ra. SRL, rezultă că întreaga sumă a fost transferată în contul lui SC R. SRL prin OP nr. 99, suma fiind utilizată pentru rambursări anticipate, parţiale, de credite, pentru plăţi către firme din grup sau aflate în legătură cu grupul, astfel cum rezultă şi din raportul de constatare al specialistului DNA (dosar urmărire penală).

Pe de altă parte, creditul nu a fost rambursat la termenul stipulat în contractul de credit, ci a fost rambursat în cinci etape, respectiv la datele de 5 februarie 2003, 6 februarie 2003, 24 februarie 2003, 26 februarie 2003 şi la 28 februarie 2003, astfel cum a rezultat din extrasele existente la B.C.R. - Sucursala N., şi din raportul specialistului DNA (dosar urmărire penală).

Întrucât creditul de 126 miliarde lei a fost achitat integral, B.C.R.- Sucursala G. nu s-a mai constituit parte civilă în cauză (dosar fond).

În ceea ce priveşte vinovăţia penală a inculpaţilor trimişi în judecată, tribunalul a constatat că, infracţiunea ce a stat la baza trimiterii în judecată a inculpaţilor a fost cea prevăzută de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, infracţiune constând în acordarea de credite cu încălcarea legii sau a normelor de creditare şi neurmărirea conform legii sau a normelor de creditare, a destinaţiilor creditelor, sau neurmărirea creditelor restante, infracţiune dezincriminată prin Legea nr. 69 din 26 martie 2007.

Faţă de această modificare legislativă, tribunalul, a constatat că, această faptă nu mai este prevăzută de legea penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a procedat la achitarea inculpaţilor: P.S., G.M., C.F., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, iar pe inculpaţii T.I., M.G. şi C.D., pentru complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, faptă prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 republicată.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, aceea de utilizare a creditelor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, faptă pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii M.I. şi M.G., acesta din urmă sub forma complicităţii, tribunalul a constatat că, prin Legea nr. 69 din 26 martie 2007 şi această faptă a fost dezincriminată, motiv pentru care, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., inculpaţii M.I. şi M.G.V. au fost achitaţi.

Inculpaţii P.S., M.G.V., M.I. şi C.D. au mai fost trimişi în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., raportat la art. 146 C. pen., sub forma complicităţii pentru inculpatul M.I. şi a participaţiei improprii pentru inculpatul C.D., pentru care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., în art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

Examinând conţinutul legal al infracţiunii de înşelăciune, tribunalul a constatat că, una dintre condiţiile esenţiale ale existenţei infracţiunii de înşelăciune este crearea unei pagube unei persoane fizice sau juridice, prin vreuna din modalităţile arătate în alin. (1), (2), (3) ale art. 215 C. pen.

Existenţa prejudiciului este de esenţa infracţiunii de înşelăciune, paguba fiind un element al laturii obiective a acestei infracţiuni.

În speţă, creditul de 126 miliarde lei a fost restituit integral în cinci etape, ultima rambursare având loc la data de 28 februarie 2003, astfel că, B.C.R. G. nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.

Este adevărat că, la momentul acordării creditului, patrimoniul băncii s-a diminuat cu suma de 126 miliarde lei acordată SC B. SRL Vâlcea, însă acordarea creditului este de esenţa contractului de creditare, fiind o activitate specifică oricărei bănci, aceasta stipulând termene de restituire, dobânzi la sumele acordate, constituind garanţii pentru recuperarea creditului, astfel că, nu s-a putut susţine că, în speţă, a existat sau există un prejudiciu în favoarea băncii.

În atare condiţii, tribunalul, a constatat că, în speţă, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, lipsind latura obiectivă, şi anume prejudiciul, a dispus achitarea inculpaţilor P.S. şi M.G., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. raportat la art. 146 C. pen., şi achitarea inculpatului M.I., pentru complicitate la aceeaşi infracţiune, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., precum şi achitarea inculpatului C.D., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, admiţând cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, în baza art. 334 C. proc. pen., din complicitate la infracţiunea de înşelăciune.

În sarcina inculpatului P.S. s-a reţinut şi infracţiunea prevăzută de art. 289 - 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, faptă pentru care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice, în infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aceasta constând în aceea că, a întocmit în fals extrasul de cont din 4 februarie 2003 şi raportările fictive către B.C.R. (dosar urmărire penală).

În ceea ce priveşte extrasul de cont din 4 februarie 2003, prin care se atestă faptul că, la data de 4 februarie 2003, creditul de 126 miliarde lei acordat SC B. SRL Vâlcea, a fost rambursat integral, deşi acest credit a fost rambursat eşalonat, începând cu data de 5 februarie 2003, tribunalul a constatat că, această menţiune se încadrează în latura obiectivă a infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., faptă pentru care inculpatul nu a fost trimis în judecată, astfel cum rezultă din cuprinsul precizărilor făcute de parchet la rechizitoriu (dosar fond) şi din concluziile puse pe fondul cauzei.

Pe de altă parte, această infracţiune poate să vizeze doar înscrisuri oficiale, ceea ce nu este cazul, în speţă, actele întocmite în cadrul B.C.R. neavând acest caracter, banca fiind o persoană juridică de drept privat, ea neputând fi încadrată în categoria persoanelor de interes public, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 150 alin. (2) C. pen. şi 145 C. pen.

Infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., prevede, în latura sa obiectivă, ca, acţiunea de falsificare a unui înscris sub semnătură privată, să se facă prin vreunul din modurile arătate în art. 288 C. pen., adică, prin contrafacerea scrierii, a subscrierii, prin alterarea înscrisului în orice mod de natură a produce consecinţe juridice, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză. În acest sens, nici una din probele dosarului nu au dus la concluzia că extrasul de cont din 4 februarie 2003 ar fi fost alterat de către inculpatul P., în vreuna din modalităţile prevăzute de art. 288 C. pen., motiv pentru care, instanţa, constatând că nu este realizat elementul material al laturii obiective, pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul P.S. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce priveşte raportările fictive făcute de inculpatul P.S. la B.C.R. - Sucursala G., prin care a raportat fictiv, la data de 26 februarie 2003, că SC B. SRL Vâlcea a rambursat integral creditul de 126 miliarde lei, din data de 4 februarie 2003 (dosar urmărire penală), tribunalul a constatat că şi aceste înscrisuri au calitatea unor înscrisuri sub semnătură privată, iar conţinutul ideatic, pe care acestea îl atestă este necorespunzător adevărului, însă, această împrejurare, ar trimite la o altă încadrare juridică, aceea de fals intelectual, faptă care nu a putut fi reţinută, deoarece obiectul material al acestei infracţiuni îl constituie un înscris oficial, ceea ce nu se poate spune despre aceste raportări fictive.

În aceste condiţii, soluţia de achitare a inculpatului P.S., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, s-a impus şi în ceea ce priveşte aceste raportări fictive.

La rândul său, inculpata G.M. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen., art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, faptă constând în aceea că a întocmit în fals şi a semnat procesul verbal de şedinţă din 31 ianuarie 2003 a Comitetului director, din care rezultă că, la acea dată s-a acordat creditul de 126 miliarde lei, deşi, în realitate, acest lucru nu s-a petrecut.

Faţă de modificarea Legii nr. 78/2000 prin Legea nr. 69/2007, în urma cărora au rămas sancţionate doar infracţiunile de fals şi uz de fals săvârşite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a din lege, tribunalul a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchet, din infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen.

În ceea ce priveşte conţinutul acestei infracţiuni, ea presupune, sub aspectul laturii obiective, falsificarea procesului-verbal de şedinţă din 31 ianuarie 2003 în vreunul din modurile indicate în art. 288 C. pen., adică, prin contrafacerea scrierii, a subscrierii sau prin alterarea materială a acesteia în orice mod. Faptul că, acest proces-verbal atestă că, la data de 31 ianuarie 2003, s-a întrunit comitetul director şi s-a aprobat creditul, ceea ce, în realitate, nu s-a întâmplat, duce la cuprinsul dispoziţiilor art. 289 C. pen., însă, şi în această situaţie, acest proces-verbal nu are caracterul unui înscris oficial.

În atare situaţie, tribunalul, constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen., lipsind latura obiectivă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata G.M., pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen.

Inculpata C.F., a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 289 - 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, întrucât inculpata a întocmit în fals referatul de credit pe care l-a şi semnat, a întocmit contractul de credit în fals, precum şi raportările creditului la sucursala judeţeană G..

Faţă de încadrarea juridică imprecisă a faptelor inculpatei, dată prin rechizitoriu, parchetul a solicitat schimbarea încadrării juridice, în infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pentru ca, ulterior, la dezbaterea pe fond a cauzei, să solicite schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Date fiind modificările aduse Legii nr. 78/2000 prin Legea nr. 69/2007, care dezincriminează fapta de acordare de credite cu nerespectarea condiţiilor de creditare, faptă aflată în raport direct cu infracţiunea de fals, tribunalul, în baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice, din infracţiunea prevăzută de art. 289 - 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c), 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în ceea ce priveşte pe inculpata C.F..

Analizând referatul de creditare întocmit de inculpată (dosar urmărire penală), tribunalul a constatat că acesta conţine toate elementele pe care ar trebui să le conţină, însă, cuprinde în finalul acesteia, menţiunea că, SC B. SRL nu are datorii restante către bancă, şi propune spre aprobare creditul întrucât documentaţia de creditare se încadrează în norma de creditare. Aceste menţiuni neconforme cu realitatea ţin de încadrarea juridică a infracţiunii în fals intelectual, dacă acest referat de creditare ar avea calitatea unui înscris oficial, ceea ce, însă, nu a fost cazul în speţă.

Cum, infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. presupune, sub aspectul elementului material, falsificarea înscrisului în modurile prevăzute de art. 288 C. pen., iar, în speţă, referatul nu a fost falsificat în nici unul din aceste moduri, tribunalul, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpata C.F. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracţiune vizând întocmirea în fals a referatului de creditare.

În ceea ce priveşte contractul de credit din 31 ianuarie 2003 despre care se arată că ar fi fost întocmit de către inculpată, nu s-a dovedit, în speţă, că acesta ar fi fost falsificat în vreun fel, nefiind specificat sub ce aspect acest contract este fals, ori ce menţiuni din acesta nu sunt conforme realităţii. În atare situaţie, tribunalul a apreciat că, nici cu privire la acest înscris, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, astfel că, şi pentru această faptă s-a impus achitarea inculpatei, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

De asemenea, s-a mai reţinut în sarcina inculpatei, şi faptul că a acceptat întocmirea raportărilor către sucursala judeţeană G., fără a se arăta, în ce se concretizează falsul cu privire la aceste raportări, nefiind dovedită latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen., pentru aceste raportări, impunându-se achitarea inculpatei, şi pentru aceste înscrisuri, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Împrejurarea că, inculpata C.F. a acceptat să întocmească documentaţia de creditare prin încălcarea normelor de creditare, şi în condiţiile în care a constatat că ordinele de plată sunt transmise prin fax şi nu apar la N., precum şi faptul că nu a urmărit utilizarea creditului conform destinaţiei din contract şi nici rambursarea lui la termen, ar putea pune în discuţie existenţa unei neglijenţe, sau abuz în serviciu, fapte pentru care, însă, inculpata nu a fost trimisă în judecată şi pentru care nu s-a cerut extinderea procesului penal.

Inculpata T.I., a fost, şi ea, trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 17 lit. c), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, reţinându-se că aceasta a întocmit în fals două note contabile prin care s-a pus efectiv la dispoziţia reprezentantului societăţii, suma de bani, provenită din credit, fără ca dosarul de credit să fie complet şi fără ca acesta să fi fost aprobat în condiţiile legale.

Faţă de modificarea Legii nr. 78/2000, tribunalul, în baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de parchet, din infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 17 lit. c), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Văzând cuprinsul celor două note contabile, nr. x, y din 31 ianuarie 2003 (dosar urmărire penală), tribunalul a constatat că, deşi acestea sunt menţionate în precizările parchetului (dosar fond) ca fiind întocmite în fals, nu se specifică în ce constă falsificarea acestora, în condiţiile în care, în cuprinsul rechizitoriului se reţine faptul că ele ar fi fost întocmite în condiţii nelegale, ceea ce conturează conţinutul unei alte infracţiuni decât cea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Mai mult decât atât, raportul de constatare al specialistului D.N.A. (dosar urmărire penală) nu identifică, în categoria actelor false, şi cele două note contabile, făcând referire doar la ordinele de plată, raportările şi extrasele de cont.

În aceste condiţii, nefiind dovedită falsificarea celor două note contabile, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii, sau prin alterarea lor în orice mod, tribunalul, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, inculpatul M.G., a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, faptă constând în aceea că, inculpatul a completat cu menţiuni nereale, două ordine de plată obţinute în alb de la administratorii societăţilor, ordine pe care le-a transmis băncii în scopul obţinerii creditului.

Datorită modificării Legii nr. 78/2000, parchetul a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cerere care, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost admisă.

Analizând ordinele de plată nr. x din 31 ianuarie 2003 şi nr. y din 31 ianuarie 2003 (dosar urmărire penală) precum şi raportul de constatare a specialistului D.N.A. (dosar urmărire penală) şi raportul de expertiză criminalistică (dosar urmărire penală) tribunalul a constatat că, cele două ordine de plată au fost completate scriptic, la rubricile plătitorului şi beneficiarului de către inculpatul M.G.V. (dosar urmărire penală). De altfel, inculpatul a recunoscut că a completat cele două ordine de plată la rubricile: sumele în cifre şi litere, numerele ordinelor, plătitor, beneficiar, C. fisc., număr cont, data emiterii (dosar urmărire penală).

Ca atare, tribunalul, în baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constatând că, fapta inculpatului M.G., de a falsifica cele două ordine de plată, prin contrafacerea scrierii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, a aplicat acestuia o pedeapsă de 2 ani închisoare.

La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere modalitatea de săvârşire a faptei, de împrejurările în care a fost comisă şi de scopul urmărit (în vederea obţinerii unui credit de valoare mare, şi în contextul activităţii desfăşurate la B.C.R. N.), motiv pentru care s-a orientat spre o pedeapsă maximă.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., inculpatului i s-a aplicat şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, respectiv dreptul de a fi ales, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a desfăşura o activitate de natura celei de care s-a folosit la săvârşirea infracţiunii, respectiv de a fi administrator al vreunei societăţi comerciale.

Sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, motiv pentru care, în baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei de 2 ani închisoare pe o durată de 4 ani care constituie termen de încercare.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiţionate.

Întrucât inculpatul M. a fost reţinut din data de 11 august 2004 (dosar urmărire penală) şi arestat în data de 12 august 2004 - până la 21 ianuarie 2005 (dosar urmărire penală, dosar fond Tribunalul G.), instanţa în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestului preventiv, începând cu data de 11 aprilie 2004 şi până la 21 ianuarie 2005.

Deoarece prin Decizia penală nr. 44 din 21 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Craiova, a fost înlocuită măsura arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, tribunalul a constatat că, faţă de inculpatul M.G. a fost luată măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Tot în ceea ce priveşte infracţiunea de fals, inculpatul C.D. a fost şi el trimis în judecată, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 289, 291 C. pen., constând în aceea că a determinat-o pe numita O.E. să întocmească în fals raportarea situaţiei creditelor către Centrala B.C.R., solicitând acesteia să nu cuprindă în raportare, creditul în sumă de 126 miliarde lei.

Şi cu privire la această infracţiune s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 289 şi 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 290 C. pen., solicitare care, faţă de precizările făcute de parchet (dosar fond) şi de modificarea Legii nr. 78/2000 prin Legea nr. 69/2007 apare a fi întemeiată, şi, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost admisă.

Analizând cuprinsul acestor raportări (dosar urmărire penală), la Centrala B.C.R., prin excluderea creditului de 126 miliarde lei din raportare, s-a constatat că, această faptă ar putea fi încadrată într-un fals intelectual prin omisiune, dacă raportările ar putea avea caracterul unor înscrisuri oficiale. Ori, în speţă, ele sunt înscrisuri sub semnătură privată, despre care nu s-a putut susţine că au fost falsificate în modurile arătate în art. 288 C. pen.

Pe de altă parte, nu s-a îndeplinit nici condiţia cerută de art. 290 C. pen., aceea ca falsificarea înscrisului să producă consecinţe juridice, întrucât el a fost raportat prin "Situaţia repartizării" angajamentelor debitorilor unici pe sucursale, la data de 31 ianuarie 2003 (dosar urmărire penală), chiar raportul de constatare al specialistului D.N.A. constatând că acest credit a fost raportat, el figurând în Situaţia centralizatoare întocmită de Direcţia de Metodologie şi Management al Riscurilor a B.C.R. (dosar urmărire penală).

În consecinţă, tribunalul, a constatat că nu sunt întrunite elementele infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. (latura obiectivă), şi nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de lege pentru această infracţiune, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C.D. pentru participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen.

Inculpaţii P.S., G.M., C.F., T.I., M.I., C.D. şi M.G. au fost trimişi în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, inculpaţii au ţinut o strânsă legătură între ei, au contribuit, au ajutat ori au consimţit la ilegalităţile comise în B.C.R. N. şi în sucursala G., contribuind la fraudarea B.C.R. N..

Şi cu privire la această infracţiune, parchetul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea art. 17 lit. b), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, determinată de faptul că, infracţiunile prevăzute de art. 10 lit. b), c) din Legea nr. 78/2000, au fost dezincriminate, motiv pentru care cererea s-a privit a fi întemeiată, şi, în consecinţă a fost admisă.

În ceea ce priveşte conţinutul acestei infracţiuni, din cuprinsul art. 323 alin. (2) C. pen., s-a reţinut faptul că aceasta constă în fapta de a lua parte la constituirea unei asociere în scopul săvârşirii de infracţiuni, în speţă, în scopul de a acorda credite cu încălcarea legii sau a normelor de creditare, respectiv, de a utiliza creditele în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate. Legătura existentă între infracţiunea de asociere şi faptele de acordare a creditelor cu încălcarea normelor de creditare şi de utilizare a creditelor în alt scop, este o legătură de la infracţiunea mijloc la infracţiunea scop. În măsura în care infracţiunea scop (art. 10 lit. b), c) din Legea nr. 78/2000) a fost dezincriminată, nu mai subzistă nici infracţiunea mijloc, motiv pentru care, tribunalul, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat toţi inculpaţii pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 323 alin. (2) C. pen.

Prin cererea formulată în faţa instanţei, parchetul a solicitat în baza art. 336 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., extinderea procesului penal şi cu privire la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen., 258 C. pen., în ceea ce priveşte pe inculpatul P.S., faptă constând în aceea că nu a prelucrat dispoziţiile circularei nr. 93 din 9 decembrie 2002 cu angajaţii băncii, nu a organizat, analizat şi aprobat creditul de 126 miliarde lei în şedinţa Comitetului director, ceea ce a dus la acordarea nelegală a creditului din 31 ianuarie 2003.

Prin încheierea din 11 mai 2007 Tribunalul, în baza art. 336 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a admis cererea de extindere a procesului penal pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen., art. 248¹ C. pen., art. 258 C. pen., pentru inculpatul P.S., dispunând judecarea cauzei şi cu privire la aceste infracţiuni (dosar fond) procedând la reaudierea inculpatului (dosar fond), la audierea martorului F.C. (dosar fond) şi la depunerea la dosarul cauzei a referatelor de creditare aferente lunilor decembrie 2002, februarie 2003, martie 2003, a contractelor de cesiune de creanţă, luate drept garanţie la B.C.R. N. în perioada decembrie 2002 - martie 2003.

Examinând cuprinsul circularei nr. 93 din 9 decembrie 2002 a B.C.R. (dosar urmărire penală) al circularei nr. 38 din 30 iulie 1998 (dosar urmărire penală) procesul-verbal al şedinţei Comitetului director din 31 ianuarie 2003 (dosar urmărire penală), fişa postului inculpatului P.S. (dosar urmărire penală), precum şi declaraţiile inculpatului G.M. (dosar urmărire penală), ale inculpatei C.F. (dosar urmărire penală, dosar fond), ale inculpatului T.I. (dosar fond) s-a constatat că, prevederile circularei nr. 93/2002 a B.C.R. - Centrală, de suspendare a competenţei B.C.R. N. nu au fost prelucrate cu personalul din subordine, deşi această obligaţie revenea inculpatului P., în calitate de director al sucursalei N. şi de membru al comitetului director din această obligaţie era prevăzută în circulara nr. 38 din 30 iulie 1998 (dosar urmărire penală) care stabilea practica obligatorie de prelucrare săptămânală, cu personalul din subordine a instrucţiunilor, circularelor, apărute în săptămâna precedentă şi încheierea unui proces verbal despre aceste prelucrări. Pe de altă parte, circulara nr. 93/2002, prevede obligaţia conducătorilor unităţilor bancare teritoriale de a lua măsurile necesare pentru aplicarea prevederilor ordonanţei cu personalul din subordine (dosar urmărire penală).

În acest context, apărarea inculpatului potrivit căreia, toţi angajaţii B.C.R. - N. au cunoscut prevederile acestei ordonanţe nu poate să înlăture răspunderea acesteia, atâta timp cât circularele B.C.R. prevedeau obligaţia de informare şi prelucrare, a circularelor în sarcina sa, precum şi modalitatea de prelucrare a acestora.

De asemenea, inculpatul nu a organizat, analizat şi aprobat creditul de 126 miliarde lei, în şedinţa comitetului director al băncii, aceste şedinţe nefiind ţinute, în fapt, iar procesele verbale fiind încheiate ulterior, astfel cum declară şi inculpaţii C.F., G.M. şi T.I..

Pe de altă parte, inculpatul a procedat la semnarea contractului de credit şi acordarea creditului de 126 miliarde lei, deşi actele ce au stat la baza acordării creditului (ordinele de plată) nu erau întocmite în condiţii legale iar competenţa de acordare a creditelor în această modalitate era suspendată pentru sucursala N..

S-a apreciat că toate aceste activităţi se circumscriu în latura obiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, inculpatul acţionând abuziv, ignorând şi încălcând dispoziţiile B.C.R. - în exercitarea atribuţiilor de serviciu, motiv pentru care, tribunalul, în baza art. 248 C. pen. raportat la art. 248¹C. pen., art. 258 C. pen., art. 64 C. pen., art. 65 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.S. la pedeapsa închisorii de 5 ani şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere împrejurările în care au fost comise faptele, valoarea mare a creditului, dar şi lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, şi prezenţa acestuia la toate termenele de judecată.

În ce priveşte alegerea pedepsei complementare, tribunalul a avut în vedere natura faptei şi gravitatea medie a acesteia, împrejurările în care a fost comisă fapta, dar şi persoana inculpatului. Astfel, tribunalul a apreciat ca fiind oportună interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de director de bancă, funcţie de care inculpatul s-a folosit la săvârşirea infracţiunii.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., inculpatului i s-a aplicat şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

La rândul său, inculpata G.M. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 248 - 248¹ C. pen., art. 146 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. d), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, faptă constând în aceea că a semnat contractul de credit, nu a îndeplinit atribuţiile de control financiar preventiv, nu a urmărit rambursarea creditului, nu a organizat în condiţii legale activitatea B.C.R. N..

Pentru această infracţiune, parchetul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 248 - 248¹ C. pen., art. 146 C. pen. cu aplicarea art. 17 lit. d), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen., art. 258 C. pen., cerere determinată de modificarea Legii nr. 78/2000 şi care se priveşte a fi întemeiată şi, ca atare, a fost admisă.

Analizând cuprinsul contractului de creditare, al procesului-verbal de şedinţă al Comitetului director (dosar urmărire penală), cuprinsul raportărilor de la B.C.R. N., fişa postului (dosar urmărire penală) s-a constatat că inculpata, în calitate de şef serviciu contabilitate la B.C.R. N., a semnat contractul de credit în condiţiile în care actele ce au stat la baza creditării nu au fost întocmite în condiţiile prevăzute de lege (ordinele de plată transmise prin fax), iar competenţa de acordare a creditelor pentru sucursala N. era suspendată (dosar urmărire penală).

De asemenea, inculpata a întocmit şi a semnat procesul-verbal al şedinţei comitetului director din 31 ianuarie 2003, deşi această şedinţă nu a avut loc iar procesul verbal a fost întocmit ulterior.

Întreaga atitudine a inculpatei, de ignorare a circularei de suspendare a competenţei B.C.R. N., de încălcare a dispoziţiilor privitoare la acordarea creditelor, reprezintă un abuz în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu consecinţa producerii unor consecinţe deosebit de grave, motiv pentru care, instanţa, în baza art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen., 258 C. pen., a aplicat acesteia o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatei şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, şi lit. c) - dreptul de a exercita funcţia de şef birou contabilitate la o societate bancară, funcţie de care inculpata s-a folosit la săvârşirea infracţiunii.

La individualizarea pedepsei principale şi la alegerea pedepsei complementare, instanţa a avut în vedere natura faptei săvârşite (o infracţiune de serviciu), de gravitatea medie a acesteia, de împrejurările în care a fost comisă fapta, dar şi persoana inculpatei, care se află la primul conflict cu legea penală şi a avut o atitudine cooperantă şi sinceră pe parcursul procesului penal. De asemenea, a fost avută în vedere activitatea de la B.C.R.N. în ansamblul său, precum şi valoarea mare a creditelor acordate.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, faţă de poziţia exprimată de reprezentantul băncii (dosar fond) care a arătat că, acest credit de 126 miliarde lei a fost achitat integral, instanţa a luat act de împrejurarea că B.C.R. - Sucursala G. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Împotriva hotărârii au declarat apel D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia şi inculpaţii P.S., G.M. şi M.I..

În motivele de apel, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia a criticat soluţia instanţei pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, după cum urmează: instanţa în mod greşit s-a pronunţat asupra celor două infracţiuni pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, dispunând achitarea pentru fiecare dintre acestea, deoarece corect ar fi fost să schimbe încadrarea juridică din infracţiunile prevăzute de art. 10 lit. b), c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. în infracţiunile prevăzute de art. 10 lit. b), c) din Legea nr. 78/2000 şi achitarea să fie pronunţată în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen.; al doilea motiv de apel se referă la necesitatea pronunţării unei soluţii de condamnare a inculpaţilor P.S., G.M., C.F., T.I. şi C.D. pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată. Se arată că infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. a fost săvârşită de inculpaţi, aceştia atestând fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului la întocmirea unui înscris sub semnătură privată, relevând relaţii comerciale inexistente. Al treilea motiv de apel se referă la reţinerea greşită a temeiului achitării inculpaţilor pentru infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, cel corect fiind art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât lipseşte scopul special cerut în conţinutul constitutiv al infracţiunii.

Inculpatul apelant P.S. a solicitat în principal desfiinţarea sentinţei atacate şi achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 258 C. pen. În argumentarea cererii se arată că, fiind în prezenţa unei infracţiuni de rezultat nu există nicio legătură de cauzalitate între elementul material şi urmarea imediată, întrucât nu există o vătămare a intereselor legale ale unei persoane. Totodată se arată că nu există nici prejudiciu, banca neconstituindu-se parte civilă. În subsidiar, a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., întrucât lipseşte plângerea prealabilă aşa cum prevăd dispoziţiile art. 258 alin. (2) C. pen.

Inculpata apelantă G.M. a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate şi achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 258 C. pen. Inculpata susţine că semnarea contractului de credit în calitate de contabil şef reprezintă doar o condiţie de formă care nu-i angajează răspunderea pentru soluţiile propuse. Semnarea contractului de credit de către inculpată nu a presupus şi verificarea propunerilor şi documentaţiilor prezentate comitetului director, neavând această atribuţie de serviciu. Arată că reţinerea instanţei că nu şi-a îndeplinit atribuţiile de control financiar preventiv nu poate constitui un temei al angajării răspunderii penale deoarece şi-a îndeplinit toate atribuţiile în acest sens. Din nicio probă nu rezultă că ar fi întocmit acte, extrase de cont false sau că nu au fost întocmite. În legătură cu neurmărirea rambursării creditului arată că potrivit contractului de credit, fişei postului şi Regulamentului intern al BCR nu avea această sarcină de serviciu. În ceea ce priveşte ignorarea circularei de suspendare a competenţei BCR N. arată că nu avea cunoştinţă de existenţa acesteia. Precizează şi faptul că din nicio probă nu rezultă că prin faptele reţinute în sarcina sa ar fi produs consecinţe deosebit de grave pentru bancă.

Inculpatul apelant M.I. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi procedând la o nouă judecare a se dispune achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru faptele reţinute în rechizitoriu, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că faptele nu există.

Prin Decizia penală nr. 104/A din 2 decembrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia, inculpaţii P.S. şi G.M. împotriva Sentinţei penale nr. 212 din 8 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia penală, în Dosarul nr. 76/85/2005 şi, în consecinţă:

A desfiinţat sentinţa penală atacată în ceea ce priveşte temeiul juridic al achitării pentru infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor apelanţi şi modalitatea de executare a pedepselor aplicate.

A schimbat temeiul achitării inculpaţilor P.S., G.M., C.F., T.I., M.I., C.D. şi M.G.V. pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzute de art. 323 alin. (2) C. pen. din art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. în art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) raportat la art. 76 lit. b) C. pen. a redus pedeapsa aplicată inculpaţilor P.S. şi G.M. de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen., art. 258 C. pen. şi art. 65 alin. (2) C. pen.

În baza art. 86¹, art. 86² C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpaţilor pe o perioadă de 5 ani ce constituie termen de încercare.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen., a impus inculpaţilor ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul G.;

- să anunţe în prealabil orice semnare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

În baza art. 86³alin. (4) C. pen. a încredinţat Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul G. supravegherea măsurilor şi obligaţiilor impuse inculpaţilor.

În baza art. 86⁴C. pen. a atras atenţia inculpaţilor asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepselor.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.I. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A obligat pe inculpatul M.I. să plătească statului suma de 800 RON cheltuieli judiciare avansate de stat în apel din care suma de 400 RON reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu în sumă de câte 400 RON pentru inculpaţii C.F., T.I., şi M.G.V. se înaintează din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti în contul Baroului de Avocaţi Alba.

Onorariile parţiale în sumă de câte 100 RON pentru apărarea inculpaţilor P.S. şi G.M. se înaintează din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti în contul Baroului de Avocaţi Alba.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia şi inculpaţii P.S. şi G.M., susţinerile acestora fiind expuse în practicaua prezentei decizii.

Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele :

În cauză s-a reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârşite de aceştia.

Astfel, s-a reţinut că B.C.R. N. a dobândit statutul de sucursală a B.C.R. G. în luna august 2002, fiind condusă de inculpatul P.S., ca director, până în 25 aprilie 2003, când i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă.

Inculpata G.M. avea funcţia de şef birou contabilitate, la aceeaşi sucursală, fiind şi membră a comitetului director al băncii.

Inculpata C.F., membră a comitetului director, avea calitatea de ofiţer de credite, iar T.I. şi C.C. au avut calitatea de administrator de cont la aceeaşi sucursală, în perioada în care inculpatul C.D. avea funcţia de director al sucursalei judeţene G..

În vederea garantării creditului, SC B. SRL Vâlcea a încheiat cu B.C.R. - Sucursala N., un contract de cesiune a cash flow-ului înregistrat sub nr. 3338 din 6 februarie 2003 la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare (dosar urmărire penală), prin care se cesionează băncii cash-flow-ul rezultat din activitatea desfăşurată în mod curent de societate.

De asemenea, prin declaraţiile autentificate sub nr. x, y din 31 ianuarie 2003 a B.N.P. C.D., inculpatul M.I., în calitate de reprezentant al SC R. SRL şi al SC Ra. SRL s-au angajat ca, pe perioada rambursării creditului de 126 miliarde lei, să nu instituie ipotecă, gaj sau alte garanţii asupra bunurilor mobile sau imobile din patrimoniul societăţii comerciale.

În vederea obţinerii creditării, sunt emise ordinele de plată nr. 5 din 31 ianuarie 2003 emis de SC R.J. SRL în favoarea SC B. SRL Vâlcea, pentru suma de 20 miliarde lei şi nr. 19 din 31 ianuarie 2003 emis de SC T. SRL Bucureşti pentru suma de 120 miliarde lei, cele două ordine de plată fiind transmise prin fax la bancă, ele nefiind regăsite la băncile emitente (R.I.B.) şi fiind completate de către inculpatul M.G. la rubricile privind suma, denumirea emitentului şi beneficiarului, conturile acestora, data emiterii O.P., codul fiscal, banca emitentului şi beneficiarului (dosar urmărire penală).

În vederea aprobării şi acordării creditului de 126 miliarde lei, s-a încheiat procesul-verbal al şedinţei comitetului director al băncii, din 31 ianuarie 2003 (dosar urmărire penală), prin care inculpaţii P.S., G.M. şi C.F. au aprobat acordarea creditului, deşi şedinţa comitetului director nu a avut loc, în realitate, procesele-verbale nefiind întocmite la timp, astfel cum au declarat inculpaţii G.M. (dosar urmărire penală) şi C.F. (dosar urmărire penală).

Tot la data de 31 ianuarie 2003 s-a încheiat contractul de credit nr. 38 între B.C.R. N. şi SC B. SRL Vâlcea, având ca obiect suma de 126 miliarde lei, pe o durată de 5 zile, cu o dobândă de 27% pe an, credit acordat pentru finanţarea activităţii curente, contractul fiind semnat de inculpaţii P.S. şi G.M. din partea băncii, precum şi de inculpatul M.I., în calitate de reprezentant al SC B. SRL Vâlcea (dosar urmărire penală).

În ceea ce priveşte condiţiile de aprobare şi acordare a creditului de 126 miliarde lei, tribunalul a reţinut că, sub aspectul competenţei, sucursala N. a B.C.R. nu era în măsură să acorde credite de o asemenea valoare, în condiţiile în care plafonul maxim de creditare pentru această sucursală era de 600.000 dolari SUA. De asemenea, prin circulara nr. 93 din 9 decembrie 2002 a B.C.R. - Centrală, au fost suspendate temporar competenţele de aprobare a tuturor categoriilor de credite, inclusiv în ce priveşte emiterea scrisorilor de garanţie şi acordarea avalurilor solicitate de clienţii bancari, persoane juridice, la toate agenţiile bancare şi sucursalele băncii, menţionate în anexa 1 la circulară. În cazul sucursalei N. pe lângă suspendarea competenţelor de aprobare a creditelor şi scrisorilor de garanţie bancară, i s-a suspendat, până la noi precizări, şi dreptul de avizare a creditelor de scont (dosar urmărire penală).

Întrucât creditul de 126 miliarde lei a fost achitat integral, B.C.R. - Sucursala G. nu s-a mai constituit parte civilă în cauză (dosar fond).

Referitor la motivele de recurs formulate de parchet, care se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17, 18 şi 14 C. proc. pen., solicitându-se schimbarea încadrării juridice în infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 290, să se constate că nu se impune achitarea pentru art. 10 din Legea nr. 78/2000, ci schimbarea încadrării juridice în infracţiunile sus-menţionate, cât şi executarea în detenţie a pedepselor aplicate inculpaţilor, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate pentru următoarele motive:

Pentru existenţa infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen. este nevoie de existenţa unui înscris sub semnătură privată asupra căruia se exercită una din cele două forme de falsificare şi anume, contrafacerea scrierii sau a subscrierii, ori alterarea înscrisului în orice mod, starea de fapt reţinută de instanţă neconfirmând preexistenţa unor înscrisuri.

În acest sens, instanţele au reţinut corect că fapta de care este acuzat inculpatul P.S., constând în întocmirea în fals a extrasului de cont din 4 februarie 2003, nu este dovedită în sensul că extrasul ar fi fost întocmit sau alterat în vreun mod de inculpat, motiv pentru care în mod just s-a dispus achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Referitor la acuzaţia adusă inculpatei C.F., constând în întocmirea în fals a contractului de credit şi a raportărilor creditului către sucursala judeţeană G., se constată că în actul de acuzare nu s-a precizat în ce constă falsificarea acestora şi care a fost modalitatea de alterare a contractului sau a raportărilor.

Aceeaşi situaţie se reflectă şi în cazul inculpatei T.I., acuzată că ar fi întocmit în fals două note contabile prin care s-a pus efectiv la dispoziţia reprezentantului societăţii suma de bani, în sensul că nu s-a precizat în ce constă falsificarea acestora şi modalitatea de falsificare.

Infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. nu se regăseşte nici în cazul inculpatului C.D., acuzat că ar fi determinat-o pe O.E. să întocmească în fals raportarea situaţiei creditelor la Centrala B.C.R., în sensul că falsificarea înscrisului nu a produs consecinţe juridice deoarece acesta a fost raportat prin situaţia repartizării angajamentelor debitorilor unici pe sucursale la data de 31 ianuarie 2003.

Prin urmare, soluţia de achitare a inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. este temeinică şi legală.

Referitor la motivul de recurs prin care parchetul solicită executarea pedepselor în regim de detenţie, Înalta Curte constată că este neîntemeiat.

Astfel, în cauză s-a procedat la o justă individualizare a pedepselor, în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite, modalitatea de comitere a faptelor, limitele de pedeapsă, cât şi circumstanţele personale ale inculpaţilor (nu au antecedente penale, au colaborat cu organele judiciare şi s-au prezentat în faţa instanţei), aspecte care au condus la stabilirea unor pedepse care, prin cuantum, cât şi ca modalitate de executare, sunt în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt reglementate de dispoziţiile art. 52 C. pen.

Cu privire la motivul de recurs formulat de inculpatul P.S. prin care se solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹C. pen., cu aplicarea art. 258 C. pen., Înalta Curte constată că este neîntemeiat.

Astfel, probatoriul administrat în cauză dovedeşte că inculpatul şi-a exercitat atribuţiile de serviciu în mod abuziv, încălcând normele B.C.R., având drept urmare angajarea băncii la plata unui credit de o valoare cu mult peste valoarea admisă şi pe baza unor documente emise fraudulos.

Este de reţinut că prin Circulara nr. 93 din 9 decembrie 2002, emisă de B.C.R. - Centrală (dispoziţie menţinută prin Circulara B.C.R. din 31 ianuarie 2003) s-a suspendat temporar competenţa de aprobare a tuturor categoriilor de credite, iar sucursalei N. i s-a suspendat şi competenţa de avizare a creditelor de scont.

Pe de altă parte, din Circulara nr. 49/2002 rezultă că B.C.R. N. avea o competenţă standard, stabilită prin normele proprii de creditare, în sumă de 600.000 dolari SUA. Or, valoarea creditului acordat este de 126 miliarde lei.

Rezoluţia infracţională a inculpatului P.S. în comiterea, cu intenţie a infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹ şi art. 258 C. pen., rezultă din modul în care acesta a acţionat şi anume, nu a prelucrat cu personalul din subordine prevederile Circularei 93/2002, deşi avea această obligaţie, nu a organizat, analizat şi aprobat creditul de 126 miliarde lei în şedinţa comitetului director al băncii, procesele-verbale fiind încheiate ulterior şi şedinţele nefiind ţinute, a acordat creditul, deşi actele ce au stat la baza acordării acestuia nu erau întocmite în condiţii legale şi competenţa de acordare a creditelor era suspendată pentru Sucursala N..

În consecinţă, soluţia de condamnare a acestui inculpat pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa este corectă, ca şi pedeapsa aplicată şi modalitatea de executare a acesteia.

Referitor la motivul de recurs formulat de inculpata G.M. prin care se solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 258 C. pen., Înalta Curte constată că este neîntemeiată pentru următoarele motive:

În cauză s-a reţinut corect că inculpata, în calitate de şef serviciu contabilitate la B.C.R. N., a semnat contractul de credit în condiţiile în care actele ce au stat la baza creditării nu au fost întocmite legal, iar competenţa de acordare a creditelor era suspendată.

Aceste aspecte rezultă din examinarea contractului de creditare, a procesului verbal de şedinţă al Comitetului Director, a raportărilor de la B.C.R. N., a fişei postului.

Inculpata a întocmit procesul-verbal al şedinţei comitetului director din 31 ianuarie 2003, deşi aceasta nu s-a ţinut, procesul-verbal fiind întocmit ulterior, ceea ce înseamnă, evident, că aceasta ştia că procedura anterioară semnării contractului de credit nu a fost legală.

Mai mult, inculpata, în calitate de şef serviciu contabilitate, trebuia să cunoască faptul că valoarea creditului acordat este mult peste limita admisă pentru B.C.R. Sucursala N..

Or, cu toate acestea, inculpata, împreună cu inculpatul P.S., a angajat banca într-o tranzacţie încălcând normele B.C.R.

Apărarea inculpatei în sensul că semnarea contractului de credit de către aceasta nu îi angajează răspunderea nu poate fi primită în condiţiile în care contractul de credit nu produce efecte în lipsa semnăturii inculpatei.

Prin urmare, este corectă concluzia instanţelor anterioare că inculpata şi-a exercitat atribuţiile de serviciu în mod abuziv, încălcând normele B.C.R., cu consecinţa angajării băncii la plata unui credit de o valoare mult peste cea admisă şi pe baza unor documente emise în mod fraudulos, creând o tulburare deosebit de gravă în activitatea băncii.

Cu privire la cererea formulată de avocat U.G., apărător ales al inculpatei G.E., prin care a solicitat scutirea de plata amenzii în sumă de 2.500 RON, dispusă prin încheierea din 10 decembrie 2010, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, în raport de dispoziţiile art. 199 alin. (2) şi 3 C. proc. pen. şi de actele doveditoare depuse la dosar, urmând a o admite ca atare.

Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia şi de inculpaţii P.S. şi G.M. împotriva Deciziei penale nr. 104/A din 2 decembrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia Penală, pronunţată în Dosarul nr. 76/85/2005.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia şi de inculpaţii P.S. şi G.M. împotriva Deciziei penale nr. 104/A din 2 decembrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 76/85/2005.

În baza art. 199 C. proc. pen., admite cererea privind scutirea de plata amenzii în sumă de 2.500 RON, formulată de avocat U.G..

Obligă recurenţii inculpaţi P.S. şi G.M. la plata sumei de câte 550 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi C.F., T.I., M.I. şi M.G.V., în sumă de câte 200 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, pentru intimatul inculpat C.D., în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2011.

Procesat de GGC - CL

← ICCJ. Decizia nr. 1042/2011. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 1273/2011. Penal. Menţinere măsură de... →

ICCJ. Decizia nr. 759/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 759/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs