ICCJ. Decizia nr. 3790/2011. Penal. Propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3790/2011

Dosar nr. 884/45/2011

Şedinţa publică de la 26 octombrie 2011

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin încheierea din Camera de Consiliu nr. 12 din 18 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi.

În baza art. 149¹şi art. 148 lit. f) C. proc. pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor:

1. C.I.A.;

2. D.D.;

3. P.C.G. pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data punerii în executare a mandatelor.

În baza art. 150 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. s-a dispus emiterea de îndată a mandatelor de arestare.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin Referatul nr. 114/P/2010 din 11 octombrie 2011 Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi a solicitat arestarea preventivă a inculpaţilor:

- C.I.A. - cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de iniţierea/constituirea unui grup infracţional organizat, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 6, art. 13² şi art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, dare de mită - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 255 alin. (1) C. pen., complicitate la infracţiunea de conflict de interese - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 26 C. pen. raportat la art. 253¹C. pen., luare de mită - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 254 alin. (1) C. pen. şi aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată - în varianta prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată - în varianta prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 290 alin. (1) C. pen., complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 26 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 248¹ C. pen., cu referire la art. 248 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 248¹ C. pen. cu referire la art. 248 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- P.C.G. - cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de: iniţiere/constituire a unui grup infracţional organizat - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 6, art. 13² şi art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 26 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 248¹ C. pen. cu referire la art. 248 C. pen., complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 26 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 248¹C. pen., cu referire la art. 248 C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată - în varianta prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 290 alin. (1) C. pen., dare de mită - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu trimitere la art. 255 alin. (1) C. pen. şi aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată - în varianta prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu trimitere la art. 290 alin. (1) C. pen. şi aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată - în varianta prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi

- D.D. - cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 6, art. 13² şi art. 18¹din Legea nr. 78/2000, abuz în serviciu contra intereselor publice - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 248¹ C. pen. cu referire la art. 248 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 248 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 248¹ C. pen., cu referire la art. 248 C.pen, luare de mită - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 254 alin. (1) C. pen. şi aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată - în varianta prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 26 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 290 alin. (1) C. pen. şi aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi fals intelectual - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 289 alin. (l C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În motivarea referatului cu propunere de arestare s-au reţinut următoarele:

Numiţii: C.I.A. - director al Centrului de Comunicaţii din cadrul U.M.F. "Gr.T.P." Iaşi, coordonator tehnic al proiectului şi membru al comisiei de evaluare a ofertelor în cadrul procedurii de achiziţie a platformei de e-learning, T.L.G. - reprezentant al SC "E.M.G." SRL Bucureşti, consultant şi auditor IT, în cadrul proiectului de e-learning şi, respectiv P.C.G. - administrator al SC "M.I." SRL Bucureşti, au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat în vederea săvârşirii unor infracţiuni de abuz în serviciu şi corupţie în scopul obţinerii unor beneficii financiare din derularea proiectului finanţat din fonduri europene - grup la care ulterior au aderat şi numiţii D.D. - director general administrative al U.M.F. Iaşi, responsabil financiar al proiectului şi membru al comisiei de evaluare a ofertelor în cadrul procedurii de achiziţie a platformei de e-learning şi A.V. - rector al U.M.F. Iaşi, manager de proiect şi preşedinte al comisiei de evaluare a ofertelor în cadrul procedurii de achiziţie a platformei de e-learning - ce au sprijinit, folosindu-se de influenţa şi prerogativele funcţiilor deţinute, astfel:

- în baza unei înţelegeri prealabile şi având concursul fraudulos al numiţilor T.L.G. - reprezentant al SC "E.M.G." SRL Bucureşti implicat în elaborarea în condiţii netransparente a documentaţiei de atribuire şi devenit ulterior consultant şi auditor IT în cadrul proiectului de e-learning - şi P.C.G. - implicat în elaborarea în condiţii netransparente a documentaţiei de atribuire, administrator al SC "M.I." SRL Bucureşti, firmă ce a devenit ulterior furnizor în cadrul proiectului de e-learning - numiţii A.V., D.D. şi C.I.A., în calitate de rector/preşedinte al comisiei de evaluare a ofertelor, director general-administrativ/ membru al comisiei de evaluare a ofertelor şi, respectiv, director al Centrului de al U.M.F./membru al comisiei de evaluare a ofertelor implicaţi în întocmirea/avizarea/aprobarea caietului de sarcini şi, respectiv, atribuirea contractului de achiziţie publică, cu rea-credinţă şi cu încălcarea dispoziţiilor normative din domeniul achiziţiilor publice, au decis atribuirea ilegală a contractului de lucrări în favoarea firmei SC "M.I." SRL Bucureşti - modalitate în care, pe de o parte, s-a cauzat un prejudiciu în valoare totală de 6.126.481,98 RON, repercutat în patrimoniul U.M.F. Iaşi (2%) şi, respectiv, cel al Ministerului Economiei şi Finanţelor (98%), iar pe de altă parte, s-a cauzat un avantaj patrimonial în acelaşi cuantum, în favoarea SC "M.I." SRL Bucureşti.

- numiţii A.V. - în calitate de rector al U.M.F. Iaşi şi manager al proiectului - n.n. şi D.D. - în calitate de director general administrativ al U.M.F. Iaşi şi responsabil financiar al aceluiaşi proiect, cu ajutorul nemijlocit al numitului T.L.G. - în calitate de administrator al SC "E.M.G." SRL Bucureşti, au încheiat în mod nelegal contractul de prestări servicii din 20 noiembrie 2009 având ca obiect prestarea de către această firmă a unor servicii de audit IT în cadrul proiectului în condiţiile în care: T.L.G. se afla în relaţii de prietenie apropiată cu numitul C.I.A. şi s-a implicat personal şi nemijlocit în întocmirea cererii de finanţare şi a caietului de sarcini a aplicaţiei (anterior încheieri contractului de consultanţă) societatea prestase anterior - în baza contractului din 20 noiembrie 2009 şi aferent aceluiaşi proiect - n.n. servicii de consultanţă în management şi nu mai putea avea calitatea de auditor extern cerută Ghidul Solicitantului (pct. 13.2) şi Contractul de finanţare din 17 septembrie 2009 (art. 7, alin. (1)⁴) şi, respectiv, contrar aceloraşi dispoziţii ale Ghidului solicitantului şi contractului de finanţare (amintite mai sus) raportul elaborat de SC "E.M.G." SRL Bucureşti - în baza contractului (denumit "Raport de audit al securităţii IT"), vizează exclusiv securitatea IT fără a cuprinde vreo referire la modul de funcţionare a tuturor componentelor platformei de e-learning şi la atingerea parametrilor tehnici stabiliţi prin cererea de finanţare - modalitate în care s-a cauzat, pe de o parte, un prejudiciu în valoare totală de 30.000 RON (fără T.V.A.) repercutat în patrimoniul U.M.F. Iaşi, iar pe de altă parte, un avantaj patrimonial în acelaşi cuantum, în favoarea SC "E.M.G." SRL Bucureşti.

- numiţii A.V. - în calitate de rector al U.M.F. Iaşi şi manager al proiectului - şi D.D. - în calitate de director general administrativ al U.M.F. Iaşi şi responsabil financiar al aceluiaşi proiect - cu ajutorul nemijlocit al numitului P.C.G. - în calitate de administrator al SC "M.I." SRL Bucureşti - cu rea-credinţă şi cu încălcarea atribuţiunilor de serviciu, au aprobat în cadrul proiectului indicat la punctual 2, plata în favoarea SC "M.I." SRL Bucureşti - a sumei de 160.000 RON (fără TVA - realizată în baza ordinelor de plată din data de 26 noiembrie 2010) (aferente facturii fiscale din data de 1 noiembrie 2010) cu titlu de "cheltuieli instruire" în condiţiile în care această activitate nu a fost realizată, înregistrând ulterior operaţiunile (comercială şi de plată) în evidenţele contabile ale U.M.F. Iaşi şi respectiv ale societăţii în cauză. La această activitate infracţională a participat şi numitul C.I.A. care, în calitate de coordonator tehnic al proiectului, a confirmat în fals efectuarea serviciilor în cauză semnând din partea beneficiarului anexa la factura fiscală din data de 1 noiembrie 2010.

- în baza unor înţelegeri prealabile şi în scopul de a obţine în favoarea firmei SC "M.I." SRL Bucureşti:

(a) adjudecarea contractului de achiziţie publică având ca obiect realizarea proiectului;

(b) semnarea din partea autorităţii contractante, fără obiecţiuni, a contractului de furnizare de servicii din 1 februarie 2010 cu firma în cauză, şi respectiv;

(c) introducerea la plată (decontarea) fără întârzieri şi obiecţiuni a facturilor emise de această societate aferent serviciilor prestate în diferitele etape de implementare a proiectului, numitul P.C.G., la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a oferit/dat cu titlu de mită, la solicitarea lui C.I.A. şi D.D., sume de bani şi bunuri după cum urmează:

(1) D.D. - în calitate de director general administrativ al U.M.F. Iaşi, de membru al comisiei de licitaţie şi, respectiv, de manager (responsabil) financiar al proiectului, a pretins şi primit un laptop în valoare de 10.248 RON (2.476,47 EUR, fără TVA) - bun ce a fost achiziţionat la data de 7 ianuarie 2010 de către SC "M.I." SRL Bucureşti de la firma germană M.D.G. aferent facturi fiscale din 7 ianuarie 2010 şi care i-a fost predat fără documente justificative prin intermediul lui C.I.A., componente ale acestuia (hard-diskurile) fiind găsite cu ocazia percheziţiei efectuate îndată de 7 februarie 2011 la sediul SC "E.N." SRL Iaşi;

(2) D.D. - în calitate de director general administrativ al U.M.F. Iaşi, de membru al comisiei de licitaţie şi, respectiv, de manager (responsabil) financiar al proiectului şi C.I.A. - în calitate de director al Centrului de calcul al U.M.F. Iaşi, de membru al comisiei de licitaţie şi, respectiv, de manager (responsabil) tehnic al aceluiaşi proiect - au pretins în scopul arătat suma de 54.000 RON în folosul U.M.F. Iaşi în vederea finanţării evenimentului "Zilele U.M.F." Iaşi ce s-a desfăşurat în luna decembrie a anului 2010. Din suma pretinsă iniţial reprezentanţii SC "M.I." SRL Bucureşti - au oferit/dat suma 4.000 RON cu titlu de "sponsorizare" aferent contractului din data de 28 ianuarie 2010, iar diferenţa a fost achitată de firma în cauză unor terţe firme (neidentificate până la acest moment procesual) ce au prestat diverse servicii în favoarea Universităţii, aferent evenimentului indicat mai sus, pentru justificarea plăţilor fiind întocmite la instigarea numitei D.D. documente comerciale şi de plată/încasare (înregistrate în evidenţele contabile interne) între firmele în cauză în care au fost atestate nereal prestarea respectivelor servicii în favoarea SC "M.I." SRL Bucureşti.

(3) C.I.A. - în calitate de director al Centrului de calcul al U.M.F. Iaşi, de membru al comisiei de licitaţie şi, respectiv, de manager (responsabil) tehnic al aceluiaşi proiect a pretins şi primit de la reprezentanţii societăţii echipamente IT în valoare de 93.518 RON (cu TVA inclus), bunuri ce au fost livrate firmei SC C.N. SRL Iaşi (unde acesta deţine calitatea de unic asociat şi administrator) în luna iulie 2010 în baza unor documente justificative ce atestă în fals vânzarea/cumpărarea echipamentelor în cauză - respectiv a contractului din 15 aprilie 2010 ce prevedea plata acestor echipamente în două tranşe, la datele de 31 martie 2011 şi 15 aprilie 2011 şi a facturii fiscale din 13 ianuarie 2011, întocmite la câteva luni de la livrarea efectivă. După livrarea echipamentelor acestea au fost predate în baza contractului de comodat din 12 iulie 2010 firmei SC "E.N." SRL Iaşi la care C.I.A. deţinea de asemenea calitatea de asociat şi administrator împreună cu alte persoane.

- inculpaţii C.I.A. şi P.C.G., în scopul de a ascunde săvârşirea infracţiunilor de dare/luare de mită având ca obiect laptop-ul în valoare de 10.248 RON (2.476,47 EUR, fără TVA) oferit/dat inculpatei D.D., la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au întocmit în fals documente care atestă nereal:

(a) predarea bunului în cauza la U.M.F. Iaşi la data de 14 ianuarie 2010 în vederea testării şi, respectiv;

b) restituirea acestuia firmei în cauză la data de 21 ianuarie 2010, respectiv:

- procesul-verbal de predare/primire din 14 ianuarie 2010, document înregistrat la SC "M.I." SRL Bucureşti în 14 ianuarie 2010;

- procesul-verbal de restituire din data de 22 ianuarie 2010, document înregistrat la U.M.F. Iaşi în 21 ianuarie 2010.

- în scopul de a-i determina pe numiţii V.D.A. şi M.D. - consilieri în cadrul M.C.S.I. - O.I.P.S.I. desemnaţi pentru a verifica realitatea datelor cuprinse în cele 4 (patru) cereri de rambursare făcute de reprezentanţii U.M.F. Iaşi pe parcursul implementării proiectului "P.e.l.", să menţioneze în Raportul de control privind contractul de finanţare din 17 septembrie 2009, întocmit la data de 26 ianuarie 2011 date nereale cu privire la stadiul de implementare a proiectului şi a obţine în acest mod aprobarea cererii finale (numărul 4) de rambursare, la instigarea numitului T.L.G., numitul C.I.A. le-a oferit/dat celor doi consilieri M.C.S.I. - O.I.P.S.I. suma de 2.000 RON folosită de aceştia pentru acoperirea cheltuielilor de cazare la pensiunea "A.C." din Iaşi în perioada 19 - 23 ianuarie 2011. Ulterior cei doi consilieri au solicitat (în baza unor documente justificative conţinând date nereale detaliate mai jos) şi obţinut decontarea ilegală de către reprezentanţii M.C.S.I (ce au acţionat fără vinovăţie) a cheltuielilor de cazare, deplasare şi diurnă pentru perioada 19 - 23 ianuarie 2011 în condiţiile în care s-au deplasat la Iaşi la data de 17 ianuarie 2011 şi au plecat spre Bucureşti la data de 20 ianuarie 2011 orele 14.45 (cu trenul), încasând pe nedrept (fiecare) contravaloarea a două zile de cazare (400 RON) şi diurna pentru zilele de 21 şi 22 ianuarie 2011 (26 RON fiecare) - prejudiciul total cauzat de cei doi în patrimoniul M.C.S.I fiind de 852 RON.

Documentele justificative depuse de cei doi consilieri pentru decontare sunt următoarele:

- facturile fiscale x din 19 ianuarie 2011 şi y din 19 ianuarie 2011 ce a fost întocmită fără vinovăţie la instigarea acestora de către martora O.A. şi care atestă în mod nereal faptul cazării acestora în pensiunea A.C. din Iaşi în perioada 19 - 23 ianuarie 2011;

- ordinele de deplasare din 5 ianuarie 2011 ce au fost confirmate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale de numita D.D. şi în care aceasta a atestat nereal faptul că cei doi inspectori au părăsit municipiul Iaşi la data de 22 ianuarie 2011.

Apărătorii inculpatului P.C.G. au invocat excepţiile privind necompetenţa materială, teritorială şi a nulităţii absolute a referatului cu propunere de arestare preventivă formulat de DNA prin Serviciul Teritorial Iaşi, excepţii care au fost însuşite şi de apărătorii inculpaţilor D.D. şi C.I.A..

În motivarea acestor excepţii au arătat, cu privire la excepţia de necompetenţă materială, că au fost încălcate prevederile art. 4 şi 37 şi 38 din Regulamentul de Ordine interioară a DNA, care stabilesc în cadrul Structurii Centrale un birou special de combatere a infracţiunilor de corupţie din administraţia publică, cu reglementare specială în ceea ce priveşte fondurile europene şi, prin urmare, DNA -Serviciul teritorial Iaşi nu avea competenţa de a efectua urmărirea penală şi nici de a sesiza instanţa de judecată cu propunerea de arestare preventivă; că la dosar nu există o delegare în acest sens a Serviciului Teritorial Iaşi pentru a efectua acte.

Cu privire la excepţia de necompetenţă teritorială a organului de urmărire penală au invocat faptul că se pretinde că infracţiunea premisă a fost săvârşită la nivelul Ministerului Comunicaţiilor - cu sediul în Bucureşti, că fapta a fost consumată la Bucureşti, dar şi pentru că DNA consideră că prejudiciul este produs în dauna Ministerului Economiei şi Finanţelor.

Analizând aceste excepţii, Curtea a constatat că sunt neîntemeiate şi le-a respins, cu următoarea argumentaţie:

Art. 13 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002 prevede că: Procurorii specializaţi din cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie efectuează în mod obligatoriu urmărirea penală în cazul infracţiunilor prevăzute în Legea nr. nr. 78/2000.

Art. 24 din aceeaşi Ordonanţă stipulează: Dispoziţiile din Codul de procedură penală şi dispoziţiile procedurale din Legea nr. 78/2000 se aplică în mod corespunzător şi în cauzele atribuite prin prezenta ordonanţă de urgenţă în competenta Parchetului Naţional Anticorupţie.

Parchetul Naţional Anticorupţie este şi funcţionează ca un tot unitar, aşa încât toţi procurorii - atât de la nivel central cât şi de la nivel teritorial - sunt competenţi să ancheteze fapte care potrivit legii intră în sfera infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 78/200 şi nu numai procurori de la nivel central, aşa cum susţine apărarea inculpaţilor.

Art. 149¹alin. (2) C. proc. pen. prevede că: dosarul, împreună cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive, întocmită de procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, se prezintă preşedintelui ori judecătorului delegat de acesta de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, locul unde s-a constatat săvârşirea faptei prevăzute de Legea nr. penală ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

Prin urmare, ancheta făcută de procurorul DNA - Serviciul Teritorial Iaşi este făcută legal, conform atribuţiunilor prevăzute de lege, aşa încât şi referatul cu propunere de arestare este perfect legal.

Examinând pe fond propunerea de arestare, raportat la faptele pentru care sunt cercetaţi inculpaţii, instanţa a reţinut că prin rezoluţia din 4 octombrie 2011 s-a dispus începerea urmăririi penale, iar prin ordonanţa din 11 octombrie 2011 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale pentru săvârşirea infracţiunilor amintite mai sus, împotriva inculpaţilor P.C.G., D.D. şi C.I.A..

Având în vedere probele administrate în faza de urmărire penală până la data sesizării, instanţa a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute de art. 149¹ C. proc. pen.

Astfel, în primul rând, sunt întrunite exigenţele art. 143 C. proc. pen., în cauză existând probe şi indicii temeinice că inculpaţii au săvârşit o faptă prevăzută de Legea nr. penală. Or, existenţa (şi persistenţa) unor indicii grave de vinovăţie constituie - conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului - factori pertinenţi care legitimează o detenţie provizorie, măsura arestării preventive a inculpaţilor fiind conformă cu scopul instituit de art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. De asemenea, în raport de probele de la dosar existând "suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracţiune", măsura arestării preventive este justificată prin prisma aceleiaşi jurisprudenţe.

În al doilea rând, există cazurile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Dispunerea măsurii arestării preventive este un mijloc menit să faciliteze desfăşurarea urmăririi penale şi a procesului penal, în general. Aşa fiind, este evident că înţelesul atribuit art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. nu este acela că inculpatului i se impută deja săvârşirea unei infracţiuni - fapt ce nu poate fi stabilit decât prin hotărârea de condamnare rămasă definitivă - ci, că există probe sau indicii considerate temeinice, în raport cu stadiul în care se află procesul penal, despre săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, pentru ca, pe acest temei, să se poată lua măsura arestării preventive.

Prevederile art. 143 C. proc. pen. transpun întocmai în dreptul intern prevederile art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin stabilirea ca temei al arestării preventive a existenţei unor "indicii temeinice că învinuitul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală". Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauzele E. şi alţii contra Regatului Unit - 1988, Kurt contra Turciei - 1998, Lukanov contra Bulgariei, 1997), temeiul arestării preventive constă în existenţa unor "date" care să obiectiveze "motivele" pentru care se bănuieşte că persoana faţă de care s-a dispus arestarea preventivă a săvârşit o infracţiune, în acest sens, organele judiciare având obligaţia să deţină şi să învedereze "o explicaţie credibilă şi întemeiată" pentru dispunerea măsurii. Aceste date trebuie să conducă la bănuiala sau presupunerea că învinuitul ori inculpatul a săvârşit o infracţiune.

Probele sau indiciile considerate temeinice, care conduc la bănuiala sau presupunerea că cei trei inculpaţi - P.C.G. D.D. şi C.I.A. - au săvârşit infracţiunile descrise mai sus sunt: raportul D.L.A.F., rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică întocmite de specialiştii D.N.A., procesele-verbale de percheziţie informatică, email-urile dintre cei inculpaţi şi alte persoane implicate, declaraţiile martorilor, actele de control ale Gărzii Financiare, interceptările şi înregistrările convorbirilor telefonice, documentele şi bunurile găsite cu ocazia percheziţiilor imobiliare efectuate în cauză.

Cu titlu de exemplu, din raportul DLAF "... reprezentanţii UMF D.D., C.A. .. membri în Comisia de evaluare, au exercitat defectuos atribuţiunile de serviciu, cu privire la organizarea şi desfăşurarea procedurii de achiziţie publică - licitaţie deschisă - în vederea achiziţiei platformei de e-learning, şi a serviciilor de formare profesională care au avut ca rezultat atribuirea contractului SC M.I. SRL, cu încălcarea dispoziţiilor legale în domeniul achiziţiilor publice ...".

În acelaşi sens sunt relevante şi discuţiile telefonice dintre inculpaţi, interceptate autorizat, din care amintim, tot cu titlu de exemplu:

- "... CIA - Vroiam să-ţi dau ... să-ţi transmit o veste bună.

Contestaţia boilor ăia de la PROSIT (?) a avut soarta anticipată.

B - Adică soarta porcului de Crăciun ...".

- "... PCG - Aveam două subiecte ca să spun aşa, primul era legat de partea cu sponsorizarea pe care am înţeles-o şi eu ...

Rugămintea ar fi ca să ajungem la ceea ce doreaţi dvs. dacă putem să facem un circuit altfel, anume nu neapărat cu sponsorizare ci cu decontare făcută de noi că ne-am depăşit de mult cota de sponsorizare.

DD - Deci, eu pot dar nu ... în primul rând să o luăm cu începutul, pe ce sumă te-ai hotărât?

DD - Bun, ştii care e ghinionul tău: e că ţin minte ceea ce am de primit ...

DD - îmi este greu să acopăr toată suma prin prestări servicii ...".

- CIA - "Aţi stabilit că nu punem pe factură convorbirea asta telefonică, nu? Şi nu o scade din sponsorizare?

DD - Bineînţeles, pentru că mă aştept să fie un partener absolut corect, să aprecieze la valoarea justă colaborarea cu universitatea noastră şi să dea sponsorizare exact cât merită pentru el această instituţie.

CIA - Am să-i spun. Deci este vorba de sponsorizare cât merită instituţia?

DD - În ochii lui, cât şi ca partener. Bineînţeles, cer un bonus pentru frumuseţea textului.

CIA - Care text acesta cu ... pe care mi l-aţi recitat mai înainte?

DD - Sponsorizarea, să facă diferenţa dintre a cere ţăranul vreau şi eu şi calitatea textului prin care am solicitat acest lucru ..."

În aceeaşi ordine de idei, instanţa a arătat că din corespondenţa electronică purtată între inculpaţii C. şi P., rezultă la un moment dat, că inculpatei D.D., care are o poziţie importantă în UMF, "i-a intrat în cap chestia cu laptop-ul şi trebuie cumva rezolvată".

Chiar dacă instanţa a evocat aceste probe sau indicii, aceasta nu înseamnă că nu li se recunoaşte celor trei inculpaţi prezumţia de nevinovăţie.

Recunoaşterea prezumţiei de nevinovăţie nu exclude luarea măsurii preventive, ci garantează că aceasta nu va fi luată decât în cadrul şi în condiţiile riguros prevăzute de normele constituţionale şi de dispoziţiile procedurii penale. Concilierea dintre existenţa şi aplicarea măsurilor preventive privative de libertate şi recunoaşterea şi prezenţa perpetuă a prezumţiei de nevinovăţie pe tot parcursul procesului penal se realizează prin observarea dinamicii acesteia din urmă, a modului în care, dintr-o noţiune abstractă cu valoare de garanţie a drepturilor fundamentale ale individului, aceasta capătă substanţă pe măsura derulării procesului penal.

În cursul procesului penal, forţa prezumţiei de nevinovăţie scade sau creşte, în funcţie de probatoriul efectuat, ajungând, în final, la stadiul de certitudine a nevinovăţiei sau, dimpotrivă, la negarea sa completă, iar art. 5 lit. c) din Convenţia europeană a drepturilor omului condiţionează legalitatea privării de libertate de existenţa unor motive verosimile, temeinice că s-a săvârşit sau că se va săvârşi o infracţiune sau autorul va fugi după săvârşirea unei infracţiuni.

Noţiunea de motive verosimile a fost interpretată de Curtea Europeană în sensul existenţei unor date, informaţii, care să convingă un observator obiectiv că e posibil ca persoana respectivă să fi săvârşit infracţiunea ce face obiectul judecăţii. Aceste date nu trebuie să aibă aceeaşi forţă cu cele necesare pentru a justifica o condamnare.

În cauză, presupunerea rezonabilă că persoanele faţă de care a fost solicitată arestarea preventivă, ar fi comis faptele de care sunt acuzate, rezultă din probele sau indiciile amintite.

Faptele care se presupune ca s-au comis constau în aceea că, inculpaţii C.I.A. şi D.D. cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la achiziţiile publice, au dispus atribuirea ilegala a contractului de achiziţie publică către SC "M.I." SRL Bucureşti. În această activitate presupus ilegală, cei doi au fost ajutaţi de inculpatul P.C.G., administratorul firmei, care a elaborat în condiţii netransparente, documentaţia de atribuire a contractului. Urmare a acestor activităţi, U.M.F. Iaşi şi Ministerul Economiei şi Finanţelor au fost prejudiciate cu suma totală prezumată şi cu largă aproximare de 6.126.481,98 RON.

În derularea proiectului, inculpata D.D., cu încălcarea prevederilor legale, a încheiat un contract de prestări servicii cu o societate comercială. Astfel, U.M.F. Iaşi a fost prejudiciată cu suma de 30.000 RON, sumă ce a fost recuperată.

Tot în cadrul derulării proiectului, D.D. a avizat plata, către firma inculpatului P.C.G., a sumei de 160.000 RON cu titlu de "cheltuieli de instruire", deşi această activitate nu a fost realizată. Această avizare a fost posibilă şi s-a făcut şi pentru că inculpatul C.I.A. a confirmat în fals efectuarea acestei activităţi.

Urmărind să obţină în mod preferenţial contractul de prestări servicii în cadrul proiectului şi pentru a încasa plata serviciilor prestate la diferite etape de implementare, inculpatul P.C.G. a oferit şi dat inculpaţilor C.I.A. şi D.D., la solicitarea acestora, cu titlu de mită, mai multe bunuri, după cum urmează:

- D.D. a pretins şi primit un laptop în valoare de 10.248 RON (echivalentul a 2.476,47 euro). Pentru a crea aparenţa de legalitate, inculpaţii C.I.A. şi P.C.G., în cursul lunii ianuarie 2010, au întocmit în fals mai multe documente ce atestă în mod nereal ca respectivul laptop a fost dat cu titlu provizoriu U.M.F. Iaşi sub pretextul testării şi apoi a fost restituit firmei inculpatului P.C.G..

- C.I.A. a pretins şi primit, în cursul lunii iulie 2010, echipamente IT în valoare de 93.518 RON, bunuri ce au fost înregistrate, pe baza unor documente contabile false, în evidenţele firmei lui C.I.A..

- D.D. şi C.I.A. au pretins suma de 54.000 RON în folosul U.M.F. Iaşi în vederea finanţării unui eveniment al instituţiei de învăţământ desfăşurat în cursul lunii decembrie 2010. Din banii pretinşi, P.C.G. a achitat universităţii, prin firma sa, suma de 4.000 RON cu titlu de "sponsorizare" a evenimentului, iar diferenţa a fost plătită în contul unor alte firme sub pretextul prestării de servicii pentru eveniment şi pe baza unor documente justificativ false, întocmite la instigarea inculpatei D.D..

- C.I.A. a dat la doi consilieri din cadrul Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale, suma de 2.000 RON pentru a-i determina să consemneze date nereale în raportul de control din data de 26 ianuarie 2011. Cei doi consilieri aveau obligaţia de a verifica realitatea datelor cuprinse în cele patru cereri de rambursare făcute de reprezentanţii U.M.F. Iaşi în cadrul proiectului şi să întocmească un raport. Suma de 2.000 RON a fost dată celor doi pentru a-şi achita cheltuielile de cazare ocazionate de exercitarea activităţilor de verificare.

Toate aceste fapte reţinute de instanţă sunt prevăzute de Legea penală, aşa cum cer dispoziţiile art. 143 C. proc. pen.

În ceea ce priveşte condiţia pericolului concret pentru ordinea publică, pe care îl prezintă cei trei inculpaţi - C.I.A., P.C.G. şi D.D. - dacă ar fi lăsaţi liberi, şi aceasta este îndeplinită, şi rezultă din analiza probelor existente la dosar, sens în care exemplificăm: asocierea pentru trucarea licitaţiei de atribuire a unui important contract de achiziţie publică finanţat cu fonduri europene, deturnarea în forma mitei pretinse sau primite a unui procent consistent din aceste fonduri, coruperea celor doi responsabili din cadrul M.C.S.I. - O.I.P.S.I.

Modul insidios în care se presupune că au acţionat inculpaţii, aşa cum a fost reţinut de organele de anchetă, a afectat prestigiul şi credibilitatea unei instituţii fundamentale pentru mediul universitar ieşean: Universitatea de Medicină şi farmacie "Gr.T.P." Iaşi U.M.F. Iaşi, şi afectează puternic percepţia investitorilor interni şi externi în sens negativ.

Starea de pericol pentru ordinea publică în cazul acestor inculpaţi presupune o rezonanţă socială a unor fapte grave, atât în rândul comunităţii locale asupra căreia şi-a exercitat influenţa negativă, dar şi la nivelul întregii ordini sociale, într-un context în care acuzaţiile de corupţie sunt tot mai frecvente, în legătură cu care se aşteaptă o reacţie cât mai promptă şi eficientă a organelor judiciare.

Astfel, în speţă, bănuiala care planează asupra inculpaţilor că au săvârşit infracţiunile reţinute mai sus, face ca lăsarea lor în libertate să constituie un pericol pentru ordinea publică. C.E.D.O. a acceptat, în cauza Letellier c. Franţei, că, în circumstanţe excepţionale, prin gravitatea lor deosebită şi prin reacţia publicului la săvârşirea lor, anumite infracţiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice detenţia înainte de proces, cel puţin pentru un timp. În situaţia de faţă se impune o astfel de reacţie a autorităţilor, pentru a nu se accentua şi mai mult neîncrederea în capacitatea justiţiei de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului pentru ordinea publică, pentru crearea unui echilibru firesc şi a unei stări de securitate socială.

Aşadar, faţă de modalitatea în care se presupune că s-au comis faptele, natura relaţiilor socio-profesionale analizate mai sus impun concluzia că lăsarea în libertate a inculpaţilor generează o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, probele de la dosar constituind probe certe în acest sens. Măsura preventivă dispusă este pe deplin conformă condiţiilor legale, neimpunându-se luarea altei măsuri preventive, precum cea a măsurii interdicţiei de a părăsi ţara sau localitatea de care au amintit şi apărătorii inculpaţilor în cursul dezbaterilor pe fond. Măsurile luate împotriva persoanelor care sunt acuzate şi faţă de care există indicii rezonabile că au comis infracţiuni de corupţie trebuie să reflecte nu doar din punct de vedere penal măsura/sancţiunea, dar trebuie să reflecte şi mesajul social transmis prin intermediul sistemului judiciar. Toate acestea demonstrează îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 143 C. proc. pen., dar şi pe cele prevăzute de art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenţia europeană, măsura arestării preventive fiind justificată. Circumstanţele personale ale celor trei inculpaţi, în mod evident favorabile (lipsa antecedentelor penale, studiile, caracterizările bune de la locul de muncă, provenienţa din familii organizate), nu pot fi evaluate sub aspectul măsurilor preventive decât în contextul gravităţii concrete a faptelor şi scopului urmărit prin luarea unei astfel de măsuri, după cum prevăd dispoziţiile art. 136 alin. (8) C. proc. pen.

Instanţa, reţinând indiciile temeinice extrase din probele amintite, şi, realizând o analiză a pericolului concret pentru ordinea publică în raport cu fiecare din cei trei inculpaţi - art. 148 lit. f) C. proc. pen. -, având în vedere prezenţa temeiurilor prevăzute de art. 143 C. proc. pen., a apreciat că cea mai adecvată măsură preventivă în raport de scopul prevăzut de art. 136 C. proc. pen. - privind buna desfăşurare a procesului penal - este cea a privării de libertate inculpaţilor.

Împotriva acestei încheieri inculpaţii C.I.A., D.D. şi P.C.G. au declarat recurs.

Amplele concluzii ale apărătorilor aleşi ai recurenţilor inculpaţi, ale reprezentantului parchetului, precum şi ultimul cuvânt al recurenţilor inculpaţi au fost consemnate pe larg în partea introductivă a acestei decizii.

În esenţă, s-a susţinut că: încheierea atacată este nelegală şi netemeinică deoarece sesizarea a fost făcută de un organ necompetent. Potrivit legislaţiei în vigoare în ceea ce priveşte infracţiunile de corupţie împotriva intereselor financiare ale comunităţilor europene, competenţa de efectuare a urmăririi penale aparţine DNA - structura centrală, în cauză nu există o delegare a Serviciului Teritorial Iaşi, încheierea nu a fost motivată şi prezintă un amalgam de descrieri ale unor infracţiuni fără a fi particularizată pentru fiecare inculpat în parte şi pentru fiecare infracţiune, instanţa îşi întemeiază soluţia pe dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., iar argumentele concrete pe care le expune se încadrează în temeiul prevăzut de art. 148 lit. b) C. proc. pen.

Cu ocazia judecării recursului s-a cerut şi înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara de către inculpatul P.C.G..

Examinând încheierea recurată atât prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 386⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază ca fiind fondate recursurile declarate de inculpaţi.

Analizând motivul de casare care se referă la nulitatea actului de sesizare a instanţei, urmărirea penală fiind efectuată de un organ necompetent Înalta Curte constată că prima instanţă a analizat excepţiile de necompetenţă materială şi teritorială şi le-a respins motivat.

Prima instanţă a motivat că din actele şi lucrările aflate la dosar rezultă indicii temeinice că inculpaţii au săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, astfel că sunt întrunite cerinţele art. 143 alin. (1) C. proc. pen. Tot astfel a motivat că există şi cazurile prevăzute în art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Analizând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de textele citate de prima instanţă şi având în vedere actele aflate la dosar Înalta Curte apreciază că nu se impune măsura arestării preventive în cauză şi că fiind întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 alin. (1) C. proc. pen., faţă de inculpaţi, este suficient a fi luată măsura obligării de a nu părăsi ţara, prevăzută de art. 145 C. proc. pen.

Potrivit art. 149¹C. proc. pen. "procurorul din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penală, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 şi există vreunul din cazurile prevăzute de art. 148, când consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, numai după ascultarea acestuia în prezenţa apărătorului, întocmeşte propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului.

Din examinarea normelor interne - procesual penale şi constituţionale interpretate prin coroborare şi prin prisma dispoziţiilor art. 5 din Convenţia Europeană privind Protecţia Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, dreptul la libertate este un drept inalienabil, la care nu se poate renunţa, iar garanţiile ce îl însoţesc privesc toate persoanele, având în vedere rolul primordial al acestui drept într-o societate democratică.

Faţă de principiile expuse, rezultă cu necesitate că normele legale ce prevăd cazurile în care se poate deroga de la principiul că nicio persoană nu poate fi privată de libertatea sa, au caracter derogatoriu, iar cazurile pe care le reglementează nu pot fi interpretate decât restrictiv.

Aceasta, deoarece regula în materie o constituie starea de libertate, iar orice restrângere sau atingere, în orice mod şi de orice intensitate a substanţei dreptului imprimă acestui drept fundamental un caracter relativ.

Aşa fiind, cazurile în care legea naţională şi normele europene acceptă ca fiind licită privarea de libertate sunt reglementate prin norme imperative şi exprese, enumerările folosite de legiuitor fiind limitative şi exhaustive.

Astfel, în jurisprudenţa sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dezvoltat patru motive fundamentale pentru a justifica arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că ar fi comis o infracţiune: pericolul ca acuzatul să fugă (Stogmuller împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, seria A nr. 9 § 15); riscul ca acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice administrarea justiţiei (Wemhoff împotriva Germaniei, Hotărârea din 27 iunie 1968, seria A nr. 7, § 14), să comită noi infracţiuni (Matzentter împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, seria A nr. 10 § 9) sau să tulbure ordinea publică {Letellier împotriva Franţei, Hotărârea din 26 iunie 1991, seria A nr. 207, § 52, şi Hendriks împotriva Olandei (dec) nr. 43.701/04, 5 iulie 2007}.

Pe de altă parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, potrivit art. 5 § 3, autorităţile trebuie să ia în considerare măsuri alternative arestării preventive, în măsura în care acuzatul le oferă garanţii în ceea ce priveşte prezentarea sa la proces.

Plecând de la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţele interne au definit de-a lungul timpului criterii şi elemente care trebuie avute în vedere în analiza existenţei "pericolului pentru ordinea publică", printre care reacţia publică declanşată din cauza faptelor comise, starea de nesiguranţă ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a acuzatului, precum şi profilul personal al acestuia. Totodată, instanţele naţionale au mai stabilit că pericolul pentru ordinea publică la care se face referire nu este prezumat, ci trebuie dovedit, în special dacă este vorba de riscul ca inculpatul să comită o nouă infracţiune sau de reacţia publică declanşată de faptele comise. Rezonanţa în opinia publică, o anumită stare de nesiguranţă generată de faptele comise sau aspectele referitoare la persoana acuzatului au fost evidenţiate ca elemente constitutive ale pericolului pentru ordinea publică, noţiune care nu trebuie confundată cu cea de "pericol social al faptelor" comise.

Potrivit art. 136 C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu detenţiune pe viaţă sau închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărire penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua faţă de acesta una din următoarele măsuri preventive : reţinerea, obligarea de a nu părăsi localitatea, obligarea de a nu părăsi ţara sau arestarea preventivă.

Cu privire la această din urmă măsură preventivă, se reţine că luarea măsurii arestării inculpatului presupune îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 143 C. proc. pen. - respectiv să existe probe sau indicii temeinice că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi impune, totodată, existenţa vreunuia dintre cazurile prevăzute la art. 148 alin. (1) lit. a) - f) C. proc. pen. raportat la art. 148 alin. (2) C. proc. pen.

În cauza dedusă judecăţii, prin încheierea recurată a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi şi în temeiul art. 149¹ C. proc. pen. s-a dispus arestarea inculpaţilor C.I.A., D.D. şi P.C.G. pentru 29 de zile.

Examinând îndeplinirea, în concret, a condiţiilor prevăzute de art. 143 C. proc. pen. pentru luarea măsurii arestării în mod întemeiat şi argumentat prima instanţă a concluzionat în sens afirmativ.

După cum reiese din examinarea actelor dosarului în cauză, există probe şi indicii temeinice ce nasc bănuiala plauzibilă şi rezonabilă, aptă a convinge un observator obiectiv că inculpaţii au comis infracţiunile pentru care sunt cercetaţi şi pentru care s-a prelungit măsura prelungirii arestării preventive.

Din expunerea anterioară a faptelor comise, rezultă existenţa de indicii şi probe apte a determina presupunerea verosimilă de comitere de către inculpaţi a faptelor pentru care s-a solicitat arestarea, fiind, totodată îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 148 lit. f) teza I C. proc. pen., relativă la cuantumul pedepsei prevăzută de lege.

Analizând îndeplinirea celei de-a doua condiţii prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen. - care trebuie realizată cumulativ cu cea privind cuantumul sancţiunii privative de libertate, se constată că în cauza dedusă judecăţii nu există probe că lăsarea în libertate - a inculpaţilor ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Comiterea de infracţiuni chiar de o gravitate deosebită - reflectată de exemplu prin natura şi cuantumul sancţiunii, nu constituie, prin ea însăşi temei pentru privarea de libertate a învinuitului sau inculpatului în forma detenţiei preventive.

De asemenea, tendinţa de nerespectare a ordinii de drept caracterizează orice persoană care comite o faptă din sfera ilicitului penal în calitate de autor, instigator sau complice.

Existenţa pericolului concret pentru ordinea publică se impune a se stabili nu doar în funcţie de criteriile reţinute de prima instanţă, dar şi de elemente ce ţin de persoana inculpatului, astfel după cum acestea sunt prevăzute de art. 136 alin. (8) C. proc. pen.

În cauză nu există probe certe în sensul că inculpaţii - persoane lipsite de antecedente penale, ce ocupă o anumită poziţie în societate şi în familie - reprezintă - în stare de libertate un pericol concret pentru ordinea publică.

Buna desfăşurare a procesului penal nu impune privarea lor de libertate, cu atât mai mult cu cât nu există probe în sensul că s-au sustras de la urmărirea penală sau au încercat să zădărnicească aflarea adevărului.

Instanţa de fond nu a justificat în mod concret împiedicarea adusă de inculpaţi la buna desfăşurare a urmăririi penale şi nici nu a invocat riscul ca ei să nu se prezinte în instanţă, neanalizând nici posibilitatea de a adopta una dintre măsurile alternative prevăzute de art. 136 C. proc. pen., în raport cu garanţiile reale oferite de inculpaţi în legătură cu prezenţa lor la proces.

Inexistenţa pericolului concret pentru ordinea publică rezultă şi din statutul socio-profesional al inculpaţilor.

Referitor la motivarea primei instanţe, în sensul că faptele despre care se presupune că inculpaţii le-au săvârşit, coroborate cu lăsarea acestora în libertate ar potenţa starea de neîncredere a opiniei publice cu privire la modul în care organele statului aplică legea şi protejează ordinea socială se va constata că sentimentele de securitate şi încredere a societăţii în organele statului presupun aplicarea de către acestea cu promptitudine şi fermitate a dispoziţiilor legale. Aceasta implică inclusiv individualizarea măsurilor preventive ce se impun a fi dispuse cu privire la persoanele despre care există presupunerea rezonabilă că au comis infracţiuni, astfel încât acestea să asigure atât un climat de calm, de securitate şi echilibru în societate cât şi încrederea acesteia în reacţia autorităţilor, dar fără a se încălca dreptul la libertate al individului.

Practica instanţei europene a reţinut în acest sens că privarea de libertate a unei persoane este o măsură atât de gravă încât ea nu se justifică decât atunci când alte măsuri, mai puţin severe, sunt considerate insuficiente pentru salvgardarea unui interes personal sau public ce ar impune detenţia (cauza Witold Litwa vs Polonia).

În raport de dispoziţiile art. 136 C. proc. pen., se constată că în cauză scopul măsurilor preventive poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpaţilor, respectiv prin aplicarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 145¹ raportat la art. 145 C. proc. pen. şi art. 143 alin. (1) C. proc. pen., existând probe şi indicii temeinice privind comiterea de către inculpaţi a infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi.

Se apreciază, totodată, că obligaţiile pe care, potrivit art. 145 alin. (I¹) lit. a) - d) şi alin. (I²) lit. c) C. proc. pen., inculpaţii vor fi obligaţi să le respecte sunt apte a asigura normala desfăşurare a procesului penal, nerespectarea acestora cu rea-credinţă dând posibilitatea luării măsurii arestării preventive.

Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte în baza art. 385¹⁵ alin. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpaţii C.I.A., D.D. şi P.C.G. împotriva Încheierii din Camera de consiliu din 18 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 884/45/2011.

Va casa încheierea şi rejudecând:

Va respinge propunerea de arestare preventivă a inculpaţilor formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, faţă de inculpaţii C.I.A., D.D. şi P.C.G..

Va revoca măsura arestării preventive a inculpaţilor şi va dispune punerea în libertate de îndată dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.

În baza art. 149¹alin. (1)² raportat la art. 146 alin. (II¹ C. proc. pen. va dispune luarea faţă de inculpaţi a măsurii obligării de a nu părăsi ţara pe o durată de 30 de zile de la data punerii efective în libertate.

Se va instituit în sarcina fiecăruia dintre inculpaţi, pe durata măsurii, obligaţiile prevăzute de art. 145¹ alin. (2) raportat la art. 145 alin. (I¹) lit. a) - d) C. proc. pen. şi art. 145 alin. (I²) lit. c) C. proc. pen.

Se va atrage atenţia inculpaţilor că în caz de nerespectare a obligaţiilor şi de încălcare cu rea-credinţă a măsurii, se va lua faţă de aceştia măsura arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpaţii C.I.A., D.D. şi P.C.G. împotriva Încheierii nr. 12 din 18 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 884/45/2011.

Casează încheierea atacată şi rejudecând:

Respinge propunerea de arestare preventivă a inculpaţilor formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi.

Revocă măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpaţii C.I.A., D.D. şi P.C.G. şi dispune punerea de îndată în libertate a acestora de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 1/U, 2/U, 3/U din 18 octombrie 2011 emise de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.

În baza art. 149¹alin. (1)² rap. la art. 146 alin. (II¹) cu ref. la art. 145¹ alin. (1) şi (2) C. proc. pen. dispune luarea faţă de inculpaţi a măsurii obligării de a nu părăsi ţara pe o durată de 30 de zile de la data punerii efective în libertate a inculpaţilor.

Potrivit art. 145¹rap. la art. 145 alin. (I¹) şi (I²) C. proc. pen. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara, fiecare inculpat este obligat să respecte următoarele obligaţii:

- să se prezinte la organul de urmărire penală sau după caz la instanţa de judecată, ori de câte ori este chemat;

- să se prezinte la organul de poliţie în a cărui rază teritorială domiciliază, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;

- să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului judiciar;

- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme;

- inculpaţii să nu se apropie şi să nu ia legătura între ei şi nici cu coinculpatul T.L.G., precum şi cu martorii din prezenta cauză şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect.

Atrage atenţia inculpaţilor asupra disp. art. 145 alin. (2)² şi alin. (3) C. proc. pen.

Dispune efectuarea cuvenitelor comunicări conform art. 145¹ raportat la art. 145 alin. (2)¹ C. proc. pen.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 octombrie 2011.

Procesat de GGC - CL

← ICCJ. Decizia nr. 3707/2011. Penal. Iniţiere, constituire de...		ICCJ. Decizia nr. 3685/2011. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3706/2011. Penal. Revocarea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3725/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 3747/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 3748/2011. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3830/2011. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3934/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 759/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs