ICCJ. Decizia nr. 1042/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1042/2011
Dosar nr. 1006/35/2010
Şedinţa publică din 17 martie 2011
Asupra recursului de faţă
În baza actelor şi lucrărilor dosarului reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 114/PI din 8 decembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul G.G., dom. în Oradea, jud. Bihor, împotriva rezoluţiei din 16 iulie 2010 dată de DNA - Serviciul Teritorial Oradea în dosarul nr. 21/P/2009 şi a rezoluţiei din 25 august 2010 dată de procurorul şef al DNA - Serviciul Teritorial Oradea în dosarul nr. 115/11.2/2010, pe care le menţine în întregime.
Analizând conţinutul plângerii, precum şi actele şi lucrările dosarelor, Curtea de apel a reţinut că prin rezoluţia din 16 iunie 2010 dată de DNA - Serviciul Teritorial Oradea în dosarul nr. 21/P/2009, s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii:
- R.I.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de „luare de mită" prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. şi „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP);
- D.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de „luare de mită" prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. şi „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP);
- P.S.V., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de „luare de mită" prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. şi „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP);
- B.M.V., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de „luare de mită" prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. şi „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP);
- C.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de „luare de mită" prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. şi „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP);
- P.S., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de „luare de mită" prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. şi „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP);
- Z.D.V., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „luare de mită" art. 254 alin. (2) C. pen.;
- H.F., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „complicitate la luare de mită" prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 254 alin. (2) C. pen., „dare de mită" prev. de art. 255 C. pen. şi „trafic de influenţă" prev. de art. 257 C. pen.;
- S.L., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „dare de mită" prev. de art. 255 C. pen.; C.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de „luare de mită" prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. şi „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP);
- S.V., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de „luare de mită" prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. şi „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP);
- F.E., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP);
- T.M.E., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP);
- T.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi
- C.M.E., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP).
Prin rezoluţia din 25 august 2010 dată de procurorul şef al DNA - Serviciul Teritorial Oradea în dosarul nr. 115/11.2/2010, plângerea formulată de către petentul G.G. împotriva acestei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă ca neîntemeiată de procurorul şef serviciu al DNA - Serviciul Teritorial Oradea.
Procurorul şef, examinând soluţia atacată, atât prin prisma argumentelor cuprinse în plângerea petentului, precum şi din oficiu, a reţinut că se desprinde concluzia că soluţia adoptată este legală şi temeinică.
S-a arătat că, în motivarea soluţiei date în cauză, s-a reţinut în mod corect că starea de fapt prezentată de petent nu poate fi probată, întrucât persoanele audiate în cauză nu au confirmat versiunea prezentată în denunţ. La fel, s-a mai arătat că frapează ilogicul afirmaţiilor petentului, în sensul că un grup complex, alcătuit dintr-o multitudine de persoane participante la efectuarea controlului, având dincolo de componenţa numerică, o apartenenţă instituţională diferită (Garda Financiară Cluj, Garda Financiară Bihor, I.P.J. Bihor, I.P.J. Cluj, D.G.F.P. Bihor etc), ar putea realiza o acţiune compactă de pretindere sau primire a vreunui folos material cu scopul de a nu-şi îndeplini fiecare, în mod individual, atribuţii specifice de serviciu. S-a arătat că această susţinere nu poate fi acceptată ca fiind reală, nefiind de altfel în niciun fel dovedită.
În concluzia, raportat la starea de fapt dovedită, din care nu rezultă săvârşirea infracţiunilor reclamate, plângerea formulată de către petent a fost apreciată ca fiind nefondată.
Soluţiile parchetului sunt fondate, bazându-se pe o motivare amplă din care rezultă că nu există indicii care să conducă la o soluţie a admitere a plângerii contra actelor procurorului pentru motivele invocate de petent în plângere.
Cu privire la infracţiunile de luare de mită, instanţa a constat că petentul nu a solicitat probe în sprijinul susţinerilor sale, făcând referire la o stare de fapt care nu a putut fi verificată de către procuror în alt mod decât audiind intimaţii din prezenta cauză, aceştia din urmă arătând că nu au cunoştinţă despre cele arătate în plângere. In legătură cu pretinsa acţiune de luare de mită a intimatului S.V., care ar fi primit în perioada 1995-1999 combustibil de la petentul G.G., în mod corect s-a reţinut în rezoluţia procurorului că nu s-a putut stabili o legătură de ordin temporal şi cauzal între alimentarea cu combustibil efectuată de ofiţerul de poliţie şi dosarul aflat în instrumentarea sa, înregistrat ulterior sub nr. 9086 din 9 februarie 2000.
În legătură cu infracţiunea de abuz în serviciu care ar fi fost săvârşită de numitele F.E., T.M.E. şi T.M., susţinerile petentului nu au putut fi dovedite în practică, din cuprinsul actelor premergătoare rezultând că, cu prilejul controlului efectuat de D.G.F.P. Bihor, intimatele s-au deplasat la sediul societăţii, iar întocmirea actelor de control s-a făcut ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu ale persoanelor care alcătuiau echipa de control.
În legătură cu infracţiunea de abuz în serviciu care ar fi fost comisă de consilierul juridic din cadrul D.G.F.P. Bihor, numita C.M.E., care ar fi solicitat instanţei condamnarea denunţătorului, deşi avea cunoştinţă despre desfiinţarea procesului-verbal de constatare la care s-a făcut referire în rezoluţie, din actele de la dosar nu rezultă că intimata şi-ar fi exercitat cu rea-credinţă atribuţiile de serviciu.
Prin urmare, soluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost apreciată ca fiind legală şi temeinică.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs petiţionarul G.G. criticând hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul greşitei respingeri a plângerii sale.
La termenul din data de 17 martie 2011, Înalta Curte, din oficiu a pus în discuţia părţilor inadmisibilitatea recursului declarat de recurentul petiţionar G.G. împotriva sentinţei penale nr. 114/PI din 8 decembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori
Concluziile reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul petiţionar G.G. împotriva sentinţei penale nr. 114/PI din 8 decembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 " Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă".
Sentinţa penală nr. 114/PI din 8 decembrie 2010 a fost pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în calitate de instanţă de fond fiind rămasă definitivă potrivit art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen., împrejurare ce atrage inadmisibilitatea noului control judiciar prin recurs solicitat de petiţionar.
Această sancţiune procesuală este incidenţă în cauză în raport şi cu principiul unicităţii exercitării căilor de atac decurgând din aceleaşi dispoziţii legale anterior citate.
Pentru considerentele anterior arătate recursul în cauză se va respinge ca inadmisibil în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. cu consecinţa obligării petiţionarului potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul petiţionar G.G. împotriva sentinţei penale nr. 114/PI din 8 decembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 martie 2011.
| ICCJ. Decizia nr. 759/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
