ICCJ. Decizia nr. 780/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 780/2011
Dosar nr. 1607/1/2011
Şedinţa publică din 28 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 20 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1635/108/2010, a fost menţinută starea de arest a inculpatului O.F.G.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 249 din 08 septembrie 2010 a Tribunalului Arad, inculpatul a fost condamnat la 16 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., constând în aceea că în seara zilei de 20 iulie 2008, împreună cu alte două persoane, condamnate în cauză, a aplicat victimei D.V. lovituri cu obiecte contondente în zona capului, cauzându-i un traumatism cranio facial acut, care a condus la deces şi a considerat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul O.F.G., care a susţinut că măsura arestării preventive nu mai este justificată şi a solicitat revocarea acesteia şi judecarea în stare de libertate.
Recursul declarat nu este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3002 C. poc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160b alin. (3) din acelaşi cod, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanţa, prin încheiere motivată, dispune menţinerea stării de arest.
Pe de altă parte, prin art. 5 alin. (1) lit. a) din Convenţia europeană a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale s-a statuat că o persoană poate fi lipsită de libertate dacă este reţinută legal, în baza condamnării pronunţate de un tribunal competent.
Din analiza actelor dosarului rezultă că arestarea inculpatului O.F.G. s-a dispus la 20 ianuarie 2010, în baza art. 148 lit. f) C. poc. pen., existând motive verosimile de a bănui că a comis infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen., constând în aceea că la 20 iulie 2008, împreună cu alte două persoane, condamnate în cauză, a aplicat victimei D.V. multiple şi violente lovituri în zona capului, cauzându-i leziuni incompatibile cu viaţa.
Aceste motive verosimile au dobândit certitudine şi, având în vedere probele de vinovăţie administrate, Tribunalul Arad a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 16 ani închisoare.
Ţinând seama de probatoriul cauzei şi de soluţia de condamnare pronunţată, Curtea constată că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că menţinerea acesteia de către Curtea de Apel Timişoara este pe deplin justificată şi conformă cu dispoziţiile legale evocate şi că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, derivat din natura, gravitatea şi rezonanţa în comunitate a faptei şi din împrejurarea comiterii ei.
În consecinţă, criticile formulate de recurentul inculpat nu sunt întemeiate.
Având în vedere considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. poc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.F.G., cu obligarea acestuia la cheltuielile judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.F.G. împotriva încheierii din 20 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. 1635/108/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 779/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 799/2011. Penal → |
|---|
