ICCJ. Decizia nr. 813/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA PENALĂ -
Decizia nr. 813/2011
Dosar nr.576/45/2010
Şedinţa publică din 02 martie 2011
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 95 din 18 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. 2576/45/2010 s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate de petiţionara M.M. împotriva rezoluţiei din 3 iunie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. 280/P/2010.
A obligat petiţionara la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut în fapt următoarele:
La data de 19 martie 2010, petiţionara M.M. a fost invitată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi pentru a fi audiată în dosarul nr. 7311/P/2009. Persoana vătămată a reclamat ulterior faptul că procurorul care trebuia să o audieze nu s-a prezentat având o atitudine necorespunzătoare profesiei de magistrat, lăsând-o să aştepte mai mult. Nu i s-a pus la dispoziţie actul de sesizare fiind obligată să semneze un proces-verbal. În aceste condiţii petiţionara M.M. a considerat că atitudinea procurorului a fost una de intimidare şi de ameninţare, magistratul afirmând că o va amenda dacă nu semnează procesul-verbal.
Ulterior, persoana vătămată a aflat că procurorul este magistratul V.C. împotriva căreia a formulat plângere pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Efectuându-se acte premergătoare, s-a constatat că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi a fost înregistrat dosarul nr. 7311/P/2010 privind plângerea formulată de către numita M.M. referitoare la comiterea unor presupuse fapte prevăzute de legea penală. Plângerea a fost adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a fost trimisă spre competentă soluţionare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, fiind repartizată, în vederea efectuării cercetărilor, procurorului V.C.I.
Motivat de modul defectuos de formulare al plângerii, procurorul a procedat la invitarea numitei M.M. în vederea clarificării faptelor cu privire la care înţelegea să formuleze sesizare penală. La data de 19 martie 2010, numita M.M. s-a prezentat la parchet unde a fost audiată de către procurorul de caz; întrucât numita M.M. a avut o atitudine recalcitrantă, magistratul procuror a interogat-o în prezenţa unui martor asistent, respectiv numita S.E. - avocat în Baroul Iaşi. Procesul verbal întocmit cu această ocazie nu a fost semnat de către persoana vătămată.
S-a precizat că, anterior acestui eveniment, numita M.M. fost invitată şi de către organele de poliţie - agent de poliţie P.T. - în vederea interogării dar aceasta nu a dorit să dea declaraţie.
Ulterior, prin rezoluţia din data de 26 martie 2010, procurorul V.C. a dispus neînceperea urmăririi penale în dosarul nr. 7311/P/2010.
S-a reţinut că magistratul procuror V.C. nu şi-a încălcat nici o atribuţie de serviciu, dovadă fiind procesul verbal din data de 19 martie 2010, întocmit în prezenţa unui martor asistent.
De asemenea, nu rezultă nici un indiciu conform căruia procurorul V.C. ar fi avut un comportament agresiv faţă de M.M.; chiar susţinerile acesteia conform cărora procurorul ar fi ameninţat-o că o va aresta dacă nu va semna procesul verbal nu pot fi reţinute avându-se în vedere faptul că numita M.M. avea calitatea de persoană vătămată în dosarul nr. 7311/P/2010; mai mult, respectivul proces verbal îşi produce pe deplin efectele şi în lipsa semnăturii numitei M.M.
În aceste condiţii, rezultă că magistratul procuror V.C. nu şi-a încălcat nici o atribuţie de serviciu.
În ceea ce priveşte referirile la nesoluţionarea corectă a unor sesizări privind dreptul la moştenire al numitei M.M., se constată că nu se reclamă comiterea vreunei fapte prevăzută de legea penală.
Totodată s-a arătat că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi a fost înregistrat şi dosarul nr. 13.587/P/2009 care a avut ca obiect o altă plângere a numitei M.M. împotriva altor persoane."
Prin rezoluţia din 26 iulie 2010 dată în dosar nr. 503/II/2/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi procurorul general a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de petenta M.M. împotriva soluţiei dispuse în dosarul penal nr. 280/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs petiţionara M.M. solicitând casarea acesteia şi în cadrul rejudecării, admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Înalta Curte examinând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 38514 C. proc. pen. şi art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Plângerea reglementată de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., are natura juridică a unei căi de atac îndreptată împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror.
Pentru verificarea aspectelor invocate de petiţionar, legea procesual penală permite ca înainte de a se dispune începerea urmăririi penale, să fie administrate acte premergătoare.
Rolul efectuării actelor premergătoare îl constituie preîntâmpinarea începerii urmăririi penale în cazuri nejustificate, eliminându-se astfel posibilitatea apariţiei acelui cadru legal în care pot fi dispuse anumite măsuri procesuale care, în final, s-ar dovedi nejustificate.
Întrucât actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză au stabilit, în mod neechivoc, că procurorul V.C. a acţionat, în cadrul şi cu respectarea legii, nesăvârşind nici o faptă penală – scopul audierii persoanei vătămate în dosarul nr. 7311/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi fiind acela de a lămuri obiectul plângerii formulate de petiţionară – Înalta Curte constată că soluţia de netrimitere în judecată este corectă, neexistând temei pentru desfiinţarea ei.
Împrejurarea că petiţionara este nemulţumită – fără a avea o justificare credibilă – de soluţia adoptată nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Nu pot fi reţinute indicii care să contureze existenţa vreunei ameninţări din partea magistratului procuror, exercitate în timpul audierii persoanei vătămate în dosarul nr. 7311/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi.
Procesul-verbal a fost semnat de procuror dar şi de martorul asistent, consemnându-se totodată poziţia adoptată de petiţionara M.M., în sensul refuzului de o semna.
Aşa fiind, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionara M.M. împotriva sentinţei penale nr. 55 din 18 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 92 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara M.M. împotriva sentinţei penale nr. 95 din 18 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 02 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 806/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 816/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
