ICCJ. Decizia nr. 841/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 841/2011
Dosar nr. 3025/54/2010
Şedinţa publică din 3 martie 2011
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 237 din 10 decembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 3025/54/2010 s-a respins plângerea formulată de petentul T.I., împotriva ordonanţei nr. 589/P/2010 din 22 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimaţii V.D. şi R.S. prin ordonanţa nr. 589/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că la 10 noiembrie 2010 a fost înregistrată la Curtea de Apel Craiova plângerea petentului T.I. formulată împotriva ordonanţei nr. 589/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii C.M., V.D. şi R.S.
A motivat că atât chitanţa nr. 42 din 23 ianuarie 2007, cât şi factura fiscală nr. 26283895 din 23 ianuarie 2007 emise de către Societatea Civilă Profesională de Avocaţi O.-R. conţin menţiuni necorespunzătoare adevărului de care s-a uzat la instanţa de judecată în favoarea făptuitorului C.M. în dovedirea cererii de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. 7108/215/2010 al Judecătoriei Craiova, fiind semnate şi ştampilate la o dată ulterioară soluţionării dosarului penal nr. 6587.2/215/2006 al Judecătoriei Craiova.
A mai arătat că făptuitorul C.M. a achitat suma de 595 RON pentru factura fiscală nr. 6283895 înregistrată în chitanţa nr. 42 şi în registrul de casă, iar pe de altă parte, avocatul R.S. a primit şi mită 595 RON de la acelaşi C.M. pentru care i s-a emis factura fiscală nr. 26283895 cu aceeaşi dată, în condiţiile în care chitanţa nr. 42 din 23 ianuarie 2007 nu se regăseşte la dosarul nr. 6587.2/215/2006.
În ceea ce îl priveşte pe avocatul V.D., petentul a arătat că acea chitanţă nr. 5 din 5 iunie 2008 nu este ştampilată de către avocat, fiind foarte bine marcată sub chitanţa nr. 2 din 9 aprilie 2008.
S-a ataşat la dosarul cauzei dosarul de urmărire penală nr. 589/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat următoarele:
Prin ordonanţa nr. 589/P/2010 din 22 septembrie 2010, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de V.D. şi R.S. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215, art. 290, art. 291 C. pen. şi disjungerea cauzei cu declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, în vederea efectuării de cercetări faţă de C.M., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215, art. 290 şi art. 291 C. pen.
Prin ordonanţa nr. 1569/II/2/2010 din 18 octombrie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a fost respinsă plângerea petentului formulată în temeiul art. 275-278 C. proc. pen., întrucât din verificările efectuate a rezultat fără echivoc că în evidenţa fiscală se regăsesc cele două tipuri de facturi fiscale nr. 2628395 din 23 ianuarie 2007, datele fiind cele înscrise în chitanţa nr. 42 din 23 ianuarie 2007.
S-a constatat că în anul 2003 persoana vătămată T.I. a formulat plângere împotriva mai multor reprezentanţi ai CFR Craiova pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 215, art. 288 şi art. 291 C. pen. Plângerea a făcut obiectul dosarului penal nr. 6419/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, cauză în care la data de 08 aprilie 2004 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de T.T., O.M., C.M., P.M. şi D.I. pentru infracţiunile prev. de art. 215, art. 288 şi art. 291 C. pen.
În anul 2006 persoana vătămată a formulat o nouă plângere cu privire la aceleaşi aspecte care au făcut obiectul dosarului nr. 6419/P/2003, solicitând în plus efectuarea de cercetări şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de sustragere de înscrisuri, prev. de art. 242 C. pen.
Această plângere a făcut obiectul dosarului nr. 2652/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, cauză în care, prin rezoluţia din 12 aprilie 2006 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de T.T., O.M., C.M., P.M. şi D.I. pentru infracţiunile prev. de art. 242 C. pen. şi conexarea dosarului la dosarul nr. 6419/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.
Împotriva acestei soluţii de neurmărire penală, persoana vătămată a formulat plângere la primul procuror şi la instanţa de judecată, plângere ce a făcut obiectul dosarului nr. 6587.2/215/2006 al Judecătoria Craiova. În această cauză făptuitorul C.M. a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul apărătorului ales şi în dovedirea acestor cheltuieli a depus chitanţă nr. 42 din 23 ianuarie 2007 emisă de Societatea Civilă Profesională de Avocaţi O. – R.
Prin sentinţa penală nr. 2277 din 09 octombrie 2008 a fost respinsă plângerea formulată de petentul T.I. şi menţinută rezoluţia nr. 6419/P/2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de făptuitorul C.M., instanţa de judecată a reţinut că prin chitanţa depusă nu este aplicată ştampila apărătorului şi astfel cererea a fost respinsă.
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Craiova sub nr. 7108/215/2010 reclamantul C.M. a chemat în judecată pe pârâtul T.I., solicitând obligarea acestuia, printre altele, la plata sumei de „700 lei cheltuieli de judecată efectuate pentru soluţionarea la toate instanţele unde a fost trimis de pârât dosar. nr. 6587.2/215/2006", în care „am fost pe nedrept şi abuziv chemat în judecată de acesta". La cererea de chemare în judecată reclamantul C.M. a anexat în copie contractul de asistenţă juridică nr. 35 din 23 ianuarie 2007, chitanţa nr. 42 din 23 ianuarie 2007 şi factura fiscală nr. 26283895 din 23 ianuarie 2007 emise de Societatea Civilă Profesională de Avocaţi O. – R.
Infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., presupune inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă.
Infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, prev. de art. 290 C. pen., respectiv art. 291 C. pen., presupune falsificarea unui înscris sub semnătură privată dacă înscrisul falsificat este folosit sau încredinţat altei persoane spre folosire, în vederea producerii de consecinţe juridice.
Ori, verificând înscrisurile aflate la dosarul cauzei (copii de pe registrul de casă, copii de pe chitanţele fiscale nr. 41 din 22 ianuarie 2007, 42 din 23 ianuarie 2007, 43 din 23 ianuarie 2007, 44 din 23 ianuarie 2007, 45 din 23 ianuarie 2007, 46 din 24 ianuarie 2007, copii de pe facturile fiscale, inclusiv nr. 26283895 din 23 ianuarie 2007) s-a constatat că atât chitanţa nr. 42 din 23 ianuarie 2007, cât şi factura fiscală nr. 2628395 din 23 ianuarie 2007 emise de către Societatea Civilă Profesională de Avocaţi O.-R. au conţinut date reale şi s-au regăsit înregistrate în evidenţa contabilă.
În ceea ce priveşte aspectele invocate în plângerea făcută în procedura prev. de art. 2781 C. proc. pen., referitoare la avocatul V.D. privind chitanţele nr. 5 din 5 iunie 2008 şi nr. 2 din 9 aprilie 2008, Curtea a observat plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la data de 29 iunie 2010 şi declaraţia dată în faţa procurorului, a constatat că ele nu au fost invocate, neputând fi analizate.
Mai mult, Curtea a constatat că eventualele nemulţumiri legate de activitatea celor doi avocaţi puteau face obiectul unor sesizări către Baroul Dolj şi că în ceea ce îl priveşte pe făptuitorul C.M., urmează ca Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova să pronunţe o soluţie în cauză.
Ca atare, s-a constatat că soluţia de neîncepere a urmăririi penale fundamentată pe dispoziţiile art. 11 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. este legală şi temeinică, aşa încât, văzând şi dispoziţiile art. 278 alin. (8) lit. a) şi alin. (10) C. proc. pen., Curtea va respinge plângerea ca nefondată, urmând să se menţină soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de V.D. şi R.S. prin ordonanţa nr. 589/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs petentul T.I., criticând soluţia ca netemeinică şi nelegală.
Înalta Curte, analizând recursul formulat constată că dispoziţiile tranzitorii ale Legii nr. 202/2010 sunt legate de momentul pronunţării hotărârii primei instanţe – „hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul" (art. XXIV din lege).
Printr-o interpretare per a contrario a acestor dispoziţii rezultă că hotărârile pronunţate de prima instanţă după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 (25 noiembrie 2010), sunt supuse căilor de atac prevăzute de această lege.
Cum hotărârea recurată a fost pronunţată la 10 decembrie 2010, după intrarea în vigoare a legii, sunt aplicabile disp. art. 2781 alin. (10), aşa cum au fost modificate, conform cărora „hotărârea judecătorului pronunţată, potrivit alin. (8) este definitivă".
Hotărârea pronunţată nefiind supusă niciunei căi de atac, Înalta Curte va respinge în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., ca inadmisibil recursul formulat şi, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul petiţionar T.I. împotriva sentinţei penale nr. 237 din 10 decembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 84/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 845/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
