ICCJ. Decizia nr. 942/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 942/2011
Dosar nr. 1372/1/2011
Şedinţa publică din 27 iunie 2011
Asupra cauzei penale de faţă constată:
Prin rezoluţia din 10 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei emisă în dosarul nr. 286/P/2010 s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) din acelaşi cod, neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii Z.C.C. - fost prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare şi S.C.G. - primar al comunei Teremia Mare, cercetaţi sub aspectul infracţiunilor de luare şi, respectiv, dare de mită prevăzute de art. 254 C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 255 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
S-a reţinut de către procuror că cercetările efectuate în cauză au avut la bază denunţul formulat de numitul L.L.M. privind implicarea magistratului Z.C.C. - fost prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare în soluţionarea unui dosar penal în care era cercetat S.C.G., primar al comunei Teremia Mare.
Potrivit denunţului, persoana cercetată i-ar fi cerut denunţătorului să intervină, prin intermediul lui D.F., pe lângă magistratul Z.C.C., în scopul obţinerii unei soluţii favorabile.
Subsecvent solicitării din 5 aprilie 2008 formulată de S.C.G., la data de 5 aprilie 2010, denunţătorul s-ar fi întâlnit într-un restaurant din oraşul Sânnicolau Mare cu magistratul Z.C.C., care după ce a fost informat cu privire la dosarul penal nr. 1014/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, a pretins pentru soluţionarea favorabilă a acestuia suma de 700 EURO.
Pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză, procurorul de caz a concluzionat că nu există probe certe în sensul că magistratul denunţat ar fi pretins ori acceptat primirea vreunei sume de bani în scopul rezolvării într-un anume fel a cauzei penale în care era cercetat primarul comunei Teremia Mare.
S-a reţinut în acest sens că dialogul ambiental purtat între denunţător şi numitul D.F. infirma pretinsa pretindere sau acceptare a vreunei sume de bani de către magistrat, rezultând că, dimpotrivă, magistratul în caz refuzase să vorbească despre situaţia dosarului penal şi respinsese neechivoc primirea vreunei sume de bani pentru a interveni pe lângă procurorii implicaţi în instrumentarea anchetei.
Cu toate acestea, în aceeaşi zi, denunţătorul a comunicat persoanei cercetate că magistratul în cauză ceruse suma de 700 EURO pentru rezolvarea problemei.
Cu ocazia audierii sale, S.C.G. a declarat că denunţătorul a fost cel care se oferise să intervină pe lângă magistrat în scopul obţinerii unei soluţii favorabile în dosarul în care era cercetat, însă, personal a refuzat orice demers din partea denunţătorului, inclusiv solicitarea privind remiterea sumei de 700 EURO pentru magistrat.
Tot astfel, D.F. a negat că ar fi intervenit pe lângă magistrat în vederea soluţionării vreunei cauze penale aflate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare.
Ca urmare, procurorul de caz a constatat că acuzaţia de mită formulată în cauză nu era susţinută probator, lipsind orice dovadă privind pretinsa influenţare a anchetei de către magistratul cercetat.
Rezoluţia procurorului de caz a fost atacată cu plângere la procurorul şef al Secţiei de combatere a corupţie - Direcţia Naţională Anticorupţie de către făptuitorul Z.C.C., invocându-se omisiunea de luare a măsurilor procesuale corespunzătoare în vederea cercetării denunţătorului L.L.M. sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 259 Cod şi greşita încadrare juridică dată faptei ce formase obiectul acuzaţiilor pentru care fusese cercetat.
Plângerea astfel formulată a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluţia din 31 ianuarie 2011 a procurorului şef al Secţiei de combatere a corupţie - Direcţia Naţională Anticorupţie emisă în lucrarea nr. 69/11-2/ 2011.
Nemulţumit de soluţiile adoptate la nivelul Ministerului Public, la data de 14 februarie 2011, făptuitorul Z.C.C. a formulat plângere la instanţă, conform art. 278/1 C. proc. pen., solicitând infirmarea rezoluţiei de neurmărire penală adoptată în privinţa denunţătorului L.L.M. şi schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen. referitor la fapta pentru care fusese cercetat.
Plângerea a fost adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi înregistrată pe rolul Secţiei penale sub nr. 1372/1/2011 din 17 februarie 2011.
În şedinţa publică de astăzi, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia de necompetenţă materială a instanţei în soluţionarea plângerii de faţă, arătându-se că, în raport de gradul profesional al magistratului vizat de soluţia de neurmărire penală, competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă nu revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Asupra excepţiei invocate, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen., plângerea formulată împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale dată de procuror se soluţionează de judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Pe de altă parte, prin dispoziţiile art. 28/1 C. proc. pen. a fost stabilită în favoarea curţilor de apel competenţa de soluţionare în primă instanţă a cauzelor privind infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe.
Or, în speţă, cercetările în cauză au avut ca obiect pretinse fapte de corupţie săvârşite şi de petentul făptuitor Z.C.C., fost magistrat procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare.
În raport de cele arătate şi dispoziţiile legale menţionate, fiind totodată incidente şi prevederile art. 40 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., se constată că instanţei Curţii de Apel Timişoara în revine competenţa de soluţionare a plângerii formulate împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 10 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei, emisă în dosarul nr. 286/P/2010, potrivit regulilor care reglementează competenţa după calitatea persoanei.
Aşa fiind, în temeiul art. 42 C. proc. pen. şi art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 28/1 din acelaşi cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va dispune trimiterea cauzei privind plângerea formulată de petiţionarul Z.C.C. la Curtea de Apel Timişoara spre competenţă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Trimite cauza privind plângerea formulată de petiţionarul Z.C.C. împotriva rezoluţiei nr. 286/P/2010 din 10 ianuarie 2011 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei la Curtea de Apel Timişoara, spre competentă soluţionare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 943/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 932/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
