ICCJ. Decizia nr. 928/2011. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 928/2011

Dosar nr. 35460/3/2010

Şedinţa publică din 9 martie 2011

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 756 din 3 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, scţia a II-a penală, în dosarul nr. 35460/3/2010, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului G.V. de schimbare a încadrării juridice a faptelor deduse judecăţii din infracţiunile prev. de art. 25 şi de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul G.V. la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de transmitere neautorizată către alte persoane a oricăror date de identificare a cardurilor.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele anterior menţionate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei închisorii rezultante, pe un termen de încercare de 7 ani, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă. Datele prevăzute în alin. (1) lit. b), c) şi d) s-a dispus a fi comunicate Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în cauză în perioada 29 iunie 2010 la zi.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.

În baza art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ. a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B.C.R. S.A. şi obligat inculpatul la plata sumei de 1.203,6 lei către aceasta, sumă la care s-a adăugat dobânda legală de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la achitarea integrală a debitului.

În baza art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ. a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă BRD - G.S.G. SA şi obligat inculpatul la plata sumei de 13.474,10 lei către această parte civilă.

În baza art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ. a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B.P. SA şi obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 4.693,65 lei la care s-a adăugat dobânda legală de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la achitarea integrală a debitului.

S-a luat act că partea vătămată U.C.T.B. SA nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpat a 9 bonuri fiscale depuse la camera de corpuri delicte conform dovezii seria H nr. 0017957 din 15 iulie 2010 şi a unui telefon mobil marca „Samsung", seria IMEI 3542660127562617 depus la camera de corpuri delicte conform dovezii seria H nr. 0017959 din 20 iulie 2010.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 3602/P/2009 din 22 iulie 2010 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului G.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică şi transmiterea neautorizată către o altă persoană a oricăror date de identificare, fapte prev. şi ped. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În esenţă, în actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că în perioada noiembrie-decembrie 2009, în mod repetat, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul G.V. a deţinut dispozitive artizanale cu ajutorul cărora a copiat cu ocazia efectuării unor operaţiuni comerciale în incinta staţiei P.M. Giuleşti, unde îndeplinea funcţia de casier, datele de identificare a cardurilor aparţinând unor persoane fizice pe care ulterior le-a transmis către alte persoane rămase neidentificate în scopul efectuării de retrageri frauduloase de numerar cauzând un prejudiciu total în sumă de 21.050 lei.

Din analiza probatoriului administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut că:

1. În perioada 10-19 noiembrie 2009, numitul B.M. a efectuat mai multe tranzacţii cu cardul în incinta staţiei P.M. Giuleşti, inculpatul G.V. fiind cel căruia în calitate de casier în cadrul SC C.G. SRL, deţinătoarea francizei „M.P.P." şi aflându-se în posesia unui dispozitiv de copiere a cardurilor (hand-skimmer) i-a fost remis cardul în vederea achitării produselor achiziţionate. Inculpatul a trecut cardul prin dispozitivul de copiere, ocazie cu care a copiat informaţiile stocate pe banda magnetică (compromiterea instrumentului de plată electronic), fiind totodată atent şi înregistrând codul PIN de securitate. Ulterior, aceste informaţii au fost remise persoanei rămase neidentificate „V.", cel care i-a predat inculpatului dispozitivul de copiere şi care a procedat la clonarea cardului prin imprimarea informaţiilor sustrase pe un blank. În data de 23 noiembrie 2009, în intervalul orar 23.55.56-13.57.04 a fost retrasă de către o persoană rămasă neidentificată suma de 1200 lei de la ATM-ul 493 situat în zona Crângaşi;

2. În data de 17 decembrie 2009, ora 07.04 numitul B.V. a efectuat o tranzacţie cu cardul în incinta staţiei P.M. Giuleşti, inculpatul G.V. fiind cel căruia, în calitate de casier în cadrul SC C.G. SRL, deţinătoarea francizei „M.P.P." şi aflându-se în posesia unui dispozitiv de copiere a cardurilor (hand-skimmer) i-a fost remis cardul în vederea achitării produselor achiziţionate. Inculpatul a trecut cardul prin dispozitivul de copiere, ocazie cu care a copiat informaţiile stocate pe banda magnetică (compromiterea instrumentului de plată electronic), fiind totodată atent şi înregistrând codul PIN de securitate. Ulterior aceste informaţii au fost remise persoanei rămase neidentificate „V.", cel care i-a predat inculpatului dispozitivul de copiere, care a procedat la clonarea cardului prin imprimarea informaţiilor sustrase pe un blank. În data de 29 decembrie 2009. în intervalul orar 23.55.56-13.57.04 a fost retrasă de către o persoană rămasă neidentificată suma de 200 lei de la un ATM aparţinând B.R.D. situat în Bucureşti;

3. În data de 13 noiembrie 2009, ora 06.40.41 numitul V.A. a efectuat o tranzacţie cu cardul în incinta staţiei P.M. Giuleşti, inculpatul G.V. fiind cel căruia, în calitate de casier în cadrul SC C.G. SRL, deţinătoarea francizei „M.P.P." şi aflându-se în posesia unui dispozitiv de copiere a cardurilor (hand-skimmer) i-a fost remis cardul în vederea achitării produselor achiziţionate. Inculpatul a trecut cardul prin dispozitivul de copiere, ocazie cu care a copiat informaţiile stocate pe banda magnetică (compromiterea instrumentului de plată electronic), fiind totodată atent şi înregistrând codul PIN de securitate. Ulterior aceste informaţii au fost remise persoanei rămase neidentificate „V.", cel care i-a predat inculpatului dispozitivul de copiere şi care a procedat la clonarea cardului prin imprimarea informaţiilor sustrase pe un blank. În data de 28 şi 29 ianuarie 2010 a fost retrasă de către o persoană rămasă neidentificată suma de 15.000 lei de la un ATM situat în Marea Britanie;

4. În data de 19 decembrie 2009, ora 04.31 numitul B.D.M. a efectuat o tranzacţie cu cardul în incinta staţiei P.M. Giuleşti, inculpatul G.V. fiind cel căruia, în calitate de casier în cadrul SC C.G. SRL, deţinătoarea francizei „M.P.P." şi aflându-se în posesia unui dispozitiv de copiere a cardurilor (hand-skimmer) i-a fost remis cardul în vederea achitării produselor achiziţionate. Inculpatul a trecut cardul prin dispozitivul de copiere, ocazie cu care a copiat informaţiile stocate pe banda magnetică (compromiterea instrumentului de plată electronic), fiind totodată atent şi înregistrând codul PIN de securitate. Ulterior aceste informaţii au fost remise persoanei rămase neidentificate „V.", cel care i-a predat inculpatului dispozitivul de copiere şi care a procedat la clonarea cardului prin imprimarea informaţiilor sustrase pe un blank. În data de 29 şi 30 decembrie 2009 a fost retrasă de către o persoană rămasă neidentificată suma de 3.200 lei de la ATM-ul 0648 aparţinând R.B. din Bucureşti şi ATM-ul 17223 aparţinând C.E.B. situate în Bucureşti;

5. În data de 18 decembrie 2009, ora 21.42.38 numitul M.D. a efectuat o tranzacţie cu cardul în incinta staţiei P.M. Giuleşti, inculpatul G.V. fiind cel căruia, în calitate de casier în cadrul SC C.G. SRL, deţinătoarea francizei „M.P.P." şi aflându-se în posesia unui dispozitiv de copiere a cardurilor (hand-skimmer) i-a fost remis cardul în vederea achitării produselor achiziţionate. Inculpatul a trecut cardul prin dispozitivul de copiere, ocazie cu care a copiat informaţiile stocate pe banda magnetică (compromiterea instrumentului de plată electronic), fiind totodată atent şi înregistrând codul PIN de securitate. Ulterior aceste informaţii au fost remise persoanei rămase neidentificate „V.", cel care i-a predat inculpatului dispozitivul de copiere şi care a procedat la clonarea cardului prin imprimarea informaţiilor sustrase pe un blank. În data de 29 decembrie 2009 a fost retrasă de către o persoană rămasă neidentificată suma de 900 lei de la ATM-ul 00107 aparţinând B.R.D. situat în Bucureşti:

6. În data de 09 noiembrie 2009, ora 23.41 numita L.S.A.M. a efectuat o tranzacţie cu cardul în incinta staţiei P.M. Giuleşti, inculpatul G.V. fiind cel căruia, în calitate de casier în cadrul SC C.G. SRL, deţinătoarea francizei „M.P.P." şi aflându-se în posesia unui dispozitiv de copiere a cardurilor (hand-skimmer) i-a fost remis cardul în vederea achitării produselor achiziţionate. Inculpatul a trecut cardul prin dispozitivul de copiere, ocazie cu care a copiat informaţiile stocate pe banda magnetică (compromiterea instrumentului de plată electronic), fiind totodată atent şi înregistrând codul PIN de securitate. Ulterior aceste informaţii au fost remise persoanei rămase neidentificate „V.", cel care i-a predat inculpatului dispozitivul de copiere şi care a procedat la clonarea cardului prin imprimarea informaţiilor sustrase pe un blank. În data de 23 noiembrie 2009, ora 23.54 a fost retrasă de către o persoană rămasă neidentificată suma de 550 lei de la ATM-ul 493 aparţinând B.C.R. situat în Bucureşti.

În drept, faptele inculpatului G.V., constând în aceea că în datele de 9 noiembrie 2009, 10-19 noiembrie 2009, 13 noiembrie 2009, 17 decembrie 2009, 18 decembrie 2009 şi 19 decembrie 2009, în mod repetat în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a deţinut dispozitive artizanale cu ajutorul cărora a copiat, cu ocazia efectuării unor operaţiuni comerciale în incinta staţiei P.M. Giuleşti unde îndeplinea funcţia de casier, datele de identificare a cardurilor aparţinând numiţilor B.M., B.V., V.A., B.D.M., M.D. şi L.S.A.M., date pe care ulterior le-a transmis către alte persoane rămase neidentificate în scopul efectuării de retrageri frauduloase, cauzând astfel un prejudiciu de 21.050 lei, au fost încadrate în disp. art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi ale art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În cazul infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică s-a reţinut că elementul material al laturii obiective a acestei fapte penale este realizat prin aceea că inculpatul s-a aflat în posesia unui dispozitiv de copiere a cardurilor (hand-skimmer) pe care l-a folosit în repetate rânduri, în vederea copierii informaţiilor stocate pe banda magnetică a cardurilor remise de clienţi (compromiterea instrumentului de plată electronic).

Referitor la infracţiunea de transmitere neautorizată către o altă persoană a oricăror date de identificare, s-a reţinut că elementul material al laturii obiective a acestei fapte este reprezentat de remiterea către numitul V. a informaţiilor obţinute în urma folosirii frauduloase a hard-skimmerului în vederea efectuării de retrageri de numerar din conturile bancare ale persoanelor sus-menţionate.

Cât priveşte latura subiectivă a infracţiunilor deduse judecăţii, s-a reţinut că atitudinea psihică a inculpatului faţă de faptele pretins a fi fost comise de acesta şi de urmările produse îmbracă forma vinovăţiei în modalitatea intenţiei directe. Inculpatul a cunoscut la ce serveşte dispozitivul remis numitului „V." , acceptând să intre în posesia acestuia ori de câte ori „V." i-l preda. Totodată, prin remiterea către acelaşi „V." a informaţiilor obţinute în urma folosirii frauduloase a hand-skimmerului, inculpatul a prevăzut şi urmărit sau, cel puţin a acceptat că acestea vor fi folosite în vederea efectuării de retragere de numerar din conturile bancare ale persoanelor vătămate.

Instanţa de fond nu a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 46 alin. (2) C. pen., respectiv, săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii sub imperiul unei constrângeri morale exercitate de către persoana rămasă neidentificată „V." asupra inculpatului întrucât declaraţiile acestuia în sensul arătat nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrate în cauză.

Astfel, deşi martorii B.G. şi G.A. au precizat că i-au văzut pe inculpatul G.V. şi pe numitul „V." interacţionând mai des decât ar fi impus-o relaţia client-agent comercial, potrivit declaraţiei martorului B.G., acesta nu l-a observat niciodată pe „V." agresându-l fizic sau verbal pe inculpat, nu a observat nici un fel de fluctuaţii în comportamentul celui din urmă. De asemenea, martorul G.A. a precizat că inculpatul nu i-a relatat niciodată faptul că ar fi fost ameninţat de „V.", aspect ce contrazice susţinerile inculpatului, şi nici nu a perceput lucrurile în sensul celor menţionate de inculpat. A mai precizat martorul că nu i s-a părut că inculpatul ar fi evitat compania lui „V.".

Totodată, a fost înlăturată şi apărarea potrivit căreia, nemaidorind să cedeze presiunilor exercitate de „V." a decis să demisioneze pentru a înceta activitatea infracţională de vreme ce, potrivit declaraţiei martorului C.C.V. - asociat în cadrul unităţii angajatoare a inculpatului - motivul desfacerii contractului de muncă a fost acela al indisciplinei inculpatului care a absentat nejustificat de la serviciu fără a anunţa, în prealabil, absenţa sa.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului s-au avut în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen., precum şi criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, instanţa de fond a reţinut pe de o parte că inculpatul a comis fapte cu un grad ridicat de pericol social abstract şi concret, care rezultă din caracterul repetat al actelor materiale săvârşite, numărul acestora, cuantumul prejudiciului produs, iar pe de altă parte că a avut o atitudine sinceră şi cooperantă pe parcursul urmăririi penale şi nu este cunoscut cu antecedente penale.

S-a apreciat că pronunţarea condamnării în condiţiile art. 86¹ C. pen. constituie un avertisment pentru inculpat şi, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârşi infracţiuni.

Ca o consecinţă a aplicării disp. art. 86¹ C. pen., în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză, iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din durata pedepsei închisorii aplicate s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă, începând cu 29 iunie 2010 la zi.

În ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de fond a constatat că: partea vătămată B.C.R. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 8125,33 lei la care se adaugă dobânda legală de la data despăgubirii şi până la achitarea integrală a debitului; partea vătămată B.P. SA s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 4693,65 lei la care se adaugă dobânda legală de la data despăgubirii şi până la achitarea integrală a debitului, iar partea vătămată B.R.D. - G.S.G. SA s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 13474,10 lei.

Constatând îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, instanţa de fond, în baza art.14, art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, art. 999 C. civ. a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B.C.R. SA şi a obligat inculpatul la plata sumei de 1203,6 lei către aceasta plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la achitarea integrală a debitului.

Totodată, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B.C.R. faţă de împrejurarea că în privinţa numiţilor D.B., B.F. şi C.M., prin actul de sesizare a instanţei s-a dispus disjungerea cauzei, formarea unui nou dosar şi continuarea cercetărilor penale. Prin urmare, constatând că nu a fost sesizată în legătură cu activitatea pretins infracţională comisă de inculpat în dauna persoanelor vătămate sus-menţionate, instanţa de fond a concluzionat în sensul că nu pot fi acordate despăgubiri civile către aceste persoane vătămate.

Pentru aceleaşi considerente, în baza art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ., s-a admis în parte şi acţiunea civilă formulată de partea civilă B.P. SA şi a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 4.693,65 lei plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la achitarea integrală a debitului.

În baza art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă B.R.D. - G.S.G. SA şi a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 13474,10 lei.

În ce priveşte partea vătămată U.C.T.B. SA, s-a constatat că aceasta nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Împotriva sentinţei au declarat apeluri părţile civile B.P. SA şi B.C.R. SA.

Partea civilă B.P. SA a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi, rejudecând, admiterea în totalitate a acţiunii civile astfel cum a fost formulată în cauză.

Partea civilă B.C.R. SA a solicitat admiterea în totalitate a acţiunii civile arătând că, deşi în faza de urmărire penală s-a constituit parte civilă cu suma totală de 8125,35 lei, reprezentând sumele restituite clienţilor persoane fizice - D.B., B.M., B.F. - poziţie pe care şi-a menţinut-o şi în faţa primei instanţe, totuşi, prin hotărârea atacată nu i s-au acordat decât parţial despăgubirile civile solicitate, respectiv doar suma de 1203,6 lei.

Prin Decizia penală nr. 273/A din 17 decembrie 2010 pronunţată în dosarul nr. 35460/3/2010 (3086/2010), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondate apelurile declarate de părţile civile „B.P." SA şi „B.C.R.".

În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut cu privire la apelul declarat de „B.P." SA că această parte vătămată s-a constituit parte civilă cu suma totală de 4693,65 lei plus dobânzi legale, reprezentând sumele restituite clienţilor B.D., M.D. şi L.S.A.M. În faza cercetării judecătoreşti, partea civilă nu a depus la dosar vreun înscris din care să rezulte că şi-ar fi modificat pretenţiile civile aşa încât, prima instanţă a avut în vedere manifestarea sa de voinţă din faza de urmărire penală şi a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 4693,65 lei la care s-a adăugat dobânda legală de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la achitarea integrală a debitului.

În condiţiile în care suma la care a fost obligat inculpatul cu titlu de despăgubiri civile coincide cu suma solicitată de partea civilă, împrejurarea că instanţa de fond a dispus admiterea în parte a acţiunii civile a fost apreciată ca fiind o simplă eroare materială ce poate fi îndreptată în condiţiile art. 195 C. proc. pen.

Referitor la apelul formulat de „B.C.R.", instanţa de apel a reţinut că această parte civilă a formulat pretenţii civile încă din faza de urmărire penală în sumă de 8125,35 lei plus dobânzi legale, reprezentând cumulul sumelor restituite clienţilor D.B. - 5474 lei; B.M. - 1203,6 lei şi B.F. - 1447,75 lei, pretenţii pe care şi le-a menţinut în faţa instanţei de fond.

S-a apreciat că în mod corect prima instanţă a admis doar în parte acţiunea civilă, reţinând în mod justificat că prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei pentru o parte din fapte, respectiv, cu privire la prejudiciul cauzat numiţilor D.B. şi B.F., astfel încât obiectul sesizării în prezenta cauză îl constituie cu referire la apelantă, doar faptele din perioada 10-19 noiembrie 2009, comise în dauna numitului B.M. cu privire la care prejudiciul a fost doar de 1203,6 lei.

Prin urmare, dacă apelantei părţi civile i s-ar acorda în totalitate pretenţiile civile solicitate, s-ar depăşi limitele investirii instanţei, partea civilă apelantă putând să-şi valorifice aceste pretenţii în cadrul cauzei formate ca urmare a disjungerii dispuse de procuror.

Împotriva deciziei a declarat recurs partea civilă B.C.R. care a solicitat casarea hotărârii şi obligarea inculpatului la plata sumei de 8125,35 lei reprezentând contravaloarea despăgubirilor acordate clienţilor D.B., B.M. şi B.F., sumă cu care s-a constituit parte civilă încă din faza de urmărire penală.

Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivului invocat, în conformitate cu disp. art. 385⁹ alin. (2) C. proc. pen. cât şi din oficiu, în temeiul art. 385⁹ alin. ultim din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Potrivit art. 317 C. proc. pen., „judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal, şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea".

Prin rechizitoriul nr. 3602/P/2009 întocmit la data de 22 iulie 2010 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti s-a dispus trimiterea în judecată a intimatului inculpat G.V. pentru infracţiunile comise în perioada 10-19 noiembrie 2009, în dauna persoanei vătămate B.M. care a suferit un prejudiciu în sumă de 1203,6 lei, acoperit integral de recurenta parte civilă B.C.R. SA.

Prin acelaşi rechizitoriu, în temeiul disp. art. 38 C. proc. pen. s-a dispus disjungerea cauzei, formarea unui nou dosar penal şi continuarea cercetărilor în cauza având ca obiect plângerile formulate de D.B., B.F. şi C.M. sub aspectul săvârşirii de către inculpat a infracţiunilor prev. şi ped. de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002 şi de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

B.C.R. SA - recurenta din prezenta cauză - s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 8125,35 lei plus dobânda legală de la data despăgubirii şi până la achitarea integrală a debitului.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa prejudiciului, existenţa faptei ilicite, existenţa raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui are a cauzat prejudiciul.

Instanţa de fond şi cea de apel, constatând îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. au admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B.C.R. SA şi au obligat inculpatul la plata sumei de 1203,6 lei către această parte civilă plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală a debitului.

Critica adusă hotărârilor de către recurentă în sensul că suma la plata căruia trebuia obligat intimatul inculpat este de 8125,35 lei nu este întemeiată.

Aşa cum s-a arătat în cele ce preced, în privinţa persoanelor vătămate D.B., B.F. şi C.M., procurorul a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor penale. În consecinţă, instanţa de fond nu a fost sesizată în legătură cu pretinsa activitate infracţională desfăşurată de intimat în dauna persoanelor vătămate sus-menţionate. Or, potrivit art. 14 C. proc. pen., acţiunea civilă poate fi alăturată acţiunii penale în cadrul procesului penal.

Obligarea intimatului inculpat la repararea integrală a prejudiciului aşa cum a solicitat recurenta parte civilă, ar însemna depăşirea limitelor investirii instanţei ceea ce ar contraveni art. 317 C. proc. pen., partea civilă urmând să-şi valorifice pretenţiile în cauza formată ca urmare a disjungerii dispusă de procuror sau, eventual pe cale civilă.

În consecinţă, constatând neîntemeiată critica adusă hotărârilor de către partea civilă B.C.R. SA, recursul declarat de aceasta se va respinge ca nefondat potrivit art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenta parte civilă va fi obligată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat G.V., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă B.C.R. S.A. împotriva deciziei penale nr. 273/A din 17 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat G.V., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 martie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 824/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 959/2011. Penal. Plângere împotriva... →

ICCJ. Decizia nr. 928/2011. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 928/2011. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs