ICCJ. Decizia nr. 927/2011. Penal. Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Vătămarea corporală gravă (art. 182). Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

- SECŢIA PENALĂ -

Decizia nr. 927/2011

Dosar nr.805/108/200.

Şedinţa publică din 9 martie 2011

Asupra recursurilor penale de faţă,

Prin sentinţa penală nr. 161 din 27 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 805/108/2009, în baza art. 87 alin. (5) din OUG nr. 195/2002 a fost condamnat inculpatul S.O.A., la pedeapsa de:

- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

În baza art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de:

- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă - parte vătămată S.G.

În baza art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de:

- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă - parte vătămată S.F.

În baza art. 33 lit. a) şi b), art. 34 lit. b), art. 34 lit. b) C. pen. a fost contopite pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), excepţie dreptul de a alege şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei de 2 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 83 C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor privitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 346 C. proc. pen., 14 alin. (3) C. proc. pen. a fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată de părţile civile S.G. şi a fost obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 8.000 Euro cu titlu de daune morale. Au fost respinse restul pretenţiilor formulate de această parte civilă.

A fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă S.F. şi a fost obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 9.000 Euro cu titlu de daune morale. Au fost respinse restul pretenţiilor formulate de această parte civilă.

Au fost admise acţiunile civile exercitate de părţile civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad şi Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti şi, în consecinţă, a fost obligat inculpatul la plata către:

- Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad: suma de 2196,21 lei cheltuieli de spitalizare ale părţii vătămate S.G. şi dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii; 4215,92 lei cheltuieli de spitalizare ale părţii vătămate S.F. şi dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii;

- Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti: suma de 12533,59 lei cheltuieli de spitalizare ale părţii vătămate S.F. şi dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii; suma de 10850,54 lei cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate S.G. şi dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii.

A fost obligat asigurătorul SC A.R.A.V.I.G. SA prin Sucursala Arad la plata tuturor sumelor indicate mai sus cu titlu de despăgubiri civile, cheltuieli de spitalizare, în măsura în care aceste sume nu sunt achitate de inculpat.

A fost respinsă cererea de instituire a sechestrului asigurător formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Judeţean Arad.

A fost respinsă acţiunea civilă exercitată de SC A.R.A.V.I.G. SA.

În baza art. 193 C. proc. pen. a fost admisă cererea formulată de părţile civile S.G. şi S.F. şi a fost obligat inculpatul la plata către acestea a sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1200 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, că în seara zilei de 02 septembrie 2008 inculpatul S.O.A., circulând cu autoturismul Toyota Yaris cu nr. de înmatriculare pe DN 7 în direcţia Pecica, după ce a depăşit o curbă periculoasă, din cauza stării de ebrietate, inculpatul a ieşit de pe banda sa de circulaţie şi a intrat pe banda de circulaţie a autovehiculelor care circulau din sens invers.

Din sens invers, pe DN 7 circula autoturismul marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare condus de martorul S.P. şi în care se găseau partea vătămată S.G. şi S.F., respectiv martorul F.S.

Martorul S.P. a încercat să evite autoturismul condus de inculpat pe banda opusă, virând la stânga dar în momentul în care a ajuns la aproximativ un metru de axul drumului a fost acroşat în partea dreaptă autoturismul condus de inculpat. Impactul s-a produs pe banda cu sensul de mers Arad spre Nădlac în zona colţului din dreapta faţă a celor două autoturisme deoarece conducătorul autoturismului Opel Vectra a virat la stânga pentru a evita impactul.

Autoturismele au fost proiectate în afara părţii carosabile, respectiv autoturismul cu nr. de înmatriculare în şanţul din dreapta drumului având în vedere sensul de mers Arad - Nădlac, orientat cu partea frontală spre câmp iar autoturismul cu nr. de înmatriculare pe talazul din dreapta benzii cu sensul de mers Nădlac spre Arad, orientat cu faţa spre Arad.

Din concluziile raportului de expertiză tehnică auto s-a reţinut că accidentul putea fi evitat doar de inculpat dacă acesta nu ar fi trecut peste axa drumului pe banda cu sens contrar. Accidentul nu putea fi evitat de conducătorul auto Opel Vectra deoarece timpul avut la dispoziţie a fost cu mult mai mic decât timpul necesar pentru evitarea prin frânare şi viraj de ocolire.

Condus fiind la Spitalul Clinic Judeţean Arad, inculpatul a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii gradului de îmbibaţie alcoolică în sânge.

Din raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză, prima instanţă a reţinut că părţile vătămate S.G. şi S.F. au suferit leziuni vindecabile în 80-90 zile, respectiv 90 zile de îngrijiri medicale.

Împotriva sentinţei Tribunalului Arad au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, SC A.R.A.V.I.G. SA - Sucursala Galaţi şi părţile civile S.F. şi S.G.

Parchetul a criticat sentinţa pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, apreciată ca necorespunzătoare gradului ridicat de periculozitate a faptelor comise de inculpat.

Părţile civile S.F. şi S.G. nu au motivat apelul, arătând doar că sentinţa este netemeinică şi nelegală, atât în latura penală cât şi civilă.

SC A.R.A. a criticat hotărârea pentru nelegalitatea soluţionării laturii civile.

Instanţa de apel a apreciat ca fondate criticile parchetului şi ale părţilor civile asupra laturii penale a cauzei, respectiv în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, care nu corespunde pericolului social al infracţiunilor comise, impunându-se majorarea şi aplicarea art. 861 şi urm. C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei.

S-a constatat că latura civilă a fost corect soluţionată.

În consecinţă, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin Decizia penală nr. 174/A din 16 noiembrie 2010, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi partea civilă S.G. şi partea civilă S.F. împotriva sentinţei penale nr. 161/2010 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 805/108/2009.

A desfiinţat sentinţa apelată şi rejudecând cauza:

În baza art. 87 alin. (5) din OUG nr. 195/2009 a condamnat pe inculpatul S.O.A. pentru săvârşirea infracţiunii de refuz de a se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei la pedeapsa de:

- 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat pentru două infracţiuni de vătămare corporală din culpă la câte două pedepse de:

- 3 (trei) ani închisoare, fiecare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele în cea mai grea şi a dispus executarea de către inculpat a pedepsei de :

- 3 (trei) ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 861, art. 862 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei şi a stabilit un termen de încercare de 5 ani.

Pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte lunar la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

A atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Galaţi.

A obligat SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Galaţi, la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs părţile civile S.G. şi S.F., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. şi solicitând majorarea cuantumului daunelor morale şi al despăgubirilor civile acordate până la sumele precizate în cererea formulată la data de 14 septembrie 2009.

Recursurile sunt neîntemeiate.

Înalta Curte, analizând Decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurenţi, cât şi în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. pen. apreciază că aceasta este legală şi temeinică.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că partea vătămată S.G. s-a constituit parte civilă cu suma de 7.000 Euro daune materiale şi suma de 8.000 Euro daune morale, iar partea vătămată S.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 6.000 Euro daune materiale şi suma de 9.000 Euro daune morale.

Ulterior, la data de 14 septembrie 2009 părţile civile şi-au majorat pretenţiile până la suma de 200.000 Euro daune morale.

Prima instanţă a constatat că părţile civile nu au depus acte doveditoare pentru daunele materiale, astfel că li s-au acordat acestora sumele de 8.000 Euro (pentru S.G.) şi 9.000 Euro (pentru S.F.) cu titlu de daune morale, apreciate ca fiind corespunzătoare suferinţelor morale pricinuite de faptele inculpatului.

Înalta Curte reţine, cu privire la solicitările recurenţilor, că cererea acestora pe latură civilă nu poate fi primită.

În privinţa despăgubirilor materiale, în mod corect s-a constatat că părţile civile nu au produs probe în dovedirea lor. Chitanţele privind cumpărarea unor medicamente depuse la instanţa de fond privesc afecţiuni renale, care nu au legătură cu leziunile cauzate prin accidentul de circulaţie.

Cât priveşte cuantumul daunelor morale, Înalta Curte apreciază că acesta nu poate fi cenzurat în recurs, nici în cadrul cazului de casare indicat de recurenţi, respectiv art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., nici în alt caz de casare din cele expres şi limitativ enumerate în dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen.

În baza acestor considerente, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, incluzând şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile S.F. şi S.G. împotriva deciziei penale nr. 174/A din 16 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat S.O.A., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 martie 2011.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 927/2011. Penal. Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Vătămarea corporală gravă (art. 182). Recurs