ICCJ. Decizia nr. 1091/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1091/2011
Dosar nr. 44/753/2008
Şedinţa publică din 21 martie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 18 din 24 martie 2010 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti inculpatul soldat voluntar rez. R.D. a fost condamnat la 3 (trei) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen. pe durata prev.de art. 71 alin. (2) C. pen. pentru tentativă la infracţiunea de omor deseobit de grav, prev.de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 coroborat cu art. 176 alin. (1) lit. f) şi g) C. pen. cu aplic, art. 74 şi art. 76 C. pen.
Totodată, inculpatul a mai fost condamnat la 6 (şase) luni închisoare pentru infracţiunea de călcare de consemn prev.de art. 333 alin. (1) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
Conform art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani.
Pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor prev. de art. 863 C. proc. pen.
Prin aceeaşi sentinţă a fost admisă acţiunea civilă a Spitalului Clinic de Urgenţă Militar Central D.C.D. Bucureşti obligându-l pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente M.A.N. la plata sumei de 89136,20 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată V.M.
De asemenea, s-a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă V.M., obligându-l pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente M.A.N. la plata sumei de 259.748 lei cu titlu de despăgubiri materiale şi la suma de 250.000 lei cu titlu de daune morale, precum şi la o prestaţie periodică lunară de 500 lei, toate aceste sume actualizându-se cu coeficientul de inflaţie până la plata plăţii efective.
S-a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă V.V. inculpatul fiind obligat să-i plătească în solidar cu partea responsabilă civilmente M.A.N. suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale, suma urmând a fi actualizată coeficientul de inflaţie până la data plăţii efective.
În sfârşit, inculpatul a fost obligat să plătească statului în solidar cu partea responsabilă civilmente M.A.N. suma de 3.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune în aceste sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpatul soldat rez. R.D. a fost angajat ca soldat voluntar pe bază de contract de către M.A.N. în cadrul U.M. 01650 Bucureşti, începând cu data de 17 aprilie 2006, în funcţia de pistolar, contractul fiindu-i reînnoit la 17 aprilie 2007.
În perioada 31 ianuarie 2007 - 29 mai 2007, plutonul din care făcea parte inculpatul, conform OZU nr. 21 din 31 ianuarie 2007 al UM 01650 Bucureşti, executa serviciul de pază UM 019J1 – Cazarma Clinceni.
În ziua de 20 aprilie 2007, inculpatul soldat voluntar R.D., împreună cu colegul său, caporal P.N. a executat serviciul de patrulă în Cazarma Clinceni până la ora 14.00, după care au ridicat de la corpul de gardă armamentul din dotare în vederea exercitării controlului antiterorist în zona punctului de control de la intrarea în cazarmă.
Militarii au primit fiecare câte o puşcă automată, calibrul 4,45 mm., cu pat rabatabil şi încărcător cu 30 (treizeci) de cartuşe cu glonţ de calibru 5,45 mm.
La corpul de gardă au efectuat controlul armamentului, au executat percuţia de control au constatat în acest mod că nu este cartuş pe ţeava armei.
Cei doi militari s-au deplasat la corpul de control pentru executarea controlului antiterorist.
La punctul de control/acces în unitate se mai aflau martorul sergent C.I.D., din cadrul UM 01971 Clinceni - ofiţer de serviciu, partea vătămată fruntaş V.M., din cadrul UM 01971 Clinceni - ajutor al ofiţerului de serviciu şi martorul fruntaş S.C. - santinelă la postul nr. l.
În intervalul 14.30-15.45, inculpatul împreună cu celălalt militar arătat mai sus a efectuat controlul tuturor autoturismelor şi persoanelor care s-au deplasat în zona punctului de control/acces.
Aproximativ în jurul orelor 15.50, întrucât în zonă nu au mai circulat autovehicule sau persoane, inculpatul s-a aşezat pe un scaun aflat lângă stâlpul drept al barierei, privind din interiorul unităţii către exterior, vis-a-vis de clădirea punctului de control/acces în unitate, fiind orientat cu faţa spre acest imobil.
În momentul în care s-a aşezat pe scaun, inculpatul soldat voluntar R.D. avea cureaua armei petrecută peste umărul drept, ţeava acesteia fiind orientată oblic, în jos, cu patul rabatat (pliat pe armă, în poziţia „închis"), arma fiind sprijinită pe genunchiul drept.
Partea vătămată fruntaş V.M. se afla în dreptul uşii de acces în clădirea PCA stând în picioare, poziţionat uşor lateral stânga faţă de inculpat, iar şeful patrulei, martorul P.N. se afla în stânga părţii vătămate, lângă stâlpul stâng al barierei, vis-a-vis de inculpat, ambii cu faţa către acesta din urmă.
Martorul sergent C.D. se afla în incinta clădirii arătate mai sus, iar martorul fruntaş S.C. era poziţionat în acel moment în exteriorul unităţii, respectiv, lângă poarta metalică de acces în Cazarma Clinceni.
În continuare, inculpatul a dezasigurat arma şi a apucat cu mâna dreaptă port-închizătorul acesteia, acţionându-l într-o cursă completă specifică operaţiunii de încărcare a armei.
Acest fapt a fost observat de către martorul caporal P.N., care, sesizând potenţialul de periculozitate al manevrei de mai sus, l-a atenţionat pe inculpat să nu se mai joace cu arma.
Aspectele susmenţionate au fost sesizate, în mod nemijlocit, atât de către partea vătămată, cât si de martorul S.C.
Imediat după ce a fost atenţionat, inculpatul soldat voluntar rez. R.D. s-a ridicat de pe scaun si având cureaua armei aşezată peste umărul drept, cu arma sprijinită pe şoldul drept, cu mâna dreaptă, fără a privi spre armă a încercat să o asigure, însă procedând ca şi anterior, în acelaşi mod neprofesionist, nerespectând dispoziţiile legale privind mânuirea armamentului din dotare a acţionat trăgaciul armei, declanşând astfel un foc în serie scurtă în direcţia părţii vătămate.
Urmare focurilor executate de către inculpat, partea vătămată a căzut la pământ, în apropierea treptelor de la clădirea punctului de control/acces în unitate, cu capul orientat spre acest imobil, suferind două plăgi împuşcate la nivelul abdomenului.
De asemenea, cele 3 (trei) gloanţe trase de inculpat au lovit geamurilor de la imobilul susmenţionat, spărgându-le şi deteriorând uşa de acces în această clădire.
După producerea incidentului, inculpatul a aşezat arma lângă el, pe pământ, de unde a fost ridicată şi asigurată de către martorul plutonier P.A.F.
Partea vătămată, fruntaş V.M., a fost transportată deîndată cu o ambulanţă la Spitalul Clinic de Urgentă Militar Central D.C.D. Bucureşti unde, conform foii de observaţie clinică generală, întocmită de către Secţia Chirurgie I, a fost internată, în perioada 20 aprilie - 6 august 2007 cu diagnosticul: „Plagă prin armă de foc cu leziuni multiple; ruptură de stomac, ruptură de splină şi rinichi stâng. Plagă colon (operat). Şoc hemoragie. Status posttraumatism prin împuşcare cu multiple leziuni viscerale. Amputatie 1/3 medie coapsă, membru pelvin bilateral. Escare de decubit regiune sacrală şi trohanteriană bilateral".
Din istoricul aceluiaşi act medical rezultă că partea vătămată a fost adusă la camera de Gardă „în stare de şoc hemoragie după un traumatism abdominal prin împuşcare cu armă de foc, survenit în urmă cu aproximativ o oră. Explorarea abdomenului a evidenţiat un orificiu cu diametru de 1 cm, în hipocondrul stâng sub rebordul costal (la aproximativ 5,5 cm.), alt orificiu laterotoracic stâng cu diametrul de 1,5 cm. în zona de proiecţie a coastei XII, ruptă (orificiu prin care se evacuează spontan sânge proaspăt, orificiu cu diametrul de 1 cm., flancul drept deasupra splinei iliace antero superioară, orificiu cu diametrul de 2 cm. Deasupra aripii iliace drepte regiunea dorsolombară dreaptă cu sângerare activă".
Prin epicriza de etapă A.T.I. s-a reţinut că partea vătămată fruntaş V.M., în vârstă de 24 de ani, a fost internată de urgenţă la data de 20 aprilie 2007, cu diagnosticul de politraumatism prin împuşcare, cu multiple leziuni viscerale (ruptură de stomac, ruptură de splină, perforaţii de colon, ruptură de rinichi stâng), hemoperitoneu masiv (4 litri), şoc hemoragie, pentru care s-au efectuat splenopancreatectomie caudală, nefrectomie stângă, colectomie segmentară de transvers, gastro rafie corporală posterioarâ şi apendicectomie. Evoluţia clinică imediat postoperator se complică cu sindrom de compartiment membre pelvine şi brahiale, edem cerebral (comă areactivă), şoc septic, insuficienţă multiplă de organe şi sisteme, bronhopneumome, CID sever cu predominenţa fibrinolizei, insuficienţă renală acută organică, encefalopatie spetică. în data de 05 aprilie 2007 se practică amputaţia 1/3 distală coapsă stângă şi 1/3 proximală gamba dreaptă, apoi se reintervine în 15 mai 2007, efectuându-se amputatie coapsă dreapta. Pe 02 mai 2007 se reintervine chirurgical pentru ileus dinamic prin hematom voluminos suprainfectat subfrenic.si fistulă colică minimă de decubit (coastă anfractuoasă), practicându-se evacuarea hematomului, desfiinţarea anastromozei-colice cu închiderea bontului distal şi anus iliac stâng".
Astfel, din epicriza rezultă că partea vătămată a fost supusă următoarelor proceduri chirurgicale realizate în cadrul Secţiei Chirurgie I: spleno-pancreatectomie -caudală; nefrectomie stg.; colectomie segmentară de transvers; apendicectomie; - rezectie parţială de arc costal posterior coasta VIII. Evoluţia clinică postoperatorie imediat se complică cu sindrom de compartiment 1 mb pelvin in cadrul sindromului prelungit, edem cerebral, şoc septic şi insuficientă multiplă organe. În această situaţie, la data de 22 aprilie 2007, se decide şi se practică incizii de degajare pe faţa anterioară şi posterioară a gambei, fasciotomie, degajarea compartimentelor musculara laterale, anterior şi posterior. Pe data de 23 aprilie 2007, se constată necroze de masă musculară în compartimentele ambelor gambe 1/3 medie, fapt care conduce la amputatia de necesitate a coapsei stg. în 1/3 distală şi a gambei dr. în 1/3 proximală. Evoluţia nefavorabilă de la nivelul bontului de amputatie gamba dr. a necesitat reintervenţia pe 15 mai 2007, practicându-se amputatia de coapsă 1/3 medie a gambei si ulterior retuşul de bont în data de 13 mai 2007.
Datorită leziunilor deosebit de grave produse prin împuşcarea părţii vătămate fruntaş V.M., respectiv a consecinţelor acestora, medicii specialişti din cadrul comisiei constituită la nivelul Spitalului Clinic de Urgenţă Militar Central D.C.D. Bucureşti, au propus „clasarea medicală, inapt serviciu militar pe timp de pace şi război, cu scoaterea din evidentă" grupa IV din OUG nr. M 72/2002.
La data de 16 noiembrie 2007, partea vătămată a fost externată cu diagnosticul: „Sechele postraumatice prin împuşcare: amputatie 1/3 medie coapse bilateral, escare de decubit regiune sacrată si trohanteriană dreaptă; anus iliac stăng disjunctie congenitivă; leziuni viscerale multiple.
Prin raportul de expertiză medico-legală din 30 mai 2008, întocmit de către Institutul Naţional de Medicină Legală „D.M.M. Bucureşti, s-au concluzionat următoarele:
„V.M. a prezentat la data de 20 aprilie 2007, două plăgi împuşcate penetrante şi perforante multiplu visceral. Pentru leziunile traumatice şi complicaţiile survenite în evoluţia acestora a necesitat îngrijiri medicale de circa 200 (douăsute) de zile. Legiunile traumatice au pus în primejdie viaţa victimei, iar sechelele posttraumatice constituie infirmitate fizică permanentă. Direcţia de tragere a fost dinspre anterior spre posterior, în plan transversal".
Raportat la situaţia de fapt expusă, inculpatul şi-a încălcat atribuţiile ce îi reveneau în timpul executăm serviciului de pază, atribuţii prevăzute în regulamentele militare (art. 97 alin. (2) lit. e) şi f) din Regulamentul Serviciului Interior - R.G. 2/2002), respectiv, atribuţiile personalului pazei pentru obiectivul UM 01295 - Cazarma Clinceni" şi fişa postului.
Prin adresa din 23 aprilie 2007, comandantul UM 01650 Bucureşti a sesizat Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial în vederea efectuării de cercetări cu privire la săvârşirea de către inculpatul soldat voluntar R.D. a infracţiunii de călcare de consemn prev.de art. 333 alin. (1) C. pen.
Prin rezoluţia din 24 aprilie 2007, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti (fila 101 vol. l - Dosar nr. 18/P/2007) a dispus începerea urmării penale fată de soldat voluntar R.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de vătămare corporală din culpă prev de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen. şi de călcare de consemn, prev. de art. 333 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Prin ordonanţa nr. 39/P/2007 din 14 iulie 2007 (fila 1 vol. II dosar nr. 18/P/2007) Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, a constatat că faptele săvârşite de către inculpatul soldat voluntar R.D. sunt susceptibile a fi încadrate în temeiul dispoziţiilor art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. urmând a fi continuate cercetările de către Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi a declinat competenţa în favoarea acestui Parchet.
La data de 13 septembrie 2007, prin ordonanţa nr. 18/P/2007 (fila 22 vol. II Dosar nr. 18/P/2007) Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului soldat voluntar R.D. din infracţiunea de vătămare corporală din cuplă prev.de art. 184 alin. (2) si (4) C. pen. şi călcare de consemn prev.de art. 333 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav prev.de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. comb.cu art. 176 alin. (1) lit. f) şi g) C. pen. şi călcare de consemn prev. de art. 333 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., fiindu-i adus la cunoştinţă inculpatului soldat voluntar R.D. care a fost asistat de apărătorii săi aleşi, prin procesul verbal din 14 septembrie 2007 (fila 23 Dosar nr. 18/P/2007 - vol. II).
Prin ordonanţa nr. 18/P/20007 din 17 septembrie 2007 (fila 32 vol. II - Dosar nr. l8/P/2007) Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, iar prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 5 decembrie 2007, întocmit de către Institutul Naţional de Medicină Legală D.M.M. Bucureşti - pentru inculpatul soldat voluntar R.D., s-au concluzionat următoarele; „Numitul R.D. nu prezintă tulburări psihice. Are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat".
De asemenea, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnico-ştiinţifice balistice, iar prin raportul de expertiză din 22 mai 2007, întocmit de către serviciul Criminalistic din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti s-au concluzionat următoarele:
„Puşca automată cal. 5,45 mm. cu pat rabatabil (AK 74), este în stare de funcţionare.La data examinării, arma pusă la dispoziţie a prezentat urme specifice unei tragen anterioare. Nu se dispune de metode ştiinţifice fundamentale pentru a stabili timpul scurs de la efectuarea tragerii. Arma examinată nu poate declanşa un foc accidental, fără acţionarea trăgaciului. Port-închizătorul armei nu rămâne blocat în situaţia în care nu se efectuează o cursă completă, specifică unei operaţii de încărcare. Cele trei tuburi ridicate de la faţa locului au fost trase cu arma pusă la dispoziţie. Pentru cele trei obiecte formă alungite nu se poate stabili dacă acestea provin de la o tragere efectuată cu arma examinată. Tragerea a fost efectuată din faţa victimei, uşor lateral dreapta faţă de aceasta, de la o distanţă mare (peste 2 m)".
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, părţile civile V.M. şi V.V., partea responsabilă civilmente M.A.N. şi inculpatul soldat voluntar rez. R.D.
Parchetul Militar s-a susţinut că hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală întrucât calculul pedepsei stabilite pentru tentativa la infracţiunea de omor deosebit de grav nu s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale, iar modalitatea de executare aleasă pentru pedeapsa rezultantă nu este posibilă în condiţiile aplicării unor pedepse calculate conform dispoziţiilor legale respective.
Părţile civile au criticat hotărârea atacată pentru greşita calculare a prestaţiei periodice lunare la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, susţinând că suma de 500 lei este insuficientă pentru procurarea hranei şi medicamentelor de către partea vătămată.
La rândul său partea responsabilă civilmente M.A.N. a criticat hotărârea primei instanţe pentru greşita soluţionare a laturii civile susţinând că în mod greşit a fost obligată în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile din moment ce nu există o legătură directă între funcţia încredinţată şi acţiunea păgubitoare, astfel încât exercitarea funcţiei încredinţate prepusului să fi ocazionat, în mod hotărâtor, comiterea infracţiunii. Totodată, partea responsabilă civilmente a susţinut că şi suma acordată cu titlu de despăgubiri materiale este greşită întrucât partea vătămată putea beneficia, potrivit Ordinului M.A.N. M 110 din 15 octombrie 2009 de o proteză definitivă gratuită, iar ea a ales să-şi procure de pe piaţa liberă cea mai scumpă proteză. S-a mai susţinut că apelanta că partea civilă V.V. nu are nici o calitate procesuală în cauză şi că în mod greşit i s-au acordat daune morale, cu toate că nu a suferit nici un prejudiciu direct în urma săvârşirii infracţiunii. în sfârşit, în subsidiar, apelanta a susţinut că cuantumul daunelor morale acordate părţilor civile este exagerat, motiv pentru care a solicitat reducerea lor.
La rândul său, inculpatul a criticat hotărârea atacată pentru greşita încadrare juridică dată faptei sale susţinând că, din probele administrate în cauză, nu rezultă că ar fi acţionat cu intenţie, aşa încât se impune schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, prev.de art. 20 C. pen. rap.la art. 174 comb. cu art. 176 lit. f) şi g) C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală gravă din culpă, prev. de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen. pentru care să i se aplice o pedeapsă a cărei executare să fie suspendată condiţionat conform art. 81 şi art. 82 C. pen.
Prin Decizia nr. 3 din 29 septembrie 2010, Curtea Militară de Apel a dispus următoarele:
A admis apelurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi inculpatul soldat rez. R.D. împotriva sentinţei nr. 18 din 24 martie 2010 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti şi în consecinţă:
A desfiinţat hotărârea atacată numai cu privire la latura penală, în sensul că l-a condamnat pe inculpatul soldat rez. R.D. la 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) - c) C. pen. pe timp de 3 (trei) ani pentru tentativă de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 comb. cu art. 176 alin. (1) lit. f) şi g) C. pen. cu aplic. art. 74 şi art. 76 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 333 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 74 şi art. 76 lit. e) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 2 (două) luni închisoare pentru infracţiunea de călcare de consemn
Conform art. 33 lit. b), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare alături de pedeapsa a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) - c) C. pen. pe timp de 3 (trei) ani.
A înlăturat dispoziţiile privitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Pe perioada indicată în art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A respins apelurile declarate de părţile civile V.M. şi V.V. şi de partea responsabilă civilmente M.A.N. împotriva aceleiaşi ca nefondate.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor hotărârii atacate.
Părţile civile şi partea responsabilă civilmente M.A.N. au fost obligate să plătească statului câte 100 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:
Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticii aduse de M.P. s-a constatat că judecătorul fondului a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor privitoare la efectele circumstanţelor atenuante, precum şi a celor la pedeapsa aplicată în cazul tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav.
Potrivit art. 76 alin. (2) C. pen., în cazul infracţiunilor care au avut ca urmare moartea unei persoane, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult la o treime din minimul special. Pe de altă parte, conform art. 21 C. pen., pedeapsa pentru tentativă, în cazul în care pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă, este închisoare de la 10 la 25 ani.
Cum pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de omor deosebit de grav este detenţiunea pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi, rezultă că pedeapsa pentru tentativă la această infracţiune este de la 10 la 20 de ani.
Retinându-se circumstanţele atenuante în favoarea inculpatului, pedeapsa închisorii poate fi redusă, conform art. 70 alin. (2) C. pen., cel mult până la o treime din minimul special de 10 ani, adică până la 3 ani şi 4 luni. Or, aplicându-i inculpatului o pedeapsă de numai 3 ani închisoare, instanţa de fond a aplicat, evident, o pedeapsă nelegală.
În consecinţă, s-a constatat că suspendarea executării acesteia sub supraveghere nu mai este posibilă întrucât, cuantumul ei va depăşi 3 (trei) ani, iar potrivit art. 861 alin. (2) C. pen., suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată şi în cazul concursului de infracţiuni dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 (trei) ani şi sunt întrunite condiţiile prevăzute în alin. (l) lit. b) şi c) C. pen.
S-a mai menţionat că întrucât în favoarea inculpatului au fost reţinute circumstanţe atenuante, urmează c efectul acestora să fie extins şi la infracţiunea de călcare de consemn prevăzut de art. 333 alin. (1) C. pen.
Conform art. 33 - art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa principală cea mai grea alături de care va executa şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi ce-i va fi stabilită pentru tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav.
Cu privire la motivul de apel invocat de părţile civile, s-a constatat că acesta nu poate fi primit, întrucât, prima instanţă, cu ocazia obligării inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente M.A.N. la plata unei prestaţii lunare a ţinut seama, pe de o parte de diferenţa dintre drepturile băneşti pe care le-ar fi obţinut victima în activitate şi pensia de asigurare socială, respectiv suma de 195 lei (591 solda netă şi 396 lei pensia de invaliditate) şi pe de altă parte, de nevoile acesteia pentru procurarea hranei şi medicamentelor necesare.
Cât priveşte critica adusă de partea responsabilă civilmente M.A.N. hotărârii primei instanţe privitor la greşita sa obligare în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile, s-a constatat că prima instanţă a făcut o corectă aplicaţiune a dispoziţiilor art. 1000 alin. (3) C. civ. Potrivit acestui text de lege, comitenţii răspund pentru prejudiciul cauzat de prepusul lor în funcţiile încredinţate. Temeiul răspunderii comitenţilor pentru faptele prepuşilor cauzatoare de prejudiciu îl constituie obligaţia ce o au de a garanta despăgubirea celor care au suferit daune prin acţiuni comise, atât în exercitarea normală a atribuţiilor specifice funcţiei încredinţate, cât şi prin faptele abuzive, contrare normei de exercitare a funcţiei, ori prin care aceste atribuţii au fost depăşite de prepus.
Or, a reţinut şi instanţa de apel că inculpatul se află în exercitarea unei funcţii încredinţate de comitentul său M.A.N. iar prin fapta sa abuzivă, contrară normei de exercitare a funcţiei, a cauzat unei terţe persoane un prejudiciu. Pe de altă parte, comitentul poartă răspunderea pentru fapta prepusului său şi pentru culpa „în diligendo", mai precis vina de a-şi fi ales greşit prepusul şi de a nu-l instrui corespunzător.
Cât priveşte critica adusă hotărârii primei instanţe că în mod greşit a inclus în cuantumul despăgubirilor materiale contravaloarea unei proteze performante procurată de pe piaţa liberă câtă vreme victima putea beneficia de o proteză definitivă gratuită de la M.A.N., s-a apreciat că nici aceasta nu poate fi primită întrucât, limitând dreptul victimei de a-şi alege ce proteză consideră necesar, s-ar încălca principiul justei şi integralei acoperiri a prejudiciului.
Nici critica privitoare la greşita obligare a inculpatului şi a M.A.N. la plata în solidar la o sumă plătită cu titlu de daune morale către numita V.V., întrucât aceasta n-ar avea calitate procesuală, nu este justă întrucât aceasta s-a constituit parte civilă înainte de citirea actului de sesizare a instanţei, iar prin deteriorarea gravă a sănătăţii fiul său de care, de la data nefericitului eveniment, va trebui să aibă mereu grijă, şi deci a suferit, evident, un prejudiciu moral.
În sfârşit, critica potrivit căreia sumele acordate cu titlu de daune morale ar fi exagerate, a fost apreciată şi ea ca nefondată întrucât sumele respective au fost just apreciate că ar putea acoperi, dacă se poate spune aşa, suferinţele celor două părţi civile.
Referitor la unicul motiv de apel al inculpatului privind greşita încadrare juridică a faptei sale, se constată că prima instanţă a făcut o corectă interpretare a probelor din dosar, apreciind corect că atunci când a manevrat incorect o armă militară capabilă să producă moartea, inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, mai precis a prevăzut rezultatul faptei sale şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui.
Împotriva deciziei, în termen legal, au declarat recurs partea responsabilă civilmente M.A.N. şi inculpatul R.D., motivele fiind menţionate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Cu ocazia dezbaterilor, Înalta Curte a pus în discuţie contradictorie, din oficiu, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. referitor la încadrarea juridică a faptei.
Asupra recursului declarat de inculpatul R.D.: a) cu privire la critica referitoare la greşita încadrare juridică a faptei, apărarea apreciind-o ca fiind corectă pe cea prevăzută de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen. „vătămare corporală din culpă", deoarece, se susţine, rezultatul - moartea victimei - a fost consecinţa unei greşeli în mânuirea armamentului.
Critica este neîntemeiată.
Aspectul de drept referitor la forma şi modalitatea de vinovăţie cu care inculpatul a săvârşit fapta a fost examinat - la cererea acestuia - atât de către instanţa de fond, cât şi de către instanţa de prim control judiciar, Înalta Curte însuşindu-şi toate argumentele de fapt şi de drept expuse în cele două hotărâri atacate.
În raport cu funcţia îndeplinită - militar - şi cu pregătirea specifică, inclusiv cu privire la mânuirea armamentului din dotare, este neîntemeiată apărarea acestuia în sensul că totul s-a petrecut ca „o joacă", a fost „un accident" (pag. 5 a concluziilor scrise).
Împrejurările şi modul concret în care inculpatul a acţionat (astfel cum au fost anterior prezentate, şi cum au rezultat din probele administrate) relevă, precumpănitor, vinovăţia acestuia sub forma intenţiei indirecte, iar nu pe cea a culpei, fiind irelevante - în prezenta cauză - alte împrejurări invocate de apărare, cum ar fi: că nu au existat conflicte anterioare, că nu o cunoştea pe victimă, că imediat după împuşcare a telefonat la corpul de pază, că a acordat ajutor material şi bănesc şi că nu a existat un mobil al faptelor.
Neîntemeiată este şi critica inculpatului referitoare la modalitatea de executare a pedepsei.
În final, inculpatului i-a fost aplicată pentru infracţiunea cea mai gravă o pedeapsă sub minimul special, prin reţinerea circumstanţelor atenuante, pedeapsă redusă până la minimul legal potrivit art. 76 alin. (2) C. pen. (3 ani şi 4 luni închisoare).
În condiţiile condamnării inculpatului pentru un concurs de infracţiuni şi prin observarea condiţiilor prevăzute de art. 81 alin. (2), art. 861 alin. (2) şi art. 867 alin. (2) C. pen. rezultă că solicitarea acestuia de aplicare a unei modalităţi de executare a pedepsei rezultante neprivative de libertate este neîntemeiată.
Înalta Curte va admite însă recursul inculpatului, prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., examinate din oficiu, pentru următoarele motive:
- elementul circumstanţial agravant introdus în textul art. 176 prin lit. f) C. pen., de Legea nr. 140/1996, are în vedere pericolul social sporit pe care îl reprezintă omorul săvârşit asupra unei persoane care îndeplineşte o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, din răzbunare sau ură împotriva acesteia, din cauza serviciului pe care îl îndeplineşte. Textul art. 176 lit. f) din C. pen. este o variantă agravată a formei calificate de omor prevăzută de art. 175 lit. f) din C. pen., având ca deosebire esenţială aceea că subiectul pasiv nu este orice persoană care desfăşoară „o activitate de serviciu sau o activitate publică", ci „o persoană care are calitatea de magistrat, poliţist, jandarm ori militar".
Or, examinarea tuturor probelor relevă că fapta nu a avut ca mobil răzbunarea sau ura împotriva victimei, din cauza serviciului pe care îl îndeplineşte, împrejurare necontestată de către acuzare şi de către părţile procesului.
- împrejurările comiterii faptei, şi chiar natura acesteia, nu justifică concluzia imperativului interzicerii tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), nici ca pedeapsă complementară, nici ca pedeapsă accesorie.
Asupra recursului declarat de partea responsabilă civilmente M.A.N.:
În sinteză, astfel cum s-a menţionat, încă de la instanţa de fond şi, apoi, de prim control judiciar, partea responsabilă civilmente a criticat, pe de o parte, greşita obligare a sa, în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile, iar pe de altă parte, cuantumul acestora, apreciat ca excesiv, dar şi pentru acordarea unor despăgubiri civile către mama victimei.
Înalta Curte îşi însuşeşte argumentele de drept expuse în cele hotărâri atacate, mai ales cele menţionate la pag. 6-7 ale deciziei, apreciind ca inutilă reluarea acestora.
În evoluţia modernă a principiilor răspunderii civile delictuale întemeiate pe art. 1000 alin. (3) C. civ., pe fondul diversificării formelor de angajare, de recurgere la forţa de muncă, s-a conturat, în ultima perioadă, tendinţa jurisprudenţei de „obiectivare" a acestei forme de răspundere civilă, apreciindu-se ca fiind suficient să se constate îndeplinite, îndeosebi, condiţiile formale decurgând din existenţa raportului de prepuşenie şi din cauzarea prejudiciului în funcţiile încredinţate prepusului de către comitent.
Cu privire la cuantumul sumelor acordate, Înalta Curte apreciază că acestea nu numai că nu sunt excesive, ci - dimpotrivă - au fost acordate cu o foarte riguroasă examinare a tuturor consecinţelor faptei săvârşite de inculpat, în acord cu recomandările Consiliului Europei cu privire la repararea daunelor morale (Londra - 1969), precum şi cu jurisprudenţa naţională în materie.
De asemenea, în acord cu cele două instanţe, Înalta Curte apreciază ca neîntemeiată şi critica referitoare la acordarea unei sume de bani, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, mamei victimei, nefiind necesară suplimentarea argumentelor, sub acest aspect, expuse în cele două hotărâri judecătoreşti atacate, mai ales că şi această sumă (50.000 lei) a fost stabilită printr-o apreciere extrem de riguroasă.
Faţă de cele menţionate, Înalta Curte - în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) din C. proc. pen. - va admite recursul declarat de inculpat şi va casa, în parte, Decizia atacată în limitele arătate, procedând la rejudecarea cauzei.
Conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins ca nefondat recursul declarat de partea responsabilă civilmente M.A.N.
Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 192 alin. (3) şi, respectiv, art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul soldat rez. R.D. împotriva Deciziei nr. 3 din 29 septembrie 2010 pronunţată de Curtea Militară de Apel, casează în parte Decizia atacată sub aspectul încadrării juridice, al pedepselor complementare şi al pedepselor accesorii şi, rejudecând, în aceste limite:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni în cele două pedepse componente: 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen. pe timp de 3 (trei) ani pentru tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 combinat cu art. 176 alin. (1) lit. f) şi g) C. pen. cu aplicarea art. 74 şi art. 76 alin. (2) C. pen. şi 2 (două) luni închisoare pentru infracţiunea de călcare de consemn prevăzută de art. 333 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. e) C. pen.
În temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din tentativă de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 combinat cu art. 176 alin. (1) lit. f) şi g) C. pen. cu aplicarea art. 74 şi art. 76 alin. (2) C. pen. în tentativă de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 combinat cu art. 176 alin. (1) lit. g) C. pen. cu aplicarea art. 74 şi art. 76 alin. (2) C. pen.
Menţine pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare şi, respectiv, 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., precum şi pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de călcare de consemn potrivit art. 333 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. e) C. pen.
Conform dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe timp de 3 (trei) ani.
Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea responsabilă civilmente M.A.N.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului inculpatului vor rămâne în sarcina statului şi, respectiv, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenta parte responsabilă civilmente M.A.N. la plata către stat a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 21 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1076/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 11092011/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
