ICCJ. Decizia nr. 1/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1/2012
Dosar nr.10250/1/2011
Şedinţa publică din 03 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 22 decembrie 2011 Curtea de Apel Alba Iulia, din oficiu a verificat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luată faţă de inculpat şi în baza dispoziţiilor art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a dispus menţinerea măsurii arestării.
Împotriva acestei încheieri inculpatul a formulat recurs, pentru motivele expuse în partea introductivă.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, constată încheierea atacată legală şi temeinică.
Instanţa constată că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 143 şi 148 lit. f) C. proc. pen., existând probe şi indicii că inculpatul a săvârşit o faptă penală pentru care pedeapsa închisorii este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică în condiţiile în care acuzaţia are ca obiect infracţiuni de trafic de droguri de mare risc, dar şi deţinere de droguri de risc pentru consum propriu.
Or, existenţa pericolului concret pentru ordinea publică rezultă din chiar probele administrate în cauză, persoana inculpatului prezentând pericol social concret, iar urmarea produsă, atingerea sănătăţii persoanei şi rezonanţa socială a faptei, extinderea acestui gen de infracţiuni deosebit de grave.
Este adevărat că libertatea persoanei este una din valorile fundamentale protejate de jurisprudenţa C.E.D.O., dar această libertate poate fi restrânsă în anumite situaţii expres prevăzute de lege, caz în care privarea devine licită. Una din excepţiile invocate este şi cea prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Astfel se constată că sunt respectate dispoziţiile art. 5 din Convenţia Europeană, există motive verosimile că s-a săvârşit infracţiunea, inculpatul a comercializat droguri de mare risc, iar pe de altă parte este îndeplinită şi cea de a doua condiţie cerută de lege, cea referitoare la existenţa pericolului concret pentru ordinea publică, vânzarea de droguri şi altor persoane.
Ca atare, apreciind ca legală şi temeinică încheierea atacată, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.P.E. împotriva încheierii din 22 decembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 5117/85/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru interpretul de limbă franceză se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 03 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1225/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 66/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs → |
|---|
