ICCJ. Decizia nr. 1225/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1225/2012

Dosar nr.1290/121/2009

Şedinţa publică din 19 aprilie 2012

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 253 din 11 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 1290/121/2009, s-a dispus, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 condamnarea inculpatului B.A. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.

Acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 13 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) şi e) C. pen., pe o perioadă de 8 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

A fost condamnat inculpatul B.A. la o pedeapsă de 11 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen., pe o perioadă de 6 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 442 din 24 octombrie 2003 a Judecătoriei Urziceni inculpatului B.A.

În baza art. 85 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate la instanţa de fond cu pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 442 din 24 octombrie 2003 a Judecătoriei Urziceni şi s-a aplicat inculpatului B.A. pedeapsa principală cea mai grea de 13 ani închisoare sporită la 15 ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b) şi e) C. pen. pe o perioadă de 8 ani.

A fost condamnată inculpata B.M., la o pedeapsă de 6 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

A fost condamnată inculpata B.M. la o pedeapsă de 8 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a, teza a II-a, b) şi e) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

A fost condamnată inculpata B.M. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe un an, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la trafic de minori prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatei B.M. pedeapsa principală cea mai grea de 8 ani închisoare sporită la 9 ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

A fost condamnată inculpata L.A. la o pedeapsă de 6 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

A fost condamnată inculpata L.A. la o pedeapsă de 7 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

A fost condamnată inculpata L.A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe un an, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la trafic de minori prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatei L.A. pedeapsa principală cea mai grea de 7 ani închisoare sporită la 8 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

A fost condamnată inculpata B.I.A. la o pedeapsă de 6 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

A fost condamnată inculpata B.I.A. la o pedeapsă de 7 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

A fost condamnată inculpata B.I.A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe un an, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la trafic de minori prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatei B.I.A. pedeapsa principală cea mai grea de 7 ani închisoare sporită la 8 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

A fost condamnată inculpata B.C.L. la o pedeapsă de 8 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), e) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

A fost condamnată inculpata B.C.L. la o pedeapsă de 13 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), e) C. pen. pe o perioadă de 8 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

A fost condamnată inculpata B.C.L. la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), e) C. pen. pe un an, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la trafic de minori prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatei B.C.L. pedeapsa principală cea mai grea de 13 ani închisoare sporită la 15 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), e) C. pen. pe o perioadă de 8 ani.

A fost condamnat inculpatul S.M.D. la o pedeapsă de 9 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a, b), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

A fost condamnat inculpatul D.N.D. la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a, b), e) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat fiecăruia dintre inculpaţii B.A., B.M., L.A., B.I.A., B.C.L., S.M.D. şi D.N.D., pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedepsele principale aplicate inculpaţilor:

- durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 18 septembrie 2008, ora 8,40 şi până la data de 11 mai 2009 pentru inculpata L.A.;

- durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 18 septembrie 2008, ora 13,45 şi până la zi pentru inculpatul B.A.;

- durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 18 septembrie 2008, ora 8,20 şi până la data de 11 mai 2009 pentru inculpata B.M.;

- durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 18 septembrie 2008, ora 9,00 şi până la data de 11 mai 2009 pentru inculpata B.I.A.;

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului B.A.

S-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara faţă de inculpatul D.N.D.

S-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea faţă de inculpatele L.A., B.M., şi B.I.A.

În baza art. 13 din Legea nr. 39/2003, art. 19 din Legea nr. 678/2001, art. 118 lit. e) C. pen. s-a confiscat:

- suma de 511.250 euro, transformată în lei la cursul de schimb valutar al B.N.R. de la data când se va efectua plata, de la inculpatul B.A.;

- suma de 76.750 euro, transformată în lei la cursul de schimb valutar al B.N.R. de la data când se va efectua plata, de la inculpata B.C.L.;

- suma de 11.500 euro, transformată în lei la cursul de schimb valutar al B.N.R. de la data când se va efectua plata, de la inculpata B.I.A.;

- suma de 4.000 euro, transformată în lei la cursul de schimb valutar al B.N.R. de la data când se va efectua plata, de la inculpatul S.M.D.;

- suma de 149.000 euro, transformată în lei la cursul de schimb valutar al B.N.R. de la data când se va efectua plata, de la inculpatul D.N.D.

În baza art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 s-a confiscat:

- apartamentul cu nr. 20 situat în Galaţi, de la inculpaţii B.C.L. şi B.A.;

- apartamentul cu nr. 24 situat în Galaţi, str. Stadionului, de la inculpata B.M.;

- apartamentul cu nr. 24 situat în Galaţi, str. 1 Decembrie 1918, de la inculpata L.A.;

- autoturismul marca A., de la inculpata B.M.

S-a menţinut măsura sechestrului asigurător dispusă prin Ordonanţa nr. 246/D/P/2005 din 18 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Galaţi asupra următoarelor imobile:

- imobilul cu destinaţie garaj situat în Galaţi, str. 1 Decembrie 1918, dobândit la data de 27 mai 2008, aparţinând inculpatului B.A.;

- apartamentul cu nr. 20, situat în Galaţi, cartier I. C. Frimu, aparţinând inculpaţilor B.A. şi B.C.L.;

- apartamentul cu nr. 24 situat în Galaţi, str. Stadionului, aparţinând inculpatei B.M.;

- apartamentul cu nr. 24 situat în Galaţi, str. 1 Decembrie 1918, aparţinând inculpatei L.A.;

- apartamentul cu nr. 2 situat în Galaţi, str. Ionel Fernic, aparţinând inculpatei B.I.A.

S-a ridicat măsura sechestrului asigurator dispusă prin Ordonanţa cu nr. 246/D/P/2005 din 18 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Galaţi asupra imobilului (casă de locuit şi teren aferent) situat în Galaţi, str. Tineretului II, dobândit la data de 8 decembrie 2008, aparţinând inculpatei L.A.

S-a menţinut măsura sechestrului asigurator dispusă prin Ordonanţa cu nr. 246/D/P/2005 din 30 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Galaţi asupra următoarelor sume aparţinând inculpatului B.A.: 5.100 Euro, 65 lire sterline, 4 dolari S.U.A. şi 2.400 lei.

S-a menţinut măsura sechestrului asigurator dispusă prin Ordonanţa nr. 246/D/P/2005 din 18 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Galaţi asupra autoturismelor:

- autoturism marca A., proprietatea inculpatei B.M.;

- autoturism marca B., proprietatea lui P.S.G.

S-a menţinut măsura sechestrului asigurator dispusă prin Ordonanţa nr. 246/D/P/2005 din 30 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Galaţi asupra bijuteriilor ridicate în cursul urmăririi penale de la inculpatul B.A.

S-a ridicat măsura sechestrului asigurator dispusă prin Ordonanţa nr. 246/D/P/2005 din 18 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Galaţi pentru blocarea tuturor conturilor în lei şi valută deschise la bănci de inculpatele B.M. şi L.A..

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat să plătească către stat cu titlu de cheltuieli judiciare următoarele sume de bani:

- câte o sumă de 5.500 lei de către fiecare dintre inculpaţii B.A., B.M., B.C.L., B.I.A. şi L.A.;

- câte o sumă de 3.000 lei de către fiecare dintre inculpaţii S.M.D. şi D.N.D.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:

Inculpatul B.A. este fiul inculpatei B.M., aceasta din urmă fiind cunoscută mai ales sub poreclele de M.C.F. sau M.N.

Inculpatele B.C.L. şi B.I.A. sunt surori, ambele fiind fiicele inculpatei L.A.

Pe de altă parte inculpaţii B.A. şi B.C.L. sunt soţi, în timp ce inculpata B.I.A. este concubina inculpatului S.M.D., aceştia având împreună un copil minor.

Inculpatul D.N.D. a fost unul dintre prietenii inculpatului B.A.

Având în vedere faptul că inculpaţii trăiau în condiţii modeste, încă din cursul anului 2000 au luat hotărârea infracţională de a obţine sumele de bani necesare asigurării unui nivel de viaţă peste limita normalităţii prin racolarea de tinere pe care apoi să le exploateze în străinătate prin determinarea acestora la practicarea prostituţiei. După anul 2002, au ales ca ţară ţintă a traficului de fiinţe umane Spania. Inculpaţii au ales această ţară ţintă întrucât în Spania prostituţia deşi nu este legală este tolerată, putând fi practicată în stabilimente special amenajate, care funcţionează sub forma unor „cluburi".

Cvasitotalitatea acestor „cluburi" sunt constituite dintr-un bar în care clienţii intră în legătură cu tinerele ce se prostituează, putând fi determinaţi de acestea să consume băuturi alcoolice ce sunt oferite spre vânzare de către club la preţuri exorbitante, cotă parte din preţul acestor băuturi revenind şi tinerelor în cauză.

Pe de altă parte aceste „cluburi" sunt prevăzute şi cu camere în regim hotelier, situate în general la etaj, în care se pot desfăşura relaţiile sexuale între prostituate şi clienţii acestora, în unele situaţii tinerele fiind şi cazate permanent în camerele respective. În limbajul utilizat de tinerele care practică prostituţia, în acest mod, acostarea unui client cu care întreţineau raporturi sexuale era denumită „urcare", iar clientul era denumit „fraier".

Această modalitate de practicare a prostituţiei era denumită în argoul infracţional „a lucra pe club" sau „a lucra la club".

Întrucât au observat că din această activitate se pot obţine sume importante de bani, începând din anul 2002, activitatea desfăşurată de inculpaţi pe linia racolării, transportului, cazării şi exploatării tinerelor a devenit din ce în ce mai intensă, astfel că pentru maximizarea profiturilor aceştia, începând din prima parte a anului 2003, au cristalizat un grup infracţional organizat, în care fiecărui membru îi reveneau roluri şi atribuţii bine stabilite în vederea realizării scopului infracţional.

Scopul grupului infracţional organizat era acela al obţinerii unor profituri băneşti cât mai mari prin racolarea de tinere pe care le cazau în România până la obţinerea documentelor de călătorie după care le transportau în Spania, unde le cazau în locuri anume stabilite şi pregătite după care le exploatau prin determinarea acestora la practicarea prostituţiei. Cvasitotalitatea sumelor de bani obţinute de tinere ca urmare a practicării prostituţiei erau însuşite de membrii grupului infracţional, după care erau transferate prin diferite metode în România, unde fie erau „investite" în imobile, autoturisme de lux, bijuterii şi bunuri de larg consum, fie erau constituite în depozite bancare, ori erau păstrate în numerar.

În cadrul grupului, inculpatul B.A. avea rolul de lider, acestuia revenindu-i atât sarcina de a racola tinere cât şi de a le transporta în Spania, unde le caza în imobile închiriate. Totodată acesta avea rolul de a determina tinerele să se prostitueze şi de a centraliza sumele obţinute de tinere prin practicarea prostituţiei, de a dispune împărţirea acestora, având totodată şi atribuţia de a „investi" şi „plasa" aceste sume.

În ceea ce o priveşte pe inculpata B.M. aceasta avea, în general, în cadrul grupului atât rolul de a racola tinere, de a le caza pe acestea în locuinţa sa, cât şi de a le facilita obţinerea paşapoartelor.

Inculpatele B.C.L. şi B.I.A. aveau rolul de a le primi pe tinere în Spania, de a le caza, de a le „introduce" la club şi de a le supraveghea în timp ce practicau prostituţia, colectând de la acestea sumele obţinute.

Inculpata L.A. avea, în general, în cadrul grupului atât rolul de a racola tinere, de a le caza pe acestea în locuinţa sa până la plecarea acestora spre Spania.

Inculpatul S.M.D. avea în general rolul de a transporta tinerele spre Spania, însoţindu-le pe acestea până la destinaţie, activitatea acestuia desfăşurându-se însă anterior anului 2003.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul D.N.D. acesta era prietenul inculpatului B.A., acesta acţionând, în general, independent în vederea exploatării unor tinere în Spania, prin determinarea acestora la practicarea prostituţiei. Totuşi în unele cazuri acesta a acţionat alături de inculpatul B.A., neputându-se însă reţine apartenenţa lui la grupul infracţional organizat.

Cu privire la atribuţiile menţionate mai sus, ale fiecărui membru al grupului infracţional, s-a precizat că acestea sunt enumerate cu caracter general, aceste atribuţii fiind mult mai largi şi manifestându-se în mod specific în raport de fiecare victimă a traficului de fiinţe umane.

Deşi în cadrul grupului fiecare membru avea atribuţii bine definite pe parcursul timpului pentru maximizarea profiturilor şi îndeplinirea scopului infracţional urmărit, aceştia îşi schimbau între ei rolurile.

Metoda de racolare a tinerelor cel mai des utilizată de inculpatul B.A. era abordarea tinerelor cu care iniţia relaţii afective, acesta pretinzând că doreşte să aibă cu victimele relaţii serioase şi de lungă durată. Acesta acţiona, în general, asupra unor tinere ce aveau probleme financiare ori familiale deosebite, situaţii în care acestea deveneau vulnerabile.

Ulterior, inculpatul se întâlnea în mod repetat cu victimele, iar în scurt timp începea să pretindă că este îndrăgostit de ele făcându-le chiar propuneri de căsătorie.

Pe acest fond inculpatul ajungea să cazeze tinerele pentru o perioadă la locuinţa sa, la locuinţa mamei sale, inculpata B.M., fie la locuinţa soacrei sale, inculpata L.A. De remarcat este că inculpata B.M. acţiona asupra tinerelor convingându-le să meargă în străinătate şi asigurându-le că „nimeriseră pe mâini bune" şi că îşi „puteau face viitorul alături de fiul său", inculpatul B.A., chiar în condiţiile în care acesta era căsătorit cu inculpata B.C.L. Inculpata îşi justifica acţiunile faţă de victime prin aceea că „ea dorea doar să le ajute".

De altfel, atât inculpatul B.A., cât şi inculpata B.M. susţineau în faţa tinerelor fie că inculpatul era căsătorit cu inculpata B.C.L., dar că intenţiona să divorţeze de aceasta pentru „a-şi reface viaţa" alături de tânăra pe care aceştia vizau să o determina să practice prostituţia, fie că inculpatul nu era căsătorit, prezentând-o pe inculpata B.C.L. ca fiind „o prietenă mai îndepărtată" ori drept o rudă.

Urmărind realizarea scopului grupului infracţional, inculpata B.C.L. susţinea la rândul său aceleaşi aspecte, determinându-le astfel pe tinere să creadă susţinerile inculpaţilor B.A. şi B.M.

Un alt aspect este acela că inculpatul B.A. obişnuia să le fotografieze pe victimele traficului în ipostaze sexuale explicite, stocând imaginile şi filmele, având astfel posibilitatea să le şantajeze pe tinerele care ar fi dorit să fugă de sub influenţa sa.

Inculpata L.A. le convingea pe tinere să accepte să plece în Spania, asigurându-le, în general, că fiicele sale şi ginerele său B.A. se vor preocupa să le găsească locuri de muncă bine plătite.

Ca linie generală s-a remarcat faptul că toţi membrii grupării le înfăţişau victimelor posibilitatea obţinerii unor câştiguri importante în străinătate.

În Spania, gruparea infracţională şi-a stabilit aria de activitate în localitatea Alicante, victimele fiind determinate să se prostitueze în anumite cluburi, în care membrii grupului infracţional puteau controla uşor activitatea tinerelor, în special ca urmare a prieteniilor pe care le legau cu patronii acestora. Astfel, s-a stabilit că membrii grupului infracţional plasau cu preponderenţă tinerele pentru a practica prostituţia în cluburile L.S. şi M., dar au existat şi situaţii când pentru a evita depistarea acestora de către raziile autorităţilor spaniole aceştia mutau tinerele în alte cluburi. Este de remarcat prietenia existentă pe de o parte între inculpaţii B.A. şi B.C.L. şi pe de altă parte între patronii clubului L.S., fapt remarcat de mare parte a martorelor audiate în cauză.

Ca urmare a acestui mod inculpaţii aveau un control eficient asupra tinerelor cunoscând în orice moment numărul „urcărilor" acestora (adică al numărului de clienţi cu care întreţineau relaţii sexuale plătite), precum şi al sumelor obţinute ca urmare a întreţinerii de raporturi sexuale.

Întrucât în cursul anului 2008 relaţiile dintre inculpatul B.A. şi inculpata B.C.L. s-au deteriorat, pentru a avea un control efectiv al victimelor în timp ce acestea practicau prostituţia, inculpatul a racolat-o din rândul tinerelor ce se prostituau în folosul grupului infracţional pe o tânără ce putea fi controlată mai uşor, respectiv pe petenta P.S.G., căreia i-a delegat responsabilităţile de a le primi pe unele dintre tinere, de a le caza, de a le determina să se prostitueze şi în final de a le supraveghea pe acestea în timp ce se prostituau şi de a lua de la acestea banii obţinuţi.

O astfel de tânără, care se prostitua la rândul său în folosul grupului infracţional din care făcea parte, poartă denumirea generică de „bază". În general această „bază" are o relaţie mai apropiată cu membrii grupării, fiind concubina ori chiar soţia unuia dintre aceşti membri. În cazul de faţă petenta P.S.G. este concubina inculpatului B.A.

Una dintre primele tinere exploatate în Spania de membrii grupului infracţional este martora B.S.

În cursul anului 2002 martora B.S. era prietenă cu numita B.E., sora inculpatului B.A. şi fiica inculpatei B.M.

De la numita B.E., martora B.S. a aflat că inculpatul B.A. transporta diferite tinere în străinătate, unde acestea practicau prostituţia sub protecţia sa, obţinând sume de bani consistente.

Urmărind să-şi amelioreze situaţia materială precară în care se afla, martora l-a contactat telefonic pe inculpatul B.A., stabilind să se întâlnească cu acesta pe raza municipiului Galaţi. Inculpatul i-a comunicat martorei că putea să o ajute să ajungă în Spania, unde urma să practice prostituţia la club. Inculpatul s-a oferit să plătească toate cheltuielile legate de obţinerea paşaportului martorei, de transportul acesteia până în Spania şi cele legate de cazarea martorei pe teritoriul spaniol. Cu acelaşi prilej inculpatul B.A. şi martora B.S. s-au înţeles că, după ce aceasta din urmă îşi achita datoriile acumulate către inculpat, să înceapă să se prostitueze în interes propriu.

Martora a acceptat condiţiile impuse de inculpat, iar la scurt timp cei doi s-au deplasat împreună la serviciul paşapoarte Galaţi, unde martora a făcut demersurile necesare eliberării documentului de călătorie.

După eliberarea paşaportului, inculpatul a contactat-o pe martoră căreia i-a comunicat că urma să plece spre Spania, cu autocarul, împreună cu o altă tânără identificată în persoana numitei P.M.

În ziua următoare inculpatul s-a deplasat la locuinţa martorei cu un autoturism în care se afla şi numita P.M. Inculpatul B.A. le-a îmbarcat pe cele două tinere într-un autocar ce efectua transport de persoane pe relaţia Galaţi – Alicante. Acesta le-a spus că la destinaţie urmau să fie aşteptate de inculpata B.C.L., soţia sa, care urma să le explice modul în care trebuiau să procedeze ulterior. Tot inculpatul le-a dat celor două tinere câte 500 dolari S.U.A., pentru a-i arăta organelor poliţiei de frontieră, dovedind astfel că aveau posibilitatea de a se întreţine pe parcursul călătoriei.

Victima şi numita P.M. au părăsit teritoriul României în data de 20 septembrie 2002.

La sosirea în localitatea spaniolă Alicante martora şi tânăra care o însoţea au fost aşteptate de inculpata B.C.L., care le-a condus iniţial la apartamentul închiriat de inculpata B.I.A.

În aceeaşi zi inculpata B.C.L. le-a condus pe cele două tinere într-un imobil pe care membrii grupului infracţional îl aveau închiriat în localitatea Torevieja, unde le-a cazat. Cu această ocazie inculpata a deposedat-o pe martora B.S. de paşaport.

În ziua următoare inculpata B.C.L. le-a explicat martorei şi numitei P.M. cum trebuiau să procedeze în interiorul clubului pentru a acosta câţi mai mulţi clienţi cu care să întreţină raporturi sexuale, dându-le totodată şi ţinutele vestimentare provocatoare ce trebuiau purtate de acestea în club. Cu acelaşi prilej inculpata B.C.L. le-a cerut celor două tinere să strângă toţi banii obţinuţi din practicarea prostituţiei pe care urmau să-i predea către inculpată la sfârşitul fiecărei săptămâni.

Martora şi numita P.M. au început să practice prostituţia în clubul din localitatea Torevieja în care fuseseră introduse de inculpata B.C.L.

Martora B.S. obţinea săptămânal suma de aproximativ 700 euro, pe care îi preda la sfârşitul fiecărei săptămâni inculpatei B.C.L. După aproximativ o lună, numita P.M. s-a hotărât să fugă de sub influenţa membrilor grupării infracţionale.

Astfel, aceasta în înţelegere cu cetăţeni români a reuşit să părăsească clubul în care cele două tinere se aflau. Numita P.M. i-a cerut şi martorei să o însoţească, însă aceasta a refuzat-o, temându-se ca această invitaţie să nu fie o capcană a inculpatei B.C.L., care ar fi dorit ca în acest mod să-i testeze „loialitatea".

Ca urmare a plecării numitei P.M., inculpata B.C.L. a hotărât să o transfere pe martora B.S. într-un alt club, urmărind astfel să o împiedice pe aceasta să fugă de sub influenţa membrilor grupării infracţionale.

Inculpata a luat-o pe martoră din clubul în care se afla şi a făcut aranjamentele necesare pentru ca martora să poată practica prostituţia, alături de ea, în clubul M.

Martora B.L. a început să se prostitueze în clubul susmenţionat sub directa supraveghere a inculpatei B.C.L. După un timp, inculpata i-a permis martorei să păstreze jumătate din sumele obţinute din practicarea prostituţiei.

Într-una din zile martora a însoţit-o pe inculpată la locuinţa unei prietene, unde a observat că se aflau cazate martorele L.M., N.M. şi A.G.D., despre care a aflat că la rândul lor se prostituau.

În seara zilei respective martora B.S. a plecat împreună cu inculpata B.C.L. şi celelalte trei tinere către clubul M. Inculpata i-a cerut martorei B.S. să le explice acestor tinere modul de comportare în cadrul clubului, regulile de funcţionare ale acestuia şi să le aducă la cunoştinţă tarifele ce urmau a fi solicitate clienţilor,în funcţie de tipul de raport sexual practicat. În timp ce se aflau în club, inculpata B.C.L. i-a comunicat martorei că şi martorele L.M., N.M. şi A.G.D. se prostituau în folosul inculpatei B.I.A.

După câteva zile inculpata B.C.L. i-a prezentat-o martorei B.S. pe martora P.L.D., despre care i-a spus că va locui în acelaşi imobil, cerându-i totodată să o iniţieze în tehnicile de acostare a clienţilor şi să-i aducă la cunoştinţă regulile clubului.

Martora B.S. a continuat să practice prostituţia în clubul M., în fiecare dimineaţă predându-i jumătate din sumele obţinute inculpatei B.C.L. Martora a perceput în mod nemijlocit că, la rândul său, martora P.L.D. se prostitua în acelaşi club, predându-i însă toate sumele de bani obţinute din această activitate inculpatei.

Ca urmare a unui incident survenit în interiorul clubului, între inculpata B.C.L. şi martora P.L.D., acestea au fost nevoite să părăsească clubul M. În aceste circumstanţe martora a continuat să practice prostituţia în clubul susmenţionat, dar a fost cazată într-un alt imobil în care se afla şi inculpatul B.A.

După aproximativ o săptămână, membrii grupării infracţionale au mai trimis în Spania o altă tânără care a fost cazată în acelaşi imobil în care se aflau inculpatul şi martora B.S.

Ulterior, inculpaţii B.A. şi B.C.L. au transferat-o pe martora B.S. în clubul L.P., club în care a fost adusă şi tânăra nou venită, pe care martora a cunoscut-o doar sub numele de S.

Realizând că înţelegerea iniţială avută cu inculpatul, referitoare la împărţirea câştigurilor obţinute din practicarea prostituţiei, respectiv că aceasta ar fi trebuit să-şi păstreze toate câştigurile după achitarea datoriilor legate de sosirea în Spania, nu avea să fie respectată niciodată şi că trebuia să le remită membrilor grupului infracţional jumătate din veniturile obţinute, martora s-a hotărât să fugă de sub influenţa acestora.

În acest scop, martora B.S. i-a cerut inculpatei B.C.L. să-i restituie paşaportul, motivând că acesta i-ar fi fost necesar în cazul în care autorităţile spaniole ar fi organizat o razie la clubul L.P.

Fiind în posesia paşaportului, cu ajutorul unei prietene din clubul M., martora a reuşit să fugă de sub influenţa membrilor grupului infracţional, practicând în continuare prostituţia în interes propriu pe teritoriul Spaniei.

Ulterior, martora s-a reîntâlnit cu martora P.L.D. şi cu numita S., aflând că şi acestea reuşiseră să fugă de sub influenţa membrilor grupului infracţional.

Martora B.S. a practicat prostituţia în folosul inculpaţilor aproximativ trei luni, interval în care le-a remis acestora aproximativ 5.000 euro.

O altă victimă minoră exploatată de membrii grupului infracţional, este martora audiată în conformitate cu dispoziţiile art. 86¹ C. proc. pen. sub identitatea protejată de G.M.

În cursul anului 2002, când încă nu avea împlinită vârsta de 18 ani, martora a fost pentru o perioadă prietena inculpatului B.A.

Conform uneia dintre metodele sale de racolare inculpatul B.A. a început să pretindă că este îndrăgostit de martora G.M., convingând-o că avea doar intenţii serioase în privinţa acesteia, fapt pentru care cu ocazia unei discuţii i-a propus ca, după ce va împlini vârsta de 18 ani, să meargă împreună în Spania, unde aceasta ar fi trebui să practice prostituţia „la club", urmând ca din banii obţinuţi astfel să-şi achiziţioneze împreună un apartament în care să locuiască.

Întrucât martora ajunsese să se îndrăgostească de inculpat, a avut încredere în acesta, fiind convinsă că urmau să se căsătorească şi că din banii obţinuţi în Spania ar fi trebuit să-şi achiziţioneze un apartament, motiv pentru care a acceptat propunerea acestuia.

După ce a împlinit vârsta de 18 ani, conform indicaţiilor telefonice ale inculpatului B.A., martora a plecat spre Spania împreună cu inculpatul D.N.D. Odată cu martora inculpatul D.N.D. a mai condus în Spania alte două tinere care se prostituau în favoarea acestui inculpat.

La sosirea în Spania, pe aeroport, martora a fost aşteptată de inculpatul B.A., care era însoţit de inculpata B.C.L., pe care i-a prezentat-o martorei ca fiind „o prietenă îndepărtată". Inculpata B.C.L. a condus-o pe martoră împreună cu inculpatul B.A. într-un apartament închiriat în localitatea Alicante, unde se mai aflau cazate alte trei tinere.

După câteva zile inculpata B.C.L. a condus-o pe martora G.M. la clubul L.S. din apropierea localităţii Alicante, prezentându-i pe patronii clubului.

Inculpata a instruit-o pe martoră cu privire la modul în care trebuia să procedeze, instruind-o cu privire la modul de racolare al clienţilor şi la tarifele ce trebuiau percepute funcţie de durata şi tipul raporturilor sexuale. Încă de la sosirea în club inculpata a deposedat-o pe martoră de paşaport.

Martora a început să practice prostituţia în clubul L.S. obţinând în fiecare seară aproximativ 300 de euro, bani pe care în fiecare dimineaţă îi preda inculpatei B.C.L., conform indicaţiilor inculpatului B.A.

Inculpatul se deplasa în fiecare dimineaţă la club de unde le lua pe tinerele ce se prostituau în folosul grupului infracţional, conducându-le la apartamentul închiriat în localitatea Alicante.

Nemulţumită de faptul că trebuia să predea sumele obţinute din practicarea prostituţiei inculpatei B.C.L., martora l-a întrebat pe inculpat despre raţiunea acestui procedeu. Inculpatul B.A. i-a spus martorei că inculpata B.C.L. este de fapt soţia sa, dar că intenţiona să divorţeze de aceasta şi că urma „să-şi refacă viaţa" alături de ea.

Neavând încredere în susţinerile inculpatului, martora s-a hotărât să fugă de sub influenţa acestuia, motiv pentru care cu ajutorul barmanului a reuşi să fugă din clubul L.S.

Martora a revenit în România, unde ulterior s-a reîntâlnit cu inculpatul B.A., care i-a cerut să-i dea o sumă de bani ce ar fi reprezentat cheltuielile efectuate pentru „aducerea" acesteia în Spania.

Întrucât aceasta nu i-a dat inculpatului suma de la prima solicitare, acesta a început să o ameninţe cu bătaia, motiv pentru care martora G.M. i-a dat acestuia suma de bani.

În cursul urmăririi penale a fost efectuată o recunoaştere din planşe fotografice, ocazie cu care martora G.M. a indicat-o pe inculpata B.M., despre care a precizat că avea rolul de a caza în locuinţa sa tinere ce practicau prostituţia.

Totodată, martora le-a indicat din fotografie pe numitele M. şi C., identificate în persoana numitelor M.M.E. şi C.C.A., despre care a precizat că practicau prostituţia în folosul învinuitului D.N.D., în clubul S., situat lângă localitatea spaniolă El Campeio.

Conform aprecierilor martorei aceasta a obţinut din practicarea prostituţiei aproximativ 3.000 euro, bani care i-au fost luaţi integral de inculpaţii B.A. şi B.C.L.

O altă tânără exploatată în Spania prin însuşirea cvasitotalităţii sumelor obţinute din practicarea prostituţiei este martora audiată, în conformitate cu dispoziţiile art. 86¹ C. proc. pen., sub identitatea protejată de P.A.

În cursul anului 2002 martora a ajuns să-i cunoască pe inculpaţii B.A. şi B.C.L., precum şi pe inculpatul D.N.D.

În acea perioadă martora avea o situaţie materială dificilă, aspect cunoscut şi de inculpatul D.N.D. Pe acest fond, inculpatul i-a propus martorei să meargă în Spania, unde urma să practice prostituţia într-un club, urmând să împartă în mod egal sumele obţinute din această activitate.

Inculpatul D.N.D. i-a spus martorei P.A. că, în Spania, el urma să colecteze toţi banii obţinuţi din practicarea prostituţiei şi că din partea care i-ar fi revenit acesteia îi va achiziţiona un apartament pe raza municipiului Galaţi.

Întrucât nu întrevedea, la acel moment, nici o posibilitate de a se redresa din punct de vedere material, şi având în vedere promisiunea inculpatului de a împărţi în mod egal sumele obţinute din practicarea prostituţiei, martora P.A. a acceptat propunerea inculpatului.

Astfel, la sfârşitul anului 2002, martora P.A. a plecat spre Spania însoţită de inculpatul D.N.D. şi de alte tinere care urmau să practice prostituţia în folosul grupului infracţional.

La sosirea în Spania martora a fost aşteptată de inculpaţii B.A. şi B.C.L., care au cazat-o în apartamentul pe care aceştia îl aveau închiriat în localitatea Alicante.

Martora a fost plasată pentru a practica prostituţia în cluburile L.S. şi X. din localitatea Alicante, predând toţi banii obţinuţi din practicarea prostituţiei inculpatului D.N.D., care îi promitea că îi va achiziţiona apartamentul, astfel cum se înţeleseseră înainte de plecarea din România.

Pe parcursul perioadei în care a practicat prostituţia în cluburile susmenţionate martora a perceput în mod nemijlocit faptul că inculpata B.C.L. se ocupa de supravegherea tinerelor care se prostituau în folosul grupului condus de inculpatul B.A.

Martora P.A. a fost lovită şi ameninţată, în mod repetat de inculpatul D.N.D., acesta reproşându-i că nu obţine sume suficiente de bani din practicarea prostituţiei.

Martora P.A. a practicat prostituţia în folosul inculpatului până în cursul anului 2004, cunoscând în această perioadă mai multe tinere care se prostituau în folosul grupului infracţional condus de inculpatul B.A.

În cursul urmăririi penale a fost efectuată o recunoaştere din grup de fotografii, ocazie cu care aceasta le-a indicat pe numitele D.C.A., P.V.D., D.M., P.L.D., G.I. şi A.C., despre care a precizat că practicau prostituţia în folosul grupului infracţional organizat şi condus de inculpatul B.A. Cu privire la numita G.I., martora P.A. a precizat că a fost transportată în Spania de inculpatul D.N.D. la rugămintea inculpatului B.A.

Cu aceeaşi ocazie martora P.A. a indicat-o pe numita C.C., despre care a precizat că a practicat prostituţia în Spania, în folosul inculpatului D.N.D.

Totodată martora a indicat-o din fotografie şi pe inculpata B.M. Cu privire la inculpată martora a precizat că mai multe tinere i-au povestit că aceasta le-a cazat în locuinţa sa din municipiul Galaţi, anterior plecării acestora spre Spania.

Pe parcursul perioadei în care a practicat prostituţia martora a obţinut din această activitate aproximativ 140.000 euro, bani care i-au fost luaţi integral de inculpatul D.N.D. Din această sumă inculpatul nu i-a remis vreo sumă martorei, acesta folosind banii obţinuţi de tinerele care se prostituau în folosul său pentru a-şi achiziţiona apartamente şi mijloace de transport.

Printre victimele exploatate de membrii grupului infracţional se numără şi N.M. din municipiul Galaţi, care a participat la procesul penal în calitate de martor.

În cursul anului 2002 martora avea o situaţie materială foarte grea, având şi de întreţinut un copil minor.

Cunoscând aceste împrejurări, prin intermediul mamei martorei, cu care fusese colegă de serviciu, inculpata L.A. i-a propus acesteia să o ajute să-şi găsească un loc de muncă în Spania prin intermediul fiicei sale, inculpata B.I.A.

Martora a fost de acord să se întâlnească cu inculpata B.I.A., care revenise pentru scurt timp în ţară, astfel că într-una din zile a fost vizitată de aceasta şi de inculpata L.A. În cadrul discuţiei purtate cu acestea, cele două inculpate i-au propus martorei să plece în Spania, urmând ca inculpata B.I.A., împreună cu concubinul său M. (inculpatul S.M.D.), să suporte toate cheltuielile legate de obţinerea paşaportului turistic al victimei şi de transportul acesteia în Spania.

Inculpatele i-au comunicat martorei că, odată ajunsă în ţara de destinaţie, îşi va desfăşura activitatea într-un club, unde trebuie să danseze şi să îi întreţină pe clienţii clubului, pentru a-i determina să facă consumaţie, având posibilitatea să urce cu clienţii în camerele clubului pentru a întreţine cu aceştia relaţii sexuale contra cost.

De asemenea, inculpata B.I.A. i-a mai comunicat că, până la plata sumelor de bani cheltuite pentru transportul său în Spania, va trebui să îi dea ei şi inculpatului S.M.D., în mod integral, toate sumele obţinute din prostituţie şi din consumaţiile clienţilor, ulterior putând să păstreze jumătate din aceste sume.

Dată fiind situaţia în care se afla, martora N.M. a acceptat propunerea inculpatelor.

Ca atare, inculpata B.I.A. i-a comunicat că, întrucât ea va pleca înapoi în Spania, îi va face cunoştinţă cu cumnatul său, inculpatul B.A., care urmează să se ocupe de obţinerea paşaportului turistic şi de procurarea biletului de avion. De asemenea, urma ca inculpatul B.A. să o conducă până la aeroportul din Madrid, unde să fie aşteptată de inculpata B.I.A.

Înainte de plecarea inculpatei B.I.A. din ţară, aceasta a condus-o pe martoră la apartamentul unde domicilia în acea perioadă împreună cu mama sa, inculpata L.A.

La câteva zile după plecarea inculpatei, în cursul aceleiaşi săptămâni, victima a fost contactată de inculpatul B.A., care a condus-o mai întâi la o unitate C.E.C., unde i-a furnizat banii necesari achitării taxei de eliberare a paşaportului turistic.

După ce martorei i-a fost eliberat paşaportul, documentul respectiv a fost luat de inculpatul B.A.

La câteva zile, respectiv în data de 26 octombrie 2002, după procurarea biletelor de avion, martora N.M. a fost contactată telefonic de inculpat, care i-a cerut ca la orele 1.00 ale nopţii să se deplaseze la domiciliul inculpatei L.A. în vederea plecării.

La locuinţa inculpatei, în afara acesteia, se găseau deja alte două tinere, victimele A.G.D. şi L.M.D., care urmau să o însoţească în acelaşi scop în Spania.

Întrucât după sosirea martorei în apartament, la uşa acestuia a apărut soţul uneia din cele două tinere, care a încercat să amâne plecarea acesteia, inculpata L.A. a hotărât să nu mai aştepte dimineaţa şi să le trimită pe tinere încă din noaptea respectivăla Bucureşti.

Tinerele au fost transportate deci de către inculpatul B.A., cu autoturismul său, până la Aeroportul Bucureşti Otopeni, unde au ajuns în jurul orelor 5,30 ale dimineţii.

La aeroport inculpatul B.A. s-a întâlnit cu inculpatul S.M.D., pe care i l-a prezentat martorei N.M. ca fiind concubinul inculpatei B.I.A.

În cursul aceleiaşi zile de 27 octombrie 2002, inculpatul B.A. şi inculpatul S.M.D. le-au transportat în Spania pe martora N.M. şi pe celelalte două tinere cu o cursă aeriană Bucureşti – Madrid.

În urma verificărilor efectuate în baza de date a I.G.P.F. rezultă că, la data de 27 octombrie 2002, inculpaţii B.A. şi S.M.D. au părăsit România la bordul unei curse împreună cu martorele L.M.D., C.G.D., N.M. şi P.L.D., precum şi cu numitele D.N.N. (fostă A. şi în prezent soţia inculpatului D.N.D.) şi B.E.G.

Pe aeroportul din Madrid, inculpatul B.A. s-a despărţit de inculpatul S. şi de tinerele transportate, acestea din urmă fiind aşteptate de inculpata B.I.A.

Martora şi celelalte două tinere, A.G.D. şi L.M.D., au fost apoi transportate de la aeroport până în oraşul Alicante de către inculpată şi inculpatul S., fiind apoi cazate într-un apartament pe care cei doi îl închiriaseră în oraşul respectiv, locuinţă situată în cartierul Plaja San Juan. Chiar în seara în care le-a cazat, inculpata B.I.A. le-a spus victimei şi celorlalte două tinere că suma pe care le-o datorau pentru transportul în Spania se ridica la 1.500 euro de fiecare.

A doua zi, inculpata şi inculpatul S. le-au transportat la un club din afara localităţii, situat pe autostrada spre oraşul Murcia. La club, cei doi le-au predat inculpatei B.C.L., despre care i-au spus victimei că este soţia inculpatului B.A. şi că aceasta urma să le preia şi să le spună ce au de făcut.

După ce le-a preluat, B.C.L. le-a cazat în camerele de la etajul clubului, instruindu-le apoi asupra condiţiilor în care urmau să-şi desfăşoare activitatea.

Astfel, aceasta le-a precizat că urmau să determine pe clienţii clubului să consume cupe de şampanie, urmând să primească jumătate din costul acestora.

De asemenea, trebuiau să întreţină relaţii sexuale cu clienţii, tariful practicat fiind de 50 de euro pentru 30 de minute de raport sexual. Aceste sume reveneau integral tinerelor ce se prostituau în club, stabilimentul încasând separat de la clienţi o taxă de 3 euro ce includea costul prezervativului şi prosopului folosite de aceştia.

În perioada ce a urmat atât victima N.M., cât şi martorele A.G.D. şi L.M.D. au început să se prostitueze în club în condiţiile arătate mai sus. Cele trei erau supravegheate permanent de inculpata B.C.L., care le ţinea evidenţa atât a cupelor de şampanie consumate, cât şi a raporturilor sexuale avute cu clienţii şi a duratei acestora, luând în fiecare dimineaţă de la cele trei tinere toţi banii obţinuţi de acestea peste noapte.

La fiecare sfârşit de săptămână, inculpata B.I.A. trecea pe la club şi primea de la inculpata B.C.L. sumele de bani strânse de la cele trei tinere în intervalul respectiv.

Activitatea de prostituţie a victimei N.M. s-a desfăşurat în intervalul octombrie 2002 - ianuarie 2003, perioadă în care aceasta a obţinut din activitatea respectivă sume cuprinse între 200- 250 euro săptămânal.

În aceeaşi perioadă, victima a perceput că A.G.D. şi L.M.D. obţineau săptămânal circa 500 de euro, respectiv 700 de euro.

De asemenea, a perceput că în club, inculpata B.C.L. se prostitua doar ocazional şi, în principal, le supraveghea pe tinerele care se prostituau, luând toţi banii câştigaţi de aceştia.

Pe lângă tinerele aduse de inculpata B.I.A., în club mai erau alte patru tinere din România care se prostituau în folosul direct al inculpatei B.C.L., dintre acestea victima N.M. recunoscând-o pe numita B.S., care de altfel a şi fost agresată fizic de această din urmă inculpată întrucât nu câştiga destui bani.

De asemenea, victima a aflat că şi inculpata B.I.A. practicase anterior prostituţia, dar la momentul respectiv renunţase la activitatea respectivă şi se ocupa exclusiv de exploatarea tinerelor traficate, folosind sistemul de transfer internaţional de bani, la fel ca şi inculpata B.C.L., pentru a expedia în România sumele obţinute din activitatea infracţională.

Totodată, victima N.M. şi-a dat seama că inculpaţii B.A. şi B.C.L. acţionau în mod concertat cu inculpata B.I.A. şi inculpatul S.M.D., ajutându-se reciproc la racolarea, transportul, cazarea şi supravegherea tinerelor ce practicau prostituţia în folosul lor.

În ianuarie 2003 victima N.M. a plecat din club şi a rupt orice legătură cu gruparea infracţională, întrucât pe de o parte a fost ameninţată în mod repetat de inculpata B.I.A. motivat de faptul că nu obţinea suficienţi bani din prostituţie, iar pe de altă parte a realizat că fusese indusă în eroare de către inculpată, care nu şi-a respectat promisiunea de a trimite bani familiei victimei din România.

În perioada în care a practicat prostituţia, victima a obţinut din această activitate circa 3.000 de euro, sumă ce a fost însuşită în totalitate de membrii grupării infracţionale.

Printre victimele exploatate de membrii grupului infracţional se numără şi A.G.D. şi L.M.D. ambele din municipiul Galaţi, care au participat la procesul penal în calitate de martore.

În toamna anului 2002 martora A.G.D. se afla într-o situaţie financiară dificilă, având doi copii minori în întreţinere şi fiind în relaţii conflictuale cu soţul său, care consuma în exces băuturi alcoolice şi nu avea vreun loc de muncă.

Martora era singura întreţinătoare a familiei, lucrând ca femeie de serviciu la o asociaţie de locatari din municipiul Galaţi unde era colegă cu mama martorei Luparu Mihaela –Dorina.(declaraţii martor vol. II, filele 174-182)

Prin intermediul unei cunoştinţe comune, martora A.G.D. a întâlnit-o pe inculpata L.A. Aflând despre situaţia martorei, inculpata i-a povestit că are o fiică pe nume I., care lucrează ca damă de companie într-un club din Spania. Inculpata i-a propus martorei să o ajute să muncească împreună cu fiica sa, promiţându-i să o ajute să-şi obţină paşaportul turistic şi să o transporte în Spania, achitând toate cheltuielile necesare.

Inculpata L.A. i-a comunicat victimei A.G.D. că, în schimbul acestui „ajutor", urma ca din banii obţinuţi în club, să achite mai întâi „datoria" către inculpată şi fiica acesteia, iar după aceea să împartă în mod egal câştigurile cu cele două inculpate.

Discuţia de mai sus a avut loc la locuinţa inculpatei L.A., astfel că după ce victima şi-a exprimat interesul faţă de propunerile acesteia, a comandat un taxi, spunându-i că trebuie să meargă să discute cu cuscra ei.

Ca atare, cele două s-au deplasat imediat la domiciliul inculpatei B.M. (martora aflând ulterior numele complet al acesteia). Aceasta din urmă i-a comunicat martorei că, întrucât inculpata B.I.A. nu se afla la acel moment în ţară, ea se va ocupa de obţinerea paşaportului şi de transportul martorei în Spania. Ca atare, după câteva zile, inculpata i l-a prezentat pe fiul său, inculpatul B.A., care a însoţit-o la formalităţile necesare obţinerii paşaportului turistic, achitându-i taxele necesare.

În acea perioadă martora a A.G.D. a povestit despre intenţia sa de a pleca în Spania şi colegei sale de muncă, mama martorei L.M.D., susţinând însă că se va angaja în ţara respectivă ca îngrijitoare la nişte persoane în vârstă.

Având la rândul său o situaţie materială dificilă, neavând un loc de muncă şi crescând singură un copil minor, martora L.M.D. i-a solicitat martorei A.G.D. să o ajute să se angajeze împreună cu ea în Spania. Realizând că martora L.M.D. este hotărâtă să o însoţească, martora A.G.D. i-a comunicat ce îi spuseseră inculpatele, şi anume că de fapt urmau să lucreze ca dame de companie.

Prin intermediul martorei A.G.D., martora L.M.D. i-a cunoscut la rândul său pe inculpaţii B.M., B.A. şi L.A.. Inculpata B.M. le-a explicat celor două martore că, în calitate de „dame de companie", urmau doar să îi determine pe clienţii clubului să consume băuturi alcoolice, urmând să fie remunerate cu jumătate din preţul acestor băuturi.

De asemenea, inculpata L.A. i-a precizat şi martorei L.M.D. că la clubul de noapte din Spania vor fi însoţite de inculpata B.I.A., care „va avea grijă de ele" şi căreia îi vor da jumătate din câştigurile lor, după ce mai întâi vor achita suma de câte 1.000 de „euro" reprezentând „datoria" ocazionată de plata taxelor pentru paşapoartele turistice şi de transportul lor în Spania.

S-a menţionat că martorele au purtat această discuţie la locuinţa din acea vreme a inculpatei L.A., situată în Galaţi, locuinţă la care au fost conduse de către inculpatul B.A., la cererea inculpatei B.M.

De asemenea, înainte de a discuta cu martora L.M.D. despre aspectele financiare descrise mai sus, inculpata L.A. a contactat-o telefonic pe inculpata B.I.A. în Spania şi i-a cerut acordul pentru recrutarea martorei, acord pe care inculpata B.I.A. l-a dat numai după ce mai întâi a cerut şi obţinut de la mama sa amănunte despre aspectul fizic al martorei. La final inculpata le-a comunicat martorelor că peste câteva zile se vor deplasa în Spania cu avionul, urmând să fie aşteptate pe aeroport de inculpată.

S-a precizat că nici inculpatele B.M. şi L.A. şi nici inculpatul B.A. nu le-au comunicat în nici un fel martorelor că, de fapt, în Spania trebuie să practice prostituţia.

După câteva zile de la discuţia de la locuinţa inculpatei L.A., aceasta i-a telefonat într-o noapte martorei A.G.D., cerându-i să o anunţe şi pe martora L.M.D. şi să vină imediat la apartamentul inculpatei pentru a pleca amândouă în Spania, martorele conformându-se acestei solicitări.

Ajunse la apartamentul inculpatei, cele două au cunoscut o altă tânără ce urma să fie aşteptată în Spania de către inculpata B.I.A., martora N.M. De asemenea în apartament a sosit la scurt timp şi inculpatul B.A., împreună cu alte trei tinere ce urmau să le însoţească la cursa aeriană cu destinaţia Spania din care au fost identificate numitele D.N.N. şi P.L.D.

În cursul aceleiaşi nopţi inculpatul a transportat toate şase tinerele până la aeroportul Bucureşti Otopeni, cu două autoturisme (ai căror şoferi nu au fost identificaţi), victimele A.G.D., L.M.D. şi N.M. ocupând unul din autovehicule, iar celelalte trei tinere pe cel de al doilea.

Pe aeroport, inculpatul B.A. le-a predat pe victimele A.G.D., L.M.D. şi N.M. inculpatului S.M.D., spunându-i „astea sunt fetele" şi prezentându-l acestora ca fiind M., concubinul inculpatei B.I.A., care „va avea grijă" de ele.

Inculpaţii B.A. şi S.M.D. s-au îmbarcat împreună cu toate cele şase tinere într-o cursă aeriană Bucureşti-Madrid.

În urma verificărilor efectuate în baza de date a I.G.P.F. rezultă că, la data de 27 octombrie 2002, inculpaţii B.A. şi S.M.D. au părăsit România la bordul unei curse împreună cu martorele L.M.D., C.G.D., N.M. şi P.L.D., precum şi cu numitele D.N.N. (fostă A. şi, în prezent, soţia învinuitului D.N.D.) şi B.E.G.

Pe aeroportul din capitala Spaniei grupul a fost aşteptat de către inculpata B.I.A., care a asigurat transportul celor şase tinere şi a inculpaţilor până în oraşul Alicante, unde le-a cazat într-un apartament închiriat situat în zona plajei San Juan.

Chiar de la sosirea în apartament, inculpata B.I.A. a luat paşapoartele celor şase tinere, spunându-le că de fapt, vor trebui să practice prostituţia în club şi că din banii obţinuţi vor trebui să achite suma de 40 de euro reprezentând chiria zilnică a camerei ce o vor ocupa în incinta clubului, iar restul banilor vor fi strânşi de ea, promiţându-le în schimb că va trimite periodic sume de bani rudelor lor din România, după ce mai întâi era acoperită suma de 1.000 de euro reprezentând „datoria" ocazionată de aducerea lor în Spania.

Deşi nici una din tinere nu a fost de acord să practice prostituţia, în final, acestea au fost obligate să accepte, ţinând cont că se aflau într-o ţară străină, fără a avea documente de identitate şi necunoscând limba spaniolă.

De asemenea, atât inculpata B.I.A., cât şi inculpaţii B.A. şi S.M.D. le-au comunicat tuturor victimelor că la club vor fi supravegheate de inculpata B.C.L., solicitându-le să asculte de aceasta şi să „muncească", pentru a putea câştiga banii necesari achitării datoriei ocazionate prin aducerea lor în Spania.

Una dintre tinere, P.L.D., a fost luată de către inculpatul B.A. şi dusă la club încă din prima seară.

Celelalte tinere au rămas peste noapte în apartamentul inculpatei B.I.A., fiind transportate a doua zi de această inculpată la clubul M. din apropierea oraşului Alicante şi predate inculpatei B.C.L., în supravegherea căreia se aflau deja victimele P.L.D. şi B.S.

Inculpata le-a instruit, explicându-le că trebuie să racoleze clienţii din club, pentru a întreţine cu aceştia raporturi sexuale în camerele situate la etaj, tariful fiind de 50 de euro pentru o jumătate de oră de relaţii sexuale.

Aflată în club, martora A.G.D. a refuzat să practice prostituţia, comunicându-i acest lucru inculpatei B.C.L. Această inculpată a luat legătura telefonic cu inculpata B.I.A. căreia i-a comunicat atitudinea de refuz adoptată de martoră.

În aceste circumstanţe inculpata B.I.A. a ameninţat-o pe martora A.G.D., cerându-i să înceapă să se prostitueze întrucât ar fi trebuit să-i returneze suma de 5.000 euro, ce reprezenta cheltuielile făcute pentru aducerea sa în Spania. Având în vedere situaţia în care se afla, martora a început să se prostitueze, obţinând în medie în fiecare seară aproximativ 400 de euro.

La rândul său martora L.M.D. se prostitua în acelaşi club, ambele sub supravegherea inculpatei B.C.L., care în fiecare dimineaţă le lua acestora banii obţinuţi din practicarea prostituţiei, bani pe care îi remitea integral inculpatei B.I.A.

Martorele L.M.D. şi A.G.D. au perceput în mod nemijlocit faptul că inculpata B.C.L. se ocupa şi de supravegherea martorelor B.S. şi P.L.D., care la rândul lor se prostituau, în clubul M.

Totodată martorele au văzut-o în club pe numita D.N.N., soţia inculpatului D.N.D., care la rândul său practica prostituţia. Acesteia inculpatul B.A. nu-i lua vreo sumă de bani întrucât era prieten cu învinuitul.

Martora L.M.D. a sesizat faptul că inculpata B.I.A. nu îşi respecta promisiunea făcută iniţial, de a trimite o parte din banii obţinuţi de aceasta la rudele din ţară, situaţie în care martora împreună cu numita N.M. i-au reproşat acest lucru inculpatei. Cele două martore s-au hotărât să plece de sub influenţa membrilor grupului infracţional, dar pentru a realiza acest lucru aveau nevoie de paşapoarte, care le fuseseră reţinute de inculpata B.I.A. încă de la sosirea lor în Spania.

Sub pretextul că patronii clubului le-ar fi cerut spre verificare paşapoartele, martorele L.M.D. şi N.M. i-au cerut inculpatei să le dea documentele pentru o perioadă de timp. Văzându-se în posesia paşapoartelor şi cunoscând faptul că membrii grupului nu ar fi putut intra în club pentru a le lua cu forţa, cele două martore au refuzat iniţial să mai predea, inculpatei B.C.L., banii obţinuţi din practicarea prostituţiei, după care profitând de un moment prielnic, martora L.M.D. a fugit din club, întorcându-se în România.

Această martoră a remarcat că inculpata B.C.L. avea un comportament violent în raport de tinerele pe cere le supraveghea, lovindu-le pe acelea care nu obţineau, din practicarea prostituţiei sumele de bani care să o mulţumească.

Martora L.M.D. a obţinut din practicarea prostituţiei suma de aproximativ 4.500 euro, bani care i-au fost luaţi integral de inculpata B.I.A., prin intermediul inculpatei B.C.L.

Martora A.G.D. a continuat să practice prostituţia în clubul M. În cursul lunii ianuarie 2003 autorităţile spaniole au organizat o razie la clubul susmenţionat, despre care inculpata B.C.L. a fost anunţată în prealabil de avocatul patronilor clubului.

În aceste circumstanţe inculpata B.C.L. le-a spus tinerelor ce se prostituau în clubul M. în folosul membrilor grupului infracţional să părăsească stabilimentul „care cum putea". Martora A.G.D. a părăsit clubul pe unul dintre geamurile acestuia fiind preluată de inculpatul B.A., care a condus-o la apartamentul închiriat de inculpata B.I.A.

După câteva zile tinerele, printre care se afla şi martora A.G.D., au fost condusă din nou în clubul M., unde acestea au continuat să se prostitueze în folosul membrilor grupului infracţional organizat condus de inculpatul B.A.

Pe parcursul perioadei cât a practicat prostituţia martora A.G.D. a remarcat faptul că membrii grupării infracţionale, pentru a evita depistarea de către autorităţi şi eventualele percheziţii, schimbau în mod frecvent apartamentele pe care le închiriau pe teritoriul Spaniei.

De asemenea, martora a perceput în mod nemijlocit că membrii grupării discutau între ei, telefonic, despre sumele de bani obţinute de tinere din practicarea prostituţiei, folosind însă un limbaj codificat, urmărind astfel să abată atenţia autorităţilor care în cazul unei eventuale anchete ar fi dispus interceptarea comunicaţiilor telefonice.

În primăvara anului 2003, realizând că membrii grupării infracţionale nu aveau să-şi respecte promisiunile făcute iniţial, referitoare la împărţirea sumelor de bani, martora s-a hotărât să plece de sub influenţa acestora.

Pretinzând că patronii clubului doreau să-i verifice paşaportul, martora le-a cerut inculpaţilor să-i predea paşaportul, ce-i fusese reţinut încă de la sosirea sa în Spania de inculpata B.I.A.

Martora a intrat în posesia paşaportului, care i-a fost trimis de inculpatul B.A., după care profitând de un moment prielnic şi de ajutorul dat de un cetăţean spaniol a reuşit să părăsească clubul, fugind de sub influenţa membrilor grupului infracţional.

Pe perioada în care a practicat prostituţia, martora A.G.D. a obţinut aproximativ 8.000 de euro, bani de care a fost deposedată integral de inculpata B.I.A., prin intermediul inculpatei B.C.L.

Martora A.G.D. a perceput faptul că inculpaţii B.A., B.M., B.I.A., L.A. şi B.C.L. acţionau în mod concertat în scopul racolării, cazării, transportului în străinătate a unor tinere pe care le exploatau, însuşindu-şi cvasimajoritatea veniturilor obţinute de acestea.

Martora a realizat că în cadrul grupului inculpatele B.M. şi L.A. se ocupau cu racolarea şi cazarea tinerelor pe teritoriul României, inculpaţii B.A., B.C.L. şi B.I.A. se ocupau de transportul tinerelor spre Spania şi de cazarea acestora în imobile închiriate din timp, inculpatele B.C.L. şi B.I.A. se ocupau de supravegherea tinerelor în localurile în care acestea se prostituau, colectând totodată de la acestea şi banii obţinuţi. În tot acest angrenaj, inculpatul B.A. avea rolul de lider, acesta ocupându-se de coordonarea activităţilor desfăşurate de ceilalţi membri ai grupului, în vederea obţinerii de beneficii maxime.

Printre tinerele exploatate în Spania de membrii grupului infracţional organizat se număra şi martora audiată, în conformitate cu dispoziţiile art. 86¹ C. proc. pen. sub identitatea protejată de T.E.

În toamna anului 2002 această martoră avea o situaţie materială dificilă, doi copii în întreţinere şi fiind lipsită de o sursă de venit constantă.

Prin intermediul unei tinere, care anterior practicase prostituţia în străinătate, martora l-a cunoscut pe inculpatul B.A., căruia i-a povestit despre dificultăţile materiale pe care le avea.

În aceste circumstanţe inculpatul B.A. i-a propus martorei T.E. să meargă în Spania, unde urma să lucreze ca „damă de companie" într-un club şi că doar dacă dorea, pentru suplimentarea veniturilor putea întreţine raporturi sexuale cu clienţii clubului respectiv.

Totodată, inculpatul s-a oferit să suporte toate cheltuielile legate de obţinerea paşaportului martorei, precum şi cheltuielile legate de transportul acesteia până în Spania. Acesta i-a mai spus că în Spania urma să „lucreze" sub protecţia sa şi a soţiei sale C., respectiv inculpata B.C.L. şi că după ce îi achita toate cheltuielile despre care am făcut vorbire mai sus, martora urma să-şi păstreze jumătate din banii obţinuţi din activităţile prestate.

Având în vedere susţinerile inculpatului B.A., cât şi situaţia materială grea în care se afla, martora T.E. a acceptat propunerea acestuia.

La scurt timp inculpatul a anunţat-o pe martoră că urma să plece spre Spania, iar după câteva zile a plecat spre Aeroportul Internaţional Henry Coandă împreună cu inculpatul B.A. şi alte tinere care aveau aceeaşi destinaţie, printre care se numără şi numita B.E.G.

Inculpatul, martora şi celelalte tinere s-au îmbarcat într-o cursă aeriană, cu destinaţia Spania.

Pe aeroportul spaniol aceştia au fost aşteptaţi de inculpata B.I.A., care i-a condus la un apartament închiriat de membrii grupului infracţional în localitatea Alicante.

Încă din prima seară martora şi încă două tinere identificate în persoana martorei P.L.D. şi a numitei D.N.N. au fost conduse de inculpata B.I.A. în clubul O. din localitatea Alicante, unde erau aşteptate de inculpata B.C.L., soţia inculpatului B.A., care le-a preluat.

Inculpata B.C.L. a făcut aranjamentele necesare pentru ca martora şi celelalte două tinere să poată practica prostituţia în clubul O. La sosirea martorei în club se mai afla martora B.S., care practica prostituţia tot în folosul grupului infracţional sub supravegherea directă a inculpatei B.C.L.

Inculpata B.C.L. le-a instruit pe tinerele nou sosite, printre care se afla şi martora T.E., cu privire la modul în care trebuiau să procedeze pentru a acosta clienţii în club, cerându-le totodată să acosteze cât mai mulţi clienţi cu care să întreţină raporturi sexuale.

Martora T.E. a perceput în mod nemijlocit faptul că inculpata B.C.L. o lovea în mod constant pe martora B.S. Întrucât a acceptat doar în mică măsură să întreţină raporturi sexuale cu clienţii clubului, martora T.E. obţinea sume mici de bani, cu preponderenţă din contravaloarea băuturilor alcoolice pe care clienţii le consumau în compania sa.

Realizând faptul că urma să fie exploatată de membrii grupării, la scurt timp, martora a reuşit să fugă de sub supravegherea inculpatei B.C.L.

Potrivit aprecierilor martorei, pe perioada în care a activat în clubul O. a câştigat aproximativ 500 euro, bani care i-au fost luaţi integral de inculpata B.C.L.

O altă tânără exploatată în Spania de către membrii grupului infracţional organizat este martora P.L.D.

În cursul anului 2002 martora a călătorit în Spania, revenind în România în cursul lunii octombrie a aceluiaşi an. La revenirea în România martora s-a cazat la locuinţa prietenei pe care o ştia doar sub numele de M., pe care o cunoscuse în Spania. În acelaşi imobil mai locuia şi o altă tânără. La un moment dat numita M. şi cealaltă tânără i-au reţinut martorei P.L.D. paşaportul, refuzând în mod constant restituirea documentului de călătorie.

În aceste circumstanţe martora i-a povestit cele întâmplate unui taximetrist în care avea relativă încredere. Acesta i-a spus martorei că un prieten al său putea să o ajute pe martora P.L.D. cu problema legată de paşaport şi l-a sunat în acest scop pe inculpatul B.A.

În scurt timp inculpatul B.A. a sosit la locul în care se afla martora şi taximetristul. Martora i-a povestit inculpatului despre faptul că paşaportul său fusese reţinut şi că, urmare a acestui fapt, nu mai putea călători spre Spania.

Analizând aceste aspecte inculpatul a realizat că martora era pretabilă a fi exploatată în Spania. Astfel, acesta i-a spus martorei că o putea ajuta să ajungă în Spania, unde urma să practice prostituţia.

Întrucât martora P.L.D. avea o situaţia familială dificilă, având în îngrijire şi un copil minor, a acceptat propunerea inculpatului. Având în vedere acceptul dat de martoră, inculpatul B.A. a făcut demersurile necesare pentru a obţine paşaportul acesteia de la tinerele care i-l reţinuseră.

Ulterior, inculpatul a condus-o pe martoră la locuinţa surorii sale, învinuita B.E., unde a cazat-o pentru un timp. După aproximativ o săptămână inculpatul a adus o altă tânără pe care a cazat-o în acelaşi imobil. Martora P.L.D. a perceput în mod nemijlocit faptul că inculpatul B.A. a lovit-o în mod repetat şi cu bestialitate pe tânăra respectivă, interzicându-i să vorbească cu martora.

Într-una din zile, martora şi tânăra ce fusese cazată în apartamentul învinuitei B.E. au fost conduse de inculpat la un apartament al inculpatei L.A., situat în zona M., unde se aflau cazate martorele N.M., A.G.D. şi L.M.D. Precizăm că, până în cursul anului 2006 inculpata L.A. a locuit cu forme legale în imobilul situat în Galaţi.

Ulterior, inculpatul le-a condus pe martoră şi cealaltă tânără la locuinţa mamei sale, inculpata B.M., imobil situat în Galaţi. Cu această ocazie martora a perceput în mod nemijlocit că inculpata caza alte tinere despre care a aflat că la rândul lor trebuiau să plece spre Spania, unde urmau să practice prostituţia.

Motivul pentru care martora a fost dusă în apartamentul inculpatei B.M. a fost acela că din acel loc aceasta urma să fie preluată împreună cu celelalte tinere, cu un autoturism şi transportate la Aeroportul Henry Coandă.

În seara zilei de 26 octombrie 2002, martorele P.L.D., N.M., A.G.D. şi L.M.D. şi tânăra neidentificată au fost conduse de inculpatul B.A., cu autoturismul, în municipiul Bucureşti. A doua zi tinerele au fost îmbarcate într-o cursă aeriană cu destinaţia Madrid, acestea fiind însoţite de inculpatul B.A. şi de inculpatul S.M.D.

În capitala spaniolă martorele au fost aşteptate de inculpata B.I.A. şi inculpatul S.M.D. Inculpata şi inculpatul S.M.D. le-au condus pe martore cu un autoturism până la un imobil închiriat de membrii grupului infracţional în apropierea plajei San Juan. Martora a înţeles din discuţiile purtate ulterior între inculpaţii B.A. şi B.I.A. că imobilul în cauză fusese închiriat pe numele acesteia din urmă.

În apartament inculpaţii i-au comunicat martorei că le datora „câteva mii de euro" şi că abia după ce îşi achita datoria putea beneficia de banii obţinuţi din practicarea prostituţiei.

Încă din prima seară martora a fost condusă în clubul M., nu înainte ca inculpatul B.A. să-i ceară acesteia „să nu iasă din cuvântul soţiei sale" şi să-i predea acesteia toţi banii obţinuţi. Totodată martorele N.M., A.G.D. şi L.M.D. au fost separate de martora P.L.D., acestea urmând să practice prostituţia tot în clubul M., dar în folosul inculpatei B.I.A.

În clubul M. martora P.L.D. a fost preluată de inculpata B.C.L. care i-a asigurat cazarea într-una dintre camere. În aceeaşi cameră cu martora mai locuiau inculpata B.C.L. precum şi o altă tânără, identificată în persoana numitei S.S.P. Astfel, inculpata B.C.L. avea control total asupra celor două tinere, cunoscând exact câţi bani obţineau acestea din practicarea prostituţiei.

Martora P.L.D. a început să se prostitueze în clubul susmenţionat contra unor tarife de 50 de euro pentru o jumătate de oră de raporturi sexuale şi 100 de euro pentru o oră de raporturi sexuale, bani care erau achitaţi de clienţi la casieria clubului. După finalizarea programului, martora ridica banii de la casierie după care se retrăgea în cameră, unde îi preda integral inculpatei B.C.L., care nota sumele obţinute într-un carneţel. Martora P.L.D. obţinea în medie câte 400 de euro pe noapte.

Martora P.L.D. a perceput în mod nemijlocit faptul că numita S.S.P. proceda în acelaşi mod, predându-i inculpatei toate sumele obţinute din practicarea prostituţiei. De asemenea martora a văzut că numita S.S.P. a fost bătută, în mod repetat, de inculpata B.C.L. întrucât nu obţinea sumele de bani scontate de membrii grupului infracţional. De asemenea inculpata i-a reproşat şi martorei că nu obţinea bani destui ca urmare a practicării prostituţiei.

Inculpata B.C.L. pretindea atât faţă de martora P.L.D., cât şi faţă de numita S.S.P. că trimetea periodic bani în ţară pe numele rudelor acestora, lucru care nu se întâmpla însă în realitate.

Pentru a avea un control eficient asupra victimelor traficului de fiinţe umane inculpata B.C.L. le interzicea martorei şi susnumitei să discute cu alte persoane în afara clienţilor clubului, ori să telefoneze la rudele din ţară, acestea fiind ţinute permanent în camerele clubului.

Întrucât legislaţia penală spaniolă sancţionează proxenetismul, situaţie în care patronii clubului nu le-ar fi permis acestora să se prostitueze dacă ar fi cunoscut că sunt exploatate de membrii unui grup infracţional, inculpata B.C.L. le interzicea celor două tinere să vorbească cu ea ori să facă gesturi „necorespunzătoare" în prezenţa patronilor.

S-a precizat că, la rândul său, inculpata B.C.L. practica la rândul său prostituţia în clubul M. Inculpatul B.A. verifica în mod discret activitatea desfăşurată de tinere în club, dându-se în acest scop drept client al clubului.

Întrucât autorităţile spaniole au efectuat o razie la club, inculpaţii B.A. şi B.C.L., temându-se să nu fie denunţaţi de cele două tinere, le-au luat şi le-au transportat cu un autoturism la locuinţa închiriată de membrii grupului infracţional în localitatea Alicante, unde le-au cazat pentru scurt timp.

După câteva zile inculpatul B.A. le-a condus pe inculpata B.C.L., pe martora P.L.D. şi numita S.S.P. la un alt club de lângă localitatea Alicante.

În acest club martora a reîntâlnit-o pe tânăra împreună cu care fusese cazată de inculpatul B.A. în locuinţa inculpatei B.M. şi împreună cu care călătorise spre Spania. Martora a încercat să poarte o discuţie cu tânăra respectivă, însă aceasta a evitat discuţia spunându-i că i se interzisese să vorbească.

Martora P.L.D. a început să se prostitueze în acest club alături de inculpata B.C.L., de numita S.S.P. şi de tânăra neidentificată, activitatea lor fiind supravegheată îndeaproape de inculpatul B.A. Acesta le verifica periodic telefonic, cerându-le acestora să utilizeze un limbaj codificat şi să nu utilizeze nume ori sume de bani pe parcursul conversaţiei.

Banii obţinuţi din practicarea prostituţiei erau colectaţi de inculpata B.C.L., iar periodic una dintre tinere, ce era desemnată de inculpatul B.A., îi preda acestuia. Modalitatea era aceea ca tânăra desemnată să iasă în faţa clubului, unde era aşteptată de inculpat în autoturism. Tânăra se urca în autoturism, unde îi preda inculpatului banii obţinuţi din practicarea prostituţiei.

Toate aceste măsuri de precauţie erau luate de inculpat, care se temea să nu fie depistat ca urmare a interceptării comunicaţiilor telefonice, ori prin analiza încrucişată a formularelor de transfer monetar.

Martora s-a prostituat în acest club aproximativ o lună, după care a fost mutată de inculpatul B.A. în clubul O. din localitatea Alicante.

În acest club martora P.L.D. s-a întâlnit cu numitele D.N.N. şi B.E.G., care se prostituau în folosul grupului infracţional, acestea remiţându-i banii obţinuţi din practicarea prostituţiei inculpatului B.A. în modalitatea descrisă mai sus.

Întrucât martora P.L.D. nu obţinea din practicarea prostituţiei sumele la care se aşteptau membrii grupului infracţional, într-una din zile, inculpatul B.A. a luat-o pe aceasta din club şi a condus-o la imobilul închiriat în localitatea Alicante, unde în prezenţa inculpatei B.C.L. a ameninţat-o că dacă va continua să procedeze în acelaşi mod urma să o „căsăpească, să o arunce pe câmp şi că nu va mai ajunge să-şi vadă copilul" rămas în România.

Martora a realizat că era exploatată în cel mai josnic mod şi că trebuia să scape de sub influenţa membrilor grupului infracţional. În aceste circumstanţe, i-a cerut inculpatului să-i dea paşaportul, care îi fusese reţinut încă de la sosirea sa în Spania, motivând că îi trebuia documentul pentru a-l arăta patronilor clubului.

După aproximativ două săptămâni de la obţinerea paşaportului martora P.L.D. a reuşit să fugă din club, ascunzându-se în oraşul Alicante.

Întrucât nu avea bani şi nici alte posibilităţi de a se întreţine, martora s-a întors la clubul O. urmărind să obţină banii necesari revenirii în România. În acest club martora le-a reîntâlnit pe numitele D.N.N. şi B.E.G., care continuau să practice prostituţia în folosul membrilor grupului infracţional.

Martora a apreciat că, în perioada de aproximativ trei luni cât a practicat prostituţia în folosul grupării infracţionale condusă de inculpatul B.A., a obţinut aproximativ 10.000 euro, bani remişi integral membrilor acesteia.

În cauză a fost identificată şi audiată în calitate de martoră o altă tânără care face parte din primele victime traficate de membri grupului infracţional, D.C.A.

La sfârşitul anului 2005, victima era angajată la un bar din mun. Galaţi şi avea o situaţie materială foarte precară, trebuind să-şi întreţină împreună cu tatăl alţi şase fraţi şi surori cu care locuia împreună.

În acea perioadă martora a cunoscut-o în mod întâmplător, prin intermediul unei cunoştinţe, pe inculpata B.M. În cursul conversaţiilor avute cu victima, inculpata a aflat despre dificultăţile financiare cu care se confrunta aceasta, astfel că a folosit acest prilej ca să îi propună să o ajute să îşi găsească un loc de muncă în Spania, prin intermediul unui fiu de-al său pe nume A.

Martora a acceptat propunerea inculpatei, fiind de acord să discute în acest sens cu inculpatul B.A.

Ca atare, într-una din zilele următoare, inculpata B.M. a condus-o pe victima D.C.A. până la apartamentul inculpatului B.A., unde i-a cunoscut atât pe inculpat cât şi pe soţia acestuia, inculpata B.C.L.

De asemenea, victima le-a cunoscut cu această ocazie pe alte două tinere care erau cazate în acea perioadă în apartamentul soţilor B., tinere despre care a aflat ulterior că urmau să meargă şi ele în Spania, una din tinere fiind identificată în persoana numitei D.M.

În discuţia purtată cu inculpaţii B.A. şi B.C.L., aceştia i-au propus martorei să se prostitueze într-un club din Spania. Inculpaţii urmau să îi achite victimei toate cheltuielile ocazionate cu obţinerea cărţii de identitate şi a paşaportului turistic, cu transportul în Spania şi cu cazarea şi masa în ţara respectivă. Inculpaţii urmau să primească toate sumele de bani pe care victima le va obţine timp de un an din practicarea prostituţiei, cei doi promiţându-i ca în schimb să îi achiziţioneze acesteia, din sumele respective, un apartament în municipiul Galaţi.

Dată fiind situaţia materială dificilă în care se afla, victima a acceptat propunerea celor doi inculpaţi, astfel că în perioada ce a urmat, aceştia s-au ocupat de obţinerea de către victimă a cărţii de identitate şi apoi, pe baza acesteia, a paşaportului turistic.

În data de 18 februarie 2004 inculpatul B.A. le-a transportat cu un microbuz până la aeroportul Bucureşti Otopeni pe victima D.C.A., pe inculpata B.C.L., precum şi pe o altă tânără identificată în cursul urmăririi penale în persoana numitei D.M.

Inculpatul le-a îmbarcat pe cele trei tinere într-o cursă aeriană cu destinaţia Spania, acestea fiind însoţite de inculpata B.C.L.

În urma verificărilor efectuate în baza de date a I.G.P.F. s-a stabilit că, la data de 18 februarie 2004, inculpata B.C.L. a părăsit România la bordul unei curse împreună cu martora D.C.A., precum şi împreună cu numita D.M. Precizăm că la data de 18 septembrie 2008 a fost efectuată o percheziţie la locuinţa inculpatei B.M., ocazie cu care a fost găsit şi trimis autorităţilor competente.

În Spania, inculpata le-a cazat la un hotel pe cele trei tinere pentru două zile, după care le-a transportat la clubul L.S. din oraşul Alicante, unde acestea au început să se prostitueze.

De asemenea, inculpata le-a cazat pe acestea într-un apartament pe care l-a închiriat în oraşul susmenţionat, locuind împreună cu acestea şi însoţindu-le în fiecare seară la club, unde la rândul său practica prostituţia.

După mai multe luni, inculpatul B.A. a reuşit să ajungă şi el în Spania (la prima încercare nefiindu-i permisă intrarea de către autorităţile spaniole).

Ca atare, acesta a închiriat un alt apartament în oraş împreună cu inculpata, aici fiind cazată şi martora D.C.A. împreună cu o altă tânără.

Celelalte tinere care practicau prostituţia în folosul inculpaţilor S.T. şi alte trei tinere rămase neidentificate au rămas cazate în primul apartament.

În perioada ce a urmat, toate aceste tinere, inclusiv martora, s-au prostituat în folosul soţilor B. în clubul indicat mai sus, predând în fiecare dimineaţă sumele de bani câştigate inculpatei B.C.L., care la rândul său le transmitea inculpatului B.A.

Martora a mai arătat că a continuat să se prostitueze, la fel ca şi celelalte tinere, întrucât, pe de o parte, au existat cazuri în care cei doi inculpaţi le-au lovit ori le-au ameninţat pe unele din ele, iar pe de altă parte aceştia le-au promis tuturor că le vor cumpăra apartamente din banii câştigaţi în folosul acestora.

Acesta a fost şi motivul pentru care, în perioada iulie-august 2004, când inculpaţii B.A. şi B.C.L. au fost plecaţi pentru scurt timp în România, la cererea acestora, martora D.C.A. a strâns banii obţinuţi de ea şi de celelalte tinere din prostituţie, trimiţând sume cuprinse între 300 şi 1.700 euro pe numele inculpatei.

Într-adevăr, din relaţiile furnizate de instituţiile bancare ce au în obiectul de activitate transferul internaţional de bani, rezultă că martora a expediat inculpatei mai multe sume de bani, sume cuprinse pe larg în procesul verbal de analiză a expedierilor aflat la dosarul cauzei.

În perioada de aproximativ un an în care martora D.C.A. s-a prostituat în folosul inculpaţilor, a obţinut din această activitate circa 50.000 euro, sumă însuşită în totalitate de către inculpaţi.

În cauză a fost identificată şi o altă victimă ce a fost exploatată de către inculpatul D.N.D., aceasta fiind audiată în calitate de martor şi participând la procesul penal sub identitatea protejată de Ş.E.

Victima a fost racolată de inculpatul susmenţionat la începutul anului 2004, perioadă în care se afla într-o situaţie materială dificilă. Cunoscând acest lucru, inculpatul D.N.D., care afişa o prosperitate vădită, dispunând de sume mari de bani, i-a propus să practice prostituţia în Spania, el urmând să suporte cheltuielile ocazionate de transportul şi cazarea victimei în ţara respectivă.

Inculpatul D.N.D. i-a mai precizat că din banii câştigaţi din practicarea prostituţiei, urmează mai întâi să îi achite o „datorie" în sumă de 3.000 de euro aferentă transportului şi cazării, iar apoi să împartă în mod egal cu el aceste sume, promiţându-i că, dacă „este fată deşteaptă" şi îi acceptă propunerea, va avea de câştigat.

Victima Ş.E. a avut încredere în promisiunile inculpatului, astfel că în primăvara anului 2004, acesta a transportat-o împreună cu o altă tânără cu autoturismul său până la aeroportul Bucureşti Otopeni, unde a îmbarcat-o într-o cursă aeriană cu destinaţia Spania, înmânându-i biletul de avion pe aeroport.

Tânăra susmenţionată a însoţit-o pe victimă la zborul Bucureşti - Madrid, iar din capitala Spaniei aceasta a condus-o cu trenul până în oraşul Alicante, unde s-au cazat amândouă într-un apartament închiriat.

Victima a început să se prostitueze în folosul inculpatului D.N.D. în acelaşi club L.S., împreună cu cealaltă tânără, iar după plecarea acesteia, împreună cu o tânără M. (identificată în persoana numitei C.M.), care venise între timp din România, fiind cazată în acelaşi apartament.

Sumele de bani obţinute din practicarea prostituţiei erau strânse iniţial de cealaltă tânără iar ulterior de victimă, fiind trimise apoi periodic în România, pe numele unor persoane indicate de inculpat.

Astfel, în perioada martie-august 2004, victima Ş.E. a obţinut din practicarea prostituţiei suma de aproximativ 6.000 de euro, pe care a trimis-o integral inculpatului.

În luna august 2004 inculpatul D.N.D. a venit şi el în Spania, victima realizând că a fost indusă în eroare şi exploatată de acesta, inculpatul cheltuind singur toate sumele de bani obţinute de ea.

Ca atare, victima s-a hotărât să se sustragă de sub influenţa acestuia, revenind la sfârşitul lunii august 2004 în România, împreună cu C.M.

În ţară însă, victima a fost din nou indusă în eroare de către inculpat care, sub pretextul că îşi vor face un viitor împreună, a convins-o să se întoarcă în luna noiembrie 2004 în Spania, pentru a se prostitua din nou în folosul lui.

Victima s-a cazat tot în oraşul Alicante, desfăşurându-şi activitatea în acelaşi club L.S., predându-i toate sumele obţinute inculpatului, care după câteva săptămâni sosise şi el în Spania.

În cursul lunii februarie 2005, dată până la care dăduse inculpatului alte 3.000 de euro obţinuţi din prostituţie, victima Ş.E. a realizat în final că era exploatată în continuare de către inculpat, motiv pentru care a plecat definitiv de la acesta.

S-a menţionat că, pe parcursul şederii în clubul L.S., victima a cunoscut şi alte tinere care se prostituau în folosul inculpatului D.N.D., din care le-a recunoscut şi indicat pe numitele T.L. şi C.M.

De asemenea, în aceleaşi împrejurări, victima i-a cunoscut şi pe inculpaţii B.A. şi B.C.L., realizând că aceasta din urmă practica şi ea prostituţia în clubul susmenţionat.

O altă tânără exploatată de membrii grupării infracţionale este martora audiată sub identitatea protejată de A.T.D.

În cursul anului 2004, mai precis în vara acestui an, în timp ce avea vârsta de 17 ani martora l-a cunoscut, în timp ce se afla într-un bar, prin intermediul unei cunoştinţe comune, pe inculpatul B.A.

Cu această ocazie martora i-a comunicat inculpatului că îşi dorea să lucreze în străinătate şi că dorea să-i ajute material pe părinţii săi care aveau o situaţie materială precară. Totodată inculpatul a luat cunoştinţă că martora era minoră.

Acesta s-a oferit să o ajute pe martoră ca, după împlinirea majoratului, să-şi obţină paşaportul şi apoi să o transporte în Spania, unde urma să practice prostituţia. Inculpatul i-a promis martorei că din banii obţinuţi din practicarea prostituţiei, urma să-i achiziţioneze un apartament pe numele său în municipiul Galaţi.

Având în vedere faptul că avea o situaţie materială precară, precum şi susţinerile inculpatului, care s-a arătat binevoitor în ceea ce o privea, martora A.T.D. a acceptat propunerea acestuia, urmărind astfel, pe de o parte să-şi asigure o oarecare independenţă financiară şi pe de altă parte să-şi ajute părinţii.

Inculpatul B.A. i-a dat martorei sumele de bani necesare obţinerii paşaportului precum şi cele necesare călătoriei, după care acesta a plecat spre Spania.

Periodic inculpatul ţinea legătura telefonic cu martora, dându-i indicaţii ca după împlinirea vârstei de 18 ani să meargă la serviciul paşapoarte pentru a-şi obţine documentul de călătorie.

Martora a făcut demersurile necesare obţinerii paşaportului. După obţinerea documentului de călătorie conform indicaţiilor inculpatului martora A.T.D. a contactat o altă tânără din municipiul Galaţi, împreună cu care s-au îmbarcat într-o cursă aeriană spre Spania.

La destinaţie cele două tinere au fost aşteptate de inculpata B.C.L., soţia inculpatului, care le-a transportat în localitatea Alicante, unde le-a cazat într-un apartament închiriat de grupul infracţional organizat, în care se afla şi inculpatul B.A.

Începând din ziua următoare martora a început să se prostitueze într-un club din localitatea Alicante, inculpata B.C.L. fiind cea care a făcut aranjamentele necesare pentru ca aceasta să poată practica prostituţia în clubul respectiv.

Martora a fost iniţiată de inculpata B.C.L. atât cu privire la modalitate în care trebuia să acosteze clienţii aflaţi în club pentru a întreţine relaţii sexuale cu aceştia cât şi cu privire la tarifele pe care trebuia să le perceapă în funcţie de fiecare tip de raport sexual. Inculpata B.C.L. practica la rândul său prostituţia în acelaşi club având şi rolul de a supraveghea tinerele care se prostituau în folosul grupului infracţional, ţinând practic evidenţa raporturilor sexuale întreţinute de respectivele tinere şi implicit a sumelor de bani obţinute.

În cursul lunii septembrie 2004 inculpatul B.A. a plecat în România, astfel că inculpata B.C.L. a rămas să aibă grijă de tinerele care se prostituau în folosul membrilor grupului infracţional organizat.

În perioada în care martora A.T.D. se prostitua în clubul respectiv, aceasta a perceput în mod nemijlocit că erau şi alte patru tinere care se prostituau în folosul grupului infracţional.

Martora obţinea în medie câte 400 de euro pe noapte, bani care îi erau luaţi în fiecare dimineaţă de inculpata B.C.L. De asemenea, tot inculpata era cea care le conducea pe tinerele care se prostituau în club, la apartamentul închiriat în localitatea Alicante, unde erau cazate.

Ulterior, inculpata B.C.L. remitea toţi banii ridicaţi de la tinerele respective către inculpatul B.A., fie în mod direct fie prin intermediul serviciilor de transfer monetar.

Realizând că membrii grupării infracţionale nu-i vor da nici un ban din cei pe care îi obţinea din practicarea prostituţiei şi că inculpatul nu-şi va respecta sub nici o formă promisiunea de a-i achiziţiona un apartament, martora A.T.D. s-a hotărât să plece de sub influenţa acestora.

Astfel, după aproximativ o lună şi jumătate de la sosirea sa în Spania martora A.T.D. a reuşit să fugă de sub influenţa membrilor grupului infracţional coordonat şi condus de inculpatul B.A.

Potrivit aprecierilor martorei, aceasta a obţinut din practicarea prostituţiei aproximativ 12.000 euro, bani care i-au fost luaţi integral de membrii grupului infracţional.

Printre tinerele exploatate de membrii grupului infracţional, organizat şi condus de inculpatul B.A. se numără şi martora B.T.

În cursul anului 2004 martora locuia în localitatea Râmnicu Sărat şi avea o situaţie materială precară, având totodată şi unele probleme familiale, motive pentru care dorea să plece în străinătate pentru a-şi găsi un loc de muncă.

Despre aceste probleme şi despre dorinţa sa de a-şi găsi un loc de muncă în străinătate, martora i-a spus unei prietene N., rămasă neidentificată. Aceasta i-a comunicat martorei că avea „nişte prieteni" în municipiul Galaţi, care o puteau ajuta să-şi găsească un loc de muncă în străinătate.

Prin intermediul N. martora B.T. a ajuns să-i cunoască pe inculpaţii B.A. şi B.C.L. Inculpata B.C.L. i-a spus martorei B.T. că are cunoştinţă despre existenţa unor locuri de muncă vacante în Spania şi că putea să o ajute să se angajeze ca ospătar. Totodată inculpata i-a spus martorei că soţul său A. urma să se ocupe de obţinerea cărţii sale de identitate şi a paşaportului, toate taxele urmând a fi plătite de acesta.

După aproximativ o săptămână, inculpaţii B.A. şi B.C.L. au revenit în municipiul Râmnicu Sărat, însoţiţi de un tânăr rămas neidentificat, ce conducea autoturismul în care se aflau aceştia.

Cei doi inculpaţi au însoţit-o pe martoră la serviciul specializat pentru eliberarea documentelor de identitate, unde acesta a depus cererea necesară eliberării cărţii de identitate. Taxele necesare eliberării documentului de identitate au fost achitate de inculpatul B.A.

Întrucât nu era posibil ca paşaportul să-i fie eliberat martorei în absenţa cărţii de identitate, inculpaţii au plecat din municipiul Râmnicu Sărat.

După aproximativ două săptămâni, timpul necesar emiterii cărţii de identitate, inculpata B.C.L. a revenit în municipiul Râmnicu Sărat, însoţită de acelaşi tânăr rămas neidentificat, pe post de şofer.

Martora s-a deplasat împreună cu inculpata la Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Populaţiei de unde cea dintâi şi-a ridicat cartea de identitate. Ulterior, cele două s-au deplasat la Serviciul Paşapoarte, unde martora a depus documentele necesare eliberării paşaportului turistic, toate taxele necesare fiind achitate de inculpată.

După eliberarea paşaportului martorei B.T., inculpata B.C.L. s-a deplasat din nou în municipiul Râmnicu Sărat de unde a luat-o pe martoră, conducând-o în municipiul Galaţi, unde a cazat-o în apartamentul său. În acest imobil se afla şi inculpatul B.A.

La câteva zile de la sosirea martorei în imobil, la locuinţa inculpatului B.A. s-a prezentat un făptuitor, rămas neidentificat, însoţit de o tânără. Martora B.T. a perceput în mod nemijlocit momentul în care făptuitorul neidentificat le-a spus inculpaţilor B.A. şi B.C.L. că tânăra pe care o adusese era de vânzare contra sumei de 5.000 euro. Inculpaţii au acceptat oferta făptuitorului, motiv pentru care inculpatul B.A. i-a remis acestuia suma de 5.000 euro, iar ca urmare a acestui fapt tânăra respectivă a rămas în apartamentul proprietatea inculpaţilor din Galaţi. Tânăra vândută inculpatului a fost identificată în persoana numitei L.G.G., însă nu s-a reuşit audierea acesteia în cursul urmăririi penale.

După câteva zile organele de poliţie au efectuat verificări la imobilul susmenţionat, ocazie cu care inculpata le-a făcut semn martorei şi numitei L.G.G. să părăsească apartamentul pe geamul balconului.

Ulterior, martora şi susnumita au fost conduse de inculpata B.C.L. la locuinţa mamei sale, inculpata L.A., cerându-i acesteia să le primească pe cele două pentru o perioadă de timp, respectiv până se finalizau verificările efectuate de organele de poliţie. Inculpata L.A. le-a primit pe cele două tinere în locuinţa sa timp de câteva ore, iar din discuţiile purtate de cele două inculpate martora a înţeles că inculpata L.A. era la curent cu activităţile derulate de inculpaţii B.A. şi B.C.L. Precizăm că, în acea perioadă, inculpata L.A. locuia în Galaţi.

După câteva ore inculpata B.C.L. s-a deplasat din nou la locuinţa inculpatei L.A., de unde le-a luat pe cele două tinere, transportându-le din nou la locuinţa sa din Galaţi.

Pe perioada în care a fost cazată în locuinţa inculpaţilor, martora B.T. a cunoscut-o şi pe inculpata B.M., care îi vizita pe aceştia. Cu aceste ocazii inculpata B.M. le asigura atât pe martoră cât şi pe cealaltă tânără „că sunt pe mâini bune" şi că fiul său „va avea grijă să le facă rost de serviciu în Spania".

Din discuţiile purtate de martora B.T. cu inculpaţii B.A. şi B.C.L. a rezultat că aceasta le datora inculpaţilor suma de 1.500 euro, reprezentând cheltuielile făcute de aceştia pentru obţinerea documentelor de identitate şi preţul biletului de transport până în Spania.

După aproximativ o săptămână, martora a plecat în municipiul Râmnicu Sărat, stabilind cu inculpaţii să fie contactată cu ocazia plecării spre Spania.

La câteva zile martora a fost sunată de inculpatul B.A., care i-a spus că, în noaptea zilei respective, urmau să plece către Spania, cerându-i să-şi facă bagajele. Inculpatul B.A. s-a deplasat în municipiul Râmnicu Sărat împreună cu inculpata B.C.L. şi inculpatul D.N.D., de unde a luat-o şi pe martora B.T., deplasându-se apoi toţi patru la aeroportul Henry Coandă din Bucureşti.

Inculpatul B.A. a cumpărat patru bilete pentru două curse aeriene diferite cu destinaţia Paris. Într-una din cursele aeriene s-a îmbarcat martora B.T. împreună cu inculpatul D.N.D. iar în cealaltă cursă s-au îmbarcat inculpaţii B.A. şi B.C.L.

În urma verificărilor efectuate în baza de date a I.G.P.F. rezultă că, la data de 14 august 2004, inculpaţii B.A. şi B.C.L. au părăsit România şi că, la aceeaşi dată, inculpatul D.N.D. a părăsit România, împreună cu martora B.T.

Inculpatul a procedat în acest mod pentru a înlătura orice bănuială că ar exista o legătură între el şi inculpata B.C.L. pe de o parte şi martora B.T. pe de altă parte şi totodată pentru a avea control asupra martorei.

În Paris cei patru s-au reîntâlnit îmbarcându-se toţi într-o cursă aeriană cu destinaţia Madrid. Din Madrid aceştia s-au deplasat cu un taxi până în localitatea Alicante, martora fiind cazată într-un apartament închiriat de membrii grupului infracţional, imobil ce se afla situat în zona plajei San Juan.

În acest imobil se mai aflau încă două tinere din care una era „prietena" inculpatului D.N.D.

Imediat după sosirea în apartament, inculpatul B.A. i-a cerut martorei să meargă să se pregătească, întrucât urmau să meargă să vorbească cu patronul restaurantului unde ar fi trebuit ca aceasta să lucreze. În timp ce se pregătea, martora a fost abordată de una dintre cele două tinere aflate în apartament, pe care a cunoscut-o doar sub numele de A. care i-a spus că „fusese proastă pentru că venise în Spania", întrucât fusese indusă în eroare şi că nu era vorba despre a lucra ca ospătar, urmând a fi obligată să se prostitueze. În cursul urmăririi penale a fost identificată tânăra pe care martora B.T. sub numele de A. în persoana martorei D.C.A.

Martora le-a comunicat inculpaţilor B.A. şi B.C.L. că nu intenţiona şi nu dorea să se prostitueze, fapt care l-a enervat foarte tare pe inculpat, care a lovit-o cu bestialitate. Imediat inculpatul i-a cerut martorei B.T. să se îmbrace, după care a îmbarcat-o într-un taxi împreună cu cele două tinere ce se aflau în apartament şi cu inculpata B.C.L., transportându-le în clubul L.S., situat în apropierea localităţii Alicante.

Inculpatul B.A. a prezentat-o pe martoră patronilor clubului, făcând aranjamentele necesare ca aceasta să poată începe practicarea prostituţiei în clubul susmenţionat.

În paralel, inculpata B.C.L. i-a cerut martorei să îmbrace o ţinută specifică clubului, situaţie în care aceasta din urmă a început să plângă şi să o implore să nu o oblige să practice prostituţia. Cu toate acestea inculpata nu s-a lăsat înduplecată cerându-i martorei B.T. să le perceapă clienţilor tarifele de 65 euro pentru o jumătate de oră de raporturi sexuale, 85 euro pentru trei sferturi de oră de raporturi sexuale şi 125 euro pentru o oră de raporturi sexuale. Totodată inculpata i-a cerut martorei să sustragă sume de bani şi carduri de la clienţii cu care întreţinea raporturile sexuale. Inculpata B.C.L. practica la rândul său prostituţia în clubul L.S., având în acelaşi timp şi rolul de a supraveghea celelalte tinere care erau exploatate de grupul infracţional din care făcea parte şi de a strânge de la acestea sumele de bani obţinute ca urmare a practicării prostituţiei.

Din sumele încasate de la fiecare client, patroana clubului oprea 24 euro, reprezentând asigurarea de către club a unui cearşaf curat, a unui prosop curat şi a prezervativelor. Patroana acestui club ţinea permanent legătura cu inculpata B.C.L., comunicându-i sumele obţinute de tinerele exploatate de membrii grupului infracţional.

Martora practica prostituţia în clubul L.S., în intervalul orar 18:00-07:00, având o singură zi liberă pe săptămână.

După aproximativ o lună de la sosirea martorei, în localitatea spaniolă Alicante şi-a făcut apariţia şi inculpata B.M., care a adus cu sine din România o altă tânără, care ulterior a fost exploatată de membrii grupului infracţional. Din discuţiile purtate de inculpaţii B.A., B.C.L. şi B.M., în prezenţa martorei B.T., aceasta din urmă a perceput faptul că inculpata B.M. avea un rol bine determinat în cadrul grupului infracţional, ocupându-se în special de racolarea tinerelor pe teritoriul României, pe care le caza în locuinţa sa până la plecarea acestora spre Spania.

Inculpata B.M. a locuit o perioadă în acelaşi imobil împreună cu martora B.T. şi alte tinere care în acea perioadă erau exploatate de membrii grupului infracţional. În această perioadă inculpata B.M. colecta banii de la tinerele ce se prostituau, lovindu-le în repetate rânduri pe cele care nu obţineau sumele scontate. Inculpata le lovea pe tinere cu un furtun din cauciuc în care era introdus un lanţ metalic.

După aproximativ două luni de la sosirea martorei în Spania, inculpata B.C.L. a dus în apartamentul din localitatea Alicante o altă tânără A. din municipiul Râmnicu Sărat, tânără ce fusese adusă din România de inculpatul S.M.D. Şi această tânără a fost obligată să practice prostituţia de membrii grupului infracţional. Întrucât tânăra identificată doar sub numele de A. nu obţinea din practicarea prostituţiei sumele de bani pe care inculpatul B.A. le dorea, acesta a lovit-o în mod repetat, cerându-i în mod imperios să obţină sume cât mai mari din practicarea prostituţiei. Martora B.T. a perceput în mod nemijlocit momentul în care inculpatul B.A. a lovit-o pe tânăra respectivă cu capul de faianţa toaletei până ce a spart una dintre plăci. Ulterior, inculpatul a îmbarcat-o pe această tânără într-un autocar trimiţând-o în România.

De asemenea, martora B.T. a observat şi faptul că inculpatul B.A. o lovea şi pe o altă tânără ce era cazată în apartament şi care era exploatată, fiind obligată să se prostitueze, pentru acelaşi motiv că nu ar fi obţinut suficienţi bani din activitatea de prostituţie. Întrucât nu mai suporta „tratamentul" aplicat de inculpat tânăra a profitat de un moment prielnic şi a reuşit să fugă de sub influenţa membrilor grupului infracţional.

La un moment dat martora l-a auzit pe inculpatul B.A. când acesta se lamenta că nu reuşea să ia legătura cu două tinere din România, care urmau să ajungă în Spania, trimiţându-l pe inculpatul D.N.D., ce se afla în acel moment în Spania „să le caute şi să i le aducă".

Inculpatul D.N.D. a plecat imediat în România de unde în scurt timp a revenit însoţit de două tinere, martora B.T. înţelegând că acestea erau tinerele pe care inculpatul B.A. le căutase.

Încă de la sosirea în apartament inculpatul B.A. a început să o lovească cu bestialitate pe una dintre acele tinere, reproşând-i că fugise cu o sumă importantă de bani.

Martora B.T. a practicat prostituţia în clubul L.S. aproximativ nouă luni, interval în care a obţinut potrivit aprecierilor sale suma de 60.000 euro, bani care i-au fost luaţi integral de membrii grupului infracţional. Martora preda banii obţinuţi din practicarea prostituţiei fie inculpatei B.C.L. fie, în absenţa acesteia, inculpatului B.A.

În fiecare săptămână inculpata B.C.L. expedia către părinţii martorei suma de 100 euro.

În cursul lunii martie 2005, dorind să scape de sub influenţa membrilor grupului infracţional, martorele B.T. şi D.C.A. au formulat un denunţ la autorităţile spaniole, în urma căruia toate tinerele ce se prostituau în clubul L.S. şi inculpatul B.A. au fost reţinuţi.

Cu ocazia audierii sale de către autorităţile spaniole inculpatul B.A. a declarat în mod mincinos că tinerele respective ar fi practicat prostituţia în folosul martorei B.T. Martora a fost reţinută timp de trei zile după care a fost repatriată în România.

În timp ce se afla în localitatea Râmnicu Sărat martora B.T. a fost căutată de inculpatul B.A., care i-a reproşat că îl denunţase autorităţilor spaniole, acesta încercând chiar să o lovească pe martoră fără însă a reuşi acest lucru. Martora s-a ascuns o perioadă, încercând să evite să se întâlnească cu inculpatul B.A., care o căuta pentru a se răzbuna.

Printre tinerele exploatate în Spania de membrii grupului infracţional, organizat şi condus, astfel cum am prezentat mai sus de inculpatul B.A. se numără şi martora S.T.

În primăvara anului 2004, datorită unor neînţelegeri, martora a părăsit locuinţa părinţilor săi. Prin intermediul unei cunoştinţe comune, în cursul lunii noiembrie 2004, martora S.T. a ajuns să o cunoască pe inculpata B.M. Aflând despre necazurile martorei inculpata a considerat că aceasta era pretabilă a fi exploatată de grupul infracţional din care făcea parte.

Inculpata i-a spus martorei că va lua legătura cu fiul său A. pentru a o „ajuta", explicându-i că urma să meargă în Spania, unde urma să practice prostituţia, într-un club, sub protecţia acestuia. Tot inculpata B.M. i-a spus martorei că din banii obţinuţi din practicarea prostituţiei inculpatul B.A. urma să-i achiziţioneze o garsonieră pe numele ei în municipiul Galaţi.

Martora a acceptat propunerea inculpatei, situaţie în care aceasta din urmă, pentru a nu o „pierde" a cazat-o în imobilul său, situat în Galaţi.

După două-trei zile la locuinţa respectivă s-a prezentat inculpatul B.A., care i-a confirmat martorei susţinerile inculpatei. Martora S.T. a rămas în continuare în locuinţa inculpatei B.M., iar după aproximativ o săptămână, inculpatul B.A. a condus-o la Serviciul Paşapoarte Galaţi, unde martora a făcut demersurile necesare obţinerii paşaportului.

După obţinerea documentului de călătorie inculpatul i-a explicat martorei că în Spania, urma să practice prostituţia împreună cu alte tinere şi că urma să fie condusă la Aeroportul Henry Coandă din Bucureşti de un prieten de-al său. Inculpatul i-a comunicat martorei că el urma să plece înainte în Spania şi că avea să o aştepte la sosire.

Martora S.T. a fost condusă la aeroport de un făptuitor neidentificat fiind îmbarcată într-o cursă aeriană cu destinaţia Madrid.

În capitala spaniolă martora a fost aşteptată de inculpatul B.A., care a condus-o cu un taxi în localitatea Alicante, cazând-o într-un apartament în care se mai aflau încă trei tinere, respectiv D.C.A., B.I.S. şi T., precum şi inculpata B.C.L.

În aceeaşi zi inculpata B.C.L. a instruit-o pe martora S.T. cu privire la modul în care se practica prostituţia în club şi la tarifele ce trebuiau percepute. În cursul serii inculpata a condus-o pe martoră la clubul L.S. din localitatea Alicante, făcând toate demersurile pentru ca aceasta să se poată prostitua.

Martora a început să se prostitueze în clubul susmenţionat, obţinând în medie circa 125 euro pe noapte, bani pe care după finalizarea programului îi preda integral inculpatei B.C.L.

Pentru a o determina să le predea toţi banii obţinuţi din practicarea prostituţiei inculpaţii B.A. şi B.C.L. i-au promis martorei că din sumele obţinute îi vor cumpăra un apartament şi un autoturism.

Martora a practicat prostituţia în clubul L.S. timp de aproximativ două luni, interval în care a obţinut aproximativ 7.000 euro, bani care i-au fost luaţi integral de cei doi inculpaţi.

În cursul lunii februarie 2005 autorităţile spaniole au organizat o razie în clubul L.S., ocazie cu care martorele S.T. şi D.C.A. precum şi numita T. au fost reţinute. Tânăra cunoscută de martoră sub numele de T. a fost identificată în urma cercetărilor ca fiind B.T., aceasta fiind audiată în calitate de martor în prezenta cauză.

Martora a relatat autorităţilor spaniole condiţiile concrete şi reale în care ajunsese să practice prostituţia în Spania.

Ulterior, aceasta a fost reţinută aproximativ o lună şi jumătate într-un centru de triere spaniol după care a fost returnată în România în baza acordului de readmisie.

Pe perioada în care a locuit în Spania împreună cu inculpaţii B.A. şi B.C.L. aceştia erau vizitaţi în mod constant de inculpata B.I.A. şi de învinuitul S.M.D., însă nu a asistat la discuţiile purtate de aceştia.

În cursul urmăririi penale a fost identificată şi audiată în calitate de martor numita R.I.V. pe care membrii grupului infracţional organizat au încercat să o racoleze pentru a o determina să practice prostituţia în Spania.

În cursul anului 2000 martora R.I.V. a cunoscut-o pe numita C.L., fiica inculpatei B.C.L., cele două devenind prietene. În aceeaşi perioadă inculpata B.C.L. a divorţat de soţul său din acea perioadă, recăsătorindu-se cu inculpatul B.A., despre care martora cunoştea faptul că este fiul inculpatei B.M. Întrucât martora R.I.V. era prietenă cu numita C.L., a aflat de la aceasta din urmă că inculpata B.C.L. efectua des călătorii în Turcia, unde se prostitua. Prin intermediul martorei R.I.V., părinţii acesteia au ajuns să o cunoască pe inculpata L.A. şi pe soţul acesteia (părinţii inculpatelor B.C.L. şi B.I.A.), cu care în scurt timp au devenit prieteni. Pe acest fond inculpata L.A. şi soţul său i-au cununat religios pe părinţii martorei, situaţie în care relaţiile dintre cele două familii s-au strâns şi mai mult.

În cursul anului 2001 martora R.I.V. a aflat de la numita C.L. că inculpatul B.A. se ocupa cu racolarea unor tinere pe care apoi le transporta în Spania, unde acestea erau determinate să practice prostituţia.

Tot în cursul aceluiaşi an, inculpaţii B.A. şi B.C.L. au achiziţionat în comun imobilul situat în Galaţi.

Începând din anul 2003, când martora R.I.V. avea vârsta de 15 ani, inculpaţii B.A., B.C.L., L.A. şi B.I.A. i-au propus în mod repetat să meargă în Spania, unde urma să practice prostituţia. Inculpaţii au asigurat-o că urmau să suporte integral cheltuielile pentru obţinerea documentelor necesare şi a călătoriei spre Spania, urmând ca după ce aceasta le restituia cheltuielile să împartă în mod egal profiturile obţinute din practicarea prostituţiei. Pentru a o determina să accepte inculpaţii îi spuneau martorei că „doar aşa se putea realiza şi va avea un viitor fericit".

Martora a refuzat propunerile inculpaţilor spunându-le că era minoră şi că oricum nu dorea să practice prostituţia. Date fiind relaţiile de familie, după un timp inculpaţii nu au mai insistat cu aceste propuneri asupra martorei.

Întrucât apartamentul despre care am făcut vorbire mai sus, era în mare parte a timpului nelocuit, în cursul anului 2003, inculpaţii B.A. şi L.A. i-au contactat pe părinţii martorei R.I.V., solicitându-le acestora să-i permită martorei să locuiască în imobilul respectiv, cu scopul de a-i asigura paza şi de a-l îngriji.

Date fiind relaţiile existente între cele două familii martora R.I.V. început să locuiască în apartamentul inculpaţilor B.A. şi B.L.C., împreună cu numita C.L. Ca atare, martora a ajuns să perceapă în mod nemijlocit fapte şi împrejurări care s-au petrecut în imobilul susmenţionat.

Astfel, în cursul anului 2004, inculpatul B.A. a cazat pentru o scurtă perioadă în imobilul susmenţionat o tânără pe care i-a prezentat-o martorei sub numele de M. Martora R.I.V. a aflat ulterior de la numita C.L. că M. a fost trimisă de inculpatul B.A. în Spania, unde a practicat prostituţia. În cursul urmăririi penale martora a recunoscut-o din fotografie pe tânăra cunoscută sub numele de M., aceasta fiind identificată în persoana numitei D.M.

Tot în cursul anului 2004 inculpatul B.A. a cazat-o în imobilul din Galaţi, pe numita A.C. Inculpatul B.A. a rugat-o pe coinculpata L.A. să facă demersuri pe lângă martorii R.M. şi R.P. să o „primească fictiv în spaţiu" pe numita A.C., formalitate ce era necesară la Serviciul Public Comunitar de Evidenţă a Populaţiei, în vederea eliberării cărţii de identitate a acesteia. După eliberarea cărţii de identitate, inculpatul B.A. a făcut demersurile necesare, suportând toate cheltuielile pentru obţinerea paşaportului susnumitei. Ulterior, inculpatul B.A. a transportat-o pe aceasta în Spania, unde a fost determinată să practice prostituţia sub supravegherea inculpatei B.C.L.

În cursul aceluiaşi an inculpatul B.A. a cazat în imobilul susmenţionat alte două tinere, pe care i le-a prezentat martorei sub numele de M. şi T. În cursul urmăririi penale martora R.I.V. a recunoscut-o din fotografie pe T., aceasta fiind identificată în persoana numitei B.T.

Pe parcursul perioadei în care a locuit în apartamentul proprietatea inculpaţilor, martora R.I.V. a constatat că inculpatul colabora în activităţile de racolare şi transport a victimelor cu inculpatul D.N.D. Inculpatul a fost surprins de soţia sa întreţinând raporturi sexuale cu numita M., fapt pentru care aceasta din urmă a fost lovită. Ca urmare a loviturilor aplicate M. a fugit din imobilul în care era cazată.

Martora B.T. a fost expediată de inculpatul B.A. în Spania, fiind primită de inculpata B.C.L., care a exploatat-o prin însuşirea cvasitotalităţii sumelor de bani obţinute de aceasta în urma practicării prostituţiei.

Tot în cursul anului 2004 inculpatul B.A. a cazat în apartament două tinere, identificate în persoana numitelor L.L.G. şi R.M.P. Acestora le-a fost asigurat transportul de către inculpat în Spania, unde au fost primite de inculpata B.C.L., fiind determinate să practice prostituţia „la club" în folosul membrilor grupului infracţional.

Martora R.I.V. a mai indicat-o şi pe martora D.C.L., care a fost cazată de inculpat în imobilul din Galaţi, până la plecarea acesteia spre Spania, aspect confirmat şi de cea din urmă martoră pe parcursul declaraţiei date în faza de urmărire penală.

Pe parcursul declaraţiei sale martora R.I.V. le-a mai indicat şi pe numitele P.M., B.I.S. şi M.C., despre care a relatat pe larg modul în care au fost cazate şi „expediate" spre Spania de inculpatul B.A., în scopul exploatării acestora în folosul exclusiv al grupului infracţional.

Din discuţiile purtate între inculpaţii B.C.L., B.A. şi numita C.L., martora R.I.V. a înţeles că tinerele trimise în Spania erau determinate să se prostitueze în cluburile L.S. şi M. din apropierea localităţii Alicante.

De asemenea martora a aflat în acelaşi mod că, în Spania, inculpata B.C.L. colecta banii obţinuţi de tinerele exploatate pe care fie îi remitea inculpatului B.A. fie îi trimitea în România prin intermediul serviciilor de transfer monetar, ori prin intermediul unor prieteni ai inculpatului.

Martora R.I.V. a observat că inculpatul B.A. primea din Spania, de la inculpata B.C.L., diferite pachete în care se aflau obiecte de îmbrăcăminte şi parfumuri „de firmă", aparatură electronică şi bijuterii din aur.

În această perioadă martora R.I.V. a remarcat faptul că inculpaţii B.A., B.C.L., B.M., B.I. şi L.A. acţionau în mod concertat în scopul racolării de tinere pe care apoi le cazau şi transportau în Spania, unde acestea erau determinate în diferite moduri (ameninţare, înşelăciune, exercitarea de violenţe, şantaj, etc.) să practice prostituţia, membrii grupului infracţional însuşindu-şi cvasitotalitatea veniturilor obţinute de acestea. De asemenea martora a remarcat că în cadrul grupării fiecare membru avea roluri şi atribuţii bine determinate în vederea realizării scopului infracţional.

Declaraţia martorei R.I.V. este confirmată şi de declaraţia martorului R.M., tatăl acesteia, care pe parcursul audierii a relevat faptul că avea cunoştinţă că începând încă din anul 2000 inculpaţii B.C.L. şi B.A. şi-au câştigat existenţa de pe urma exploatării unor tinere prin însuşirea tuturor sumelor obţinute de acestea prin practicarea prostituţiei. Începând din aceeaşi perioadă inculpata L.A., mama inculpatei B.C.L. şi respectiv soacra inculpatului B.A. a început să caute tinere care doreau să câştige sume de bani în străinătate.

Martorul a confirmat faptul că încă din anul 2002 martora R.I.V. a locuinţa inculpaţilor B.C.L. şi B.A., împreună cu numita C.L.

De asemenea, martorul a precizat că în cursul anului 2004, la insistenţele inculpatei L.A., a acceptat „să o primească în spaţiu" pe numita A.C., cu scopul ca acesteia să-i poată fi eliberată cartea de identitate. Despre această tânără martorul a aflat ulterior că a fost transportată de inculpaţi în Spania, unde s-a prostituat în folosul membrilor grupului infracţional.

Martorul a mai arătat că şi inculpata B.I.A. acţiona în cadrul aceluiaşi grup, preocupându-se de racolarea, cazarea şi transportul unor tinere în Spania, unde acestea erau determinate să practice prostituţia.

Atât martora R.I.V. cât şi martorul R.M. au relevat că inculpaţii B.M., B.A., B.C.L. şi B.I.A. nu au avut niciodată o ocupaţie stabilă, deţinând însă sume mari de bani, imobile, autoturisme şi bijuterii pe care le-au procurat din sumele obţinute de tinerele ce practicau prostituţia în folosul acestora.

După arestarea preventivă a inculpaţilor B.M., B.A., B.I.A. şi L.A., la data de 18 septembrie 2008, inculpata L.A. a exercitat presiuni, prin intermediul soţului său L.G., asupra martorilor R.M., R.I.V. şi R.P., solicitându-le acestora să-şi „retragă" declaraţiile care o incriminau.

Astfel, la data de 16 octombrie 2008, numitul L.G. s-a deplasat la locuinţa celor trei martori solicitându-le pe un ton imperativ să-şi retracteze mărturiile date anterior în cauză. Totodată acesta le-a spus celor trei martori că dacă nu-şi vor retracta mărturiile prietenii inculpaţilor „îi vor termina", precizându-le că „oricum inculpaţii vor fi eliberaţi pe cauţiune" şi că „vor veni peste ei să se răzbune".

Una din primele tinere identificate în cauză, din rândul celor care au fost traficate de membrii grupului infracţional este D.C., din mun. Râmnicu Sărat, jud. Buzău, care a participat la procesul penal în calitate de martoră.

Audiată în cauză, martora a arătat că, la începutul anului 2005, la scurt timp după revelion, a fost abordată de o cunoştinţă (vecină) din Râmnicu Sărat, pe nume R.A., care, cunoscând situaţia materială precară în care se afla i-a propus să meargă în Spania pentru a lucra "ca damă de consumaţie".

Martora a fost de acord astfel că cele două s-au deplasat în municipiul Galaţi la domiciliul unei anumite C. Imediat după sosirea celor două, C. a chemat-o pe inculpata B.M., care a venit să le vadă.

Inculpata B.M. le-a spus celor două că fiul său, pe nume A., le poate ajuta să ajungă în Spania unde să lucreze ca "dame de consumaţie" la un club.

Tot inculpatelor le-a mai spus că, cheltuielile de transport până în Spania precum şi celelalte cheltuieli ocazionate de deplasare, vor fi suportate de inculpatul B.A. urmând ca ele să restituie banii după ce ajung în ţara respectivă.

Întrucât cele două tinere au fost de acord cu propunerea făcută, inculpata le-a condus la domiciliul său, unde au fost cazate în perioada ce a urmat.

După circa două – trei zile, numita R.A. a fost luată din locuinţa inculpatei B.M. de către inculpata B.I.A., pentru a fi dusă în Spania.

Cât o priveşte pe victima D.C., aceasta a rămas cazată la domiciliul inculpatei B.M., până ce a fost căutată de organele de poliţie ce fuseseră sesizate de către prietenul victimei din Râmnicu Sărat.

Inculpata a pretins faţă de lucrătorii de poliţie că nu o cunoaşte pe victimă, deşi o ascunsese în dormitorul apartamentului, iar după plecarea lucrătorilor de poliţie, inculpata a chemat-o pe fiica sa, învinuita B.E., care a cazat-o pentru câteva ore pe victimă în apartamentul situat într-un bloc din apropiere.

În continuare inculpata B.M., care ţinuse permanent legătura cu inculpatul B.A. ce se afla în Spania, i-a comunicat victimei că va fi trimisă în Spania la inculpate, cu autocarul.

Victima a fost preluată de mai mulţi amici ai inculpatului şi transportată cu un autoturism până în oraşul Adjud, judeţul Vrancea, unde a fost îmbarcată într-un autocar cu destinaţia Spania.

D.C. a părăsit România în data de 21 ianuarie 2005 prin P.T.F. Borş, fiind aşteptată la destinaţie, în Spania, de către inculpatul B.A., care a condus-o şi cazat-o într-un apartament din oraşul Alicante, unde se aflau inculpata B.C.L., soţia inculpatului şi o altă victimă a traficului de persoane, martora D.C.A.

Inculpaţii au lăsat-o pe victimă să se odihnească câteva ore, după care i-au comunicat că urmează să o conducă într-un club din localitate unde trebuie să abordeze clienţii localului, să-i determine să facă consumaţie dar şi să întreţină raporturi sexuale cu aceştia la un tarif de 65 de euro pentru 30 de minute. Victima a refuzat categoric să se prostitueze însă cei doi inculpaţi au constrâns-o, ameninţând-o cu bătaia şi spunând că pentru transportul ei până în Spania le datorează suma de 2000 euro pe care trebuie să le-o achite.

Victima a fost astfel obligată să se prostitueze în perioada ce a urmat, în clubul L.S., împreună cu martora D.C.A. şi cu inculpata B.C.L., fiind transportate în fiecare zi la club de către inculpat cu taxiul.

În acelaşi timp, în club mai erau şi alte cinci tinere: R.A., T. (identificată în persoana martorei S.T.), S. din Galaţi, D. din Râmnicu Sărat, identificată în persoana martorei B.T. şi o altă tânără, care se prostituau în folosul inculpatului, fiind însă cazate de acesta într-un alt apartament închiriat în oraş.

Atât victima D.C. cât şi celelalte tinere susmenţionate întreţineau actele sexuale cu clienţii spanioli pe care îi racolau în club, în nişte încăperi specializate situate la parterul clădirii clubului. Tariful pentru acestea era plătit direct la casieria clubului, de unde fiecare tânără ridica dimineaţa sumele de bani câştigate peste noapte. Aceste sume de bani le erau luate imediat, în totalitate, de către B.C.L., care le preda inculpatului B.A. cum ajungea împreună cu tinerele la apartamentul unde locuiau cu toţii.

Totodată, fiecare tânără era obligată să îşi ţină personal evidenţa cu sumele încasate zilnic. De asemenea, dacă vreuna din tinere nu câştiga suficienţi bani într-o noapte, era pedepsită cu bătaia de către inculpatul B.A. şi de inculpata B.C.L., victima asistând personal la agresarea martorei S.T. şi a numitei S. de către inculpat.

Victima s-a prostituat în folosul inculpaţilor, în modul arătat mai sus, timp de aproximativ două săptămâni, perioadă în care a câştigat doar 500 de euro, sumă însuşită în totalitate de către inculpaţi.

Fiind nemulţumită de câştigurile insuficiente realizate de victimă, la sfârşitul acestei perioade inculpata B.C.L. i-a reproşat victimei că „nu se străduieşte destul" şi a încercat să o lovească cu piciorul, nimerind din greşeală un scaun din încăpere.

Ca atare, inculpata a trebuit să se deplaseze la un spital pentru a-i fi acordate îngrijiri medicale. Inculpatul a rămas în apartament cu tinerele traficate, dându-le fiecăreia câte o palmă, iar pe victima D.C. a început să o lovească cu pumnii şi cu picioarele, rupându-i câţiva dinţi.

După ce inculpatul a plecat şi el la spital, victima a profitat de lipsa acestuia şi a fugit din apartament, sesizând poliţia spaniolă despre cele întâmplate.

După circa două luni, cu ajutorul autorităţilor spaniole, martora D.C. s-a reîntors în România, rupând orice legătură cu membrii grupării infracţionale.

La data de 15 august 2007, martora D.C. a pus la dispoziţia organelor de anchetă o fotografie în care este înfăţişată alături de inculpatul B.A.

În aproximativ acelaşi interval de timp cu martora A.B.G. inculpatul B.A. a exploatat-o şi pe martora audiată sub identitatea protejată de P.M.

În cursul anului 2006, în timp ce se afla pe raza municipiului Galaţi, inculpatul B.A. a cunoscut-o întâmplător pe martora P.M., care era minoră. Conform metodei sale de racolare, inculpatul a pretins imediat că s-a îndrăgostit de aceasta, cerându-i să se reîntâlnească ulterior.

Pe parcursul întâlnirilor care au urmat, inculpatul a pretins în faţa martorei că nu este căsătorit, că nu are o relaţie stabilă şi că avea intenţii serioase în ceea ce o privea pe martoră dorind „să-şi facă un viitor împreună".

Având în vedere susţinerile inculpatului, martora a început să aibă încredere în acesta, mărturisindu-i că avea o stare materială precară şi o situaţie familială deosebită.

În aceste circumstanţe, inculpatul a realizat că victima era pretabilă exploatării prin practicarea prostituţiei, motiv pentru care i-a propus acesteia în mod direct să meargă în Spania unde urma să practice prostituţia „la club" sub protecţia acestuia. Totodată inculpatul a continuat să susţină că avea intenţii dintre cele mai serioase în ceea ce o privea pe martoră şi că toţi banii obţinuţi din practicarea prostituţiei urmau a fi folosiţi în interesul comun.

Având în vedere faptul că avea o stare materială precară şi o situaţie familială dificilă cât şi susţinerile inculpatului, martora a acceptat să meargă în Spania.

Precizăm că toate aceste manevre descrise mai sus au fost efectuate de inculpat asupra martorei înainte ca aceasta să devină majoră.

După ce victima a devenit majoră inculpatul s-a ocupat de obţinerea paşaportului acesteia, iar pe la mijlocul anului 2008 a expediat-o spre Spania cu o cursă aeriană, martora fiind însoţită de o altă tânără.

Martora P.M. a fost cazată într-un apartament închiriat de inculpat în localitatea Alicante, după care a fost transportată la clubul L.S. din aceeaşi localitate, unde i s-a explicat că trebuia să racoleze clienţi cu care să întreţină raporturi sexuale contra unui tarif de 65 euro/jumătate de raporturi sexuale şi 130 euro/o oră de raporturi sexuale. Din aceste tarife martora primea 42 euro/jumătate de oră de raporturi sexuale şi 84 euro/o oră de raporturi sexuale, restul revenind patronilor clubului.

Martora P.M. a început să practice prostituţia în club, obţinând aproximativ 400 euro pe noapte, martora remiţându-i periodic toţi banii obţinuţi inculpatului B.A., fie în mod direct, fie prin intermediul serviciilor de transfer monetar. În situaţiile în care îi remitea inculpatului sumele de bani prin intermediul serviciilor de transfer monetar, acesta îi indica persoana din România, care avea calitatea de destinatar al acestor sume.

Inculpatul o contacta periodic pe martoră susţinând că era îndrăgostit de aceasta şi că avea intenţii dintre cele mai serioase pentru a o determina să-i dea toţi banii obţinuţi din practicarea prostituţiei. De asemenea pentru a avea control asupra martorei, inculpatul îi cerea să-i dea mesaje tip SMS când sosea în club, când ieşea din club cât şi cu privire la sumele de bani obţinute din practicarea prostituţiei.

Martora s-a prostituat în cluburile din Spania timp de aproximativ doi ani, interval în care a obţinut peste 220.000 euro, bani pe care i-a remis integral inculpatului B.A.

În toamna anului 2008 martora P.M. a revenit în România, urmând ca, în jurul datei de 21 septembrie 2008, să plece din nou în Spania pentru a continua să practice prostituţia.

Întrucât la data de 18 septembrie 2008 au fost efectuate mai multe percheziţii, ocazii cu care au fost identificaţi şi reţinuţi inculpaţii din prezenta cauză, a fost întreruptă activitatea infracţională desfăşurată de inculpat în raport de martora P.M.

O altă tânără exploatată de membrii grupării infracţionale este A.B.G., care a consimţit să participe în procesul penal în calitate de martor.

În cursul lunii aprilie 2006 aceasta se afla împreună cu o prietenă, O.M., în restaurantul V. din municipiul Galaţi. La un moment dat, de masa acestora s-a apropiat inculpatul B.A., care le-a cerut acestora permisiunea să ia loc. Inculpatul s-a împrietenit cu cele două tinere, aceştia întâlnindu-se ulterior de mai multe ori. Practic inculpatul le-a introdus pe cele două tinere în anturajul său de prieteni.

Conform metodei sale de racolare, în scurt timp, inculpatul B.A. a început să pretindă că este îndrăgostit de martora A.B.G.

După aproximativ o lună inculpatul i-a cerut martorei, cât şi prietenei acesteia O.M., să meargă împreună în Spania, unde cele două trebuiau să practice prostituţia, într-un club din localitatea Alicante. Inculpatul pretindea că toţi banii obţinuţi vor fi folosiţi în interesul comun şi, mai mult, că în acelaşi scop urmau a fi folosiţi şi banii obţinuţi de alte tinere care se prostituau în folosul său.

Având în vedere susţinerile inculpatului B.A., care pretindea că este îndrăgostit de martoră şi că vor avea „împreună o viaţă fericită", cât şi faptul că în acea perioadă avea o situaţie materială precară, martora a acceptat propunerea acestuia de a pleca în Spania, unde urma să practice prostituţia.

Inculpatul a fost cel care s-a preocupat, în mod activ, de obţinerea paşapoartelor martorei şi ale numitei O.M., iar la scurt timp de la obţinerea documentelor de călătorie le-a transportat în municipiul Bucureşti, unde le-a îmbarcat într-o cursă aeriană cu destinaţia Valencia – Spania.

În prealabil inculpatul B.A. le-a asigurat pe cele două tinere că, în Spania, urmau să fie aşteptate de G., identificată în cursul urmăririi penale ca fiind petenta P.S.G.

Despre aceasta inculpatul i-a spus martorei că este o „fraieră" care se prostitua în folosul său, susţinând în continuare că este ataşat emoţional de martoră.

La sosirea în Spania, martora A.B.G. şi numita O.M. au fost aşteptate de petenta P.S.G., care venise însoţită de o altă tânără care s-a prezentat sub numele de A.

Petenta le-a condus pe cele două tinere în localitatea Alicante, la un apartament, unde le-a cazat, după care le-a spus că în ziua următoare trebuiau să meargă în clubul L.S. din localitatea susmenţionată, unde trebuiau să practice prostituţia. În acelaşi apartament se mai aflau şi alte tinere pe care martora le-a revăzut ulterior în club, în timp ce se prostituau.

În seara următoare petenta le-a condus pe martora A.B.G. şi numita O.M. în clubul L.S., unde le-a prezentat patronilor spanioli P. şi B., petenta făcând toate aranjamentele necesare ca cele două tinere să poată practica prostituţia în clubul respectiv. În prealabil învinuita P.S.G. le-a dat celor două tinere „haine de scenă", respectiv ţinute vestimentare provocatoare, pe care acestea trebuiau să le îmbrace în club.

Tarifele practicate în clubul L.S. erau de 65 euro/jumătate de oră de raporturi sexuale şi respectiv 130 euro/o oră de raporturi sexuale. Din aceste tarife, martora şi numita O.M., primeau 42 euro şi respectiv 90 euro, diferenţa revenind patronilor clubului.

Martora A.B.G. a început să practice prostituţia în clubul L.S., ocazie cu care a perceput în mod nemijlocit faptul că şi alte tinere se prostituau în folosul inculpatului B.A., tinere pe care martora le-a cunoscut sub numele de G., A. şi D. Astfel cum deja am arătat, în cursul urmăririi penale martora A.B.G. a indicat-o pe G. ca fiind petenta P.S.G.

Inculpatul B.A. o contacta telefonic periodic pe martora A.B.G., susţinând în continuare că este îndrăgostit de aceasta şi cerându-i să nu cheltuiască banii obţinuţi din practicarea prostituţiei şi să-i trimită în România pentru a fi investiţi „în interesul comun".

Periodic, una dintre tinerele care erau cazate împreună cu martora, era desemnată de inculpatul B.A. să strângă de la celelalte tinere banii obţinuţi din practicarea prostituţiei şi să-i expedieze în România prin serviciile de transfer monetar, tot inculpatul indicându-i acesteia persoana ce urma să fie destinatarul sumelor respective.

După aproximativ o lună, realizând că este exploatată de inculpat, numita O.M. a plecat din imobilul în care era cazată împreună cu martora A.B.G. După un alt interval de timp, din imobil au plecat şi tinerele pe care martora le cunoştea sub numele de A. şi D., astfel că martora A.B.G. a rămas să practice prostituţia, în continuare doar împreună cu petenta P.S.G. Martora era convinsă că inculpatul B.A. era îndrăgostit de ea şi că la revenirea în România, urmau să se căsătorească şi să cheltuiască împreună, în interesul comun, banii obţinuţi din practicarea prostituţiei. Martora s-a prostituat încă trei luni în clubul L.S. din localitatea Alicante, toţi banii fiind remişi inculpatului B.A. prin intermediul serviciilor de transfer monetar.

La un moment dat, martora a revenit în România, fiind așteptată de inculpatul B.A., care a cazat-o, pentru o perioadă de timp, în imobilul proprietatea sa situat în Galaţi. Inculpatul a continuat să pretindă că este îndrăgostit de martora A.B.G. şi că intenţiona să se căsătorească cu aceasta, efectuând chiar o vizită la locuinţa părinţilor martorei, din comuna Drăgăneşti, judeţul Galaţi, ocazie cu care a fost prezentat şi s-a recomandat la rândul său sub numele de A. Martora l-a prezentat pe inculpat sub acest nume, la cererea acestuia din urmă.

Inculpatul B.A. i-a cerut acest lucru, întrucât era posibil ca părinţii martorei să realizeze cine era în realitate, situaţie în care i-ar fi interzis acesteia să mai aibă relaţii personale cu el.

Martora a rămas să locuiască o perioadă împreună cu părinţii săi, iar inculpatul a revenit în municipiul Galaţi.

În acest timp a revenit în România şi petenta P.S.G., care a fost cazată de inculpatul B.A. în imobilul despre care am făcut vorbire mai sus.

După un timp, martora A.B.G. a fost adusă de inculpat în acelaşi imobil, ocazie cu care a remarcat prezenţa petentei, inculpatul continuând să susţină că de fapt aceasta din urmă era o „fraieră" care se prostitua în folosul său şi că toţi banii obţinuţi urmau a fi investiţi în folosul său şi al martorei.

Pe perioada cât au locuit împreună în apartamentul susmenţionat inculpatul a susţinut în prezenţa martorei şi a petentei că mai avea două tinere pe care trebuia să le trimită în Spania (S. şi L.), pentru a se prostitua în folosul său şi că intenţiona să plece în această ţară pentru a le supraveghea îndeaproape.

Ulterior, martora A.B.G. a fost trimisă de inculpat din nou în Spania, împreună cu o altă tânără pe nume S., cele două cazându-se în apartamentul din localitatea Alicante. Ulterior, în Spania au ajuns învinuita P.S.G., cealaltă tânără cunoscută sub numele de L. şi, în final, inculpatul B.A. Inculpatul B.A. şi L. s-au cazat într-un alt imobil, inculpatul temându-se că ar fi fost depistat în compania tinerelor care se prostituau în condiţiile în care autorităţile ar fi efectuat o razie. După scurt timp, tânăra cunoscută sub numele de L. a fost transferată de inculpat în acelaşi imobil în care era cazată martora împreună cu învinuita P.S.G. şi tânăra cunoscută sub numele de S.

Toate cele patru tinere au practicat prostituţia în clubul L.S. din localitatea Alicante, remiţându-i periodic inculpatului B.A. toate sumele de bani obţinute din această activitate.

Temându-se ca tinerele pe care le exploata să nu fugă de sub influenţa sa şi astfel să-şi piardă surse importante de venit, inculpatul le cerea permanent acestora să nu aibă relaţii apropiate cu clienţii. Martora A.B.G. a perceput în mod nemijlocit faptul că inculpatul a bătut-o cu bestialitate pe învinuita P.S.G., întrucât aceasta ar fi avut o relaţie mai apropiată cu un client al clubului în care aceasta se prostitua.

După un timp inculpatul B.A. şi-a mutat parţial aria de activitate, transferându-le pe petenta P.S.G. şi tânăra cu numele de S. în oraşul Marbela, unde acestea se prostituau în clubul M.L.

Martora a continuat să practice prostituţia în clubul L.S. din localitatea Alicante, obţinând în medie câte 350 de euro pe noapte, bani care îi erau luaţi integral de inculpatul B.A.

Astfel, martora A.B.G. a practicat prostituţia „la club" în Spania, în intervalul aprilie 2006 – august 2008, toate sumele de bani obţinute în această perioadă fiind remise inculpatului B.A.

În cursul lunii iulie 2008, în timp ce practica prostituţia în clubul L.S., martora a cunoscut un cetăţean englez, care s-a îndrăgostit de ea, acesta cerându-i să se mute împreună în insula Guernesy, situată în Canalul Mânecii, aspecte pe care martora i le-a povestit inculpatului.

Realizând că ar fi putut obţine, prin intermediul martorei A.B.G., mari sume de bani de la cetăţeanul englez, inculpatul i-a cerut martorei să-l însoţească pe acesta în insula Guernesy.

Martora l-a însoţit pe cetăţeanul englez la locuinţa acestuia din insula susmenţionată, locuind o perioadă împreună cu acesta.

La scurt timp inculpatul, care ţinea telefonic legătura cu martora, i-a solicitat acesteia să-i ceară cetăţeanului englez suma de 80.000 euro, sub pretextul că intenţiona să-şi cumpere o casă în România, sumă pe care urma să i-o remită.

Fiind convinsă în continuare de faptul că inculpatul o iubea şi că avea intenţii serioase în ceea ce o privea, martora i-a cerut cetăţeanului englez împreună cu care locuia să-i dea suma de 80.000 euro.

Pentru a-l convinge pe cetăţeanul englez că martora avea „intenţii serioase" în ceea ce priveşte achiziţionarea imobilului, inculpatul a falsificat un contract de vânzare-cumpărare a unui imobil din care rezulta că martora achiziţionase un imobil pe raza municipiului Galaţi şi că ar fi avut o datorie către o unitate bancară în valoare de 60.000 euro Acest contract fals trebuia prezentat cetăţeanului englez pentru a-l determina să-i remită suma de bani.

Realizând în cele din urmă că inculpatul nu urmărea decât să obţină banii „produşi" de ea şi fiindu-i „milă" de cetăţeanul englez, martora A.B.G. s-a răzgândit şi nu i-a mai cerut banii acestuia, afirmând în faţa inculpatului că acesta s-ar fi răzgândit.

În acest sens relevantă este convorbirea purtată la data de 03 septembrie 2008, ora 21:09:19, între martora A.B.G. şi inculpatul B.A., comunicaţie interceptată în baza autorizaţiei, emisă de Tribunalul Galaţi,

La data de 03 septembrie 2008, martora a revenit în România, fiind așteptată la aeroport de inculpatul B.A. şi de petenta P.S.G., care au transportat-o spre municipiul Galaţi cu autoturismul, ce aparţine inculpatului.

În acest sens relevanţă prezintă pentru cauză convorbirea telefonică purtată la data de 03 septembrie 2008, ora 13:54:18, între inculpatul B.A. şi martora A.B.G.

Urmărind identificarea victimelor traficului de fiinţe umane şi exploatând datele din interceptările convorbirilor telefonice din care rezulta că în autoturismul susmenţionat se aflau astfel de victime, la data de 04 septembrie 2008, organele de anchetă au procedat la oprirea în trafic a autovehiculului. Cu această ocazie au fost identificaţi inculpatul B.A., petenta P.S.G. şi martora A.B.G.

În acest sens relevant este fragmentul din convorbirea telefonică purtată la data de 04 septembrie 2009, orele 22:04:06, între inculpatul B.A. cu o persoană de sex femeiesc (Spania):

Martora a fost cazată pentru o perioadă în locuinţa inculpatului din Galaţi, după care a fost condusă de inculpat la locuinţa părinţilor acesteia din comuna Drăgăneşti, judeţul Galaţi. Cu această ocazie, martora l-a prezentat din nou pe inculpat ca fiind viitorul său soţ.

Cu toate că martora A.B.G. îl anunţase pe inculpat că cetăţeanul englez se răzgândise în ceea ce priveşte suma de bani pe care ar fi trebuit să i-o dea acesteia pentru aşa zisa achiziţionare a unui apartament, inculpatul insista ca martora să-i ceară acestuia banii, iar pentru a-l convinge pe acesta inculpatul B.A. a întocmit în fals un „contract de ipotecă", ce poartă pe rubrica „notar public" şi pe fiecare pagină o ştampilă a unei societăţi comerciale rotită în momentul aplicării. De asemenea se observă cu uşurinţă că semnătura de la rubrica „notar public" şi de pe fiecare pagină a contractului prezintă elemente de asemănare cu semnătura inculpatului B.A.

La data de 18 septembrie 2008 a fost efectuată o percheziţie la locuinţa fără forme legale a inculpatului B.A. ocazie cu care a fost identificat şi ridicat contractul falsificat despre care am făcut vorbire mai sus.

În acest sens relevanţă prezintă un fragment din convorbirea purtată la data de 10 septembrie 2008, ora 21:38:30, între martora A.B.G. şi inculpatul B.A., comunicaţie interceptată în baza autorizaţiei, emisă de Tribunalul Galaţi.

Inculpatul, petenta P.S.G. şi martora stabiliseră să plece din nou în Spania, în jurul datei de 21 septembrie 2008, unde aceasta din urmă trebuia să înceapă din nou să se prostitueze.

Legătura dintre inculpatul B.A. şi martora A.B.G. rezultă şi din conţinutul a două mesaje tip SMS din data de 07 septembrie 2008, după cum urmează:

- comunicaţia telefonică efectuată între B.A. care trimite un mesaj în ziua de 07 septembrie 2008, la ora 19:45:15 cu următorul conţinut: „Ce nume de familie are b".

- comunicaţia telefonică efectuată între postul telefonic utilizat de B.A., care primeşte un mesaj în ziua de 07 septembrie 2008, la ora 19:46:24 cu următorul conţinut: „A.B.G.. pup pt. tine".

Aceste comunicaţii au confirmat susţinerile martorilor că inculpatul folosea un limbaj codat pentru a îngreuna identificarea tinerelor care se prostituau în folosul său.

La data de 18 septembrie 2008 au fost efectuate mai multe percheziţii, ocazii cu care au fost identificaţi şi reţinuţi inculpaţii din prezenta cauză, astfel că a fost întreruptă activitatea infracţională desfăşurată de inculpat în raport de martora A.B.G.

Cu ocazia percheziţiei efectuate la locuinţa inculpatului B.A. a fost găsit şi ridicat „contractul de ipotecă" întocmit în fals de inculpat în vederea inducerii şi menţinerii în eroare a cetăţeanului englez.

Potrivit aprecierilor martorei, aceasta a obţinut din practicarea prostituţiei peste 220.000 euro, bani care i-au fost luaţi integral de acesta.

Printre tinerele minore care au fost recrutate în vederea practicării prostituţiei în străinătate se numără şi victima B.A.D. (născută la 01 noiembrie 1989), activitatea infracţională a inculpatei B.M. în raport de această victimă rămânând în faza tentativei.

Începând cu luna august 2007 victima s-a aflat într-o stare conflictuală cu părinţii săi, stare ce s-a agravat treptat, motiv pentru care, la data de 01 octombrie 2007, victima a fugit de acasă, luând cu ea un bagaj sumar, precum şi actele sale de identitate, certificatul de naştere şi buletinul.

Victima avea intenţia de a se caza la o colegă de şcoală, dar întrucât aceasta nu era acasă, victima s-a oprit într-o scară de bloc, din zona amplasată în spatele Spitalului Judeţean Galaţi. Prin zonă a trecut în mod întâmplător şi inculpata B.M. care, bănuind situaţia în care se află victima, s-a hotărât să încerce să o racoleze.

Astfel, inculpata s-a întors după câteva minute în locul unde stătea victima B.A.D. şi a abordat-o, recomandându-se sub numele de M. şi întrebând-o ce face unde se duce cu bagajul. Aflând despre intenţiile acesteia, inculpata i-a propus să o găzduiască la locuinţa sa, din altruism, întrucât „îi place să ajute".

Neavând vreo opţiune mai bună, victima a acceptat propunerea inculpatei, urmând-o la cererea acesteia la parterul blocului. Inculpata a deschis uscătorul blocului, în care amenajase o cameră de locuit. Inculpata i-a spus martorei B.A.D. că urma să o cazeze în acea cameră, cerându-i să fie discretă şi să nu dea de bănuit vecinilor că locuia în acel loc. Inculpata i-a spus martorei că putea intra în apartamentul său situat în imediata apropiere a uscătorului pentru a mânca şi a se spăla.

Martora a rămas în încăperea pusă la dispoziţie de inculpată. În cursul zilei următoare, acţionând conform metodei sale de racolare, inculpata B.M. i-a făcut cunoştinţă martorei cu doi tineri, pe care i-a prezentat sub numele de D. şi C., despre care i-a spus că „sunt copii ei", întrebând-o totodată dacă nu dorea „să-şi facă viitorul" cu unul dintre aceştia.

Inculpata i-a spus martorei că cei doi tineri aveau o situaţie materială bună sugerându-i martorei că puteau fi o „partidă" bună.

Ulterior, inculpata B.M. a întrebat-o pe martoră, dacă împlinise vârsta de 18 ani, dacă mai călătorise în străinătate şi ce ţări ar dori să viziteze. Cu acest prilej, inculpata a aflat că martora urma să devină majoră în cursul lunii noiembrie a aceluiaşi an. Totodată inculpata a întrebat-o pe martora B.A.D. dacă are documente de identitate asupra sa, aflând cu acest prilej că aceasta avea asupra sa doar certificatul de naştere şi cartea de identitate, documente care erau insuficiente pentru ca martora minoră să poată părăsi România.

Întrucât părinţii i-au trimis martorei mai multe mesaje, în data de 03 octombrie 2007, aceasta s-a hotărât să revină la locuinţa acestora, fapt pe care i l-a comunicat şi inculpatei. Inculpata a fost nemulţumită de hotărârea luată de martoră, însă nedorind să fie depistată de autorităţi, a fost nevoită să accepte Decizia acesteia. Inculpata i-a permis martorei B.A.D. să meargă să-şi rezolve problemele cu părinţii, însă i-a cerut ca ulterior să o viziteze „pentru a mai vorbi".

Ulterior, martora a aflat că persoana care o găzduise era cunoscută ca fiind B.M. despre care auzise „că are fete care practică prostituţia".

Susţinerile martorei B.A.D. au fost confirmate şi de declaraţia martorei B.L.M. Astfel, audiată fiind în cauză, martora B.L.M. a precizat că fiica sa a plecat de la domiciliu fiind întâlnită de inculpata B.M. care s-a oferit să o cazeze. După ce fiica sa a revenit la domiciliu, martora B.L.M. s-a deplasat împreună cu aceasta şi organele de poliţie la locuinţa inculpatei, reproşându-i că, deşi cunoştea că martora B.A.D. era minoră, a găzduit-o.

Toate aceste aspecte au confirmat faptul că inculpata B.M., acţionând în cadrul grupării infracţionale, se ocupa de racolarea şi cazarea tinerelor, care apoi erau transportate în Spania, unde acestea erau exploatate.

Inculpata a urmărit realizarea aceluiaşi scop şi în cazul martorei B.A.D., însă întrucât aceasta era minoră nu a putut proceda le „expedierea" acesteia spre Spania, în lipsa paşaportului ori a unei procuri.

În cursul cercetărilor a fost identificată şi audiată martora cu identitatea protejată de G.A., care a relevat atât aspecte legate de activitatea de trafic de persoane realizată de inculpata B.C.L. cât şi aspecte legate de modul în care circulau sumele de bani obţinute de la tinerele ce se prostituau între membrii grupului infracţional.

Pe parcursul audierii martora a arătat că, în cursul anului 2002, se afla într-un club din apropierea localităţii spaniole Alicante, unde lucra ca „damă de companie". Cu acest prilej a cunoscut-o pe inculpata B.C.L., care se prostitua în acel club. În acelaşi club se afla şi numita C.D. (originară din Republica Moldova), care practica la rândul său prostituţia. Numita C.D. i-a povestit martorei G.A. că, în fiecare dimineaţă, îi dădea jumătate din banii obţinuţi din practicarea prostituţiei inculpatei B.C.L.

Tot de la susnumita martora a aflat că fusese „ajutată" să ajungă în Spania de inculpata B.C.L., înţelegerea fiind ca în schimbul acestui ajutor să-i dea jumătate din banii obţinuţi din practicarea prostituţiei.

Martora a remarcat că, în fiecare zi de luni, inculpata B.C.L. şi numita C.D. depuneau sume de bani la serviciile monetare, pentru ca acestea să fie expediate spre România.

Într-una din zile inculpata B.C.L. a rugat-o pe martoră să expedieze, pe numele său, o sumă de bani în România pentru inculpatul B.A. Inculpata i-a adresat această rugăminte martorei întrucât nu dorea să depăşească „baremul" sumelor de bani expediate.

Acest din urmă aspect relevă modul în care acţionau membrii grupului infracţional care au încercat să ascundă provenienţa unor sume de bani, prin disimularea expeditorului ori a destinatarului real. De altfel, declaraţia martorei G.A. se coroborează, în ceea ce priveşte aceste aspecte, cu declaraţiile altor martori audiaţi în cauză, după cum vom face vorbire pe parcursul prezentului rechizitoriu.

În cauză a fost identificat şi audiat în calitate de martor numitul P.C. Aceasta a precizat că, prin intermediul tatălui său vitreg M.V., a ajuns să îl cunoască pe inculpatul B.A. cu care a devenit prieten.

În perioada 2007-2008 inculpatul B.A. l-a rugat în mod repetat să accepte să fie destinatarul unor sume de bani trimise de mai multe tinere din Spania, promiţându-i că, în schimbul acestui serviciu, urma să primească „o prăjitură".

Martorul a acceptat solicitarea inculpatului, motiv pentru care în intervalul 2007-2008 a primit din Spania pe numele său, de la mai multe tinere pe care nu le cunoştea, diferite sume de bani. Anterior primirii sumelor de bani martorul se întâlnea cu inculpatul care îi comunica MTCN - ul transferului şi numele persoanei care expedia sumele de bani pe numele său.

Cunoscând aceste date, martorul ridica de la terminalele serviciilor de transfer monetar sumele de bani trimise în România pe numele său, de diferite tinere din Spania, după care se întâlnea cu inculpatul B.A., căruia îi preda integral aceste sume. Inculpatul îi dădea martorului o mică sumă de bani, reprezentând „prăjitura promisă", astfel cum am menţionat mai sus.

Din declaraţia martorului a rezultat că, în intervalul 2007 – 2008, a primit pe numele său sume de bani trimise de numitele P.S.I., P.S.G. şi A.B.G., din Spania. Totodată, martorul a precizat că sumele primite variau, ajungând până la 3.000 euro.

Cu toate diligenţele efectuate, s-a reuşit identificarea doar a două transferuri monetare efectuate în datele de 01 februarie 2008 şi, respectiv, 17 octombrie 2007.

Relevant pentru cauză a fost transferul monetar din data de 17 octombrie 2007, când martorul P.C. a primit din Spania, localitatea Marbella, suma de 3.000 euro de la martora A.B.G.

De altfel, acest aspect a fost confirmat şi de declaraţia martorei A.B.G. care a precizat pe parcursul audierii sale că inculpatul B.A. îi indica, în mod consecvent, numele unei persoane din România ce urma să figureze ca destinatar al sumelor de bani expediate de ea.

Pe parcursul declaraţiei martorul P.C. a relevat faptul că i-a făcut cunoştinţă inculpatului B.A. cu vărul său, M.E.C., şi că, la rândul său, şi acest martor a fost folosit ca destinatar al unor sume de bani expediate de diferite tinere din Spania.

Martorul P.C. a mai precizat că sumele de bani expediate pe numele martorului M.E.C. erau preluate de el de la acest martor, după care i le remitea inculpatului B.A.

În cursul urmăririi penale a fost identificat şi audiat martorul M.E.C., care a confirmat faptul că martorul P.C. i-a făcut cunoştinţă cu inculpatul B.A., care i-a rugat să ridice sume de bani expediate pe numele lor de diferite tinere din Spania.

În prezenţa sa, martorul P.C. a primit de la inculpatul B.A. un mesaj tip SMS din care rezulta că trebuia să primească o sumă de bani de la numita P.S.G.

Martorul M.E.C. a ridicat suma de bani de la serviciul de transfer monetar, pe care i-a remis-o martorului P.C. care, la rândul său, a remis-o inculpatului B.A.

De asemenea, martorul a mai precizat că la sfârşitul anului 2007 a mai efectuat în acelaşi mod trei retrageri de numerar de la terminalele serviciilor de transfer monetar, banii fiind expediaţi de diferite tinere din Spania.

În cauză a fost audiat şi martorul M.V., care a precizat că, în perioada 2006-2008, a fost prieten cu inculpatul B.A. Acesta l-a rugat, în mod repetat să primească pe numele său diferite sume de bani expediate de diferite tinere din Spania. Ca şi în cazul precedenţilor martori, martorul M.V. ridica sumele de bani de la terminalele serviciilor de transfer monetar, pe care îi preda fie inculpatului B.A. fie unei alte persoane indicate de acesta. Martorul a precizat că a primit diferite sume de bani de la numitele A.B.G., P.S.G., P.S.I., precum şi de la alte tinere ale căror nume ni şi le aminteşte.

De asemenea, martorul a precizat că ulterior le-a cunoscut pe numitele A.B.G., P.S.G. şi P.S.I. pe care le-a văzut în compania inculpatului B.A.

Un alt martor audiat în cauză, respectiv I.B.C., a relevat că a fost rugat în două rânduri de inculpatul B.A. să ridice de la terminalele serviciilor de transfer monetar sume de bani expediate de petenta P.S.G. Martorul a precizat că a ridicat sumele de 1.800 euro şi, respectiv, 2.800 euro care fuseseră expediate din Spania de petentă pe numele său, bani pe care i-a predat integral inculpatului B.A. În cursul anului 2006 martorul a mai efectuat şi alte retrageri similare ale unor sume de bani expediate din Spania de o tânără necunoscută pe numele său, bani pe care i-a predat integral inculpatului B.A.

În urma verificărilor efectuate au fost identificate un număr de două transferuri monetare în valoare totală de 3.070 euro realizate de învinuita P.S.G. pentru martorul I.B.C.

În cursul urmăririi penale, cu ocazia percheziţiei efectuate la locuinţa inculpatului B.A., a fost identificat şi ridicat un înscris olograf executat cu pix de culoare neagră pe foaie de caiet tip matematică, în care au fost evidenţiate diferite transferuri monetare, sumele transferate, destinatarii şi codurile transferurilor monetare.

Înscrisul a fost supus unei expertize tehnico-ştiinţifice grafoscopice, stabilindu-se că scrisul a fost executat de petenta P.S.G.

În urma coroborării datelor conţinute în înscrisul susmenţionat cu datele comunicate de unităţile ce deservesc terminalele serviciilor de transfer monetar s-au stabilit următoarele:

Din răspunsul înaintat de B.T. cu numărul din 08 octombrie 2008 a rezultat că, la data de 13 octombrie 2007, martorul M.V. a primit suma de 2.000 euro de la martora A.B.G., aspect ce corespunde cu următoarea porţiune din înscrisul executat de petenta P.S.G.

Din răspunsul înaintat de P.R. cu numărul din 15 octombrie 2008 a rezultat că, la data de 17 octombrie 2007, martorul P.C. a primit suma de 3.000 euro de la martora A.B.G., aspect ce corespunde cu următoarea porţiune din înscrisul executat de petenta P.S.G.

De altfel, declaraţiile martorilor M.E.C., P.C., M.V. şi I.B.C. s-au coroborat cu menţiunile făcute de învinuită în înscrisul olograf identificat şi ridicat cu ocazia percheziţiei efectuate la locuinţa inculpatului B.A.

Toate aceste aspecte au condus la concluzia că inculpatul, acţionând în acest mod, urmărea să îngreuneze o eventuală anchetă, încercând să disimuleze legăturile existente între el şi tinerele exploatate în folosul grupului infracţional pe care îl conducea.

De altfel, din conţinutul înscrisului olograf susmenţionat, cât şi din comunicaţiile telefonice ale inculpatului interceptate şi înregistrate în mod legal în cauză a rezultat că acesta folosea litere sau grupuri de litere pentru a denumi tinerele care se prostituau în folosul grupului infracţional, în scopul împiedicării identificării acestora. Acest gen de comunicare a fost impus şi tinerelor ce erau exploatate, fapt ce a rezultat şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză care au relevat că inculpatul folosea „un limbaj codificat".

Acest limbaj codat a fost relevat şi de două comunicaţii tip SMS în data de 07 septembrie 2008, după cum urmează:

- comunicaţia telefonică efectuată între postul telefonic utilizat de B.A. care trimite un mesaj în ziua de 07 septembrie 2008, la ora 19:45:15 cu următorul conţinut: „Ce nume de familie are b".

În urma cercetărilor efectuate au fost identificate un număr de 431 de tranzacţii reprezentând transferuri monetare efectuate. Aceste tranzacţii au fost identificate ca fiind efectuate fie de către o parte a tinerelor ce erau exploatate de membrii grupului infracţional, fie având ca destinatari membrii grupului infracţional.

S-a precizat că, nu au fost identificate toate tranzacţiile efectuate întrucât, astfel cum deja am arătat inculpatul, B.A. a manifestat o grijă permanentă pentru disimularea legăturilor existente între membrii grupului infracţional pe de o parte şi tinerele exploatate pe de altă parte.

În urma efectuării analizei transferurilor monetare s-a stabilit că au fost transferate prin serviciile specializate următoarele sume, pe de o parte între tinerele exploatate ori membri ai grupului infracţional (expeditori), iar pe de lată parte între membri ai grupului infracţional ori persoane interpuse (destinatari): 335.496 euro, 87.144 dolari S.U.A., 1.600 mărci germane şi 194 dolari canadieni.

Tot ca urmare a analizei efectuate au rezultat următoarele:

Inculpatul B.A. a primit şi expediat diverse sume de bani, pe numele acestuia existând un număr de 113 transferuri de bani ca destinatar însumând 114.755 dolari S.U.A., 3.454 euro, 1.600 mărci germane şi 4 transferuri ca expeditor însumând 4.550 euro astfel:

- un număr de 62 transferuri de la inculpata B.C.L. din Spania, primind în total suma de 81.496 dolari S.U.A. şi 2.000 euro;

- un număr de 8 transferuri de la C.D. din Spania, localităţile Placensia şi Zafra, primind în total 13.732 dolari S.U.A.;

- un număr de 8 transferuri de la I.N. din Spania, primind în total 7.152 dolari S.U.A.;

- un număr de 8 transferuri de la M.D. din Spania, primind în total 12.268 dolari S.U.A.;

- un număr de 3 transferuri de la T.M. din Spania, primind în total 2.200 dolari S.U.A.;

- un număr de 2 transferuri de la C.M. din Spania, primind în total suma de 4.500 dolari S.U.A.;

- un număr de 2 transferuri de la M.E.M. din Spania, primind în total suma de 2.195 dolari S.U.A.;

- un număr de 2 transferuri de la M.M. din Spania, primind în total suma de 1.000 dolari S.U.A.;

- un număr de 2 transferuri de la O.I. din Spania, primind în total suma de 5.800 dolari S.U.A.;

- un număr de 2 transferuri de la C.F. din Spania, primind în total suma de 4.000 dolari S.U.A.;

- un număr de 2 transferuri de la M.I. din Spania, primind în total suma de 3.000 dolari S.U.A.;

- un transfer de la B.E. din Spania, primind suma de 1.500 dolari S.U.A.;

- un transfer de la B.L.V. din Spania, primind suma de 631 dolari S.U.A.;

- un transfer de la H.I. din Spania, primind suma de 1.633 dolari S.U.A.;

- un transfer de la L.Z. din Spania, primind suma de 2.400 dolari S.U.A.;

- un transfer de la T.C.M. din Spania, primind suma de 1.200 dolari S.U.A.;

- un transfer de la T.T. din Spania, primind suma de 1.200 dolari S.U.A.;

- un transfer de la T.G. din Spania, primind suma de 2.000 dolari S.U.A.;

- un transfer de la A.V. din Spania, primind suma de 1.600 mărci germane;

- un transfer de la I.D.C. din Italia, primind suma de 1.100 dolari S.U.A.;

- un număr de 2 transferuri efectuate de aceasta din Spania către B.M., trimiţându-i în total suma de 900 euro;

- un număr de 2 transferuri efectuate de aceasta din Spania către L.A., trimiţându-i în total suma de 3.650 euro.

Inculpata B.C.L. a primit şi expediat diverse sume de bani, pe numele acesteia existând un număr de 21 transferuri de bani ca destinatar, însumând 28.734 euro, şi 80 transferuri de bani ca expeditor, însumând 81.496 dolari S.U.A. şi 39.589 euro, astfel:

- un număr de 11 transferuri de la D.C.A. din Spania, primind în total suma de 11.936 euro;

- un număr de 10 transferuri de la M.E.M. din Spania, primind în total suma de 16.798 euro;

- un număr de 62 transferuri efectuate de aceasta din Spania, către B.A., trimiţându-i în total suma de 81.496 dolari S.U.A. şi 2.000 euro;

- un număr de 16 transferuri efectuate de aceasta din Spania, loc. Alicante către L.A., trimiţându-i în total suma de 34.100 euro;

- un număr de 2 transferuri efectuate de aceasta din Spania, către B.I.A. , trimiţându-i în total suma de 3.589 euro.

Inculpata B.M. a primit şi expediat diverse sume de bani, pe numele acesteia existând un număr de 8 transferuri de bani ca destinatar, însumând 850 euro şi 304 dolari S.U.A. şi un transfer de bani ca expeditor în valoare de 100 dolari S.U.A., astfel:

- un număr de 2 transferuri de la B.A. din Spania, primind în total suma de 900 euro;

- un transfer de la B.I.A. din Spania, primind suma de 100 euro;

- un transfer de la B.S. primind suma de 212 dolari S.U.A.;

- un transfer de la G.N. din Italia, primind suma de 100 dolari S.U.A.;

- un transfer de la H.I.P. din Italia, primind suma de 800 euro;

- un transfer de la I.M.V. din Spania, primind suma de 104 dolari S.U.A.;

- un transfer de la M.A. din Italia, primind suma de 100 dolari S.U.A.;

- un transfer de la O.I. din Spania, primind suma de 50 euro.

Inculpata B.I.A. a primit şi expediat diverse sume de bani, pe numele acesteia existând un număr de 17 transferuri de bani ca destinatar, însumând 5.000 dolari S.U.A. şi 6.189 euro, şi 43 transferuri de bani ca expeditor, însumând 23.663 dolari S.U.A. şi 30.704 euro, astfel:

- un număr de 6 transferuri de la P.D. din Suedia, primind în total suma de 4.500 dolari S.U.A.;

- un număr de 2 transferuri de la B.C.L. din Spania localitatea Alicante, primind în total suma de 3.589 euro;

- un număr de 2 transferuri de la I.V. primind în total suma de 1.000 euro;

- un număr de 2 transferuri de la N.G., primind în total suma de 500 euro;

- un număr de 2 transferuri de la O.I. din Spania, primind în total suma de 550 euro şi 500 dolari S.U.A.;

- un transfer de la O.C. din Spania, primind suma de 550 euro;

- un număr de 40 transferuri efectuate de aceasta din Spania, către L.A., trimiţându-i în total suma de 23.663 dolari S.U.A. şi 30.004 euro;

- un număr de 2 transferuri efectuate de aceasta din România, către D.F., trimiţându-i în total suma de 600 euro;

- un transfer efectuat de aceasta din Spania, către B.M., trimiţându-i suma de 100 euro.

Inculpata L.A. a primit diverse sume de bani, pe numele acesteia existând un număr de 74 transferuri de bani ca destinatar, însumând 84.604 euro şi 24.757 dolari S.U.A., astfel:

- un număr de 40 transferuri de la B.I.A. din Spania, primind în total suma de 23.663 dolari S.U.A. şi 30.004 euro;

- un număr de 16 transferuri de la B.C.L. din Spania localitatea Alicante, primind în total suma de 34.100 euro;

- un număr de 7 transferuri de la S.M.D. din Spania, primind în total suma de 10.900 euro;

- un număr de 4 transferuri de la O.I. din Spania, primind în total suma de 1.250 euro şi 600 dolari S.U.A.;

- un număr de 2 transferuri de la B.A. din Spania, primind în total suma de 3.650 euro;

- un număr de 2 transferuri de la D.C.A., primind în total suma de 4.700 euro;

- un număr de 2 transferuri de la I.V. din Spania, primind în total suma de 2.000 euro;

- un transfer de la M.I. din Spania, primind suma de 494 dolari S.U.A.

Inculpatul S.M.D. a primit şi expediat diverse sume de bani, pe numele acestuia existând un număr de 2 transferuri de bani ca destinatar însumând 925 euro şi 14 transferuri ca expeditor însumând 16.600 euro astfel (anexa 8):

- un transfer de la B.M.S. din Spania localitatea Alicante, primind suma de 275 euro;

- un transfer de la I.V., primind suma de 650 euro;

- un număr de 7 transferuri efectuate de acesta din Spania, către L.A., trimiţându-i în total suma de 10.900 euro;

- un număr de 2 transferuri efectuate de acesta din Elveția localitatea Zurich, către B.I.A., trimiţându-i în total suma de 4.000 euro;

- un număr de 2 transferuri efectuate de acesta din Romania, localitatea Brad, către C.V.V., trimiţându-i în total suma de 100 euro;

- un număr de 2 transferuri efectuate de acesta din Romania, localitatea Deva, către M.F.M., trimiţându-i în total suma de 600 euro;

- un transfer efectuat de acesta din Elveția localitatea Zurich, către S.E.N., trimiţându-i suma de 1.000 euro.

În cauză au fost interceptate, în mod legal, comunicaţiile telefonice ale inculpatului B.A. în baza autorizaţiilor emise de Tribunalul Galaţi.

Din conţinutul acestor comunicaţii a rezultat modul în care acţiona inculpatul pentru a le induce şi menţine în eroare pe tinerele care se prostituau în folosul grupului infracţional, acesta manifestând în permanenţă grija de a le asigura pe acestea că este îndrăgostit de ele, discutând separat cu fiecare şi asigurându-le cu ocazia acestor convorbiri că „doar tu contezi pentru mine".

De asemenea, inculpatul pe parcursul comunicaţiilor, îşi asigura interlocutoarele că celelalte tinere care practicau prostituţia sunt „doar nişte fraiere", de care urmau să se folosească pentru a obţine sume cât mai mari de bani, ce ar fi urmat să fie cheltuite în interesul comun.

Mai mult, din conţinutul acestor comunicaţii a rezultat şi grija inculpatului de a-i parveni cvasitotalitatea sumelor de bani obţinute de tinere, acesta dându-le indicaţii precise cu privire la destinatarii sumelor. Inculpatul dorea să aibă un control permanent asupra tinerelor exploatate, să cunoască exact numărul „urcărilor" precum şi al sumelor de bani obţinute de fiecare tânără în parte.

De altfel, aşa cum s-a mai arătat, inculpatul folosea un limbaj codat, urmărind pe de o parte să disimuleze legătura sa cu tinerele ce se prostituau, iar pe de altă parte să facă imposibilă identificarea acestora, sens în care pentru a le denumi pe tinere utiliza doar litere, grupuri de litere ori porecle.

În acest sens relevantă a fost convorbirea din data de 17 septembrie 2008, ora 14:16:41 între inculpatul B.A. şi o persoană de sex femeiesc (identificată doar sub numele de I.).

O altă convorbire relevantă în raport de modul în care inculpatul controla programul tinerelor ce se prostituau a fost cea din data de 07 septembrie 2008, ora 09:20:21 între inculpatul B.A. şi o persoană de sex femeiesc (identificată doar sub numele de I.).

Întrucât una dintre tinere, denumită în convorbirea anterioară de inculpat sub apelativul de „jegoasa", nu i-a răspuns la apelurile sale telefonice şi nici nu i-a dat „raportul" cu privire la cele întâmplate în noaptea precedentă, la aceeaşi dată, orele 09:33:40, inculpatul B.A. a purtat o convorbire telefonică cu o persoană de sex femeiesc (identificată doar sub numele de I.).

În ceea ce priveşte indicaţiile date de inculpat cu privire la modul în care trebuiau expediate în ţară sumele de bani rezultate de la tinerele ce se prostituau, precum şi la modul în care acesta denumea tinerele cu grupuri de litere, pentru a împiedica identificarea acestora, relevanţă a avut convorbirea telefonică din data de 11 septembrie 2008, ora 16:13:45, purtată de inculpatul B.A., cu o persoană de sex femeiesc.

La scurt timp de la convorbirea susmenţionată (aproximativ 12 minute) de la acelaşi post telefonic, inculpatul a transmis un mesaj tip SMS, cu următorul conţinut: „P.S.I.".

La aceeaşi dată, respectiv 11 septembrie 2008, între posturile telefonice susmenţionate a avut loc un schimb de masaje tip SMS.

Relevanţă în cauză, cu privire la modul în care inculpatul le menţinea în eroare pe tinerele racolate, au prezentat trei mesaje tip SMS din data de 4 septembrie 2008 în care acesta o convinge pe interlocutoarea sa că „doar ea prezintă importanţă pentru el" şi că celelalte tinere sunt în fapt „nişte fraiere".

După depistarea şi reţinerea sa inculpatul a reuşit să introducă, în mod ilicit, la locul de deţinere din arestul I.P.J. Galaţi telefonul mobil, de pe care a purtat mai multe comunicaţii telefonice luând legătura cu diferite persoane, între care se numără învinuita P.S.G. şi martora A.B.G., cărora le-a transmis indicaţii despre modul în care urmau să procedeze şi cu privire la recuperarea unor sume de bani. De asemenea prin intermediul martorului L.D. inculpatul a încercat să ia legătura cu numitele P.S.G., B.E. şi cu inculpata B.M.

S-a menţionat faptul că inculpatul i-a cerut martorului L.D. să nu-i pronunţe numele, acesta din urmă adresându-i-se inculpatului cu apelativul C. Acest din urmă aspect este confirmat de martorul L.D., care pe parcursul audierii a confirmat faptul că a fost contactat de inculpatul B.A., şi că acestuia i s-a adresat cu apelativele de C.

De asemenea, inculpatul a contactat-o şi pe utilizatoarea postului telefonic cu numărul … căreia, la data de 18 septembrie 2008, ora 19:51:42 i-a transmis un mesaj tip SMS cu următorul conţinut: „Mai luat gabori mau bagat pe arst nu mai sunati nu raspundezi sa loati legatura cu dragos sau raadu aluna atat".

O altă convorbire ce a prezentat relevanţă asupra modului insidios în care inculpatul B.A. se purta cu tinerele exploatate, determinându-le să creadă că doar cea căreia i se adresa „prezintă importanţă" şi că avea intenţia de „a-şi face viitorul împreună" cu aceasta, este cea din data de 17 septembrie 2008, ora 20:02:03, când inculpatul a luat legătura cu utilizatoarea postului telefonic cu numărul ….. purtând un dialog.

În data de 18 septembrie 2008 au fost efectuate percheziţii la domiciliile şi locuinţele fără forme legale ale membrilor grupului infracţional, ocazie cu care au fost identificate şi ridicate următoarele bunuri:

De la locuinţa inculpatului B.A. au fost ridicate un număr de 166 fotografii reprezentând diferite tinere în diferite ipostaze, fapt ce demonstrează legăturile existente între aceste tinere şi inculpat. Un număr de 13 fotografii au fost ataşate la dosarul cauzei într-o planşă fotografică, din acestea rezultând legăturile existente între inculpatul B.A., inculpatul S.M.D., învinuiţii P.S.G. şi D.N.D. şi numitele G.A.I. şi G.I.

De la aceeaşi locuinţă au fost ridicate mai multe medii de stocare a datelor informatice printre care: un card de memorie de culoare neagră de capacitate 2 Gb, un card de memorie de culoare albastră de capacitate 1 Gb, un card de memorie de capacitate 1 Gb şi un card de memorie SD HC, de capacitate 4 Gb.

În baza autorizaţiei de percheziţie din data de 13 ianuarie 2009, pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 111/121/2009 s-a procedat la percheziţionarea mediilor de stocare ocazie cu care au fost stabilite următoarele:

Pe cardul de memorie de capacitate 2 Gb au fost identificate un număr de 120 fişiere de tip imagine cu extensia „.jpg" în care sunt reprezentate diferite persoane de sex femeiesc în diferite ipostaze sexuale explicite.

Pe cardul de memorie de capacitate 1 Gb au fost identificate un număr de 9 fişiere de tip imagine cu extensia „.jpg" în care sunt reprezentate diferite persoane de sex femeiesc precum şi inculpatul B.A.

Pe cardul de memorie SD HC, de capacitate 4 Gb au fost identificate un număr de 35 fişiere de tip imagine cu extensia „.jpg" în care sunt reprezentate diferite persoane de sex femeiesc în diferite ipostaze sexuale explicite precum şi un număr de 7 fişiere video, având extensia „.avi" ce reprezintă filme în care sunt prezentate persoane întreţinând raporturi sexuale.

În urma comparării imaginilor stocate pe mediile de stocare susmenţionate ce au fost ridicate de la locuinţa inculpatului cu fotografiile persoanelor ce au legătură cu cauza au fost identificate un număr de trei persoane ce apar în fotografii şi în filme după cum urmează: martora A.B.G., petenta P.S.G. şi numita P.S.I.

De la locuinţa aceluiaşi inculpat au fost ridicate un număr de 57 de înscrisuri şi documente bancare ce au fost ataşate la dosarul cauzei. Din aceste 55 de documente un număr de 2 foi reprezintă evidenţa sumelor de bani ridicate de la serviciile de transfer monetar şi destinaţia acestora.

Conţinutul acestor înscrisuri şi relevanţa acestora pentru cauză au fost descrise pe larg într-un proces verbal ataşat la dosarul cauzei.

Cu aceeaşi ocazie au fost ridicate un număr de două înscrisuri. Un înscris olograf, executat cu pix de culoare neagră pe o filă dintr-un caiet tip matematică, conţinând însemnări legate de circuitul unor sume de bani, circuit care a fost analizat detaliat pe parcursul prezentului rechizitoriu. S-a stabilit că acest înscris a fost executat de petenta P.S.G.

Celălalt înscris olograf, executat cu pix de culoare albastră pe un număr de patru file de agendă cu liniatură tip dictando, reprezintă jurnalul petentei P.S.G. Din conţinutul acestui jurnal a rezultat modul în care aceasta era tratată de inculpat, faptul că practica prostituţia în folosul acestuia cât şi faptul că în folosul inculpatului se mai prostituau şi alte tinere în Spania.

De la locuinţa inculpatei B.C.L. au fost ridicate un număr de 24 fotografii reprezentând diferite tinere în diferite ipostaze şi locaţii, în special „cluburi" din Spania fapt ce demonstrează legăturile existente între aceste tinere şi inculpată. Între aceste fotografii a fost identificată o fotografie reprezentând-o pe inculpata B.C.L. alături de alte două tinere într-un „club" pe fundal fiind vizibilă inscripția L.S.

Toate cele 24 de fotografii au fost ataşate la dosarul cauzei într-o planşă fotografică, din acestea rezultând legăturile existente între inculpatul B.A. şi B.C.L. pe de o parte şi inculpatul D.N.D. De asemenea aceste fotografii indică legăturile existente între cei doi inculpaţi şi numitele L.Z. şi P.L.D.

Cu ocazia percheziţiei efectuate la locuinţa inculpatei B.M. au fost identificate şi ridicate un număr de trei fotografii după cum urmează: una în care este reprezentat inculpatul B.A. alături de o tânără identificată în persoana numitei P.V.D., precum şi alte două fotografii în care susnumita este reprezentată în ţinută sumară.

Cu aceeaşi ocazie au fost ridicate şi trei formulare de transfer monetar.

În locuinţa inculpatei L.A. a fost identificată şi ridicată copia certificatului de naştere al martorei D.C.A.

În drept, s-a reţinut că faptele inculpatei B.A. care, începând cu anul 2003, a constituit un grup infracţional organizat împreună cu coinculpaţii B.M., L.A., B.I.A. şi B.C.L., în scopul obţinerii de importante beneficii materiale prin traficul de fiinţe umane în vederea exploatării sexuale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Fapta inculpatului B.A. care, în perioada 2002 - septembrie 2008, acţionând în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu alte persoane, a racolat, transportat şi/sau cazat în România, transportat, primit şi/sau cazat în Spania un număr de 12 (douăsprezece) tinere majore, victimele D.C., D.C.A., B.T., N.M., L.M.D., B.S., P.L.D., S.T., A.G.D. şi A.B.G., precum şi cele audiate sub identităţile protejate de P.A. şi T.E., în vederea exploatării sexuale a acestora prin practicarea prostituţiei, acţionându-se prin inducerea în eroare ori prin constrângere fizică sau morală a victimelor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta inculpatului B.A. care, în perioada 2002-2006, acţionând în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, singur sau împreună cu alte persoane, a racolat ori a încercat să racoleze un număr de 4 tinere minore, victima R.I.V., precum şi cele audiate sub identităţile protejate de G.M., A.T.D. şi P.M., în vederea exploatării sexuale a acestora prin practicarea prostituţiei, acţionându-se prin inducerea în eroare a victimelor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Infracţiunile au fost comise în concurs real, inculpatului fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reţinut că fapta inculpatei B.M. care, începând cu anul 2003, a constituit un grup infracţional organizat împreună cu coinculpaţii B.A., L.A., B.I.A. şi B.C.L. în scopul obţinerii de importante beneficii materiale prin traficul de fiinţe umane în vederea exploatării sexuale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Fapta inculpatei B.M. care, în perioada 2002-2005, acţionând în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu alte persoane, a racolat ori a ajutat la racolare, a cazat în România şi/sau ajutat la transportul în Spania a unui număr de 6 (şase) tinere majore, victimele D.C., D.C.A., L.M.D., P.L.D., S.T. şi A.G.D., în vederea exploatării sexuale a acestora prin practicarea prostituţiei, acţionându-se prin inducerea în eroare a victimelor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta inculpatei B.M. care, în cursul lunii octombrie 2007, a încercat să racoleze o tânără minoră, victima B.A.D., în vederea exploatării sexuale a acesteia prin practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la trafic de minori prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Infracţiunile au fost comise în concurs real, inculpatei fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reţinut că fapta inculpatei L.A. care, începând cu anul 2003, a constituit un grup infracţional organizat împreună cu coinculpaţii B.A., B.M., B.I.A. şi B.C.L. în scopul obţinerii de importante beneficii materiale prin traficul de fiinţe umane în vederea exploatării sexuale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Fapta inculpatei L.A. care, în perioada 2002-2004, acţionând în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu alte persoane, a racolat şi/sau cazat în România un număr de 5 (cinci) tinere majore, victimele N.M., A.G.D., L.M.D., B.T. şi P.L.D., în vederea exploatării sexuale a acestora prin practicarea prostituţiei, acţionându-se prin inducerea în eroare a victimelor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta inculpatei L.A. care, în cursul anului 2003, a încercat să racoleze o tânără minoră, victima R.I.V., în vederea exploatării sexuale a acesteia prin practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la trafic de minori prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (Legea nr. 678/2001, respectiv forma acesteia dinaintea modificării aduse prin OUG nr. 79/2005 este legea penală mai favorabilă inculpatei L.A. ca şi limitele pedeapsă pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1)).

Infracţiunile au fost comise de inculpata L.A. în concurs real, astfel încât se vor aplica dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reţinut că fapta inculpatei B.I.A. care, începând cu anul 2003, a constituit un grup infracţional organizat împreună cu coinculpaţii B.A., B.M., L.A. şi B.C.L. în scopul obţinerii de importante beneficii materiale prin traficul de fiinţe umane în vederea exploatării sexuale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Fapta inculpatei B.I.A. care, în perioada 2002-2004, acţionând în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu alte persoane, a racolat în România şi/sau transportat, primit ori cazat în Spania un număr de 5 (cinci) tinere majore, victimele N.M., A.G.D., L.M.D. şi P.L.D., precum şi cea audiată sub identitatea protejată de T.E., în vederea exploatării sexuale a acestora prin practicarea prostituţiei, acţionându-se prin inducerea în eroare a victimelor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta inculpatei B.I.A. care, în cursul anului 2003, a încercat să racoleze o tânără minoră, victima R.I.V., în vederea exploatării sexuale a acesteia prin practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la trafic de minori prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (Legea nr. 678/2001,respectiv forma acesteia dinaintea modificării aduse prin OUG nr. 79/2005 este legea penală mai favorabilă inculpatei B.I.A. ca şi limitele pedeapsă pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1)).

Infracţiunile au fost comise de inculpata B.I.A. în concurs real, astfel încât se vor aplica dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reţinut că fapta inculpatei B.C.L. care, începând cu anul 2003, a constituit un grup infracţional organizat împreună cu coinculpaţii B.A., B.M., L.A. şi B.I.A., în scopul obţinerii de importante beneficii materiale prin traficul de fiinţe umane în vederea exploatării sexuale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Fapta inculpatei B.C.L. care, în perioada 2002-2005, acţionând în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu alte persoane, a racolat şi/sau transportat în România, transportat, primit şi/sau cazat în Spania un număr de 13 (treisprezece) tinere majore, victimele D.C., D.C.A., B.T., N.M., L.M.D., B.S., P.L.D., S.T. şi A.G.D., precum şi cele audiate sub identităţile protejate de P.A., A.T.D., G.M. şi T.E., în vederea exploatării sexuale a acestora prin practicarea prostituţiei, acţionându-se prin inducerea în eroare ori prin constrângere fizică sau morală a victimelor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta inculpatei B.C.L. care, în cursul anului 2003, a încercat să racoleze o tânără minoră, victima R.I.V., în vederea exploatării sexuale a acesteia prin practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la trafic de minori prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (Legea nr. 678/2001, respectiv forma acesteia dinaintea modificării aduse prin OUG nr. 79/2005 este legea penală mai favorabilă inculpatei B.C.L. ca şi limitele pedeapsă pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1)).

Infracţiunile au fost comise de inculpata B.C.L. în concurs real, astfel încât se vor aplica dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reţinut că fapta inculpatului S.M.D. care, în cursul anului 2002, acţionând în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu alte persoane, a primit în România, precum şi transportat şi cazat în Spania un număr de 4 (patru) tinere majore, victimele N.M., A.G.D., L.M.D. şi P.L.D., în vederea exploatării sexuale a acestora prin practicarea prostituţiei, acţionându-se prin inducerea în eroare a victimelor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

S-a reţinut că fapta inculpatului D.N.D. care, în perioada 2002-2004, acţionând în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, singur sau împreună cu alte persoane, a racolat în România şi/sau transportat în Spania un număr de 3 (trei) tinere, respectiv martorele audiate sub identităţile protejate de Ş.E., P.A. şi G.M. în vederea exploatării acestora prin obligarea la practicarea prostituţiei, acţionându-se prin inducerea în eroare a victimelor sau constrângere fizică şi verbală (în cazul martorei P.A.) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond au declarat apel inculpaţii B.A., B.M., L.A., B.I.A., B.C.L., S.M.D. şi D.N.D.

Prin Decizia penală nr. 197/ A din 19 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de inculpaţii B.A., L.A., B.I.A., B.C.L., S.M.D. şi D.N.D. împotriva sentinţei penale nr. 253 din 11 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosar nr. 1290/121/2009 şi, în consecinţă:

S-a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 253 din 11 iunie 2010 a Tribunalului Galaţi şi, în rejudecare:

S-au redus pedepsele principale aplicate inculpatului B.A. după cum urmează :

- de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- de la 13 ani închisoare la 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- de la 11 ani închisoare la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (faptă comisă în perioada 2002 – 2006, trei acte materiale asupra victimelor G.M., A.T. şi P.M.).

A fost înlăturată din sentinţa penală apelată dispoziţia prin care în baza art. 85 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele din prezenta cauză cu pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 442 din 24 octombrie 2003 a Judecătoriei Urziceni şi s-a stabilit ca inculpatul B.A. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 13 ani închisoare sporită la 15 ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o perioadă de 8 ani".

În baza art. 85 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele principale stabilite în prezenta hotărâre cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 442 din 24 octombrie 2003 a Judecătoriei Urziceni şi cu pedepsele complementare aplicate prin sentinţa penală apelată şi dispune ca inculpatul B.A. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 10 ani închisoare sporită la 11 ani închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o perioadă de 8 ani.

Au fost reduse pedepsele principale aplicate inculpatei B.M. după cum urmează:

- de la 6 ani închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, reţinând dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) în referire la art. 76 lit. b) C. pen.;

- de la 8 ani închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinând dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) în referire la art. 76 lit. b) C. pen.;

- de la 3 ani închisoare la un an şi 6 luni închisoare pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 C. pen. în referire la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, reţinând dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) în referire la art. 76 lit. d) C. pen.

A fost înlăturată din sentinţa penală apelată:

- dispoziţia prin care „s-a aplicat inculpatei B.M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de un an pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001".

- dispoziţia prin care „în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca inculpata B.M. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 8 ani închisoare sporită la 9 ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 4 ani".

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite în prezenta cauză cu pedepse complementare din sentinţa penală apelată şi s-a dispus ca inculpata B.M. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare sporită la 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 4 ani.

Au fost reduse pedepsele principale aplicate inculpatei L.A. după cum urmează:

- de la 6 ani închisoare la 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2001, reţinând dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) în referire la art. 76 lit. b) C. pen.;

- de la 7 ani închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) reţinând dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) alin. (2) în referire la art. 76 lit. b) C. pen.;

- de la 3 ani închisoare la un an închisoare pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 C. pen. în referire la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) reţinând dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) în referire la art. 76 lit. d) C. pen.

S-a înlăturat din sentinţa penală apelată:

- dispoziţia prin care s-a „aplicat inculpatei L.A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o durată de un an pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 C. pen. în referire la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)";

- dispoziţia prin care „în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatei L.A. pedeapsa principală cea mai grea de 7 ani închisoare sporită la 8 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele principale aplicate prin prezenta hotărâre cu pedepsele complementare din sentinţa penală apelată şi dispune ca inculpata L.A. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare sporită la 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 3 ani.

A fost redusă de la 7 ani închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatei B.I.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinând dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) în referire la art. 76 lit. b) C. pen. (faptă comisă în perioada octombrie 2002 – februarie 2003), menţinând aplicarea pedepsei complementare prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 3 ani.

A fost înlăturată din sentinţa penală apelată dispoziţiile prin care:

- a fost condamnată inculpata B.I.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 respectiv prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);

- s-a dispus ca „în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (3) C. pen. inculpata B.I.A. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 7 ani închisoare sporită la 8 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 3 ani".

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a fost achitată inculpata B.I.A. pentru săvârşirea infracţiunii de:

- constituire a unui grup infracţional organizat prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de:

- tentativă la trafic de minori prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Au fost reduse pedepsele principale aplicate inculpatei B.C.L. după cum urmează:

- de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- de la 13 ani închisoare la 10 ani închisoare pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

A înlăturat din sentinţa penală apelată dispoziţiile prin care:

- a fost condamnată inculpata B.C.L. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la trafic de minori prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);

- s-a dispus ca în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. ca inculpata B.C.L. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 13 ani închisoare, sporită la 15 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), e) C. pen. pe o perioadă de 8 ani;

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele principale stabilite prin prezenta această hotărâre cu pedepsele complementare din sentinţa penală apelată şi a dispus ca inculpata B.C.L. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 10 ani închisoare sporită la 10 ani şi 6 luni închisoare precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 8 ani.

A redus de la 9 ani închisoare la 6 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului S.M.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1), (2), lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

A redus de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului D.N.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinând dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ şi art. 86² şi art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor principale şi accesorii aplicate inculpaţilor B.M., L.A., B.I.A. şi D.N.D. pe durata unui termen de încercare de câte 7 ani pentru fiecare inculpat.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare inculpaţii B.M., L.A., B.I.A. şi D.N.D. urmând a respecta următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi, la această instituţie desemnată cu supravegherea inculpaţilor;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă, locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă;

În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpaţilor B.M., L.A., B.I.A. şi D.N.D. asupra dispoziţiilor art. 86⁴ în referire la art. 83 C. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

S-a respins ca nefondat recursul declarat de petenta P.S.G. împotriva sentinţei penale nr. 253 din 11 iunie 2010 a Tribunalului Galaţi.

În baza art. 383 alin. (1¹) şi art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului B.A.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.A. durata arestării preventive de la 18 septembrie 2008 la zi, respectiv 19 septembrie 2011.

S-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată faţă de inculpatele B.M., L.A., B.I.A. şi măsura obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpatul D.N.D.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată petenta P.S.G. la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.

Suma de 3.000 lei reprezentând onorariul avocaţilor din oficiu stabilită conform art. 5 alin. (1) lit. b) şi lit. e) din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică, urmând a fi avansată către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.

Instanţa de apel a reţinut următoare:

Apelul declarat de inculpata L.A. a fost apreciat ca fiind fondat sub aspectul motivelor de netemeinicie.

Inculpata a fost condamnată la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinându-se în sarcina acesteia că în perioada 2002 – 2004, împreună cu alte persoane a racolat şi/sau cazat în România un număr de cinci tinere majore, victimele N.M., A.G.D., L.M.D., B.T. şi P.L.D., în vederea exploatării sexuale a acestora prin practicarea prostituţiei.

Din analiza declaraţiilor victimelor arătate mai sus a rezultat că activitatea infracţională concret desfăşurată de inculpata L.A. s-a rezumat la cazarea acestora pentru o perioadă scurtă de timp, respectiv câteva ore urmare a solicitării venite din partea inculpatei B.C.L., ori a inculpatului B.A.

Astfel, victimele N.M., A.G.D., L.M.D., P.L.D. au declarat că au fost cazate în apartamentul inculpatei L.A., pentru o perioadă de câteva ore, în seara de 26 octombrie 2002, după care au plecat împreună cu inculpatul B.A. la aeroport, pentru a se deplasa în Spania.

Martora B.T. a susţinut că a stat în apartamentul inculpatei L.A. doar câteva ore, fiind adusă de inculpata B.C.L.

A susţinut martora, că a fost cazată în apartamentul inculpatei B.C.L. câteva zile, înainte de a pleca în Spania. Întrucât la un moment dat, la imobilul inculpatei B.C.L. a venit un echipaj de poliţie, aceasta i-a zis martorei să sară pe geamul de la balconul imobilului, aflat la parter şi a condus-o la locuinţa inculpatei L.A.

Din analiza materialului probator şi în special a declaraţiilor date de victimele mai sus arătate nu a rezultat faptul că inculpata L.A. ar fi beneficiat de sumele de bani obţinute din practicarea prostituţiei de către acestea.

De altfel, prin hotărârea apelată nu s-a dispus confiscarea de la inculpata L.A. a vreunei sume de bani, obţinută de victimă din practicarea prostituţiei.

În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de tentativă la trafic de minori prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) s-a constatat ca situaţie de fapt împrejurarea că în cursul anului 2003, inculpata L.A. i-a propus victimei minore R.I.V. să meargă în Spania, după ce va împlini 18 ani, pentru a obţine bani din practicarea prostituţiei.

Activitatea infracţională mai sus arătată a rezultat din declaraţiile victimei R.I.V. coroborate cu declaraţiile martorului R.M. şi ale martorei R.P.

Fapta astfel comisă a fost corect încadrată de instanţa de fond în infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (anterior modificărilor aduse prin OUG nr. 79 din 14 iulie 2005), există în materialitatea ei şi a fost comisă cu vinovăţie sub forma intenţiei directe.

Având în vedere cele mai sus arătate, motivul de apel invocat de inculpata L.A., în sensul achitării conform art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen. apare ca nefondat.

În concret, activitatea infracţională a inculpatei L.A. a constat în recrutarea victimei minore R.I.V., în scopul exploatării acesteia, neputându-se reţine că inculpata „a bătut unele apropouri", fără ca această activitate să aibă semnificaţie penală.

Contrar susţinerilor inculpatei L.A. instanţa de apel a considerat că nu se impune achitarea acesteia conform art. 11 pct. 1 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Împrejurarea că între membrii grupului infracţional organizat existau legături de familie (inculpata L.A. este mama inculpatei B.C.L., aceasta din urmă căsătorită în perioada activităţii infracţionale cu inculpatul B.A.) nu a putut conduce la concluzia că în speţă nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Relaţiile de familie existente între inculpaţi nu pot înlătura intenţia directă a acestora de a conlucra în atingerea scopului infracţional propus, respectiv obţinerea unor beneficii din exploatarea sexuală a victimelor infracţiunilor prevăzute de art. 12 respectiv art. 13 din Legea nr. 678/2001.

Având în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), prin raportare la actele şi lucrările dosarului, la situaţia de fapt, la persoana şi atitudinea inculpatei L.A. s-a considerat că pedepsele aplicate sunt netemeinice, impunându-se reducerea acestora.

Aşa cum am arătat mai sus, activitatea infracţională desfăşurată de inculpată a fost redusă, situaţie ce echivalează şi cu cea mai mică implicare în activitatea grupului organizat.

Cazarea celor cinci victime pentru doar câteva ore şi lipsa beneficiilor materiale nu au putut impune aplicarea unor pedepse cu mult peste minimul special prevăzut de lege doar în ideea că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatei L.A., analizate în mod general, prezintă un grad ridicat de pericol social.

Prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) au impus analizarea mai multor criterii de individualizare a răspunderii penale şi nu doar gravitatea infracţiunii comise.

În ceea ce priveşte pe inculpata L.A. s-a constatat că aceasta nu are antecedente penale, anterior comiterii faptei a avut un comportament demn în societate, a realizat venituri licite, fiind angajată o perioadă mare de timp, până la momentul pensionării, s-a prezentat în faţa instanţelor de judecată la toate termenele stabilite şi nu există suspiciuni că ar fi încercat zădărnicirea adevărului sau influenţarea vreunei părţi din proces.

Faţă de cele arătate mai sus s-a considerat că pot fi reţinute în favoarea inculpatei circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepselor sub limita minimului special.

Reducând pedeapsa şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) sub limita minimului special de un an şi 6 luni, nemaifiind întrunite dispoziţiile art. 65 C. pen. s-a impus înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen.

Faţă de activitatea infracţională desfăşurată de inculpată, faţă de numărul infracţiunilor reţinute în sarcina acesteia şi de cuantumul pedepselor ce au fost stabilite, având în vedere dispoziţiile art. 34 lit. b) C. pen. s-a considerat că nu se poate aplica cu ocazia contopirii pedepselor un spor de 6 luni.

Prin raportare la art. 52 C. pen., având în vedere considerentele arătate mai sus, s-a apreciat că îndreptarea şi reeducarea inculpatei L.A. se pot realiza în condiţii optime şi prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, nefiind necesară executarea efectivă în regim de detenţie.

S-a apreciat că măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86³ C. pen. ce au fost impuse inculpatei au fost în măsură să atingă scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

Apelul declarat de inculpata B.C.L. s-a reţinut ca fiind fondat sub aspectul motivelor de nelegalitate şi netemeinicie.

Inculpata B.C.L. a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, trafic de persoane şi tentativă la trafic de minori.

Contrar susţinerilor instanţei de fond s-a considerat că probatoriile administrate în cauză nu confirmă împrejurarea că inculpata B.C.L. a comis infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

În susţinerea vinovăţiei inculpatei pentru comiterea infracţiunii de tentativă şi trafic de minori instanţa de fond a menţionează declaraţiile victimei R.I.V. susţinute de declaraţiile martorilor R.P. şi R.M.

La dosarul de urmărire penală se află un denunţ formulat de martorul R.M., la data de 20 martie 2006, prin care solicită efectuarea de cercetări faţă de inculpaţii B.C.L., B.I.A., S.M. şi B.A.

În declaraţiile date în faza urmăririi penale martorul R.M. a susţinut că a formulat două denunţuri împotriva inculpaţilor B.A. şi L.A. privind încercarea de racolare a fiicei sale R.I.V. în perioada 2002-2005, când aceasta era minoră.

Victima R.I.V. a susţinut în faza urmăririi penale că în cursul anului 2003, inculpaţii B.A., B.C.L., L.A. şi B.I.A. i-au propus să-i însoţească în Spania şi să practice prostituţia.

A mai susţinut victima că a refuzat propunerile inculpaţilor, întrucât era minoră şi nu vroia să practice prostituţia.

Cu ocazia audierii în instanţă victima R.I.V. a susţinut că doar inculpata L.A. a făcut propuneri referitoare la plecarea sa în Spania pentru a practica prostituţia.

A mai susţinut victima că o cunoaşte pe inculpata B.C.L. (mama prietenei sale C.L.) însă nu a susţinut faptul că aceasta i-ar fi propus să practice prostituţia în Spania.

Martora R.P. a susţinut cu ocazia audierii în faza cercetării judecătoreşti că doar inculpata L.A. i-a propus ca fiica sa să meargă în Spania pentru a practica prostituţia.

Martorul R.M. cu ocazia audierii la instanţa de fond a relatat că nu are cunoştinţă de discuţiile purtate între inculpata L.A. şi soţia sa, martora R.P.

A mai arătat martorul că nu a făcut sesizări la poliţie din anul 2000 până în anul 2008, când a fost audiat în această cauză.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului nu se constată existenţa altor probatorii care să confirme împrejurarea că inculpata B.C.L. ar fi încercat recrutarea victimei R.I.V. în vederea exploatării prin practicarea prostituţiei.

Astfel, coroborând probatoriile mai sus arătate (declaraţiile victimei R.I.V., declaraţiile martorilor R.P. şi R.M.) s-a constatat că vinovăţia inculpatei B.C.L. sub aspectul comiterii infracţiunii de tentativă la trafic de minori nu este dovedită, fapta dedusă judecăţii nefiind comisă de aceasta.

Faţă de considerentele arătate mai sus se impune achitarea inculpatei B.C.L. conform art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Motivul de apel invocat de inculpata B.C.L. privind achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 nu a putut fi primit.

În susţinerea cererii de achitare inculpata B.C.L. a invocat aceleaşi apărări ca şi inculpata L.A., respectiv existenţa unor legături de familie, nu au putut fi considerate legături infracţionale de constituire a unui grup organizat.

Aşa cum s-a precizat mai sus, cu ocazia analizării apelului promovat de inculpata L.A., existenţa relaţiilor de familie nu au înlăturat incidenţa elementelor constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

Pe parcursul desfăşurării activităţii infracţionale a existat o strânsă colaborare între inculpaţii B.A., B.C.L., L.A., B.M., fiecare având un rol bine determinat respectiv recrutarea, transportarea, cazarea, supravegherea victimelor cu scopul exploatării acestora prin practicarea prostituţiei şi în final însuşirea sumelor de bani obţinute de acestea.

Aşa cum s-a arătat mai sus hotărârea este netemeinică în ceea ce o priveşte pe inculpata B.C.L. cu privire la cuantumul pedepselor aplicate acesteia.

La individualizarea răspunderii penale a fiecărui inculpat în parte au fost analizate toate criteriile reglementate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Faţă de împrejurarea că inculpata B.C.L. este tânără, se află la primul impact cu legea penală, având în vedere şi împrejurarea că prin hotărâre s-a reţinut în sarcina acesteia doar comiterea a două infracţiuni (constituirea unui grup infracţional organizat şi trafic de persoane) s-a considerat că se impune reducerea cuantumului pedepselor aplicate de prima instanţă.

S-a considerat că scopul preventiv educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins faţă de inculpată şi prin executarea unei pedepse, într-un cuantum mai redus decât cel stabilit de instanţa de fond.

Astfel, prin efectuarea operaţiunii de contopire a celor două pedepse aplicate în prin hotărâre s-a dispus ca inculpata B.C.L. să execute pedeapsa principală cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de 6 luni.

Având în vedere împrejurarea că prin această hotărâre, la operaţiunea de contopire s-a avut în vedere doar două pedepse şi acestea într-un cuantum mai redus, s-a considerat că un spor de 6 luni (faţă de sporul de un an aplicat prin hotărârea apelată) respectă dispoziţiile art. 33 lit. b) C. pen.

Apelul declarat de inculpata B.I.A. s-a reţinut ca fiind fondat pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Prin sentinţa penală apelată, inculpata a fost condamnată pentru cele trei infracţiuni reţinute în sarcina sa respectiv constituirea unui grup infracţional organizat, trafic de persoane şi tentativă la trafic de minori.

S-a considerat că hotărârea instanţei de fond este nelegală sub aspectul condamnării inculpatei B.I.A. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la trafic de minori.

Aşa cum s-a arătat mai sus, cu ocazia analizării apelului declarat de inculpata B.C.L., probatoriile administrate în cauză au confirmat cu certitudine doar participarea inculpatei L.A. la comiterea infracţiunii de tentativă la trafic de minori prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Victima R.I.V. a dat mai multe declaraţii în faza urmăririi penale prin care a descris activitatea infracţională a inculpaţilor.

Astfel, victima a susţinut că a fost prietenă cu numita C.L. (fiica inculpatei B.C.L., respectiv nepoata inculpatei L.A.), a locuit împreună cu aceasta în apartamentele deţinute de L.A., B.C.L., B.A., ocazie cu care a cunoscut mai multe tinere care urmau să plece în Spania pentru a practica prostituţia.

A mai arătat victima cu ocazia audierii în faza urmăririi penale, că inculpata L.A. i-a propus în cursul anului 2003 să meargă în Spania, după ce va împlini 18 ani pentru a practica prostituţia.

În finalul declaraţiei date în faza urmăririi penale, victima R.I.V. a susţinut că în cursul anului 2003, inculpaţii B.A., B.C.L., B.I.A. i-au propus să-i însoţească în Spania şi să practice prostituţia, însă ea a refuzat întrucât era minoră şi nu vroia să practice prostituţia.

Afirmaţiile victimei R.I.V. referitoare la o presupusă tentativă de recrutare în vederea exploatării sexuale, săvârşită de inculpaţii B.I.A., B.C.L. şi B.A. au fost rezumate într-o singură frază şi nu au fost argumentate temeinic.

Simpla susţinere a victimei în sensul presupusei recrutări în lipsa unor detalii esenţiale referitoare la modalitatea de recrutare, data la care s-ar fi săvârşit activitatea infracţională, caracterul cert din care să se desprindă fără niciun dubiu intenţia directă a inculpaţilor B.I.A., B.C.L. şi B.A. nu au putut constitui o probă certă care să stea la baza condamnării inculpaţilor.

Atât în rechizitoriu, cât şi în hotărârea apelată s-a arătat că declaraţia victimei R.I.V., din faza urmăririi penale, se coroborează cu declaraţiile martorilor R.P. şi R.M.

Însă, la fel ca şi în cazul declaraţiilor victimei, nici declaraţiile martorilor R.P. şi R.M. date în faza urmăririi penale nu cuprind date certe în baza cărora să se stabilească cu certitudine că inculpaţii B.I.A., B.C.L. şi B.A. ar fi comis infracţiunea de tentativă la trafic de minori.

„Denunţul" formulat de martorul R.M. şi declaraţia dată de acesta în faza urmăririi penale cuprind aspecte generale referitoare la întreaga activitate infracţională desfăşurată de inculpaţii din prezenta cauză.

Cu ocazia audierii în faţa instanţei de judecată victima R.I.V. a precizat că „B.I.A. nu i-a spus niciodată să o însoţească în Spania pentru a practica prostituţia".

Din declaraţia victimei R.I.V. a rezultat împrejurarea că doar inculpata L.A. i-a propus să meargă în Spania.

Afirmaţiile victimei R.I.V. au fost susţinute de martora R.P. audiată cu ocazia cercetării judecătoreşti, care a declarat că „B.I.A. nu i-a spus că doreşte ca fiica sa să meargă în Spania pentru a practica prostituţia niciodată".

Martorul R.M., cu ocazia audierii în faza de judecată a susţinut că „nu ştie de discuţiile purtate de soţia sa şi inculpata L.A." şi nu a făcut nicio sesizare la poliţie din 2000 până în 2008 când a fost audiat în acest dosar".

Conform art. 63 alin. (2) C. proc. pen. „probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată, în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului".

Astfel, faţă de cele arătate mai sus, s-a considerat că pentru lămurirea situaţiei de fapt şi pentru justa soluţionare a cauzei s-a impus a fi avută în vedere declaraţia victimei R.I.V., declaraţiile martorilor R.P. şi R.M., date în faza cercetării judecătoreşti cu respectarea principiilor oralităţii, publicităţii şi contradictorialităţii.

Declaraţiile victimei şi ale martorilor R.M. şi R.P. date în faza urmăririi penale nu au putut servi la aflarea adevărului (şi implicit la condamnarea inculpatei B.I.A., aşa cum a procedat prima instanţă) întrucât nu se coroborează cu alte probe sau date existente la dosar şi nu cuprind acele detalii în baza cărora să se stabilească cu certitudine activitatea infracţională concret desfăşurată de inculpaţi.

Având în vedere cele arătate mai sus, s-a considerat că infracţiunea de tentativă la trafic de minori prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) nu a fost comisă de inculpata B.I.A., impunându-se achitarea acesteia conform art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Hotărârea instanţei de fond a suportat critici şi sub aspectul reţinerii situaţiei de fapt în baza căreia a fost stabilită activitatea infracţională desfăşurată de inculpata B.I.A. încadrată în infracţiunea de trafic de persoane.

Astfel, după ce prima instanţă a descris situaţia de fapt, identică cu cea din rechizitoriu, a concluzionat că „fapta inculpatei B.I.A. care, în perioada 2002-2004, acţionând în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu alte persoane, a racolat în România şi/sau transportat, primit ori cazat în Spania un număr de cinci victime majore : N.M., A.G.D., L.M.D., P.L.D. şi T.E. în vederea exploatării sexuale prin practicarea prostituţiei, acţionând prin inducerea în eroare a victimelor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.".

Instanţa de apel a considerat că atât organul de urmărire penală, cât şi instanţa de fond au reţinut eronat perioada de timp în care a fost desfăşurată activitatea infracţională a inculpatei B.I.A., într-o totală şi gravă contradicţie cu probatoriile administrate în cauză.

Exagerarea artificială, fără suport probator a perioadei desfăşurării infracţiunii de trafic de persoane (în intervalul 2002-2004) a condus la pronunţarea unei hotărâri nelegale faţă de inculpata B.I.A..

Pentru a demonstra cele mai sus arătate au fost analizate declaraţiile celor cinci victime date încă din faza urmăririi penale, declaraţii ce se presupune că au fost avute în vedere cu ocazia întocmirii rechizitoriului.

Astfel:

- Victima N.M. a susţinut că a practicat prostituţia în Spania în perioada octombrie 2002 – ianuarie 2003.

A susţinut victima că a fost racolată de inculpata B.I.A., că a plecat în luna octombrie 2002 de la Galaţi până la Bucureşti cu inculpatul B.A., iar deplasarea până în Spania a făcut-o cu un avion, fiind însoţită de inculpatul S.M.D.

De asemenea, victima a arătat că a practicat prostituţia într-un club, fiind supravegheată de inculpata B.C.L., iar banii erau încasaţi de B.I.A.

În final victima a arătat că în luna ianuarie 2003 s-a certat cu B.I.A. şi i-a solicitat restituirea paşaportului după care a practicat prostituţia pe cont propriu.

- Victima A.G.D. a declarat că a practicat prostituţia începând cu luna octombrie 2002 pentru o perioadă de 2 luni şi jumătate, deci până la jumătatea lunii ianuarie 2003.

- Victima L.M.D. a declarat că a practicat prostituţia în favoarea inculpatei B.I.A. din octombrie 2002 pentru o perioadă de aproximativ 3-4 luni, după care revine şi precizează tot în faza urmăririi penale că perioada în care s-a prostituat a fost de 2 luni şi jumătate.

A mai arătat victima L.M.D., la fel ca şi victima A.M.D. că a plecat din România în octombrie 2002, fiind însoţită de inculpatul B.A. de la Galaţi până la aeroport în Bucureşti, iar în avion s-a aflat cu inculpatul S.M.

Victima a mai susţinut că în perioada în care a practicat prostituţia într-un club a fost supravegheată de inculpata B.C.

- Victima P.L.D. a susţinut că a practicat prostituţia într-un club din Spania din luna octombrie 2002 pentru o perioadă de 3 luni.

- Victima cu identitate protejată T.E. a declarat că a practicat prostituţia pentru o scurtă perioadă de timp, în toamna anului 2002, obţinând doar suma de 500 euro.

Coroborând declaraţiile victimelor arătate mai sus instanţa a considerat că activitatea infracţională de trafic de persoane reţinută în sarcina inculpatei B.I.A. s-a desfăşurat din luna octombrie 2002 şi până la începutul lunii februarie 2003.

La dosarul cauzei nu există alte probatorii care ar putea conduce la ideea că activitatea infracţională a inculpatei B.I.A. s-a realizat în perioada 2002-2004, aşa cum în mod greşit s-a reţinut în rechizitoriu şi în hotărârea apelată.

Valoarea probantă a declaraţiilor celor cinci victime traficate de inculpata B.I.A., analizate în hotărâre, nu este înlăturată de nicio altă probă sens în care s-a reţinut că infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost comisă în perioada octombrie 2002, începutul lunii februarie 2003).

Având în vedere cele două motive de apel ale inculpatei B.I.A. analizate până în prezent (văzând greşita reţinere în sarcina acesteia a infracţiunii de tentativă la trafic de minori şi respectiv reformarea perioadei în care a fost comisă infracţiunea de trafic de persoane) instanţa a considerat că în mod greşit s-a reţinut în sarcina sa infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Prin hotărârea apelată s-a reţinut că „începând cu anul 2003, inculpata, a constituit un grup infracţional organizat împreună cu inculpaţii B.A., B.M., L.A., B.C.L. în scopul obţinerii de importante beneficii materiale prin traficul de fiinţe umane în vederea exploatării sexuale".

Legea nr. 39/2003 a fost publicată în M. Of. nr. 50 din 29 ianuarie 2003, iar potrivit art. 33 a intrat în vigoare la 30 zile de la data publicării.

S-a constatat astfel că cea de a 30 a zi de la data publicării legii în M. Of. este 28 februarie 2003.

În concret, Legea nr. 39/2003 a intrat în vigoare după data încetării activităţii infracţionale a inculpatei B.I.A. (începutul lunii februarie 2003) materializată în infracţiunea de trafic de persoane.

Întrucât în cauză nu se poate reţine pe bază de probatorii că activitatea infracţională a inculpatei B.I.A. ar fi continuat după data de 28 februarie 2003, instanţa a considerat că în mod greşit aceasta a fost condamnată pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Probatoriile administrate în cauză nu confirmă împrejurarea că inculpata ar fi participat la traficarea celorlalte victime (P.A., D.C., Ş.E., A.T.D., B.T., S.T., D.C., P.M., A.B.G.) care au practicat prostituţia în perioada ulterioară lunii februarie 2003.

Mai mult, conform rechizitoriului şi hotărârii instanţei de fond, singurele victime traficate de inculpata B.I.A. sunt cele cinci arătate mai sus, faţă de care activitatea infracţională a încetat la începutul lunii februarie 2003 şi chiar dacă prin absurd s-ar putea constata o activitate de traficare a unei alte victime nu s-ar putea reţine o astfel de împrejurare întrucât s-ar produce o agravare a situaţiei în propria cale de atac.

Având în vedere cele arătate mai sus, instanţa a considerat că în sarcina inculpatei B.I.A. nu poate fi reţinută infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 întrucât aceasta nu era în vigoare în perioada în care a fost comisă infracţiunea de trafic de persoane (octombrie 2002 – începutul lunii februarie 2003), sens în care s-a dispus achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

S-a considerat că hotărârea primei instanţe este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatei pentru infracţiunea de trafic de persoane.

Conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile generale ale acestui cod, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

S-a constatat că instanţa de fond a avut în vedere la stabilirea pedepselor aplicate inculpatei B.I.A., dar şi celorlalţi inculpaţi doar gravitatea infracţiunilor reţinute în sarcina acestora, gravitate privită în mod general, fără o analiză a situaţiei personale a acestora şi a activităţii infracţionale concret desfăşurate.

În speţă, aşa cum s-a arătat mai sus, s-a constatat că activitatea infracţională a inculpatei B.I.A. s-a desfăşurat într-o perioadă relativ scurtă de timp, de aproximativ trei luni.

De asemenea, infracţiunea de trafic de persoane a fost îndreptată asupra unui număr de doar cinci victime şi doar printr-o activitate de inducere în eroare, fără exercitarea vreunor acte de violenţă.

Inculpata B.I.A. este tânără, nu are antecedente penale, s-a prezentat în faţa instanţelor de judecată la toate termenele acordate în cauză, neexistând suspiciuni că ar fi încercat zădărnicirea adevărului, îngreunarea sau tergiversarea procesului penal.

Pentru cele arătate mai sus, instanţa de apel a considerat că pot fi reţinute în favoarea inculpatei circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. cu consecinţa reducerii pedepsei sub limita minimului special.

Faţă de aceste considerente, prin raportare la dispoziţiile art. 52 C. pen. s-a considerat că îndreptarea şi reeducarea inculpatei se pot realiza în condiţii optime şi prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Astfel, măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86³ C. pen. ce au fost impuse inculpatei B.I.A. vor asigura îndeplinirea scopului preventiv educativ.

Apelul declarat de inculpatul S.M.D. s-a apreciat ca fiind fondat pe motive de netemeinicie.

Prin sentinţa penală apelată s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Ca situaţie de fapt s-a reţinut împrejurarea că în cursul anului 2002, acţionând în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu alte persoane, inculpatul a primit în România, precum şi a transportat şi a cazat în Spania un număr de 4 tinere majore respectiv victimele N.M., A.G.D., L.M.D., P.L.D. în vederea exploatării acestora prin practicarea prostituţiei, acţionând prin inducerea în eroare a victimelor.

S-a considerat că activitatea infracţională a inculpatului a fost corect reţinută de instanţa de fond, pe baza declaraţiilor celor patru victime.

Instanţa de apel a considerat că hotărârea primei instanţe este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului S.M.D.

Aşa cum s-a arătat cu ocazia analizării celorlalte apeluri promovate în cauză, instanţa de fond a avut în principal în vedere doar gravitatea infracţiunii de trafic de persoane privită în mod general, fără o analiză concretă a activităţii infracţionale desfăşurată de inculpat.

În speţă, din declaraţiile celor patru victime traficate de inculpatul S.M.D. a rezultat că activitatea infracţională a acestuia a fost una redusă, rezumându-se doar la însoţirea acestora în avion, pe ruta Bucureşti-Madrid şi eventual însoţirea de la aeroportul din Madrid la imobilul în care au fost cazate de inculpata B.I.A.

Inculpatul S.M.D. nu s-a ocupat de recrutarea sau supravegherea victimelor şi nu a exercitat violenţe asupra acestora.

Atât prin actul de sesizare, cât şi prin hotărârea apelată s-a reţinut că activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpatului a avut loc în cursul anului 2002, însă din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, faţă de aspectele arătate mai sus, a rezultat că această activitate s-a desfăşurat pe o perioadă de doar câteva zile.

Nu trebuie omisă împrejurarea că inculpatul S.M.D. se află la primul impact cu legea penală.

Având în vedere aspectele arătate mai sus, fără a nesocoti împrejurarea că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală şi de la cercetarea judecătorească instanţa a apreciat că aplicarea unei pedepse îndreptate spre limita minimului special cu executare efectivă în regim de detenţie, poate asigura îndreptarea şi reeducarea acestuia.

Apelul declarat de inculpatul D.N.D. s-a reţinut ca fiind fondat pe motive de netemeinicie.

Prin hotărârea penală apelată s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Prin apelul promovat, în principal inculpatul a solicitat restituirea cauzei la parchet conform art. 332 alin. (2) C. proc. pen. pentru refacerea urmăririi penale.

În susţinerea acestui motiv de apel, inculpatul a arătat că singurele probe care îl incriminează sunt declaraţiile celor trei victime cu identitate protejată Ş.E., P.A., G.M., probe ce au fost administrate de organul de urmărire penală anterior datei la care a fost începută urmărirea penală împotriva sa.

A mai arătat inculpatul că practic, probatoriile administrate mai sus, reprezintă pentru el doar acte premergătoare şi că după începerea urmăririi penale nu a mai fost efectuat niciun act de urmărire penală lipsind practic această fază.

Instanţa a arătat că acest prim motiv de apel invocat de inculpat este nefondat, neimpunându-se restituirea cauzei la parchet.

În cauză a fost începută urmărirea penală „in rem" la data de 8 septembrie 2006 pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001.

Ulterior, pe baza activităţilor de urmărire penală s-a dispus începerea urmăririi penale „in personam" pentru inculpaţii B.A., B.C.L., B.M., L.A., B.I.A., S.M.D.

În cursul urmăririi penale s-a procedat la audierea martorelor cu identitate protejată după cum urmează:

- la data de 4 septembrie 2007 a fost audiată victima Ş.E.;

- la data de 17 noiembrie 2008 a fost audiată victima P.A.;

- la data de 23 februarie 2009 a fost audiată victima G.M.

Constatându-se implicarea inculpatului D.N.D. în infracţiunea de trafic de persoane comisă asupra celor trei victime arătate mai sus, pe baza declaraţiilor acestora, în mod corect s-a dispus la data de 2 martie 2009 începerea urmăririi penale şi faţă de acesta pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

La data de 2 martie 2009, inculpatului i s-a adus la cunoştinţă că împotriva sa a fost începută urmărirea penală, prevalându-se de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

La data de 3 martie 2009 s-a procedat la prezentarea materialului de urmărire penală faţă de inculpat.

Punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul D.N.D. s-a realizat prin rechizitoriul întocmit în cauză la data de 10 martie 2009.

În cauză, aşa cum s-a arătat mai sus urmărirea penală a fost efectuată împotriva mai multor inculpaţi, pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de minori, constituirea unui grup infracţional organizat, fiind incidente prevederile art. 33 C. proc. pen. referitoare la cazurile de indivizibilitate.

În concret, din probatoriile administrate rezultă că victimele P.A. şi G.M. au fost supuse traficului de persoane atât de inculpatul D.N.D. cât şi de inculpaţii B.A. şi B.C.L.

Astfel, nu se poate aprecia că faţă de inculpatul D.N.D. ar lipsi faza de urmărire penală şi că probele arătate mai sus constituie doar acte premergătoare.

Contrar susţinerilor inculpatului considerăm că în speţă au fost respectate dispoziţiile privitoare la sesizarea instanţei nefiind incidente prevederile art. 332 alin. (2) C. proc. pen.

De asemenea, nu sunt incidente în cauză nici dispoziţiile art. 197 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.

Inculpatului D.N.D. i s-a adus la cunoştinţă împrejurarea că s-a început urmărirea penală împotriva sa, a fost prezent în faţa organelor de urmărire penală putând să-şi valorifice drepturile procesuale.

Nu a putut fi primit nici cel de-al doilea motiv de apel invocat de inculpat, în sensul că declaraţiile celor trei victime cu identitate protejată reprezintă probe nelegal administrate, care ar trebui înlăturate cu consecinţa pronunţării soluţiei de achitare conform art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În apărarea sa, inculpatul a invocat în mod eronat împrejurarea că în speţă nu s-a făcut dovada că victimele au fost obligate la practicarea prostituţiei, sens în care nu ar fi incidente dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 678/2001.

Împrejurarea că iniţial audierii victimelor cu identitate protejată s-a avut în vedere temerea venită din partea altor inculpaţi, la protejarea vieţii şi integrităţii corporale a acestora şi nu temerea venită din partea inculpatului D.N. nu poate înlătura valoarea probantă a declaraţiilor arătate mai sus.

Cu privire la momentul audierii celor trei victime cu identitate protejată, considerat de inculpat ca nefiind efectuat „în cursul urmăririi penale", tot în susţinerea celui de al doilea motiv de apel, instanţa s-a referit mai sus, invocând cazul de indivizibilitate.

De altfel, administrarea probatoriilor într-o cauză penală în care calitatea de inculpaţi o au mai multe persoane, nu se poate realiza în etape, separat pentru fiecare inculpat, ajungându-se la situaţia de a fi readministrate aceleaşi probatorii ori de câte ori ar interveni o împrejurare de extindere a urmăririi penale.

În concluzie, s-a apreciat că declaraţiile celor trei victime au fost legal administrate în faza urmăririi penale.

Prin al treilea motiv de apel inculpatul a solicitat achitarea tot în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În susţinerea acestei cereri inculpatul a arătat că singurele probe în baza cărora s-a dispus condamnarea sa sunt cele trei declaraţii ale victimelor cu identitate protejată care nu se coroborează între ele şi mai mult nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.

Instanţa de fond a argumentat pe baza analizei materialului probator soluţia de condamnare a inculpatului D.N.D. sens în care nu a fost primită susţinerea acestuia că nu i s-ar fi răspuns la apărările formulate, apărări ce vizau cererea de achitare.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului instanţa de apel a considerat că probatoriile administrate în cauză (declaraţiile victimelor audiate în cursul procesului penal) confirmă împrejurarea că infracţiunea de trafic de persoane reţinută în sarcina inculpatului D.N.D. există în materialitatea ei şi a fost comisă cu vinovăţie de acesta sub forma intenţiei directe.

Activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul D.N.D. a fost detaliată în declaraţiile victimelor cu identitate protejată Ş.E., P.A., G.M.

Aspectele invocate de cele trei martore se coroborează cu restul probatoriilor administrate în cauză.

În concret, s-a reținut că materialul probator administrat în cursul procesului penal confirmă împrejurarea că în perioada 2002 – 2004 inculpatul D.N.D. singur sau împreună cu alte persoane, a racolat în România şi/sau transportat în Spania trei victime majore (audiate cu identitate protejată respectiv Ş.E., P.A., G.M.) în vederea exploatării acestora prin practicarea prostituţiei, acţionând prin inducerea în eroare a acestora, dar şi prin constrângere fizică şi verbală în cazul victimei P.A.

Pentru cele arătate mai sus, motivele de apel invocate de inculpat privind achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. apar ca nefondate.

Este nefondat şi motivul de apel invocat de inculpatul D.N.D. în sensul că suma de 149.000 lei supusă confiscării nu este justificată în lipsa unor dovezi certe şi credibile.

Din declaraţiile victimelor P.A. şi Ş.E. audiate în calitate de martore în cursul procesului penal rezultă în mod cert împrejurarea că sumele de bani obţinute din practicarea prostituţiei au fost însuşite de inculpat.

Declaraţiile victimelor referitoare la cuantumul sumelor de bani obţinute din practicarea prostituţiei, în perioada în care au desfăşurat această activitate se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză.

Apelul inculpatului este fondat doar sub aspectul netemeiniciei cuantumului pedepsei aplicate de prima instanţă şi a modalităţii de executare.

Având în vedere activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul D.N.D. (traficarea a trei victime în perioada 2002-2004), împrejurarea că acesta se află la primul impact cu legea penală, s-a prezentat în instanţă la toate termenele de judecată, nu a încercat să influenţeze buna desfăşurare a procesului penal s-a apreciat că pot fi reţinute în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen.

Faţă şi de dispoziţiile art. 52 C. pen. instanţa a considerat că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins faţă de inculpat şi fără executare efectivă în regim de detenţie.

Astfel, s-a apreciat că prin aplicarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86³ C. pen. se poate asigura îndreptarea şi reeducarea inculpatului.

Apelul declarat de inculpata B.M. s-a reţinut ca fiind fondat pe motive de netemeinicie.

Prin sentinţa penală apelată s-a dispus condamnarea inculpatei pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, trafic de persoane şi tentativă la trafic de minori.

Prin apelul promovat, inculpata a solicitat achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Contrar apărărilor formulate de inculpată instanţa de apel a considerat că vinovăţia acesteia este pe deplin dovedită sub aspectul comiterii celor trei infracţiuni reţinute în sarcina sa.

Aşa cum s-a arătat mai sus (cu ocazia analizării apelurilor declarate de ceilalţi inculpaţi) activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi, în mod organizat pentru atingerea scopului propus, respectiv obţinerea unor beneficii din exploatarea sexuală a victimelor confirmă existenţa infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr 678/2001.

În concret, inculpaţii conlucrau în mod intenţionat şi organizat pentru racolarea, transportul, cazarea, supravegherea victimelor obligate la practicarea prostituţiei.

S-a constatat astfel că infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat a fost comisă cu vinovăţie, de inculpata B.M. sub forma intenţiei directe.

Probatoriile administrate în cauză, respectiv declaraţiile victimelor D.C., D.C.A., L.M.D., P.L.D., S.T. şi A.G.D. coroborate cu restul materialului probator au confirmat existenţa infracţiunii de trafic de persoane şi împrejurarea că aceasta a fost comisă cu vinovăţie de inculpata B.M.

S-a reținut astfel, ca situaţie de fapt, împrejurarea că inculpata B.M., în perioada 2002-2005 „acţionând în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu alte persoane a ajutat la racolarea, a cazat în România, a ajutat la transportul în Spania a unui număr de 6 victime, arătate mai sus, în vederea exploatării sexuale a acestora prin practicarea prostituţiei.

Probatoriile administrate în cauză, pe tot parcursul procesului penal, au confirmat şi împrejurarea că inculpata B.M. se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de tentativă la trafic de minori.

Sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 instanţa de apel a reţinut că în cursul lunii octombrie 2007, inculpata B.M. a încercat să racoleze pe victima minoră B.A.D., în vederea exploatării sexuale a acesteia prin practicarea prostituţiei.

Din declaraţiile victimei B.A.D. a rezultat fără niciun dubiu activitatea infracţională descrisă mai sus.

Declaraţia victimei B.A.D. se coroborează cu restul materialului probator şi în special cu declaraţia martorei B.L.M.

Din ansamblul probator administrat în cauză nu au rezultat aspecte favorabile inculpatei care să înlăture vinovăţia acesteia.

Faţă de cele de mai sus, instanţa de apel a considerat că nu se impune achitarea inculpatei B.M. întrucât aşa cum s-a arătat cele trei infracţiuni există în materialitatea lor, au fost comise cu vinovăţie şi sunt prevăzute de legea penală.

S-a considerat că hotărârea primei instanţe este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpatei.

La fel ca şi în cazul celorlalţi inculpaţi, instanţa de fond a avut în vedere cu ocazia individualizării răspunderii penale a inculpatei B.M. doar gravitatea infracţiunilor comise, minimalizând celelalte criterii prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Instanţa a constatat că activitatea infracţională a inculpatei a fost redusă şi s-a rezumat la racolarea, cazarea pentru o perioadă scurtă de timp a victimelor şi respectiv a ajutat la transportul acestora în Spania, neexercitând violenţe sau ameninţări.

S-a reţinut că inculpata are o vârstă înaintată, are probleme de sănătate, se află la primul impact cu legea penală şi s-a prezentat în faţa instanţei de fond şi a instanţei de apel la toate termenele de judecată.

Pentru cele arătate mai sus s-a apreciat că pot fi reţinute în sarcina inculpatei B.M. circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen.

Prin raportare şi la dispoziţiile art. 52 C. pen. s-a considerat că îndreptarea şi reeducarea inculpatei se pot realiza în bune condiţii şi prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, nefiind necesară executarea efectivă în regim de detenţie.

Apelul declarat de inculpatul B.A. s-a reţinut ca fiind fondat pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Prin apelul promovat inculpatul a susţinut că prima instanţă i-a încălcat dreptul la apărare şi, de asemenea, a încălcat principiul contradictorialităţii întrucât hotărârea a fost pronunţată în mare măsură pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale.

Inculpatul B.A. a solicitat achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, susţinând că probatoriile administrate în cauză nu-i confirmă vinovăţia.

A mai arătat inculpatul că probatoriile administrate în cauză nu confirmă existenţa infracţiunii de trafic de minori, neexistând dovezi că el ar fi traficat victimele minore.

A mai arătat că în ceea ce o priveşte pe victima R.I.V. nu există probe care să confirme că el ar fi vorbit cu aceasta, situaţie relatată de victimă cu ocazia audierii în instanţă.

Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2001 inculpatul a arătat că aceasta nu există, probatoriile administrate în cauză neconfirmând existenţa grupului infracţional organizat.

Inculpatul a susţinut că instanţa de fond nu a avut rol activ şi nu a procedat la audierea victimelor cu identitate protejată deşi i-a adus la cunoştinţă identitatea reală a acestora.

A mai susţinut inculpatul că există contradicţii între declaraţiile victimelor date în faza urmăririi penale, aspectele din rechizitoriu şi declaraţiile victimelor din faţa instanţei.

Inculpatul B.A. a mai susţinut că iniţial i s-a prezentat materialul de urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, pentru ca în final să fie trimis în judecată pentru infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 şi art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001.

Din analiza materialului probator administrat în cauză instanţa de apel consideră că infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat, trafic de persoane, trafic de minori există în materialitatea lor şi au fost comise cu vinovăţie de inculpatul B.A.

Aşa cum s-a arătat cu ocazia analizării apelurilor declarate de inculpatele L.A., B.C.L., B.M., probatoriile administrate în cauză confirmă împrejurarea că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Susţinerile inculpatului în sensul că nu s-a demonstrat existenţa grupului infracţional organizat şi nici activitatea desfăşurată de fiecare participant în parte sunt combătute de materialul probator administrat în cauză.

Astfel, din declaraţiile victimelor şi ale martorilor a rezultat că fiecare inculpat în parte prin activitatea infracţională desfăşurată a conlucrat la traficarea victimelor în scopul obţinerii unor foloase materiale obţinute de acestea în urma practicării prostituţiei.

Fiecare din victimele din prezenta cauză a fost supusă traficării, prin diferite acte materiale de cel puţin doi sau trei inculpaţi.

Astfel, în timp ce activitatea de recrutare era realizată de inculpat, cazarea ori transportul se efectua de un alt inculpat, de asemenea supravegherea în club era realizată de un alt inculpat sau de cel care realizase şi transportul.

Împrejurarea că între inculpaţi existau relaţii de rudenie nu înlătură existenţa infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Probatoriile administrate în cauză au confirmat şi existenţa infracţiunii de trafic de persoane, dar şi împrejurarea că această faptă a fost comisă cu vinovăţie de inculpatul B.A.

Ca situaţie de fapt s-a reţinut împrejurarea că în perioada 2002 – septembrie 2008 acţionând împreună cu alte persoane, inculpatul B.A. a racolat, transportat şi/sau cazat în România, transportat şi/sau cazat în Spania un număr de 12 victime majore (D.C., D.C.A., B.T., N.M., L.M.D., B.S., P.L.D., S.T., A.G.D., A.B.G., P.A., T.E.) în vederea exploatării acestora prin practicarea prostituţiei, acţionând prin inducerea în eroare, prin constrângere fizică şi morală.

Toate victimele audiate în faza urmăririi penale îl incriminează pe inculpat, declaraţiile acestora confirmând situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare.

Cu ocazia cercetării judecătoreşti instanţa de fond a reuşit audierea nemijlocită doar a victimelor S.T., D.C., D.C.A., L.M.D.

Victima S.T. a susţinut în faţa instanţei că a fost ajutată să plece în Spania de inculpatul B.A., acesta „întocmindu-i formalităţile necesare plecării".

A mai arătat victima că la momentul la care a ajuns într-un club în Spania, patroana i-a precizat că va practica prostituţia şi nu va lucra ca barmaniţă sau chelneriţă aşa cum îi spusese inculpatul.

Victima M.C.A. a declarat că inculpatul B.A. i-a propus să lucreze pentru el într-un bar din Spania, respectiv să practice prostituţia şi după un an îi va cumpăra casă.

A arătat victima că în Spania a locuit împreună cu B.A. şi B.C.L., că a practicat prostituţia într-un club, banii fiind strânşi de inculpata B.C.L.

Cu privire la banii obţinuţi din practicarea prostituţiei, victima a arătat că aceştia erau luaţi de inculpata B.C.L. pe care „îi strângea ca să-i cumpere apartament, dar nu a mai văzut acea parte din bani, deşi aşa fusese înţelegerea".

Victima L.M.D. a declarat că până la aeroport în Bucureşti a fost condusă de inculpatul B. (împreună cu ea mai era C.G. şi o fată pe nume M.). De asemenea, până la Madrid au mers împreună cu un avion.

A mai arătat victima că s-a prostituat într-un club, din banii obţinuţi i-a dat inculpatei B.I.A. pentru a plăti o datorie de 1000 euro reprezentând actele şi biletul de avion.

Victima a mai susţinut că în momentul în care i s-a solicitat să împartă câştigul realizat din practicarea prostituţiei nu a mai fost de acord, a solicitat restituirea paşaportului după care a plecat.

Aspectele relatate de victimele arătate mai sus, nuanţate faţă de cele declarate în faza urmăririi penale confirmă fără nici un dubiu participarea inculpatului B.A. la comiterea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În concret, recrutarea victimelor S.T., D.C.A., transportarea victimei L.M.D. reprezintă activităţi ce se circumscriu elementului material al infracţiunii de trafic de persoane.

Activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul B.A. rezultă şi din transcrierea convorbirilor telefonice precum şi din înscrisurile vizând transferurile bancare.

Împrejurarea că pe parcursul cercetării judecătoreşti nu s-a reuşit audierea nemijlocită a victimelor infracţiunilor deduse judecăţii nu poate avea drept consecinţă achitarea inculpatului.

Probatoriile nu au valoare mai dinainte stabilită, analizarea fiecărei probe pentru justa soluţionare a cauzei, realizându-se prin coroborare cu celelalte probe.

Instanţa de apel a făcut precizarea că instanţa de fond pe parcursul cercetării judecătoreşti, într-o perioadă de aproximativ un an şi 3 luni a depus toate diligenţele pentru a asigura prezenţa în instanţă şi audierea victimelor.

De asemenea, în faza soluţionării apelului s-au făcut numeroase demersuri pentru audierea nemijlocită, în special a victimelor cu identitate protejată însă administrarea acestor probatorii nu a putut fi realizată.

Situaţia constatată în speţă, constând în audierea nemijlocită doar a unui număr mic de victime în faza cercetării judecătoreşti, nu poate fi imputată instanţei de fond.

Soluţia de trimite a cauzei spre rejudecare, în condiţiile în care instanţa de fond nu are nicio culpă în administrarea nemijlocită a tuturor probatoriilor respectiv în audierea victimelor (plecate din ţară, fără a se cunoaşte cu exactitate domiciliile acestora) nu a fost dispusă în apel, întrucât aşa cum s-a arătat mai sus nici cu ocazia soluţionării apelului nu s-a reuşit administrarea probatoriilor.

Neaudierea victimelor şi a unor martori în condiţii de contradictorialitate şi oralităţii nu poate fi imputată instanţei de fond şi nu imprimă soluţiei pronunţate un aspect de nelegalitate.

De asemenea, neprezentarea de către organele de urmărire penală în faţa instanţei, a victimelor cu identitate protejată nu poate conduce la desecretizarea identităţii acestora, aşa cum a solicitat inculpatul.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti inculpatul B.A. a susţinut că el cunoaşte identitatea reală a victimelor cu identitate protejată, acestea fiind plecate fie în Spania, fie în Italia solicitând citarea şi audierea lor sub această identitate reală.

Cererea formulată de inculpat a fost respinsă, considerându-se că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 86¹ alin. (5) C. proc. pen., neexistând date certe care să conducă la concluzia că a dispărut pericolul care a determinat luarea măsurii de protecţie a martorului.

Instanţa de apel a considerat că în speţă este dovedită vinovăţia inculpatului B.A. şi sub aspectul comiterii infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), asupra victimelor G.M., A.T.D., P.M.

Victima P.M. a susţinut că a avut o relaţie de prietenie cu inculpatul B.A., acesta propunându-i să meargă în Spania pentru a practica prostituţia sub protecţia lui.

A mai arătat victima că s-a prostituat în clubul L.S. şi în alte cluburi din Spania timp de doi ani, obţinând 220.000 euro, bani pe care i-a predat integral inculpatului.

Victima G.M. a declarat că la propunerea inculpatului B.A. a plecat în Spania, că a practicat prostituţia într-un club, iar banii obţinuţi din practicarea acestei activităţi i-a dat inculpatei B.C.L.

Victima A.T.D. a susţinut că inculpatul B.A. i-a propus ca după împlinirea vârstei de 18 ani să o ajute să meargă în Spania să practice prostituţia iar din banii obţinuţi îi va cumpăra un apartament.

A mai arătat martora că după împlinirea vârstei de 18 ani a plecat în Spania, fiind aşteptată de inculpatul B.A. şi B.C.L.

În perioada în care a stat în Spania, victima a arătat că, a practicat prostituţia într-un club, banii fiind luaţi de inculpata B.C.L. pentru ca aceasta să-i predea inculpatului B.A.

Victima Z.D. a fost audiată şi în faza cercetării judecătoreşti declarând că l-a cunoscut pe inculpatul B.A. când avea 17 ani.

A arătat victima că a practicat prostituţia într-un club din Spania, iniţial inculpatul precizându-i că vor împărţi banii, însă nu s-a întâmplat aşa, ci toţi banii erau încasaţi de acesta.

Victima a mai arătat că la acel club mai erau şi alte tinere iar inculpaţii B.A. şi B.C.L. „le înjurau şi le scuipau" dacă nu realizau minim 200 euro pe seară.

A mai susţinut victima că a reuşit să fugă, fără a avea asupra sa bani sau acte, a mers la poliţia locală, reuşind să revină în România.

Faţă de cele de mai sus arătate s-a considerat că nu există dubii cu privire la existenţa infracţiunii de trafic de minori, vizându-le pe cele trei victime G.M., A.T.D. şi P.M.

Racolarea victimelor în vederea exploatării s-a realizat în perioada în care acestea erau minore.

Instanţa de apel a considerat însă că activitatea infracţională a inculpatului B.A. asupra victimei minore R.I.V. nu se confirmă (aşa cum de altfel s-a arătat şi cu ocazia analizării apelurilor promovate de inculpatele B.C.L. şi B.I.A.).

Din declaraţia victimei R.I.V. dată în faţa instanţei de judecată coroborată cu declaraţiile martorilor R.P. şi R.M. a rezultat că victima nu a avut niciun fel de discuţie cu inculpatul B.A. în legătură cu practicarea prostituţiei.

De asemenea, martora R.P. a arătat că nu a vorbit cu B.A. despre practicarea prostituţiei".

Pentru considerentele arătate mai sus s-a înlăturat din activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpatului B.A. actul material referitor la victima R.I.V., situaţie ce a impus şi reducerea cuantumului pedepsei principale.

Motivul invocat de inculpatul B.A. referitor la infracţiunea de trafic de minori, în sensul că urmărirea penală şi prezentarea materialului de urmărire penală ar fi vizat infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 pentru ca în final să se dispună trimiterea sa în judecată pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 nu are suport probator.

Din procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală din 6 martie 2009 aflat la dosar urmărire penală a rezultat că la prezentarea materialului de urmărire penală s-a indicat infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

De asemenea, prin Ordonanţa de extindere a cercetărilor şi de schimbare a încadrării juridice nr. 464/D/P2005 din 27 februarie 2009 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de trafic de minori reţinută în sarcina inculpatului B.A. din cea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în cea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi extinderea cercetărilor faţă de inculpat şi pentru alte acte materiale din cuprinsul acestei infracţiuni de trafic de minori în formă continuată, în raport de victimele G.M., A.T.D. şi P.M.

Prezentarea materialului de urmărire penală faţă de inculpatul B.A. s-a realizat în perioada 4 martie 2009 – 6 martie 2009 deci după data dispunerii ordonanţei de extindere a cercetărilor şi de schimbare a încadrării juridice a faptei, sens în care nu se poate invoca necunoaşterea acesteia.

În ceea ce priveşte hotărârea pronunţată de autorităţile judiciare spaniole, sentinţa nr. 106 din 2007, a Judecătoriei de Instrucţie din Ancante prin care s-a dispus achitarea inculpatului B.A. constatăm că aceasta nu poate influenţa soluţia pronunţată de instanţa de fond.

Rezultă din hotărârea penală mai sus arătată că inculpatul a fost absolvit de acuzaţiile aduse în sensul că la finele anului 2004 şi începutul anului 2005 ar fi obligat să se prostitueze în clubul L.S. din Alicante pe numitele C.D., I.S.B., T.S., L.T.

S-a mai susţinut prin această hotărâre că nu a rezultat că inculpatul le-ar fi bătut, le-ar fi reţinut paşapoartele sau le-ar fi cerut înmânarea banilor.

Soluţia pronunţată de autorităţile judiciare spaniole a avut la bază împrejurarea că inculpatul a negat faptele, la fel şi patronii şi angajaţii clubului, iar presupusele victime nu au putut fi interogate aflându-se în loc necunoscut, singura probă de acuzare constând în declaraţia unui agent de poliţie.

Împrejurarea că autorităţile judiciare spaniole au dispus achitarea inculpatului B.A., pentru fapte ce nu au putut fi pe deplin dovedite datorită imposibilităţii audierii victimelor nu impune instanţelor naţionale să pronunţe aceeaşi soluţie, în condiţiile în care aşa cum am arătat mai sus, vinovăţia sa este dovedită sub aspectul comiterii celor trei infracţiuni.

S-a făcut precizarea că activitatea presupus infracţională analizată de Judecătoria Alicante nu este identică cu activitatea infracţională din prezenta cauză.

La fel ca şi în cazul celorlalţi inculpaţi instanţa de apel a considerat că hotărârea instanţei de fond este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepselor principale aplicate inculpatului B.A.

Reducerea cuantumului pedepsei aplicate pentru infracţiunea de trafic de minori a fost argumentată mai sus, motiv pentru care s-au reliefat aspectele ce impun reducerea pedepselor aplicate pentru infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat şi trafic de persoane.

Având în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul concret de pericol social al infracţiunilor, activitatea infracţională desfăşurată, modalităţile şi împrejurările săvârşirii (în cazul anumitor victime activitatea infracţională rezumându-se doar la racolare, pentru alte victime activitatea vizând o perioadă redusă de timp cum este cazul victimei D.C. respectiv 2 săptămâni, cazul victimei A.T.D. o lună şi jumătate), s-a considerat că se impune reducerea cuantumului pedepselor aplicate de prima instanţă.

Prin raportare şi la dispoziţiile art. 52 C. pen. s-a considerat că îndreptarea şi reeducarea inculpatului B.A. se pot realiza în condiţii optime şi prin executarea unei pedepse rezultante într-un cuantum mai redus decât cel stabilit de prima instanţă.

Instanţa de apel a considerat ca fiind nefondat motivul comun de apel invocat de inculpaţii B.I.A., S.M.D., D.N.D. prin care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Prin Decizia nr. 16 din 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii s-a statuat că „în situaţia unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane, prin ameninţare, violenţă, răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei cu autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001".

În speţă, activitatea de recrutare (racolare) a victimelor de către inculpaţi, s-a realizat prin înşelăciune (prin inducerea în eroare a acestora, fiindu-le viciat consimţământul), situaţie ce rezultă din declaraţiile date în cursul procesului penal.

În concret, inducerea în eroare a victimelor s-a realizat fie prin promisiunea găsirii unui loc de muncă, iar în momentul în care au ajuns în Spania au fost obligate să practice prostituţia, fie prin promisiunea că banii obţinuţi din activitatea de prostituţie vor fi împărţiţi, pentru ca în final toţi banii să fie însuşiţi de inculpaţi.

Nu trebuie omisă împrejurarea că inculpatul D.N.D. a exercitat şi acte de violenţă asupra victimei P.A., activitate ce se circumscrie tot elementului material al infracţiunii de trafic de persoane.

Din analiza materialului probator administrat în cauză instanţa de apel a constatat că şi ceilalţi inculpaţi (L.A., B.C.L., B.M., B.A.) au desfăşurat o activitate infracţională încadrată în dispoziţiile art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, fără corespondent în prevederile art. 329 C. pen.

Pentru cele arătate mai sus, Curtea nu a mai primit cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de trafic de persoane în infracţiunea de proxenetism.

Apelul declarat de petenta P.S.G. s-a reţinut ca fiind nefondat.

Prin apelul promovat, petenta a solicitat ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor sale, întrucât în prezenta cauză nu mai are nicio calitate.

Prin ordonanţele nr. 246/D/P/2005 din 18 septembrie 2008 respectiv 30 septembrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – S.T.G. s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra conturilor în lei şi valută deschise la bănci pe numele petentei P.S.G., asupra autoturismului aparţinând petentei şi asupra sumei de 350 lei aparţinând tot petentei.

Petenta P.S.G. a fost cercetată în prezenta cauză, iar prin rechizitoriul nr. 246/D/P/2005 din 10 martie 2009 s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor faţă de învinuitele P.S.G. şi B.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.

Prin relaţiile solicitate în apel, s-a comunicat că pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – S.T.G. se află înregistrat dosarul nr. 286/D/P/2009 privind pe făptuitorii P.S.G. şi faţă de care se efectuează cercetări pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002.

Pentru cele arătate mai sus s-a considerat că se justifică menţinerea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor petentei, fiind îndeplinite dispoziţiile art. 163 C. proc. pen.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT – S.T.G. şi inculpaţii S.M.D., B.M., B.C.L., B.I.A., L.A., B.A. şi D.N.D.

Parchetul a criticat Decizia instanţei de apel sub următoarele aspecte:

a) instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la infracţiunea de tentativă la trafic de minori prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);

Cu privire la această critică, în motivele de recurs se arată că, în sarcina inculpatei B.C.L., s-a reţinut prin actul de sesizare al instanţei şi infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cu privire la care instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatei, iar instanţa de apel a omis a se pronunţa, deşi în partea expozitivă, face referire şi la această faptă.

b) în mod greşit instanţa de apel a dispus achitarea inculpatei B.I.A. pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, motivat de faptul că această lege nu era în vigoare în perioada în care se reţine că a fost comisă fapta;

Parchetul reţine, cu privire la această critică, că activitatea infracţională a inculpatei B.I.A. a continuat şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 39/2003, astfel că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii penale pentru această infracţiune.

În subsidiar, s-a arătat că pot fi incidente dispoziţiile art. 323 alin. (1) C. pen., probele administrate demonstrând vinovăţia inculpatei.

c) greşita achitare a inculpatei B.I.A. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la trafic de minori prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), victima R.I.V., respectiv greşita înlăturare a unui act material (cu privire la aceeaşi parte vătămată) din activitatea infracţională reţinute în sarcina inculpatului B.A.;

d) greşita individualizare judiciară a pedepselor;

e) critica, invocată în motivele scrise de recurs, privind ridicarea măsurii sechestrului asigurător relativ la bunurile petentei P.S.G., nu a mai fost susţinută de către procuror.

Inculpatul B.A. a invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 5, 6 teza a II-a C. proc. pen., solicitând casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, dat fiind faptul că inculpatului, i-a fost încălcat dreptul la apărare atât în faza de judecată, cât şi în faza de urmărire penală, deşi apărarea acestuia era obligatorie.

De asemenea, a arătat că la şedinţa de judecată din 10 martie 2010, judecătorul cauzei a dispus evacuarea din sala de judecată a inculpatului B.A., împrejurare în care apărătorul ales a refuzat să-l reprezinte, iar apărătorul desemnat din oficiu nu a asigurat un drept la apărare efectiv.

În lipsa apărătorului şi al inculpatului, instanţa a ascultat doi martori şi a dat citire mai multor declaraţii din faza de urmărire penală, aplicând dispoziţiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Totodată, recurentul inculpat B.A. a invocat, prin apărării săi, nulitatea absolută a procesului-verbal de percheziţie domiciliară din 18 septembrie 2008, întrucât organul de urmărire penală nu l-a încunoştinţat pe inculpat despre efectuarea acesteia.

A solicitat casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei la procuror, fiind incident cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 6 C. proc. pen.

În cererile scrise depuse la dosarul cauzei recurentul inculpat B.A. a solicitat achitarea sa, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., critica sa fiind circumscrisă dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Recurentele inculpate L.A. şi B.C.L. au invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12, 13 şi 14 C. proc. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 s-a solicitat achitarea celor două inculpate, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu se poate reţine existenţa unui grup infracţional organizat, între cele două inculpate şi restul grupului existând legături de familie.

Recurenta inculpată L.A. a solicitat a se constata că a fost condamnată şi pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, întrucât nu a încercat racolarea părţii vătămate R.I.V. pentru a practica prostituţia în Spania, discuţiile avute cu această victimă neavând semnificaţie penală.

Ca atare, pentru infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 se impune achitarea, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. c) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Recurenta inculpată B.C.L. a criticat hotărârile pronunţate şi prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând casarea acestora şi, în rejudecare, să se stabilească o pedeapsă de natură a reflecta gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite.

Apărătorul recurentei intimate inculpate B.M. a solicitat încetarea procesului penal, conform art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., în cursul procesului penal intervenind decesul acesteia.

Recurenţii intimaţi inculpaţi B.I.A. şi S.M.D. au criticat hotărârile pronunţate în cauză prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 şi 14 C. proc. pen.

S-a apreciat că faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică, nefiind contestată starea de fapt reţinută de parchet, impunându-se aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. pen. şi reţinerea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ C. proc. pen.

În subsidiar, recurenţii intimaţi inculpaţi au cerut redozarea pedepselor şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.

Recurentul intimat inculpat D.N.D. a criticat hotărârile prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 2, 17 şi 14 C. proc. pen.

Sub primul aspect s-a reţinut că toate probele au fost administrate înaintea începerii urmăririi penale, astfel că după 2 martie 2009, când s-a dispus începerea urmăririi penale, i s-a luat o singură declaraţie, arătând că se prevalează de dreptul la tăcere.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei, recurentul intimat inculpat a solicitat reţinerea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. şi corelativ acestei încadrări, reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs invocate, dar şi din oficiu conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. constată următoarele:

Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT – S.T.G., este fondat pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, sub aspectul laturii obiective aceasta se poate realiza prin una din următoarele acţiuni: iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui asemenea grup.

Acţiunile prevăzute în norma de încriminare sunt alternative, astfel că săvârşirea oricăreia dintre acestea realizează conţinutul infracţiunii.

Prin acţiunea de iniţiere a unui grup infracţional organizat se înţelege efectuarea de acte menite să determine şi să pregătească constituirea grupului, intrând în această noţiune toate actele întreprinse în vederea constituirii grupului infracţional.

Prin acţiunea de constituire se înţelege intrarea în grupul infracţional, activitatea acestuia fiind caracterizată prin durata în timp şi realizarea unui scop infracţional comun.

Aderarea sau sprijinirea, ca modalităţi normative presupune existenţa unui grup infracţional constituit la care, ulterior, alte persoane aderă sau îl sprijină, urmărind acelaşi scop.

Existenţa unui grup infracţional organizat nu este exclusă în situaţia în care membrii grupului fac parte din aceeaşi familie, condiţiile fiind îndeplinite ori de câte ori se constată că acesta este un grup structurat, care acţionează pentru o perioadă de timp, în mod coordonat, în scopul comiterii uneia sau a mai multor infracţiuni, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

În accepţiunea normei de incriminare, există un grup infracţional organizat, a cărui iniţiere sau constituire se încadrează în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, dacă inculpaţii au acţionat coordonat, fiecare dintre aceştia îndeplinind activităţi de natură a atinge scopul urmărit şi de a aduce beneficii membrilor acestuia.

În cauză, din probele administrate rezultă că începând cu anul 2003 inculpaţii B.A., B.M., L.A., B.I.A. şi B.C.L. au constituit un grup infracţional organizat, în scopul obţinerii de beneficii materiale prin traficarea de persoane în scopul exploatării lor sexuale.

Fiecare membru al grupului infracţional organizat avea cunoştinţă de scopul urmărit, efectuând activităţi menite să conducă la atingerea acestuia.

Probele administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti, confirmă că inculpatul B.A., începând cu anul 2002 până în septembrie 2008, a racolat, transportat şi cazat în Spania 12 victime majore, D.C., D.C.A., B.T., N.M., L.M.D., B.S., P.L.D., S.T., A.G. şi A.B.G., precum şi alte două victime audiate sub identitate protejată P.A. şi T.E., pe care le-a exploatat sexual în interesul său şi al membrilor grupului infracţional din care făcea parte.

Racolarea victimelor s-a realizat, astfel cum rezultă din declaraţiile acestora, fie prin constrângere fie prin inducere în eroare.

În aceeaşi perioadă, inculpatul B.A. a racolat în acelaşi scop şi patru minore, R.I.V., precum şi victimele cu identitate protejată G.M., A.T. şi P.M.

Inculpata L.A. a acţionat în perioada 2002 – 2004, racolând cinci victime, N.M., A.G.D., L.M.D., B.T. şi P.L.D., dar şi victima minoră R.I.V., activitatea infracţională faţă de aceasta rămânând, însă, în faza tentativei.

Inculpata B.I.A. a racolat, în România, transportat, primit şi cazat în Spania cinci victime majore, N.M., A.G.D., L.M.D., P.L.D. şi o victimă cu identitate protejată, T.E.

Aceeaşi inculpată a încercat şi racolarea victimei minore R.I.V., infracţiunea rămânând însă în forma tentativei.

Inculpaţii S.M.D., respectiv D.N.D., au racolat în aceeaşi perioadă trei victime majore.

Rezultă din probe, că între inculpaţi există o relaţie de rudenie în sensul că inculpatul B.A. este fiul inculpatei B.M., decedată în cursul procesului, iar inculpatele B.C.L. şi B.I.A. sunt surori, ambele fiind fiicele inculpatei L.A.

De asemenea, inculpaţii B.A. şi B.C.L. sunt soţi, iar inculpata B.I.A. este concubina inculpatului S.M.D.

În cadrul grupului infracţional B.A. avea rolul de lider, acesta fiind cel care racola tinerele şi le transporta în Spania, acelaşi rol avându-l şi inculpata B.M.

Coinculpata B.I.A. primea victimele în Spania, le asigurau cazarea după care le ducea în cluburi unde acestea erau supravegheate şi silite să se prostitueze, banii obţinuţi fiind predaţi acesteia.

Acelaşi rol îl avea şi inculpata L.A., iar inculpatul S.M.D. asigura transportul victimelor în Spania.

Inculpatul D.N.D. era prietenul inculpatului B.A., acţionând însă independent de grupul infracţional organizat, determinând mai multe victime să practice prostituţia.

Ca şi modalitate de racolare, din probele administrate rezultă că inculpatul B.A. intra în legătură cu persoanele vătămate, afirmând că este interesat în stabilirea unei relaţii de lungă durată, de cele mai multe ori din familii nevoiaşe.

Ulterior, inculpatul B.A. şi ceilalţi inculpaţi se întâlneau frecvent cu părţile vătămate, situaţie în care acestea erau cazate fie la locuinţa mamei sale, inculpata B.M., fie la locuinţa soacrei sale, inculpata L.A.

În acelaşi scop, inculpata B.M. încerca să convingă victimele că, alături de inculpatul B.A., le va fi bine, iar singura lor dorinţă era aceea de a le ajuta.

La rândul său inculpata L.A. convingea victimele să plece în Spania, asigurându-le că fiicele sale şi ginerele său le vor găsi locuri de muncă bine plătite.

În ceea ce priveşte inculpata B.I.A., concubina inculpatului S.M.D., din declaraţiile martorilor N.M., A.G.D. şi L.M.D. şi a martorei sub identitate protejată T.E., victime al traficului de persoane, rezultă că au fost transportate în Spania în noaptea de 26/27 octombrie 2002, în seara următoare, mergând în club, fiind obligate să se prostitueze sub supravegherea inculpatei B.C.L.

Astfel, în declaraţiile date, martora L.M.D. arată că în cursul anului 2002 s-a întâlnit pe stradă cu victima A.G.D. spunându-i că nişte cunoştinţe urmau să plece în Spania pentru a îngriji nişte bătrâni. Victima A.G.D. i-a spus că ea va lucra într-un club ca damă de companie, conducând-o la domiciliul inculpatei B.M.

Aceasta le-a spus celor două victime că în Spania sarcina lor era aceea de a îndemna clienţii să consume alcool, urmând ca parte din valoarea consumaţiei să le revină lor. Inculpatale-a asigurat că nu vor practica prostituţia.

Inculpata B.M. le-a făcut cunoştinţă, celor două victime, cu inculpatul B.A. şi mai apoi cu inculpata L.A.

În cursul lunii octombrie, cele două victime, împreună cu N.M. şi P.L.D., au fost transportate de B.A. la Aeroportul Otopeni de unde au fost preluate de inculpatul S.M.D., concubinul inculpatei B.I.A.

Victimele au fost aşteptate la Madrid de către inculpata B.I.A., deplasându-se într-un apartament din oraşul Alicante unde au întâlnit o altă fată care a afirmat că este concubina inculpatului S.M.D.

La sosirea în apartament, inculpata B.I.A. le-a luat paşapoartele victimelor spunându-le că vor merge în club unde vor practica prostituţia, din banii obţinuţi vor achita 40 euro pentru cameră, restul banilor îi va strânge inculpata, urmând ca aceasta să-i trimită în ţară, periodic.

Persoanele vătămate i-au spus inculpatei B.I.A. că nu sunt de acord să practice prostituţie, însă neavând acte de identitate şi necunoscând limba spaniolă nu au avut cum să protesteze.

La club, victimele au fost predate de inculpata B.I.A., coinculpatei B.C.L. care le supraveghea şi racola clienţii din club.

În perioada de referinţă, inculpata B.I.A. a primit şi expediat sume de bani, pe numele acesteia, constatându-se existenţa unui număr de 17 transferuri de bani ca destinatar, respectiv 43 transferuri de bani ca expeditor, în sumă de 23.633 dolari S.U.A. şi 30.740 euro.

Ca atare, analizând probele administrate în ansamblul lor, rezultă, fără putinţă de tăgadă, că inculpata B.I.A. făcea parte din grupul infracţional organizat, având cunoştinţă despre scopul acestuia dar şi de rolul său bine determinat, obţinând, prin obligarea victimelor practice prostituţia, sume însemnate de bani.

Prin urmare, sub acest aspect, Decizia instanţei de apel este nelegală urmând ca inculpata B.I.A. să răspundă şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În ceea ce priveşte infracţiunea de tentativă de trafic de persoane prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 din legea nr. 678/2001, victima R.I.V., Înalta Curte reţine că este dovedită vinovăţia inculpaţilor B.A. şi B.I.A.

Astfel, din declaraţiile martorului R.M., rezultă că avea cunoştinţă de activitatea infracţională a inculpaţilor şi că fiica sa, victima R.I.V., s-a împrietenit cu inculpata L.A. Fiica sa cunoştea că persoanele vătămate erau cazate într-o locuinţă pusă la dispoziţie de inculpatul B.A., după care erau trimise în Spania să practice prostituţia.

Aceleaşi aspecte rezultă şi din declaraţiile martorei R.P., care a arătat că în cursul anului 2005 a avut loc un conflict între familia sa şi familia inculpatei L.A., fiica sa fiind acuzată de sustragerea unor bijuterii din aur.

Victima R.I.V., a arătat în declaraţiile date în faza de urmărire penală, menţinute în cursul cercetării judecătoreşti, că în cursul anului 2003 (avea vârsta de 15 ani), inculpaţii B.A., L.A. şi B.I.A. i-au propus, în repetate rânduri, să-i însoţească în Spania unde urma să practice prostituţia, iar după ce îşi va plăti transportul şi cazarea ei în Spania o să împartă veniturile obţinute. În cadrul discuţiilor purtate, inculpaţii i-au confirmat victimei că se va realiza şi va avea un viitor fericit.

Victima R.I.V., a refuzat, spunându-le că este minoră şi că nu doreşte să practice prostituţia.

Starea de fapt prezentată de victima R.I.V. este susţinută şi de martorii R.P., respectiv R.M., constatându-se că inculpaţii au acţionat în aceeaşi modalitate în care au racolat şi celelalte victime în raport de care infracţiunea de trafic de persoane s-a consumat.

De altfel, victima minoră a stat o perioadă de timp într-un apartament, la sugestia inculpaţilor B.A. şi L.A., cunoscându-i şi pe ceilalţi membrii au grupului, dar şi pe o parte din persoanele vătămate care au fost racolate şi transportate în Spania pentru practicarea prostituţiei.

Ca atare, şi cu privire la această faptă critica parchetului este întemeiată, probele administrate demonstrând vinovăţia inculpaţilor B.I.A. şi B.A. şi pentru infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 678/2003.

Dat fiind faptul că această faptă a fost comisă după intrarea în vigoare a Legii nr. 39/2003, în mod corect, instanţele au reţinut şi infracţiunea prevăzută de art. 7 din legea specială.

În fine, ultima critică de nelegalitate invocată de parchet vizează contradicţia dintre dispozitivul deciziei instanţei de apel şi considerentele acesteia.

Sub acest aspect se constată că, deşi în considerente, instanţa de apel analizează infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 reţinută în sarcina inculpatei B.C.L., în dispozitivul hotărârii se omite a se pronunţa cu privire la aceasta o soluţie de achitare, condamnare sau încetarea procesului penal.

Fiind incident cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., pentru această inculpată, soluţia care se impune este aceea de casare a deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare cu obligaţia de a examina, pentru această inculpată şi celelalte critici invocate.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, Înalta Curte constată că pentru inculpatul S.M.D., sunt aplicabile dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., inculpatul recunoscând faptele în integralitatea lor, astfel că se va da eficienţă dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Pentru toţi inculpaţii, Înalta Curte va aprecia gradul de pericol social al faptelor, menţinând, sau după caz, aplicând pedepse de natură a atinge scopul astfel cum este reglementat de dispoziţiile art. 52 C. pen.

Pentru inculpaţii L.A., B.I.A. şi D.N.D., Înalta Curte apreciază că reeducarea acestora poate fi realizată prin aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., stabilindu-se un termen de încercare de câte 7 ani.

Recursul inculpatului B.A. este nefondat.

Cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 5 C. proc. pen., este incident atunci când participarea inculpatului la judecată este obligatorie.

Potrivit art. 314 alin. (1) C. proc. pen. judecata nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de deţinere, chiar şi în altă cauză.

Cazul de casare analizat se referă atât la participarea fizică a inculpatului, cât şi la participarea sa procesuală, în sensul asigurării exercitării drepturilor sale procesuale.

În cauza dedusă judecăţii, din examinarea încheierilor de şedinţă rezultă că inculpatul B.A. a fost prezent, dat fiind starea sa de detenţie, când prezenţa la judecată este obligatorie, fiindu-i asigurată asistenţa juridică în condiţiile legii.

Cât priveşte termenul de judecată din 10 martie 2010, instanţa constatând că inculpatul nu a păstrat liniştea în sala de judecată a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 298 C. proc. pen., împrejurare în care apărătorul ales al inculpatului a părăsit sala, în mod nejustificat.

La acest termen, instanţa de judecată a aplicat dispoziţiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen. şi a dat citire declaraţiilor date de părţile vătămate în faza de urmărire penală în condiţiile în care acestea nu au putut fi audiate direct şi nemijlocit de către instanţa de judecată.

Relativ la termenul la care au avut loc dezbaterile, asistenţa juridică a inculpatului a fost asigurată de un apărător desemnat din oficiu, fiind fără relevanţă faptul că acesta nu a depus şi concluzii scrise, legea sancţionând încălcarea dreptului la apărare şi nu omisiunea apărătorului de a depune concluzii scrise.

Prin urmare, instanţa a respectat dispoziţiile legale privind dreptul la apărare, astfel încât, criticile inculpatului sunt neîntemeiate.

Cât priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 6 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că asistenţa juridică sau prezenţa apărătorului este obligatorie în cazurile prev. de art. 171 şi art. 173 C. proc. pen., precum şi în unele legi speciale.

Nerespectarea dreptului la apărare, atrage nulitatea absolută în condiţiile prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

În cauză se constată că inculpatului i-a fost asigurat, în faza de urmărire penală, dreptul la apărare, acesta fiind asistat de apărător în toate situaţiile în care aceasta era obligatorie.

Cât priveşte percheziţia domiciliară, din examinarea dispoziţiilor art. 100 şi următoarele C. proc. pen., rezultă că acesta poate fi dispusă numai de judecător, prin încheiere motivată, iar atunci când persoana se află în stare de deţinere trebuie adusă la percheziţie.

Percheziţia este efectuată de organul judiciar în prezenţa martorilor asistenţi.

În speţă, Înalta Curte constată ca fiind respectată procedura percheziţiei, inculpatul fiind prezent, iar procesu-verbal întocmit a fost semnat de acesta, fără obiecţiuni, dar şi de martorii asistenţi.

În fine, audierea inculpatului, în faza de urmărire penală, a fost efectuată cu respectarea dispoziţiilor legale, iar în cursul judecăţii s-a procedat la audierea directă şi nemijlocită a acestuia.

Pentru martorii care nu au putut fi audiaţi de instanţă s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., probele fiind analizate în ansamblul lor.

Cât priveşte pedeapsa aplicată de prima instanţă, aceasta reflectă gradul de pericol social ridicat al faptelor comise de inculpatul B.A., neputând fi reţinute circumstanţe atenuante de natură a reduce cuantumul pedepsei.

Ca atare, niciuna din criticile formulate nu sunt fondate şi în consecinţă recursul inculpatului va fi respins, menţinându-se ca legală şi temeinică hotărârea instanţei de fond.

Recursul declarat de inculpata B.C.L. este fondat, făcându-se referire despre situaţia sa juridică şi în examinarea motivelor de recurs ale parchetului.

Din actul de sesizare rezultă că în sarcina inculpatei s-a reţinut şi infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, instanţa de apel făcând analiză în expozitivul deciziei fără a se pronunţa în mod explicit, în dispozitivul acesteia, astfel că există contradicţie între expozitiv şi dispozitiv, ceea ce atrage incidenţa cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de apel conform art. 385¹⁵ alin. (2) lit. c) C. proc. pen.

În rejudecare, instanţa de apel va pronunţa una din soluţiile prev. de art. 345 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. De asemenea, va examina toate celelalte critici invocate de inculpata B.C.L. şi parchet.

Recursul inculpatei L.A. este nefondat pentru următoarele considerente.

Prima critică a fost circumscrisă cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi ca atare soluţia ce se impune este achitarea sa conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Existenţa infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a fost analizată în recursul parchetului, probele administrate în cauză demonstrând, fără putinţă de tăgadă, că inculpaţii, inclusiv inculpata L.A. a săvârşit fapta, având propria sa contribuţie în activitatea infracţională de ansamblu desfăşurată de ceilalţi membri ai grupului.

Relaţiile de rudenie între membrii grupului infracţional nu exclud reţinerea acestei infracţiuni, în cauză fiind probată atât apartenenţa la grup, cât şi scopul urmărit de inculpaţi, acela de obţinere de foloase, prin obligarea părţilor vătămate la practicarea prostituţiei.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, probele administrate dovedesc faptul că activităţile întreprinse de inculpata L.A. nu au rămas în faza actelor premergătoare, nepedepsibile, ci aceasta a încercat racolarea părţii vătămate R.I.V. în acelaşi scop, şi anume, practicarea prostituţiei în Spania, în folosul întregului grup infracţional.

Activitatea infracţională s-a derulat în cursul anului 2003, când inculpata L.A., împreună cu inculpaţii B.A. şi B.I.A., i-au propus în mod repetat să meargă în Spania asigurând-o că se vor ocupa de cheltuielile de transport, iar profitul îl vor împărţi.

Pentru a-şi atinge scopul urmărit, inculpata L.A. i-a propus victimei să accepte pentru că „va avea un viitor fericit".

Vinovăţia inculpatei L.A., pentru această infracţiune rezultă din declaraţiile persoanei vătămate R.I.V., coroborate cu declaraţiile martorilor R.M., R.P., dar şi cu celelalte probe administrate în cauză.

Rezultă că victima cunoştea membrii grupului şi în acest context, inculpaţii au încercat să o racoleze în scopul practicării prostituţiei.

Existenţa unor conflicte pe care familia victimei le avea cu familia inculpatei L.A., nu exclude vinovăţia sa pentru infracţiunea de tentativă de trafic de minori incriminată de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

În fine, nici critica ce vizează individualizarea judiciară a pedepsei nu este fondată, în cauză aplicându-se o pedeapsă cu respectarea criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Individualizarea judiciară are în vedere şi modalitatea de executare, astfel că suspendarea sub supraveghere, pe un termen de încercare semnificativ, este de natură a atinge scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

Recursul declarat de inculpata B.I.A. este fondat numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, apreciindu-se că acestea pot fi reduse, urmând a se face aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Procedând la o nouă individualizare, Înalta Curte va avea în vedere contribuţia concretă a inculpatei în activitatea de ansamblu a grupului infracţional organizat, gradul de pericol social concret al faptelor, dar şi lipsa antecedentelor penale, considerând că o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu un termen de încercare de 7 ani este îndestulătoare.

Celelalte critici privind infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, respectiv, infracţiunea prev. de art. 7 din Lege nr. 39/2003 au fost examinate în recursul parchetului şi nu vor mai fi reluate.

Suplimentar se va reţine că sunt incidente dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 39/2003, dat fiind faptul că activitatea de inducere în eroare a victimei R.I.V. s-a desfăşurat în cursul anului 2003, continuând şi după intrarea în vigoare a legii speciale, ceea ce exclude reţinerea infracţiunii prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.

Recursul declarat de inculpatul S.M.D. este fondat prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Astfel, va constata că inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, fiind incidente dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

Instanţa a fost sesizată în martie 2009, iar judecata s-a prelungit şi după intrarea în vigoare a OUG nr. 121/2011, fiind aplicabile dispoziţiile art. XI potrivit cu care în cauzele, aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească, în primă instanţă, a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., se aplică în mod corespunzător, la primul termen, cu procedura completă imediat intrării în vigoare a ordonanţei.

Pe cale de consecinţă se va face aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte reducând pedeapsa aplicată acestui inculpat, de la 6 ani închisoare la 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), menţinându-se modalitatea de executare în regim privativ de libertate.

Critica ce vizează încadrarea juridică a faptei este nefondată, în condiţiile în care, din probe, rezultă că racolarea victimelor s-a făcut prin acte de inducere în eroare şi prin constrângere, ceea ce exclude reţinerea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 C. pen.

Recursul inculpatului D.N.D. este nefondat.

În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 2 C. proc. pen., nulitatea absolută operează atunci când rechizitoriul a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor legii.

În cazuri suplimentare, nulitatea absolută operează şi când inculpatul a fost judecat şi pentru alte acte materiale aparţinând infracţiunii supuse judecăţii, fără a exista o extindere a acţiunii penale, ori pentru alte fapte pentru care nu s-a dispus, potrivit legii, extinderea procesului penal şi punerea în mişcare a acţiunii penale, ori a fost judecată o persoană pentru care nu au fost îndeplinite condiţiile legale de sesizare suplimentară a instanţei.

În prezenta cauză, nu ne aflăm în niciuna dintre ipotezele ce pot fi circumscrise cazului de casare invocat, respectiv, art. 385⁹ pct. 2 C. proc. pen.

Acţiunea penală a fost începută in rem la data de 8 septembrie 2006, ceea ce a permis organelor de urmărire penală să administreze probe, iar martorele sub identitate protejată au fost audiate după momentul începerii urmăririi penale.

Inculpatul D.N.D. avea posibilitatea, pe de o parte, ca în momentul prezentării materialului de urmărire penală, să propună probe, iar ulterior, în cursul judecăţii, în virtutea dreptului la apărare, să solicite administrarea directă şi nemijlocită a probelor, să propună altele noi pe care le apreciază ca fiind necesare stabilirii stării de fapt, respectiv încadrării juridice.

În fine, critica ce priveşte încadrarea juridică nu va mai fi reluată, fiind analizată anterior.

Recursul inculpatei B.M. este fondat.

Se constată, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în faţa instanţei de recurs, că în cursul judecăţii a decedat, ceea ce impune încetarea procesului penal conform art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 20 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – S.T.G. şi de inculpaţii S.M.D., B.M., B.C.L. şi B.I.A.

Va casa, în parte, Decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 253 din 11 iunie 2010 a Tribunalului Galaţi sub următoarele aspecte:

a) greşita condamnare a inculpatei B.M., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001;

b) nepronunţarea, de către instanţa de apel, cu privire la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), reţinută în sarcina inculpatei B.C.L.;

c) greşita achitare a inculpatei B.I.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 20 raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);

d) greşita înlăturare, din activitatea infracţională a inculpatului B.A. a unui act material referitor la victima R.I.V.;

e) aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. pentru inculpatul S.M.D.;

f) individualizarea judiciară a pedepselor.

Rejudecând, în aceste limite, pentru inculpatul B.A. va menţine ca legală şi temeinică hotărârea pronunţată de prima instanţă.

Pentru inculpatul B.M., Înalta Curte va dispune încetarea procesului penal, conform art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., ca urmare a decesului acesteia.

Pentru inculpata B.I.A. se va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară, aplicată de instanţa de apel, în pedepsele componente pe care le va reduce de la 7 ani închisoare la 3 ani închisoare şi 1 an şi 6 luni pedeapsa complementară pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. de la 3 ani închisoare; un an şi 5 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 74 lit. a) C. pen.; de la 6 ani închisoare la 3 ani închisoare şi un an şi 6 luni pedeapsa complementară pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Aplicând regulile concursului de infracţiuni, inculpata va executa pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi un an şi 6 luni pedeapsa complementară.

Va fi redusă pedeapsa aplicată inculpatului S.M.D. de la 6 ani închisoare la 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen. din Lega nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare faţă de inculpata B.C.L., motivele fiind expuse anterior.

În baza art. 86¹ C. pen. se va dispune suspendarea executării pedepselor sub supraveghere pentru inculpaţii D.N.D., L.A. şi B.I.A., stabilindu-se un termen de încercare de câte 7 ani.

Se vor pune în vedere inculpaţilor dispoziţiile art. 86³ C. pen., respectiv, art. 86⁴ C. pen.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

În temeiul art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii L.A., B.A. şi D.N.D.

Se va deduce pentru inculpatul B.A., durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 septembrie 2008 la 19 aprilie 2012.

Văzând şi dispoziţiile art. 189 – 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – S.T.G. şi de inculpaţii S.M.D., B.M., B.C.L. şi B.I.A. împotriva deciziei penale nr. 198/ A din 19 septembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, Decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 253 din 11 iunie 2010 a Tribunalului Galaţi, sub următoarele aspecte:

d) greşita înlăturare, din activitatea infracţională a inculpatului B.A. a unui act material referitor la victima R.I.V.;

e) aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. pentru inculpatul S.M.D.;

f) individualizarea judiciară a pedepselor.

Rejudecând cauza în aceste limite:

A. Menţine sentinţa penală nr. 253 din 11 iunie 2010 a Tribunalului Galaţi cu privire la inculpatul B.A.

B. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei B.M., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din legea nr. 678/2001 ca urmare a decesului acesteia.

C. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatei B.I.A. de către instanţa de fond în pedepsele componente de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); 3 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi un an spor de pedeapsă.

Reduce de la 7 ani închisoare la 3 ani închisoare şi 1 an şi 6 luni pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen.

Reduce pedeapsa de la 3 ani închisoare la 1 an şi 5 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen.

Reduce pedeapsa de la 6 ani închisoare la 3 ani închisoare şi 1 an şi 6 luni pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. contopeşte pedepsele de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen., 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen. şi 1 an şi 5 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen., dispunând ca inculpata B.I.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 1 an şi 6 luni pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.

D. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului S.M.D. de la 6 ani închisoare la 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

E. Dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel cu privire la inculpata B.C.L.

F. În baza art. 86¹ şi art. 86² şi art. 71 alin. (5) C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor principale şi accesorii aplicate inculpaţilor L.A., B.I.A. şi D.N.D. pe durata unui termen de încercare de câte 7 ani pentru fiecare inculpat.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare inculpaţii L.A., B.I.A. şi D.N.D. vor respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi, instituţie desemnată cu supravegherea inculpaţilor.

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpaţilor L.A., B.I.A. şi D.N.D. asupra dispoziţiilor art. 86⁴ în referire la art. 83 C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor penale atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii L.A., B.A. şi D.N.D. împotriva aceleiaşi decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.A., durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 septembrie 2008 la 19 aprilie 2012.

Cheltuielile judiciare privind recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – S.T.G. şi de inculpaţii S.M.D., B.M., B.C.L. şi B.I.A. rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata B.M., în sumă de 400 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii S.M.D., B.I.A. şi B.C.L., în sumă de câte 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi L.A., B.A. şi D.N.D. la plata sumelor de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărărilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi vătămate, în sumă de câte 150 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 aprilie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 126/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare... →

ICCJ. Decizia nr. 1225/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1225/2012. Penal