ICCJ. Decizia nr. 1034/2012. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1034/2012
Dosar nr.4981/108/2011
Şedinţa publică din 5 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 465 din 08 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Arad în baza art. 183 C. pen., raportat la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului M.V., la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de „a alege".
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive, din 16 august 2011 la zi.
S-a dispus restituirea către partea vătămată P.P. a mijloacelor materiale de probă, aflate la Tribunalul Arad - două bâte de culoare albastră, o bâtă de basseball şi un topor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, din dosarul nr. 384/P/2011, a fost trimis în judecată inculpatul M.V., pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
S-a reţinut în fapt că în data de 15 august 2011, la balastiera SC T.H.D.S. SA Arad, inculpatul M.V. împreună cu victima P.V. au consumat, între orele 13.00-15.00 băuturi alcoolice, respectiv ţuică şi bere, împreună cu aceştia fiind şi martorul S.C. care a consumat doar puţină bere.
În jurul orelor 15.00, la baracă a sosit şi soţia victimei, partea vătămată P.P., împreună cu martorul M.V., soţia acestuia şi cei doi copii ai lor, cu intenţia de a servi un grătar şi a sărbători ziua de naştere a victimei, ce avusese loc în data de 14 august 2011. La sosirea celor de mai sus, martorul S.C. a plecat, inculpatul M.V. a rămas însă şi, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, atât acesta, cât şi victima fiind în stare de ebrietate, au început să se certe, victima cerându-i inculpatului să plece. Când acesta şi-a luat bicicleta sa, pentru a pleca spre casă, a observat că roţile bicicletei erau dezumflate (înţepate cu un cuţit), astfel încât a fost nevoit să plece pe jos, pe lângă bicicleta devenită neutilizabilă, în timp ce se îndepărta de baracă, inculpatul exprimându-se că "o va aranja" pe victimă. Inculpatul nu s-a îndepărtat prea mult de balastieră, ramând ascuns în zonă şi, după plecarea persoanei vătămate P.P. şi a martorului M.V. cu familia sa, în jurul orelor 17:45, s-a reîntors la baracă, unde victima P.V. rămăsese singur, acuzându-o pe aceasta de tăierea anvelopelor bicicletei. Inculpatul şi victima au început să se bată, îmbrâncindu-se şi, pe fondul superiorităţii fizice a inculpatului, acesta a început să o împingă în toate direcţiile, ţinând-o cu mâinile de tricou, ocazie cu care victima s-a lovit de obiectele din baracă, respectiv de soba de fontă, un aragaz, o butelie, toate amplasate în prima încăpere a barăcii, de dimensiuni relative reduse, de aproximativ 2,5/3m. Când inculpatul a încetat agresiunea asupra părţii vătămate şi a coborât din baracă, victima se aşezase pe un scaun în baracă, fiind în viaţă.
Concluziile raportului medico legal de necropsie nr. 246/A3 din 19 septembrie 2011 au confirmat că, decesul victimei s-a produs prin şoc traumatic şi hemoragie, consecinţa a unui politraumatism cu multiple leziuni traumatice elementare tegumentare, fracturi şi contuzii viscerale cu hemoragie interna consecutivă şi datează din noaptea de 15 august 2011/16 august 2011 şi nu a intervenit imediat după comiterea faptei de către inculpatul M.V. (respectiv în jurul orei 17.50-19.00 în data 15 august 2011, luând în calcul că, în aceeaşi zi, la orele 19:15, inculpatul a fost sancţionat contravenţional de către organele de poliţie, deci părăsise locul faptei.
Partea vătămată P.P. - soţia victimei şi-a rezervat dreptul de a se constitui parte civilă în faţa instanţei.
Inculpatul M.V. a recunoscut fapta comisă, arătând însă că, şi victima a avut un comportament agresiv, că acesta "a sărit" primul la bătaie.
Totodată, în faţa instanţei, inculpatul s-a prevalat de dispoziţiile art. 320 ind. 1 C. proc. pen., solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate la urmărirea penală.
Verificând probatoriul administrat la urmărirea penală, respectiv declaraţia dată de inculpat, declaraţiile martorilor audiaţi, procesul verbal de cercetare la faţa locului şi raportul medico-legal, instanţa de fond a reţinut aceeaşi stare de fapt descrisă în rechizitoriu, respectiv că în data de 15 august 2011, pe fondul băuturilor alcoolice, între inculpat şi victima P.V. a izbucnit un conflict, inculpatul trântind pe victimă şi izbind-o de obiectele din baraca aflată la Balastiera SC T.H.C.D.S SA Arad, respectiv o sobă de fontă, un aragaz şi o butelie, în urma leziunilor suferite, victima decedând. Fapta inculpatului, care a izbit pe victimă de obiectele dure mai sus arătate, cauzând acestuia leziuni ce au dus la deces, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., inculpatul, cu intenţie directă vătămând integritatea corporală a victimei, prin izbirea acesteia de corpuri dure, rezultatul mai grav, respectiv decesul fiind cauzat din culpă fără prevedere, rezultatul mai grav putând şi trebuind să fi fost prevăzut de către inculpat.
La individualizarea pedepsei instanţa de fond a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârşite care este unul ridicat, modalitatea de comitere a faptei, precum şi persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale şi care a avut o conduită procesuală sinceră, astfel că a aplicat acestuia o pedeapsă de 7 ani închisoare, pedeapsa fiind individualizată şi prin luarea în considerare a prevederilor art. 320 ind. 1 alin. (7) C. proc. pen., care prevăd reducerea limitelor speciale ale pedepsei cu o treime.
Împotriva sentinţei penale nr. 465 din 08 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Arad a declarat apel, în termen legal, inculpatul M.V., arătând că deşi a fost sincer şi a recunoscut faptele a primit o pedeapsă exagerat de mare, că regretă fapta, dar că victima a avut şi ea contribuţia ei, că nu a avut nici cea mai mică intenţie să-1 lovească.
Prin Decizia penală nr. 5/A din 19 ianuarie 2012 Curtea de Apel Timişoara în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.V., împotriva sentinţei penale nr. 465 din 08 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Arad.
În temeiul art. 383 alin. (1)1 C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la data de 08 noiembrie 2011 la zi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
A constatat instanţa de apel că în speţă, prima instanţă a făcut o analiză şi evaluare completă a tuturor elementelor relevante în individualizarea pedepsei şi a modalităţii de executare a acesteia, respectiv a circumstanţelor personale ale inculpatului, a condiţiilor producerii faptei şi consecinţele acesteia.. Astfel, a apreciat că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 183 C. pen.. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., respectiv reeducarea inculpatului şi prevenirea comiterii de noi fapte penale.
A mai apreciat că trebuie avut în vedere şi faptul că infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv viaţa persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii, ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora şi a altora la săvârşirea unor fapte similare şi cu scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei şi protecţie a statului. A mai constatat că nu se poate omite agresivitatea deosebită a inculpatului, multiplele lovituri aplicate victimei, caracterul continuu al atacului, că deşi a recunoscut faptele nu a manifestat un regret real fiind convins că rezultatul tragic este consecinţa faptelor victimei, a încercat să inducă ideea că a acţionat urmare a conduitei victimei, deşi a stat ascuns şi s-a întors la balastieră pentru a aplica o corecţie acesteia după o perioadă de o oră, ceea ce denotă o personalitatea agresivă şi răzbunătoare.
Împotriva acestei decizii a la data de 31 ianuarie 2012, partea vătămată P.P. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 5/A la data de 1 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara şi în motivele de recurs a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., fila 24 .
Examinând hotărârea atacată prin prisma admisibilităţii căii de atac a recursului, în faţa Înaltei Curţi, în raport de dispoziţiile art. 385/1 alin. (4), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat de partea vătămată P.P., este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 385/4 C. proc. pen. nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute la art. 362 nu au folosit calea apelului. Potrivit aceloraşi dispoziţii persoanele prevăzute în art. 62 pot declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin Decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare. Astfel, s-a consacrat principiul potrivit căruia nu se poate face recurs omisso medio, adică nu se poate recurge la o cale de atac sărind peste alta, care are prioritate.
Ori, în prezenta cauză, partea vătămată P.P. nu a uzat de calea de atac a apelului, iar soluţia pronunţată de instanţa de apel nu a fost modificată în ceea ce îi priveşte nemulţumirea părţii vătămate, întrucât Curtea de Apel Timişoara în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.V., împotriva sentinţei penale nr. 465 din 08 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Arad, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare.
În consecinţă, faţă de disp. art. 385/1 alin. (4) C. proc. pen., având în vedere cele reţinute, în sensul că partea vătămată a formulat recurs fără a folosit calea de atac a apelului, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de partea vătămată P.P. ca fiind inadmisibil şi faţă de dispoziţiile art. 192 C. proc. pen. va obliga recurenta parte vătămată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată P.P. împotriva deciziei penale nr. 5/A din 19 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală privind şi pe intimatul inculpat M.V.
Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.V., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1038/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1157/2012. Penal → |
|---|
