ICCJ. Decizia nr. 1038/2012. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1038/2012

Dosar nr.5228/101/2011

Şedinţa publică din 5 aprilie 201.

Asupra cauzei penale de faţă ;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 214 din 31 octombrie 2011 Tribunalul Mehedinţi în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 78/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (3) C. pen. şi în două infracţiuni de instigare la furt calificat, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 25 raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., ultimele două fapte cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., iar toate cele trei fapte cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.

A respins cererea formulată de inculpată, prin apărătorul său, de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 78/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), într-o infracţiune de trafic de persoane, prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 78/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi o infracţiune de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33-34 C. pen.

În baza art. 329 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpata M.J.L. la 1 an închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă sau până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei principale, după caz.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat inculpata M.J.L. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. (pentru fapta de furt calificat pretins comisă de partea vătămată P.S.A.).

În baza art. 25 raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., 75 lit. c) C. pen., art. 80 C. pen., a condamnat inculpata M.J.L. la 1 an închisoare (pentru fapta de furt calificat comisă de partea vătămată P.C.A.).

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă sau până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei principale, după caz.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele, urmând ca inculpata M.J.L. să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, cu interzicerea ca pedeapsă accesorie a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă sau până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei principale, după caz.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) raportat la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 30 iunie 2011, la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatei M.J.L.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpata M.J.L. a sumei de 200 lei, dobândită ca urmare a faptei de furt calificat comisă de numita P.C.A. în dauna martorului P.J.

S-au respins ca nefondate acţiunile civile formulate de părţile vătămate P.C.A. şi P.S.A.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata M.J.L. la plata sumei de 1430 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 1000 lei din faza de urmărire penală, iar 430 lei din faza de judecată (incluzând şi suma de 250 lei, ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei – din care 150 lei, pentru avocatul desemnat din oficiu, B.L., pentru partea vătămată P.C.A. şi 100 lei, reprezentând parte din onorariul apărătorului din oficiu S.F., al părţii vătămate P.S.A., conform delegaţiilor nr. 2281 din 25 august 2011 şi 2282 din 25 august 2011, emise de Baroul Mehedinţi).

În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata M.J.L. la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea vătămată P.S.A., reprezentând parte din onorariul apărătorului angajat de aceasta în cursul judecăţii, C.P.

Prima instanţă a reţinut în esenţă că prin rechizitoriul nr. 14/D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Mehedinţi s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatei M.J.L., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată, faptă prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi pedepsită cu închisoarea de la 7 la 18 ani şi interzicerea nor drepturi.

Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 „Recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi;" iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text de lege „ Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârşită prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra minorului, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi."

Din ansamblul probatoriului administrat în cauză s-a reţinut în fapt că inculpata M.J.L. (în vârstă de 19 ani), în timp ce se afla la studii în Dr.Tr.Severin (la liceu, apoi la şcoala postliceală de asistente), îşi asigura existenţa atât din desfăşurarea unor activităţi productive (fiind angajată la diverse baruri din această localitate), cât şi din prestarea unor relaţii intime cu diverşi bărbaţi în schimbul unor avantaje materiale.

În lunile noiembrie – decembrie 2010 le-a propus prietenelor sale minore, P.S.A. şi P.C.A., să presteze activităţi în folosul comun.

Astfel, părţii vătămate P.S.A. i-a propus să întreţină contracost relaţii intime cu diverşi bărbaţi, iar părţii vătămate P.C.A. i-a propus să sustragă bani de la un client al său, martorul P.J. O asemenea propunere se pare că a fost realizată de inculpata J. şi părţii vătămate P., care afirmă că în luna decembrie 2010 a sustras suma de 200 lei de la un client al inculpatei – C. – ce a rămas însă neidentificat şi neaudiat pe parcursul anchetei penale de faţă.

1. Cu privire la pretinsa exploatare prin obligarea la practicarea prostituţiei [art. 1 pct. 2 lit. c)] din Legea nr. 678/2001) s-au reţinut următoarele.

Din actele de la dosarul cauzei a reieşit că partea vătămată P. a întreţinut contracost câteva relaţii intime (4 sau 5) cu clienţi indicaţi de inculpata J., precum şi că ulterior a renunţat la această activitate, deoarece nu a fost plătită integral pentru activitatea prestată.

Potrivit atât declaraţiilor inculpatei din cursul judecăţii, cât şi ale părţii vătămate P., din cursul urmăririi penale şi al judecăţii, întâlnirile s-au derulat în perioada noiembrie – decembrie 2010, fie la domiciliul clienţilor, fie în garsoniera inculpatei. Partea vătămată a relatat că primul ei client ar fi fost un bărbat care locuia în zona stomatologie din Dr.Tr.Severin. De asemenea, inculpata şi martorul V. au declarat că au transportat-o pe partea vătămată P. până în acea zonă, pentru a se întâlni cu un bărbat.

Instanţa de fond a apreciat că în cauză nu sunt probe din care să rezulte că partea vătămată P. a fost ameninţată de către inculpată cu bătaia pentru a practica prostituţia în interesul acesteia.

Declaraţiile martorului O.C.I. au fost apreciate ca fiind neconcludente, întrucât acesta a reprodus în depoziţiile sale ceea ce partea vătămată P. i-a relatat, iar notele de redare a unor convorbiri telefonice nu au fost considerate relevante, întrucât au vizat etape ulterioare momentului la care ar fi fost săvârşită fapta.

Din probatoriul administrat instanţa a considerat că partea vătămată P. nu a fost obligată în vreun fel de inculpată să accepte să aibă relaţii intime contracost cu diverşi clienţi indicaţi de inculpată şi că relaţiile dintre părţi s-au tensionat ca urmare a faptului că partea vătămată P. nu a prestat servicii mulţumitoare pentru clienţi şi nu a fost plătită integral pentru aceste servicii.

S-a apreciat că în cauză partea vătămată nu a fost obligată în vreun fel să practice prostituţia în interesul inculpatului, iar recrutarea persoanei minore nu a îmbrăcat forma traficului de persoane, ci a proxenetismului prevăzută de art. 329 alin. (3) C. pen.

Cu privire la pretinsa exploatare prin obligarea altor persoane să săvârşească în interesul inculpatei fapte de furt [art. 1 pct. 2 lit. e) din Legea nr. 678/2001], se reţin următoarele.

În actul de sesizare al instanţei s-a precizat că în perioada noiembrie-decembrie 2010 inculpata le-ar fi obligat pe părţile vătămate P.S. şi P.C. să sustragă bani din portofelele clienţilor inculpatei.

Din actele de la dosarul cauzei a reieşit că, într-adevăr, martorului P.J. i-a dispărut din portofel suma de 500 lei, atunci când a venit în garsoniera inculpatei pentru a cunoaşte o fată. Inculpata şi partea vătămată P.C. au relatat că atunci când inculpata a intrat în baie cu martorul, partea vătămată P.D. i-a sustras acestuia bunuri (un portofel – potrivit depoziţiei părţii vătămate P.D. – o sumă de bani – potrivit depoziţiilor inculpatei şi ale martorilor P.J. şi S.V.C.).

Numita P.C. a relatat că a fost obligată să săvârşească această faptă pentru că a fost ameninţată de inculpată. În cursul judecăţii aceeaşi persoană a declarat în plus că ar fi vrut să o ajute pe inculpată să-l deposedeze pe martor de bani. Depoziţiile părţii vătămate P.C., în sensul că ar fi fost obligată sau ameninţată de inculpată să săvârşească fapta de furt, au fost apreciate ca fiind nesincere, deoarece acestea sunt în contradicţie cu concluziile ce rezultă din ansamblul probatoriului.

Astfel, în vreme ce inculpata J., martorul P.J. şi martorul S.V.C. (prietenul părţii vătămate P.D.) au afirmat că ar fi fost sustrasă doar o sumă de bani din portofel, partea vătămată P.D. a afirmat că ar fi sustras portofelul cu bani.

De asemenea, în vreme ce inculpata J. şi martorul S.C. au afirmat că suma de bani sustrasă a rămas în posesia părţii vătămate P.D. până în momentul în care cei trei s-au întâlnit la o terasă unde au fost împărţiţi banii, partea vătămată P.D. a afirmat că a sustras doar portofelul şi că inculpata a fost cea care i-a oferit ulterior o parte din banii ce s-au aflat în acel portofel.

În plus, imediat după săvârşirea faptei inculpata J. şi partea vătămată P.D. s-au întâlnit la o terasă din incinta magazinului Decebal din Turnu Severin, iar în prezenţa martorului Ş. şi-au împărţit banii.

Contrar depoziţiei părţii vătămate P.D., prietenul acesteia a afirmat că, în momentul săvârşirii faptei, acestei părţi vătămate nu avea de ce să-i fie frică de inculpată, dar că îi era frică de persoana căreia urma să-i sustragă banii.

Faţă de aceste considerente nu s-a putut reţine că părţii vătămate P.D. i s-a adus atingere vreunui drept sau vreunei libertăţi fundamentale, prin faptul că inculpata i-a solicitat sprijinul în săvârşirea faptei de furt, astfel că la dosarul cauzei s-a considerat că nu există nicio dovadă în sensul că partea vătămată P.D. ar fi fost exploatată de inculpată, motiv pentru care s-a apreciat că fapta acesteia de a sustrage bani din portmoneul martorului P.T. ar putea constitui fapta de furt calificat, faptă care însă nu a făcut obiectul cauzei, dar s-a apreciat că prezintă relevanţă în privinţa corectei încadrări a faptei inculpatei J.

Cu privire la această din urmă persoană, s-a reţinut că fapta inculpatei J. de a determina cu intenţie pe numita P.D. să sustragă suma de 500 de lei din portmoneul numitului P.T., urmată de săvârşirea faptei şi de împărţirea sumei de bani sustrasă, constituie infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. şi pedepsită cu închisoare de la 3 la 15 ani.

S-a reţinut săvârşirea faptei inculpatei în calitate de instigator, iar nu şi de complice, deoarece instigarea reprezintă forma principală de participaţie, absorbind în conţinutul ei participaţia sub forma complicităţii.

Faţă de faptul că numita P.D. era minoră la data săvârşirii faptei, aspect pe care inculpata a arătat că îl cunoştea, s-a reţinut în sarcina acesteia şi circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen.

În actul de sesizare s-a mai precizat că inculpata J. a mai exploatat-o şi pe partea vătămată P., în sensul că a determinat-o pe aceasta să sustragă suma de 200 de lei de la un client.

Partea vătămată P. a arătat că a sustras suma de 200 de lei de la un client al inculpatei – domnul C. - sumă pe care a împărţit-o în mod egal cu inculpata.

Având în vedere că în cauză nu a fost identificată şi nu a fost audiată această persoană, în lipsa altor probe certe, nu s-a putut stabili nici dacă partea vătămată P. a fost exploatată de inculpata J. şi nici dacă această faptă de furt a avut o existenţă reală, motiv pentru care, după schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de minori în infracţiunea de instigare la furt calificat, s-a dispus achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen.

Faţă de toate aceste considerente, cum din actele de la dosarul cauzei nu a reieşit că vreuna din cele două părţi vătămate minore ar fi fost exploatate de inculpată, ci doar că partea vătămată P. a întreţinut relaţii intime contracost cu diverşi clienţi indicaţi de inculpată, iar partea vătămată P.D. a sustras bani de la un client al inculpatei, la indicaţia acesteia, nu s-a reţinut săvârşirea de către inculpată a unei infracţiuni de trafic de minori în formă continuată, ci săvârşirea de către aceasta a unei infracţiuni de proxenetism, precum şi a unei infracţiuni de instigare la furt calificat.

Potrivit menţiunilor din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi inculpata se află la prima abatere de natură penală, are un nivel educaţional bun prezentând o calificare profesională care o poate ajuta să obţină venituri legale, a obţinut venituri din forţe proprii.

Având în vedere că anterior săvârşirii faptei inculpata a avut un comportament bun în societate prin raportare la acest referat, precum şi că în faţa instanţei aceasta a fost sinceră recunoscând şi regretând fapta, s-au reţinut în favoarea acesteia şi circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatei pentru fiecare din cele două infracţiuni s-au avut în vedere gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost comisă, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, necesitatea socială de a nu încuraja obţinerea de avantaje materiale pe seama suferinţei altor persoane, astfel că aplicarea unor pedepse în cuantum de câte 1 an închisoare s-a apreciat că este suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

S-a mai reţinut şi că inculpata J. a depus la DIICOT un denunţ în care a arătat că la săvârşirea faptei de proxenetism a participat şi fostul ei prieten, M.R. - zis P. – persoană care potrivit depoziţiei martorei M.S. îi asigura protecţia inculpatei; precum şi că potrivit depoziţiilor inculpatei (din cursul judecăţii) şi ale martorei P. (din ambele faze procesuale) numitul M. a încercat să o lovească pe partea vătămată P., deoarece exista riscul pierderii unor clienţi ce erau nemulţumiţi de serviciile acesteia.

Faţă de faptul că din actele de la dosarul cauzei nu a reieşit că prin acest demers inculpata a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni prevăzute de Legea nr.678/2001, cu toate că inclusiv în actul de sesizare al instanţei s-a menţionat că la săvârşirea faptelor ar fi participat şi M.R., persoană faţă de care a fost disjunsă cauza şi nu au fost încheiate cercetările din faza de urmărire penală, nu s-a putut reţine nici în sarcina acesteia forma calificată prevăzută de art. 13 alin. (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi nici în favoarea acesteia cauza de diminuare a pedepsei prevăzută de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001.

Pentru toate considerentele mai sus menţionate, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (3) C. pen. şi în două infracţiuni de instigare la furt calificat, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 25 raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., ultimele două fapte cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., iar toate cele trei fapte cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.

A fost respinsă cererea formulată de inculpată, prin apărătorul său, de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 78/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), într-o infracţiune de trafic de persoane, prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi o infracţiune de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33-34 C. pen.

Inculpata a fost condamnată la pedepse privative de libertate pentru săvârşirea unei infracţiuni de proxenetism – faptă prevăzută şi pedepsită de art. 329 alin. (3) C. pen. – şi a unei infracţiuni de instigare la infracţiunea de furt calificat – faptă prevăzută şi pedepsită de art. 25 raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

Pentru cea de-a doua infracţiune de instigare la infracţiunea de furt calificat s-a dispus achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. pen.

Prin raportare la împrejurările şi modalităţile în care au fost comise aceste fapte, la pericolul social concret, la circumstanţele atenuante reţinute, la urmările produse, s-a apreciat că o pedeapsă de câte 1 an închisoare pentru fiecare dintre cele două infracţiuni comise este aptă şi suficientă pentru a duce la atingerea scopurilor represiv, preventiv şi educativ prevăzute de lege.

La individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere şi faptul că la rândul ei inculpata este tânără, se afla în continuarea studiilor la data comiterii faptelor şi că a intervenit în mod eficient atunci când prietenul ei, M.R., a intenţionat să o agreseze fizic pe partea vătămată P.S., deoarece clienţii furnizaţi nu erau mulţumiţi de serviciile prestate de aceasta.

Dat fiind faptul că prin fapta sa inculpata a adus atingere bunelor moravuri din cadrul relaţiilor de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă, s-a dispus în baza art. 71 alin. (1) interzicerea exercitării de către inculpată a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe parcursul executării pedepsei privative de libertate.

Săvârşind două infracţiuni, înainte de a fi condamnată definitiv, în cauză au fost incidente şi s-au aplicat prevederile art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 C. pen., astfel că au fost contopite aceste pedepse, urmând ca inculpata M.J.L. să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, cu interzicerea ca pedeapsă accesorie a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă sau până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei principale, după caz.

Cum prin faptele comise, între altele s-a adus atingere bunelor moravuri, s-a apreciat că doar executarea pedepsei rezultante în regim de detenţie este aptă a duce la restabilirea ordinii de drept încălcate şi a asigura societatea că inculpata nu va mai săvârşi pe viitor astfel de fapte.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) raportat la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. s-a dispus deducerea din pedeapsa rezultantă a duratei reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 30 iunie 2011, la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută inculpata M.J.L. în stare de arest preventiv.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpata M.J.L. a sumei de 200 lei, dobândită ca urmare a faptei de furt calificat comisă de numita P.C.A. în dauna martorului P.J. În acest sens s-a avut în vedere că partea vătămată P.D. nu a fost sinceră în declaraţii (pentru considerentele menţionate în sentinţă); că martorul P.J. a afirmat că atunci când a fost în vizită la inculpată i-a dispărut din portmoneu suma de 500 lei, precum şi că martorul S.V.C. a afirmat în cursul urmăririi penale că partea vătămată P.D. a primit suma de 300 lei (filele 34-37 vol. IV d.u.p.), astfel că inculpata a dobândit în mod ilicit prin această faptă suma de 200 lei.

Această sumă nu a putut fi restituită persoanei care a fost în mod real deposedată (P.J.), deoarece această persoană a fost conceptată şi audiată în cauză în calitate de martor şi nu şi-a manifestat intenţia de a participa în calitate de parte civilă, deşi a cunoscut obiectul cauzei încă din faze de urmărire penală, când a fost audiat conform înscrisului de la fila 40 vol. IV d.u.p.

Cum din actele de la dosarul cauzei nu a reieşit că vreuna din părţile vătămate a fost victimă a infracţiunii de trafic de persoane, în cauză s-a apreciat că nu pot fi acordate despăgubiri, astfel că, au fost respinse ca nefondate acţiunile civile formulate de părţile vătămate P.C.A. şi P.S.A.

Cu privire la partea vătămată P.D., s-a avut în vedere că aceasta ar putea avea eventual calitatea de autor la infracţiunea de furt calificat comisă în dauna martorului P.J., iar cu privire la partea vătămată P.S. s-a avut în vedere şi faptul că potrivit depoziţiei acesteia, coroborată şi cu celelalte probe de la dosarul cauzei, în mod cert doar în două rânduri aceasta a întreţinut relaţii intime cu alţi bărbaţi în schimbul unor avantaje reale (asigurarea transportului la o întâlnire cu alţi clienţi) sau virtuale (prezentarea acesteia către alţi clienţi), avantaje care nu pot fi cuantificate în vreun fel.

Instanţa a apreciat că nu se pot acorda daune morale acestei părţi vătămate cu toate că în sarcina inculpatei J. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de proxenetism, deoarece la rândul ei partea vătămată P.S. a încercat să dobândească anumite avantaje prin săvârşirea unei alte fapte ce este contrară bunelor moravuri.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Mehedinţi şi partea vătămată P.S.A.

În motivele de apel ale parchetului s-a arătat că se impune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 într-o infracţiune prevăzută de art. 329 alin. (3) C. pen. şi două infracţiuni de instigare la furt calificat, întrucât din probele administrate în cauză a rezultat fără dubiu că inculpata prin ameninţare a constrâns o parte vătămată să întreţină raporturi sexuale cu diferite persoane, intermediind primirea sumelor de bani astfel câştigate, iar pe altă parte vătămată a determinat-o să sustragă suma de 500 lei de la martorul P.J. S-a învederat că procedând în acest mod inculpata a adus atingere dreptului la libertate, voinţă şi acţiune a părţilor vătămate şi că din restul probelor a rezultat că aceasta în mod obişnuit se ocupa de racolarea minorelor pentru comiterea unor infracţiuni similare. De asemenea, inculpata nu a fost trimisă în judecată pentru instigarea părţii vătămate P. la infracţiunea de furt şi pentru determinarea acesteia prin ameninţare să practice prostituţia. Parchetul a criticat hotărârea şi sub aspectul sumei care a fost confiscată, arătând că greşit a fost confiscată suma de 200 lei, deoarece suma însuşită efectiv de inculpată era de 170 de lei, întrucât 30 de lei au fost remişi părţii vătămate P.C.

Partea vătămată P.S. a solicitat admiterea apelului declarat, desfiinţarea sentinţei pentru aceleaşi considerente expuse şi în apelul parchetului, majorarea pedepselor.

Prin Decizia penală nr. 5 din 12 ianuarie 2012 Curtea de Apel Craiova. secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Craiova şi partea vătămată P.A.S. împotriva sentinţei penale nr. 214 din 31 octombrie 2011 a Tribunalului Mehedinți şi a casat sentinţa în totalitate sub aspectul laturii penale:

A înlăturat aplicarea art. 334 C. proc. pen.

În baza art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 78/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a), art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpata M.J.L., cetăţenia română, studii 12 clase, fără ocupaţie, fără antecedente penale, la 2 ani si 6 luni închisoare.

A aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

A aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

A menţinut măsura arestării preventive a inculpatei şi a dedus durata arestării preventive de la 31 octombrie 2011 la zi.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de prim control judiciar a apreciat ca parţial corectă reţinută situaţia de fapt de către instanţa de fond, arătând că, din declaraţiile părţii vătămate P.S., ale părţii vătămate P.C., ale martorilor M.L. şi S.V., a rezultat că şi inculpata frecventa un anturaj cunoscut pentru agresivitatea cu care se manifesta, dar şi pentru preocupările pe linia racolării şi folosirii unor persoane în activitatea de prostituţie. Relevante în acest sens au fost considerate şi interceptările discuţiilor telefonice purtate de inculpată cu partea vătămată P. din care au reieşit ameninţările la care aceasta din urmă a fost supusă.

Instanţa de prim control judiciar a reţinut că recrutarea celor două părţi vătămate s-a făcut prin constrângere, inculpata ameninţându-le fie cu divulgarea unor fapte reale sau imaginare privitoare la viaţa lor intimă, fie prevalându-se de reputaţia prietenului său pentru a le crea o stare de temere, faptele inculpatei întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Au fost înlăturate şi dispoziţiile art. 334 C. proc. pen. pentru faptul că procedând la schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpata a fost trimisă în judecată printre altele şi în două infracţiuni de instigare la furt calificat, prima instanţă depăşind limitele investirii, analizând şi reţinând săvârşirea unor fapte de natură penală de către persoane care nu au calitatea de inculpat în dosar, ci de parte vătămată.

La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciind că o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), art. 74 alin. (2) C. pen. este de natură a asigura scopul acesteia.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpata M.J.L., întemeindu-şi recursul pe cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17 şi 14 C. proc. pen., solicitând casarea deciziei atacate şi menţinerea soluţiei instanţei de fond în ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptei, iar cu privire la pedeapsa aplicată să se dispună reindividualizarea pedepsei şi executarea acesteia în regim neprivativ de libertate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul declarat în cauză, prin prisma cazurilor de casare invocate (art. 385⁹ pct. 17 şi 14 C. proc. pen.), cât şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., îl consideră fondat pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 „ Recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi;" iar conform alin. (2) al aceluiaşi text de lege „ Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârşită prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra minorului, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi."

Recrutarea, ca modalitate alternativă a infracţiunilor de trafic de persoane, presupune atragerea victimei spre a fi exploatată în vederea obţinerii de profit.

Din interpretarea logico - juridică a acestor texte de lege s-a concluzionat că în ambele cazuri este necesar să existe un anumit scop (cel al exploatării unei persoane), însă pentru săvârşirea acestor infracţiuni de trafic de persoane nu este necesar ca scopul să fie şi realizat efectiv.

Prin exploatarea unei persoane se înţelege potrivit art. 1 pct. 2 lit. c) din acelaşi act normativ „obligarea la practicarea prostituţiei;" iar potrivit art. 1 pct. e din Legea nr. 678/2001 „efectuarea unor alte activităţi, prin care se încalcă drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului."

În cazul minorilor, realizarea elementului material (recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor), fără utilizarea unor mijloace de constrângere (prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane), constituie infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, iar utilizarea oricăruia din acele mijloace de constrângere atrage aplicarea agravantei prevăzute de alin. (2) al aceluiaşi act normativ.

Spre deosebire de infracţiunea de trafic de persoane, în cazul infracţiunii de proxenetism, recrutarea şi traficul de persoane se fac în scopul obligării la practicarea prostituţiei, persoana recrutată sau traficată, practicând de bună voie prostituţia, iar proxenetismul sub forma constrângerii la prostituţie nu presupune recrutarea sau traficul de persoane în acest scop.

Din actele şi lucrările dosarului (declaraţia inculpatei M.J.L., ale părţilor vătămate P.S.A. şi P.C.A., ale martorilor O.C.I., V.M., P.J., din analiza conţinutului interceptărilor convorbirilor telefonice) nu a rezultat că părţile vătămate P. şi P.D. au fost obligate în vreun fel să practice prostituţia în interesul inculpatei, iar recrutarea acestor persoane minore pentru practicarea prostituţiei nu a îmbrăcat forma traficului de persoane, ci a proxenetismului.

Prin actul de sesizare s-a arătat că în lunile noiembrie-decembrie 2010 inculpata M.J.L. le-a propus prietenelor sale minore P.S.A. şi P.C.A. să presteze activităţi în folosul comun, respectiv partea vătămată P. să întreţină contracost relaţii intime cu diverşi bărbaţi, iar partea vătămată P.C. să sustragă bani de la un client al său, martorul P.J.. O propunere asemănătoare privind sustragerea de sume de bani de la clienţi ar fi fost făcută şi părţii vătămate P. respectiv aceasta ar fi sustras suma de 200 lei de la un client al inculpatei – C., rămas neidentificat. S-a mai reţinut că inculpata ar fi folosit ameninţări asupra părţilor vătămate pentru a săvârşi actele de prostituţie.

Înalta Curte în baza propriului demers analitic al probelor administrate, constată că în momentul în care inculpata le-a făcut propunerea părţilor vătămate de a întreţine relaţii sexuale cu diverşi bărbaţi şi de a sustrage bani de la clienţi, nu a folosit ameninţări, acestea de bună voie au acceptat propunerea inculpatei.

Este adevărat că partea vătămată P. în declaraţiile date, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de fond a arătat că a fost ameninţată de către inculpată, însă aceste afirmaţii nu sunt susţinute de probe. Martorul O.C. confirmă că această parte vătămată a fost „ameninţată şi şantajată", însă acest lucru nu l-a perceput direct, ci l-a cunoscut de la partea vătămată P., declaraţia acestuia fiind apreciată prin raportare la această modalitate de percepere a faptei.

Partea vătămată P.C. (fila 58 decl. instanţa de fond) nu a afirmat în mod expres că ar fi fost ameninţată sau constrânsă în vreun fel să săvârşească fapta, ci pur şi simplu a acceptat propunerea inculpatei M.J.L. care „m-a rugat să o ajut, însă atunci când am ajuns la garsoniera sa mi-a relatat ce urma să fac. Conform înţelegerii cu aceasta, eu am sustras un portofel din buzunarul de la piept, de la geaca acelei persoane".

Martorul S.V., cunoscut al părţii vătămate P.D., în declaraţia sa dată în faţa instanţei de fond (fila 60) a arătat că această parte vătămată nu a fost constrânsă în nici un fel să săvârşească fapta: „Am întrebat-o pe P.C. dacă e de acord să fure nişte bani de la o persoană. Partea vătămată nici nu mi-a confirmat, dar nici nu a refuzat să săvârşească o astfel de faptă. Mi-a spus că îi era frică de persoana care urma să fie înşelată. A acceptat ca eu să-i pun la dispoziţie numărul de telefon al inculpatei, cu atât mai mult cu cât cele două se cunoşteau. P.C. nu mi-a relatat niciodată că inculpata a ameninţat-o".

Dealtfel şi martorul P.J. (cel căruia i-a fost sustrasă suma de bani în declaraţia dată de P.C. (fila 130 dosar instanţă) a arătat că după ce a ieşit din baie aceasta era „roşie la faţă", stare probabil creată de fapta pe care aceasta o săvârşise.

Cu privire la recrutarea şi exploatarea părţii vătămate P.S., rezultă din probele administrate, că nu a fost constrânsă să practice prostituţia de către inculpată, ci a acceptat de bună voie.

Din conţinutul interceptărilor telefonice rezultă că într-adevăr partea vătămată P.S. a fost ameninţată de către inculpată, însă aceste ameninţări sunt făcute după ce relaţiile dintre inculpată şi partea vătămată s-au deteriorat ca urmare a faptului că a refuzat să mai întreţină relaţii sexuale cu clienţii pentru că nu a fost plătită. Astfel, aceste convorbiri telefonice nu sunt relevante pentru a contribui la condamnarea inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori. Mai mult înregistrările vizează o perioadă ulterioară momentului la care ar fi fost săvârşite faptele (noiembrie – decembrie 2010), iar notele de redare acoperă discuţii telefonice în februarie – martie 2011.

Cu privire la aprecierea sincerităţii declaraţiilor făcute de partea vătămată P.S., instanţa reţine a fi relevant în acest sens faptul că după ce a depus plângere la parchet (ianuarie 2011) împotriva inculpatei, aceasta ar fi declarat că inculpata nu ar mai fi ameninţat-o, fapt contrazis de interceptările convorbirilor telefonice, din al căror conţinut reiese faptul că partea vătămată a fost ameninţată cu „bătaia" în cazul în care nu-i va restitui inculpatei suma împrumutată.

Din toate probele administrate a rezultat faptul că cele două părţi vătămate nu au fost ameninţate în nici un fel să întreţină relaţii intime contracost cu diverşi clienţi indicaţi de inculpată, relaţiile dintre părţi s-au tensionat ca urmare a faptului că partea vătămată P.S. nu a prestat servicii mulţumitoare pentru clienţi, cât şi pentru faptul că nu a fost plătită integral pentru serviciile prestate.

În mod corect instanţa de fond a apreciat că nu sunt probe în ceea ce priveşte exploatarea părţii vătămate P.S. în sensul obligării acesteia la săvârşirea infracţiunii de furt, persoana căreia i s-ar fi sustras suma de bani nu a fost identificată.

Din analiza materialului probator a rezultat că partea vătămată P.C. nu a fost constrânsă în vreun fel să săvârşească vreo faptă prevăzută de legea penală, aceasta a acceptat să desfăşoare o activitate infracţională, fără ameninţări din partea inculpatei.

Faţă de aceste probe, în sarcina inculpatei M.J.L. în mod corect s-a reţinut infracţiunea de proxenetism şi nu cea de trafic de persoane, recursul inculpatei fiind fondat cu privire la greşita încadrare juridică dată faptei de către instanţa de prim control judiciar.

În ceea ce priveşte schimbarea de încadrare juridică realizată de instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că în funcţie de elementele noi care au apărut în cursul cercetării judecătoreşti această operaţiune reprezenta un act procesual necesar, instanţa nefiind ţinută de încadrarea juridică dată faptei în actul de sesizare.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. :

Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată de prima instanţă, cât şi modalitatea de executare aleasă, sunt apte să asigure îndeplinirea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Raportat la gradul de pericol social al faptei reţinute, la urmările produse, ţinând seama şi de circumstanţele favorabile ale inculpatei (este tânără, se află în continuarea studiilor, are posibilitate de reintegrare socială, nu este cunoscută cu antecedente penale), pedeapsa de 1 an închisoare este aptă să contribuie la reeducarea inculpatei, neimpunându-se modificarea cuantumului şi nici a modalităţii de executare.

Inculpata a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., respectiv suspendarea sub supraveghere a pedepsei, însă raportat la fapta săvârşită, Înalta Curte apreciază că numai executarea pedepsei în regim privativ de libertate este aptă să asigure reeducarea acesteia.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte conform art. 385¹⁵ pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va admite recursul declarat de inculpata M.J.L., va casa Decizia penală şi va menţine sentinţa penală.

Examinând cauza şi prin prisma cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu, Înalta Curte constată a nu fi incident alt motiv de reformare al hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpata M.J.L. împotriva deciziei penale nr. 5 din 12 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează Decizia penală atacată şi menţine sentinţa penală nr. 214 din 31 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia penală, ca legală şi temeinică.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata prevenţiei de la 30 iunie 2011 la 5 aprilie 2012.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, pentru inculpata M.J.L. în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, pentru intimatele părţi civile P.S.A. şi P.C.A. în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 5 aprilie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1041/2012. Penal. Abuz în serviciu contra...		ICCJ. Decizia nr. 1034/2012. Penal. Lovirile sau vătămările... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 1034/2012. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1041/2012. Penal. Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.). Falsul intelectual (art. 289 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1045/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1091/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 1092/2012. Penal