ICCJ. Decizia nr. 1041/2012. Penal. Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.). Falsul intelectual (art. 289 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1041/2012
Dosar nr. 16895/193/2010
Şedinţa publică din 5 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1464 din 20 iunie 2011 a Judecătoriei Botoşani s-au dispus următoarele:
Inculpatul N.D. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prev. şi ped. de art. 246 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare şi pentru săvârşirea infracţiunii de „fals intelectual" prev. şi ped. de art. 289 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 81, art. 82 art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale şi a celor accesorii stabilite pe o durată de 2 (doi) ani şi 3 (trei) luni, acesta constituind termen de încercare pentru inculpat.
S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83, art. 84 C. pen.
A fost admisă, acţiunea civilă alăturată procesului penal de către partea civilă T.V., şi obligat inculpatul N.D., să plătească părţii civile suma de 4.000 lei cu titlu de daune morale.
S-a dispus anularea adeverinţei nr. 1336 din 19 iulie 2007 eliberată de Primăria comunei Ripiceni, aflată la fila 92 dosar nr. 1434/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani.
Inculpatul N.D. a fost obligat să plătească statului suma de 165 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă s-au reţinut următoarele:
La data de 03 martie 2010, organele de cercetare penală au dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpatul N.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. şi ped. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi fals intelectual, prev. şi ped. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 33, lit. a) C. pen., măsură confirmată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, prin rezoluţia din aceeaşi dată.
Din cercetări s-a stabilit faptul că la data de 01 noiembrie 2007, a fost înregistrată la I.P.J. Botoşani, plângerea părţii vătămate T.V., prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului I.I. pentru săvârşirea infracţiunii de „mărturie mincinoasă", prev. de art. 260, alin. (1) C. pen., motivat de faptul că acesta, fiind audiat în calitate de martor, în dosarul civil nr. 1361/193/2007 al Judecătoriei Botoşani, a afirmat în mod mincinos că, în anul 2005, societatea pârâtă SC C.A. SA, al cărei şef de fermă era, nu ar fi exploatat terenul său şi că 1-a văzut pe numitul B.L., care i-a dat o cantitate de zahăr reprezentând dreptul de arendă pentru anul 2006, aspect infirmat de acesta din urmă.
De asemenea, partea vătămată a solicitat efectuarea de cercetări faţă de N.D., sub aspectul comiterii infracţiunii de „fals în înscrisuri" deoarece în timpul aceluiaşi proces, acesta în calitate de secretar al Primăriei comunei Ripiceni, ar fi emis o adeverinţă în care T.V. figurează în evidenţele primăriei, mai exact în Registrul de Arenzi, pe anul 2006, ca având încheiat un contract de arendă cu SC R.T. SRL Botoşani, înregistrat la nr. 14/2006, contract care însă figura ca anulat, aspect contrar realităţii.
Din cercetările efectuate în cauză s-a stabilit că în cursul anului 2006, partea vătămată T.V., a încheiat un contract de arendare a unei suprafeţe de teren, situată pe raza comunei Ripiceni, judeţul Botoşani, cu SC C.A. SA Botoşani. întrucât societatea menţionată nu şi-a respectat obligaţiile contractuale, respectiv a refuzat să-i achite părţii vătămate arenda stabilită, T.V. a formulat o acţiune la instanţa civilă, solicitând obligarea arendaşului la plata unei sume reprezentând drepturi cuvenite pentru anul 2006, aferente terenului ce a fost dat în arendă.
Deşi instanţa de judecată a solicitat în repetate rânduri Primăriei Comunei Ripiceni să pună la dispoziţie actele care dovedesc existenţa unui contract încheiat de către T.V. cu SC R.T. SRL, instituţia nu s-a conformat solicitării, motivând că arhiva este în reorganizare. Partea vătămată, însă a prezentat instanţei contractul de arendă încheiat cu SC C.A. SA şi înregistrat la nr. 14 din 23 februarie 2006 în Registrul de Arenzi pentru anul 2006 al primăriei comunei Ripiceni.
Prin sentinţa civilă 3893 din 09 august 2007, a admis acţiunea civilă având ca obiect pretenţii formulată de T.V. şi a obligat SC C.A. SA Botoşani, la plata către acesta a sumei de 688 lei, cu titlu de arendă aferentă anului 2006, înlăturând astfel declaraţia martorului I.I.
Acesta a declarat că la data de 09 martie 2006 a înregistrat în Registrul de Arenzi pentru anul 2006, contractul de arendare nr. 53 din 23 februarie 2006, încheiat între T.V. în calitate de arendator şi SC C.A. SA Botoşani în calitate de arendaş, pentru suprafaţa de 3,57 ha pe o perioadă de 5 ani.
Contractul a fost înregistrat la numărul de ordine 14/2006, conform poziţiei din fila registrului însă inculpatul nu a mai înscris la rubrica corespondentă „Numele şi prenumele arendaşului/Asociaţia/Societatea", respectiv S.C. C.A. SA aşa cum era corect, ci a lăsat să se înţeleagă că acest contract a fost încheiat cu SC R.T. SRL Botoşani, întrucât începând cu numărul de ordine 2 şi până la numărul 13 inclusiv această societate este menţionată ca arendaş.
Din cercetări s-a mai stabilit faptul că la data de 19 iulie 2007, inculpatul în aceeaşi calitate, la cererea verbală a numitului I.I., a întocmit, semnat şi eliberat în fals, adeverinţa nr. 1336, în care a consemnat în mod nereal că partea vătămată T.V. figura în Registrul de Arenzi pe anul 2006, ca având încheiat un contract de arendă cu SC R.T. SRL Botoşani, înregistrat sub nr. 14/2006.
Partea vătămată T.V. a declarat că nu a încheiat niciodată vreun contract de arendă cu SC R.T. SRL Botoşani, despre existenţa acestei societăţi aflând pe timpul procesului civil, când a studiat dosarul şi a luat la cunoştinţă despre adeverinţa emisă în fals de către inculpatul N.D.
Analizând probatoriul administrat în cauză, raportat la faptele reţinute în sarcina inculpatului N.D., instanţa de fond a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi prev. şi ped. de art. 246 alin. (1) C. pen. şi fals intelectual prev. şi ped. de art. 289 alin. (1) C. pen. şi avându-se în vedere încălcarea relaţiilor sociale privitoare la buna desfăşurare şi realizare a activităţii de serviciu, activitate care presupune executarea îndatoririlor de serviciu în mod cinstit şi corect precum şi încălcarea relaţiilor sociale privind sentimentul comun de încredere în valabilitatea şi autenticitatea înscrisurilor oficiale şi a activităţii desfăşurate de funcţionari pentru întocmirea acestor înscrisuri.
La individualizarea judecătorească a pedepselor care au fost aplicate inculpatului N.D., instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele săvârşite, gradul de pericol social al acestora precum şi elementele ce caracterizează persoana inculpatului care este în vârstă de 55 de ani, nu figurează cu antecedente penale şi a avut o conduită bună anterior comiterii prezentelor infracţiuni. Faţă de circumstanţele reale şi personale reţinute mai sus, instanţa de fond a apreciat că, pentru reeducarea şi coerciţia inculpatului este suficientă aplicarea unor pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege, în temeiul art. 76 C. pen. ca urmare a reţinerii în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.D. care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru ambele infracţiuni.
Prin Decizia penală nr. 978 din 11 octombrie 2011 Curtea de Apel Suceava a admis recursul declarat de inculpatul N.D. împotriva sentinţei penale nr. 1464 din 20 iunie 2011 a Judecătoriei Botoşani. A casat în parte sentinţa recurată, şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 lit. b/1) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul N.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen.
În baza art. 18/1 alin. (3) rap. la art. 91 lit. c) C. pen., a aplicat inculpatului sancţiunea administrativă a amenzii în sumă de 1.000 lei şi a obligat pe inculpat să-i plătească părţii civile T.V. suma de 1.000 lei, reprezentând daune morale, în loc de 4.000 lei. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare deciziei.
A reţinut instanţa de recurs că activitatea desfăşurată de inculpat în exercitarea atribuţiilor de serviciu în legătură cu înregistrarea contractului de arendă şi eliberarea adeverinţei nu îndeplinesc condiţiile de existenţă ale infracţiunilor prev. la art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Astfel, pentru existenţa celor două infracţiuni sub aspectul laturii subiective legea cere forma de vinovăţie a intenţiei, însă în cauză nu s-a dovedit faptul că inculpatul a acţionat cu ştiinţă în neîndeplinirea sau îndeplinirea în mod defectuos a actului, respectiv a înregistrării în registrul de arenzi. S-a observat mai degrabă că inculpatul şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu defectuos datorită atitudinii neglijente a acestuia care a determinat apariţia erorilor de înregistrare.
În ceea ce priveşte latura obiectivă a celor două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului, textele incriminatorii cer ca prin acţiune sau inacţiune să se cauzeze o vătămare a intereselor legale ale unei persoane în cazul infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cât şi atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări în cazul infracţiunii prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
A constatat instanţa de recurs că din situaţia de fapt prezentată nu rezultă că înscrierea eronată a contractului de arendă a cauzat la data înregistrării menţiunilor sau ulterior o vătămare a intereselor legale ale părţii vătămate.
Starea litigioasă dintre partea vătămată şi SC C.A. SA a apărut ulterior pe fondul neexecutării obligaţiilor contractuale neavând legătură directă cu menţiunile efectuate de inculpat în registrul de arenzi.
Aşa cum s-a mai precizat adeverinţa eliberată de inculpat a consemnat datele înscrise în registrul de arenzi fără a fi efectuate alte menţiuni contrare registrului.
La data de 12 decembrie 2011, nemulţumit de această hotărâre, partea civilă T.V. a formulat recurs împotriva deciziei definitive nr. 978 din 11 octombrie 2011 a Curţii de Apel Târgu Suceava, fila 4, şi a depus motive de recurs aflate la filele 13 şi 16.
Examinând hotărârea atacată prin prisma admisibilităţii căii de atac a recursului, în faţa Înaltei Curţi, în raport de obiectul cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat de partea civilă T.V. este inadmisibil.
Curtea de Apel Târgu Suceava a dispus în sensul menţionat ca instanţă de recurs, cauza aflându-se în etapa judecăţii căii de atac a recursului.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 385/1 C. proc. pen. pot fi atacate cu recurs:
a) sentinţele pronunţate de judecătorii;
b) sentinţele pronunţate de tribunalele militare;
c) sentinţele pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel;
d) sentinţele pronunţate de secţia penală a Înalta Curte de Casaţie de Justiţie;
d1) sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
e) deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de curţi de apel şi Curtea Militară de Apel;
f) sentinţele pronunţate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum şi cele privind reabilitarea.
În consecinţă, faţă de cele reţinute, având în vedere că partea civilă a formulat recurs împotriva unei decizii ce a fost soluţionată, ca instanţă de recurs, de către Curtea de Apel Suceava, prin decizie definitivă, Înalta Curte, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de partea civilă T.V. ca fiind inadmisibil şi faţă de dispoziţiile art. 192 C. proc. pen. va obliga recurentul parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea civilă T.V. împotriva deciziei penale nr. 978 din 11 octombrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat N.M.D.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat N.M.D., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţata în şedinţă publică, azi 5 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1045/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 1038/2012. Penal → |
|---|
