ICCJ. Decizia nr. 1015/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

RO M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1015/2012

Dosar nr. 5622/102/2010*

Şedinţa publică din 4 aprilie 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată că prin sentinţa penală nr. 63 din 22 aprilie 2011, Tribunalul Mureş a dispus condamnarea inculpatului B.l., astfel:

- la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1) C. pen.;

- la 5 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea tâlhărie, prev. de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1), art. 21 lit. c) C. pen.;

- la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza 2 şi lit. b) C. pen., în temeiul art. 65, 66 C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei sau graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei;

- la 19 ani închisoare, pentru infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174, art. 175 lit. h) C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, prev. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza 2 şi lit. b) C. pen., în temeiul art. 65, 66 C. pen., pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei sau graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei;

- la 19 ani închisoare ,pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 174, art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza 2 şi lit. b) C. pen., în temeiul art. 65, 66 C. pen., pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei sau graţierea totală, a restului de pedeapsă ori după prescripţia executării pedepsei.

S-au contopit pedepsele stabilite, în temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpatul urmând să o execute pe cea mai grea dintre acestea, cea de 19 ani închisoare, la care s-a adăugat, în urma contopirii, conform art. 35 alin. (3) C. pen., pedeapsa complementară cea mai grea din cele stabilite, a interzicerii unor drepturi [art. 64 alin. (1) lit. a), teza 2, lit. b) C. pen.], în temeiul art. 65, 66 C. pen., pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei sau graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata detenţiei preventive, începând cu data de 01 octombrie 2010 şi în continuare până la zi, în temeiul art. 88 alin. (1) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 71 C. pen., constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

S-a constatat că în cauză nu s-au formulat pretenţii civile de către succesoarea victimei, numita M.M., domiciliată în Bucureşti, Aleea L.C., sector 6.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus restituirea unui cuţit, ridicat de la locuinţa victimei şi aparţinând acesteia, succesoarei M.M., conform art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen.

S-a făcut aplic. art. 191 C. proc. pen.

Pentru a se hotărî astfel s-a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului B.l., sub acuza comiterii infracţiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) C. pen., tentativă la tâlhărie, prev. de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1), alin. (21) lit. c) C. pen., viol, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., omor calificat, prev. de art. 174, art. 175 lit. h) C. pen. şi omor deosebit de grav prev. de art. 174, art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reţinut că la data de 30 septembrie 2010, în jurul orei 17:00, inculpatul B.l. se afla pe câmp în împrejurimile satului H., acesta fiind ciurdar la o fermă de vaci din satul S., jud. Alba, învecinat cu satul H. Tot în acea zonă se afla şi martorul F.E., care o cunoştea pe victima B.M. de mai mult timp, fiind consătean cu aceasta şi în relaţii bune, întrucât martorul, fiind o persoană fără ocupaţie şi cu un intelect redus, primea de la aceasta, cu titlu de ajutor, de mâncare, în schimbul prestării unor mici servicii gospodăreşti.

După ce inculpatul şi martorul au consumat vin, inculpatul şi-a manifestat intenţia de a cumpăra nişte ţigări, iar martorul, cunoscând că victima vinde ţigări de contrabandă, s-a oferit să-l conducă pe inculpat la domiciliul acesteia, în scopul arătat. Au ajuns la domiciliul victimei în jurul orei 20:00 şi au aşteptat la poartă, răstimp în care victima i-a servit cu ţuică şi cu câte o ţigară, însă a refuzat să le vândă alte ţigări pe datorie, ba chiar a făcut o glumă cu inculpatul , căruia i-a întins un pachet de ţigări, apoi şi-a retras mâna în care îl ţinea, aspect reţinut din declaraţia martorului F.E. De altfel, starea de fapt relatată reiese atât din declaraţiile inculpatului din ambele etape procesuale, cât şi din declaraţia martorului precizat anterior. Din declaraţia martorului F.E. s-a mai reţinut că inculpatul, văzând că victima nu doreşte să-i dea ţigări pe datorie, s-a întors la ciurdă pentru a face rost de bani, urmând să se întoarcă la domiciliul victimei pentru a cumpăra ţigări, acelaşi martor susţinând că el a mai rămas un timp la poartă, apoi a plecat, fără a intra în locuinţa victimei.

S-a arătat că în faza urmăririi penale, chiar şi cu ocazia arestării sale preventive, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, arătând în mod amănunţit modalitatea comiterii lor şi anume că, înainte de a merge înapoi la stână, aspect nesesizat de martor, a intrat în locuinţa victimei pentru a-i cere din nou ţigări pe datorie şi, enervat de refuzul constant al acesteia, i-a aplicat două lovituri cu pumnul în faţă, aceasta căzând pe spate, în pat, apoi i-a dat jos cizmele şi pantalonii, întreţinând un raport sexual nefinalizat cu ea. După aceasta, i-a cerut din nou ţigări, victima refuzând, această atitudine a ei determinându-l pe inculpat să ia de pe masă un cuţit, cu care i-a aplicat două lovituri în zona pieptului. Constatând că victima a decedat, a căutat ţigări în încăpere şi, negăsind nimic, a părăsit locuinţa. A mai arătat că după ce a lovit victima cu cuţitul, acesteia i-a dat sângele pe gură şi i-a acoperit faţa cu pantalonii „fiind prea urâtă";. La ieşirea inculpatului din locuinţă, martorul F.E. plecase.

S-a apreciat că martorul nu-şi mai amintea dacă inculpatul a intrat în locuinţă, dată fiind starea sa psihică, acesta având probleme de natură mintală care se puteau agrava sub efectul alcoolului, cei doi consumând vin anterior deplasării la locuinţa victimei, fapt constatat chiar de instanţă cu ocazia audierii martorului şi a celorlalţi martori ai acuzei, care au relevat aspecte similare. S-a reţinut că, deşi în faţa instanţei de fond inculpatul nu a mai recunoscut acuzele aduse, încercând să învinovăţească pe martorul F.E. că ar fi intrat în locuinţa victimei, răstimp în care el ar fi aşteptat afară, martorul a indicat că nu a intrat niciodată în casa victimei, deşi o cunoştea de mic copil, iar în curtea locuinţei acesteia intra numai cu acordul fiicei victimei. S-a arătat că inculpatul nu a putut oferi explicaţii asupra celor declarate anterior la urmărirea penală şi chiar în faţa judecătorului de fond, cu ocazia arestării, susţinerea sa că ar fi fost agresat de organul de cercetare al poliţiei nefiind fondată.

Din acest motiv, s-a înlăturat declaraţia sa din faza de cercetare judecătorească fiind creditate ca veridice cele din faza urmăririi penale, în care inculpatul relata detaliat cele întâmplate, iar susţinerile sale se coroborau cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului, cu declaraţiile martorilor V.C. şi V.T. (care au declarat că au găsit victima în poziţia indicată de inculpat, îmbrăcată cu hainele descrise de acesta) cu fotografiile judiciare efectuate cu ocazia cercetării la faţa locului şi, nu în ultimul rând, cu concluziile raportului de autopsie medico-legală, care a stabilit cauza a morţii violente victimei, stopul cardio-respirator survenit în urma unui politraumatism cu hematoame, excoriaţii, echimoze şi plăgi tăiate-înţepate, produse în modalităţile descrise de inculpat, prin loviri directe repetate cu pumnul în zona feţei, prin ştrangulare, prin loviri cu cuţitul găsit la faţa locului. Inclusiv poziţia în care se aflau inculpatul şi victima s-a confirmat, aşa cum a descris-o chiar inculpatul, în declaraţiile de la urmărire penală şi toate acestea converg spre o singură concluzie, că inculpatul se face vinovat de toate infracţiunile pentru care a fost dedus judecăţii, în modalităţile descrise în rechizitoriul Parchetului, vinovăţia sa prezentându-se sub forma intenţiei directe.

Prima instanţă de fond a reţinut că:

- fapta inculpatului B.l. de a pătrunde fără drept în curtea şi în locuinţa victimei B.M., fără a avea consimţământul acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1) C. pen.;

- fapta aceluiaşi inculpat de a încerca să sustragă, prin ameninţare şi violenţă exercitate asupra victimei B.M., bunuri din locuinţa acesteia, nereuşind să-şi însuşească vreun bun, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de tâlhărie, prev. de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1), alin. (21) lit. c) C. pen.;

- fapta inculpatului B.l. de a întreţine raport sexual normal cu victima B.M., ca urmare a punerii ei, prin aplicarea unor lovituri, în imposibilitate de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa, întruneşte elementele constitutive al infracţiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen.;

- fapta inculpatul B.l. de a aplica victimei B.M. 4 lovituri cu cuţitul în zona inimii şi de a încerca s-o ştranguleze, toate acestea cu intenţia de a-i suprima viaţa, urmare care s-a şi produs, cu scopul de a săvârşi, dar şi de a ascunde un viol şi o tâlhărie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de omor calificat şi omor deosebit de grav, prev. de art. 174, art. 175 lit. h) C. pen. şi art. 176 lit. d) C. pen.

Împotriva acestei sentinţe inculpatul B.l. a declarat apel, prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunile de omor calificat şi omor deosebit de grav într-o singură infracţiune, de omor deosebit de grav, achitarea sa pentru tentativă la infracţiunea de tâlhărie şi pentru infracţiunea de viol şi reducerea pedepsei aplicate.

Curtea de Apel Târgu Mureş a apreciat ca întemeiată critica inculpatului privind încadrarea juridică a faptelor, neputându-se reţine în concurs o infracţiune de omor calificat şi una de omor deosebit de grav împotriva aceleiaşi victime, încadrarea juridică corectă fiind într-o singură infracţiune, prev. de art. 174, 175 lit. h) şi art. 176 lit. d) C. pen. Celelalte critici formulate de inculpat s-au apreciat ca nefondate.

În consecinţă, prin decizia penală nr. 42/A din 10 iunie 2011, Curtea de Apel Tg. Mureş a admis apelul inculpatului B.l. împotriva sentinţei penale nr. 63 din 22 aprilie 2011 a Tribunalului Mureş şi, rejudecând:

A desfiinţat în parte sentinţa penală atacată şi, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din două infracţiuni, omor calificat, prevăzută de art. 174, 175 lit. h) C. pen., şi omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, 176 lit. d) C. pen., într-o singură infracţiune (omor calificat şi deosebit de grav) prevăzută de art. 174, 175 lit. h) şi 176 lit. d) C. pen., texte de lege în baza cărora l-a condamnat pe inculpatul B.l. la pedeapsa de 19 ani închisoare, precum şi la pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) în condiţiile art. 65 şi 66 C. pen., pe o durată de 10 ani.

A menţinut dispoziţiile privind condamnarea inculpatului B.l. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 192 alin. (1) C. pen., art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (21) lit. c) C. pen. şi art. 197 alin. (1) C. pen. şi a contopit, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., aceste pedepse cu pedeapsa dispusă mai sus, urmând ca în final, inculpatul să execute pedeapsa de 19 (nouăsprezece) ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., art. 65 şi 66 C. pen., precum şi celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

A menţinut starea de arest preventiv şi a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata detenţiei preventive, cuprinsă în intervalul 22 aprilie 2011 până la zi.

Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului; suma de 200 RON, onorariu avocaţial din oficiu, s-a dispus a se avansa din fondul special al Ministerului Justiţiei, către Baroul Mureş.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.l., care a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 9, 10, 18 şi 14 C. proc. pen., arătând că hotărârea instanţei de apel nu este motivată, nu s-a pronunţat asupra cererii de achitare cu referire la infracţiunile de tentativă la tâlhărie şi viol, pentru care solicită şi în recurs achitarea, precum şi redozarea pedepsei pentru infracţiunea de omor recunoscută ca atare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin decizia penală nr. 4158 din 7 decembrie 2011, a admis recursul declarat de inculpatul B.l. împotriva deciziei penale nr. 42/A din 10 iunie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a casat decizia penală recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel, Curtea de Apel Târgu Mureş.

În baza art. 3002 şi a art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a fost menţinută ca legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpatului B.l.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a apreciat că apărarea inculpatului cu referire la tentativa la infracţiunea de tâlhărie şi la infracţiunea de viol, prin care a solicitat achitarea, nu a fost în nici un mod analizată şi argumentată de instanţa de apel.

Afirmaţia cu caracter general, prin care instanţa de apel reţine că „din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză rezultă, fără dubiu, că inculpatul B.l. a săvârşit faptele penale pentru care a fost trimis în judecată";, nu satisface în nici un mod exigenţele unei motivări a soluţiei cerută de normele procedurale.

S-a mai arătat că „susţinerile inculpatului că nu a violat-o pe victimă şi nu a încercat să o tâlhărească nu pot fi primite";, fără însă a se argumenta de ce anume nu pot fi primite şi care sunt probele care contrazic apărarea inculpatului.

Dacă pentru infracţiunea de viol se arată, lapidar, că inculpatul nu a putut explica de ce „victima a fost găsită dezbrăcată până la talie";, pentru tentativa la infracţiunea de tâlhărie nu se indică nici o probă concretă şi de altfel, nici nu reiese din expunerea situaţiei de fapt de care anume bunuri a încercat inculpatul să o deposedeze pe victimă.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (vezi cauza Albina vs. România), noţiunea de proces echitabil presupune ca instanţa, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea, să fi examinat totuşi, în mod real, problemele esenţiale care i-au fost supuse judecăţii.

În cauza de faţă, simplul fapt că instanţa de apel a apreciat, fără nici o trimitere la o probă concretă, că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, nu satisface exigenţele cerute de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În rejudecare, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia penală nr. 4A din 20 ianuarie 2012, a admis apelul declarat de inculpatul B.I. împotriva sentinţei penale nr. 63 din 22 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Mureş, sentinţă care a fost desfiinţată parţial şi, în rejudecare pe latura penală:

- în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din două infracţiuni, respectiv, cea de omor calificat, prev. de art. 174, art. 175 lit. h) C. pen. şi cea de omor deosebit de grav, prev. de art. 174, art. 176 lit. d) C. pen., într-o singură infracţiune de omor calificat şi deosebit de grav, prev. de art. 174, art. 175 lit. h) şi art. 176 lit. d) C. pen.;

- în baza art. 345 alin. (1), (2) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul B.I. la pedeapsa de 19 (nouăsprezece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav, prev. de art. 174, art. 175 lit. h) şi art. 176 lit. d) C. pen.;

- în baza art. 65, art. 66 C. pen., rap. la art. 175 alin. (1) teza fin. şi art. 176 alin. (1) teza fin. C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei sau după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării acesteia;

- în baza art. 34 lit. b) rap. la art. 33 lit. a) C. pen., a contopit pedeapsa de 19 ani închisoare stabilită prin prezenta decizie cu pedepsele stabilite de prima instanţă, de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 192 alin. (1) C. pen., 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin. (1), alin. (21) lit. c) C. pen. şi 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 19 ani închisoare, pe care acesta urmează să o execute;

- în baza art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedeapsa complementară de 10 ani stabilită prin prezenta decizie cu pedeapsa complementară de 4 ani stabilită de prima instanţă, aplicând inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, de 10 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a ll-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata arestării preventive, din 22 aprilie 2011 până la zi.

În baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii din sentinţa atacată, care nu contravin acelei decizii.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, dispunându-se a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei, către Baroul Mureş.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că inculpatul a ucis o singură persoană şi a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unei singure infracţiuni de omor deosebit de grav. Desigur că la încadrarea juridică dată prin actul de sesizare s-a avut în vedere faptul că omorul a fost comis pentru a ascunde săvârşirea altei infracţiuni (violul) - art. 175 lit. h) C. pen., precum şi pentru a ascunde săvârşirea tâlhăriei rămasă în faza de tentativă - art. 176 lit. d) C. pen., însă nu s-a dispus trimiterea în judecată pentru două infracţiuni de omor. S-a observat că, în considerentele hotărârii, încadrarea în drept a fost corect stabilită de prima instanţă, însă în dispozitivul acesteia, fără să se fi pus în discuţie schimbarea încadrării juridice, au fost aplicate două pedepse de câte 19 ani închisoare fiecare, pentru săvârşirea a două infracţiuni, una de omor calificat şi una de omor deosebit de grav. Din acest motiv, s-a procedat la schimbarea încadrării juridice, într-o singură infracţiune, cea de omor calificat şi deosebit de grav, reţinută prin actul de sesizare, aplicându-se pedeapsa de 19 ani închisoare, necesară şi suficientă pentru atingerea scopului prev. de art. 52 C. pen., dar ţinând seama şi de principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac, prev. de art. 372 C. proc. pen., deoarece inculpatul este singurul care a atacat hotărârea primei instanţe.

Împotriva aceste decizii, inculpatul B.l. a declarat în termen legal, recursul de faţă, solicitând schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 175 lit. h) C. pen. şi, în raport cu această nouă încadrare, aplicarea art. 3201 C. proc. pen.; iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs , dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce urmează:

a) încadrarea juridică a faptei unice de omor, în infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav prevăzută de art. 174, art. 175 lit. h) şi art. 176 lit. d) C. pen. este corectă din moment ce comiterea violului şi tentativei la tâlhărie a fost temeinic dovedită prin probele administrate în cauză, respectiv: declaraţiile martorului F.E., V.C. şi V.T., procesul verbal de cercetare a locului faptei şi raportul de expertiză medico-legală - autopsie, probe cu care se coroborează, pe deplin, atât declarţiile date de inculpat la organul de urmărire penală, cât şi în faţa judecătorului care l-a audiat cu ocazia arestării preventive. În acest context, de altfel, în recursul de faţă, consecvent cu recunoaşterile sale anterioare, recunoaşteri reţinute, ca atare, atât de instanţa de fond cât şi de instanţa de apel (care se coroborează cu faptele şi împrejurările ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, potrivit art. 69 C. proc. pen.), nu a mai solicitat achitarea sa nici pentru viol şi nici pentru tentativă la infracţiunea de tâlhărie, premise esenţiale pentru încadrarea juridică a faptei de omor în art. 175 lit. h) C. pen. şi art. 176 lit. d) C. pen.

Astfel, potrivit probatoriului administrat, după intrarea victimei în casă, recurentul inculpat i-a spus martorului F.E. că va intra să ceară ţigări şi, fără să mai strige victima pentru a o atenţiona că a intrat în curte, a pătruns direct în încăperea în care aceasta se afla, iar după consumarea raportului sexual, i-a cerut să-i dea ţigări, însă la refuzul acesteia, inculpatul a luat un cuţit şi i-a aplicat patru lovituri în zona pieptului, cauzându-i decesul. Aşa cum a declarat chiar recurentul inculpat, omorul a fost comis şi pentru a săvârşi tâlhăria, respectiv pentru a obţine pachetul de ţigări pentru care, de fapt, pătrunsese în locuinţă.

Săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în forma tentativei rezultă din faptul că inculpatul a exercitat violenţe asupra victimei, pentru că aceasta nu a fost de acord să-i dea ţigări, în acest sens, declaraţiile inculpatului coroborându-se cu concluziile raportului de expertiză medico-legală şi procesul-verbal de cercetare la faţa locului în cuprinsul căruia s-a consemnat că unul din cele patru sertare ale dulăpiorului din încăpere, era deschis, inculpatul afirmând că a căutat ţigări şi că a deschis un sertar, dar că nu a luat nimic din locuinţă.

Aşadar,după cum corect a reţinut instanţa de apel, acţiunea de însuşire a vreunui bun din locuinţa victimei, după folosirea violenţei, nu a fost dusă până la capăt, astfel încât încadrarea juridică data faptelor comise de recurentul inculpat este corectă.

b) în raport cu cele expuse anterior, cererea formulată de inculpat, de a se da eficienţă prevederilor art. 3201 C. proc. pen. (cerere examinată, de altfel, şi respinsă şi la rejudecarea apelului), nu poate fi primită din moment ce infracţiunea cu privire la care s-a declarat recurs este pedepsită, sub alternative, cu detenţiunea pe viaţă, iar „procedura simplificată"; reglementată de art. 3201 alin. (1)-(6) C. proc. pen. nu poate fi urmată, potrivit alin. (7) teza a ll-a a aceluiaşi art., într-un astfel de caz.

c) cu privire la pedeapsa rezultantă privativă de libertate (în cuantum de 19 ani închisoare), aplicată recurentului inculpat pentru infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav [art. 174, art. 175 lit. h) şi art. 176 lit. d) C. pen.], Înalta Curte apreciză că este just individualizată, fiind aptă realizării finalităţilor prevăzute de art. 52 C. pen., având în vederea gravitatea deosebită a faptelor (omor calificat şi deosebit de grav, violare de domiciliu, viol, tentativă la tâlhărie), modalitatea concretă de săvârşire a acestora şi scopul urmărit (pătrunderea fără drept în locuinţa victimei, comiterea omorului pentru a ascunde violul şi tentativa la tâlhărie), consecinţele produse (constând inclusive în sumprimarea vieţii unei persone), şi periculozitatea inculpatului, demonstrată prin concursul de infracţiuni comis şi, în special, prin violenţa cu care a cauzat decesul (lovituri repetate aplicate la nivel toracic cu un cuţit, lovituri cu pumnul în zona feţei, ştrangulare).

Faţă de cele expuse, neconstatându-se incidenţa în cauză nici a altor temeiuri de casare, care să poată fi luate în considerare din oficiu, urmează ca, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul B.I., să fie respins ca nefondat, cu obligarea sa plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500 RON, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.l. împotriva deciziei penale nr. 4 A din 20 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 1 octombrie 2010, la 4 aprilie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 aprilie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1013/2012. Penal  ICCJ. Decizia nr. 1032/2012. Penal. Contestaţie la executare... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1015/2012. Penal