ICCJ. Decizia nr. 1013/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1013/2012

Dosar nr. 894/96/2011

Şedinţa publică din 4 aprilie 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 315 din 02 noiembrie 2011, Tribunalul Harghita a dispus următoarele:

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul R.F.C., prin apărător.

A admis cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita, de înlăturare a dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) faţă de inculpatul S.B.N.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii, din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. c) C. pen., în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a), c) C. pen.

În baza art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1), lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 74, art. 76 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul R.F.C. la pedeapsa de 12 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. timp de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a), c) C. pen. cu aplicarea art. 74, art. 76 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din durata pedepsei aplicate durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 29 octombrie 2010, până la zi.

În baza art. 71 C. pen., în timpul executării pedepsei inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1), lit. d) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.B.N. la pedeapsa de 15 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. timp de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a), c) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare, pe care a sporit-o spre maximul special cu 1 an, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 16 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., în timpul executării pedepsei, inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1), lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), l-a condamnat pe inculpatul H.C.R. la pedeapsa de 18 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. timp de 7 ani pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a), c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 18 ani închisoare pe care a sporit-o spre maximul special cu 2 ani, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 20 de ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., în timpul executării pedepsei, inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) şi alin. (4) C. pen., a confiscat de la inculpaţi suma de 400 RON, stabilind caracterul solidar al acestei obligaţii a inculpaţilor.

A obligat în solidar pe inculpaţi să plătească statului suma de 4.956,71 RON cheltuieli judiciare avansate de acesta în cursul urmăririi penale şi a judecăţii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 22 martie 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor R.F.C., H.C.R. şi S.B.N. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1) şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. în concurs cu infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. c) C. pen., reţinându-se faţă de ultimii doi inculpaţi incidenţa dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

În cuprinsul actului de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că în noaptea de 28/29 octombrie 2010 inculpaţii s-au deplasat la locuinţa victimei H.D. în vârstă de 77 de ani pentru a-i solicita acestuia bani de băutură. Inculpaţii au forţat uşa de la intrare şi i-au aplicat lovituri victimei, obţinând suma de 400 RON. Observând că victima şi-a pierdut cunoştinţa, cei trei inculpaţi au părăsit locul faptei şi s-au deplasat la locuinţa lui H.C.R. unde s-au spălat de urmele de sânge şi şi-au schimbat hainele, fiind depistaţi ulterior în judeţul Mureş. Victima a decedat, iar în urma expertizei medico-legale s-a stabilit că moartea a fost violentă, cauzată de asfixia mecanică prin aspirarea sângelui în căile respiratorii, consecutiv unui politraumatism corporal multiplu.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita şi inculpaţii R.F.C., S.B.N. şi H.C.R.

Parchetul, în motivarea apelului, arată că hotărârea atacată este nelegală întrucât instanţa de fond a omis să reţină agravanta prev. de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. în cazul infracţiunii de omor deosebit de grav.

În susţinerea orală a apelului, procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice prin reţinerea infracţiunii de violare de domiciliu în sarcina celor trei inculpaţi.

În motivarea apelului, inculpatul H.C.R. a arătat că pedeapsa aplicată în primă instanţă este prea mare, astfel că solicită reducerea pedepsei din motive familiare, iar fapta nu a fost comisă în mod intenţionat.

În motivarea orală a apelului, avocatul din oficiu al inculpatului a solicitat şi schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost dedus judecăţii în infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (3) C. pen.

În motivarea orală a apelului, avocatul din oficiu al inculpatului R.F.C. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost dedus judecăţii în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen., întrucât inculpaţii au urmărit săvârşirea unui furt prin violenţă, însă s-a produs un rezultat mai grav, respectiv moartea victimei.

De asemenea, se arată că instanţa de fond în mod greşit a individualizat pedeapsa aplicată, nefiind respectate dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Inculpatul S.B.N. solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, achitarea sa, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine şi fără dubiu că inculpatul se face vinovat de faptele pentru care a fost dedus judecăţii.

În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei prin reţinerea circumstanţelor atenuante.

Instanţa de apel a reţinut ca fiind întemeiat, în parte, doar apelul declarat de parchet.

S-a reţinut că din probele administrate a rezultat fără echivoc că fapta de omor deosebit de grav a fost comisă de cei trei inculpaţi împreună, astfel că trebuiau reţinute şi disp. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. pentru această infracţiune.

În cazul infracţiunii de tâlhărie nu se impunea reţinerea circumstanţei prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât ea este implicit reţinută în prima agravantă a tâlhăriei prev. de alin. (2¹) lit. a) al art. 211 C. pen.

Cât priveşte solicitarea parchetului, de reţinere a infracţiunii de violare de domiciliu s-a apreciat că acest lucru nu se poate face direct în apel, în condiţiile în care nu s-a făcut niciun act de cercetare pentru această infracţiune, nu s-a început urmărirea penală, nu s-a pus în mişcare acţiunea penală nu au fost audiaţi inculpaţii.

Schimbând încadrarea juridică, instanţa de apel a reindividualizat pedepsele aplicate inculpaţilor, sporindu-le în funcţie de circumstanţa agravantă reţinută, astfel că solicitările inculpaţilor de reducere a pedepselor au fost respinse.

De asemenea, s-a apreciat neîntemeiată solicitarea inculpaţilor R.F.C. şi H.C.R. de schimbare a încadrării juridice a faptelor în infracţiunea prev. de art. 211 alin. (3) C. pen., probatoriul administrat făcând dovada că omorul a fost comis de cei trei inculpaţi în scopul de a avea condiţiile prielnice de comitere a tâlhăriei, cele două infracţiuni fiind comise în concurs.

Nici apărarea inculpatului S.B.N. nu a fost primită în condiţiile în care acesta a recunoscut la urmărirea penală comiterea faptelor, recunoaştere ce se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

În consecinţă, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia penală nr. 9/A din 03 februarie 2012, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita împotriva sentinţei penale nr. 315 din 02 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Harghita, în Dosarul nr. 894/96/2011.

S-a desfiinţat parţial hotărârea atacată şi, rejudecând cauza:

1. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a admis cererea formulată de procuror de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. pentru care cei trei inculpaţi au fost condamnaţi, în aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., însă cu reţinerea circumstanţei agravante prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., iar în cazul inculpatului H.C.R. şi cu reţinerea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

2. În baza art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul R.F.C., în prezent deţinut în Penitenciarul Târgu Mureş, la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru o perioadă de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată de prima instanţă pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru o perioadă de 3 ani.

În baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv, începând cu data de 02 noiembrie 2011 până la zi.

3. În baza art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.B.N., în prezent deţinut în Penitenciarul Târgu Mureş, la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru o perioadă de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată de prima instanţă pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare pe care a sporit-o cu 1 an, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 17 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru o perioadă de 5 ani.

În baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen, s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv, începând cu data de 02 noiembrie 2011 până la zi.

4. În baza art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), l-a condamnat pe inculpatul H.C.R., în prezent deţinut în Penitenciarul Târgu Mureş, la pedeapsa de 18 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru o perioadă de 7 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată de prima instanţă pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare pe care a sporit-o cu 2 ani, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 20 de ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru o perioadă de 7 ani.

5. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la cei trei inculpaţi după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, iar în baza art. 5 alin. (5) din aceeaşi lege a informat inculpaţii că probele biologice recoltate au fost utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

6. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a respins cererea formulată de procuror de schimbare a încadrării juridice din infracţiunile pentru care inculpaţii au fost condamnaţi, în aceleaşi infracţiuni, dar cu reţinerea şi a infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

S-au menţinut celelalte dispoziţii din hotărârea atacată şi care nu au contravenit prezentei decizii.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii R.F.C., S.B.N. şi H.C.R. împotriva aceleaşi hotărâri.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-au respins cererile formulate de inculpaţii R.F.C. şi H.C.R. de schimbare a încadrării juridice din infracţiunile pentru care inculpaţii au fost condamnaţi, în infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au obligat fiecare inculpat la plata sumei 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale în favoarea statului. Onorariul avocaţilor din oficiu, în sumă de 900 RON, s-a avansat Baroului Mureş din fondul special al Ministerului Justiţiei.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii R.F.C., H.C.R. şi S.B.N., care au invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 şi 14 C. proc. pen.

În cadrul cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., inculpatul R.F.C. a solicitat schimbarea încadrării juridice din autorat în complicitate prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), întrucât nu a săvârşit nemijlocit fapta, nu a efectuat acte cu caracter de executare, ci doar de complicitate, iar inculpaţii H.C.R. şi S.B.N. au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor din omor deosebit de grav în concurs cu tâlhărie în infracţiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei prev. de art. 211 alin. (3) C. pen.

De asemenea, recurenţii-inculpaţi au solicitat reducerea pedepselor aplicate (caz de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.).

Recursurile sunt neîntemeiate.

Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât din perspectiva criticilor formulate de recurenţi, cât şi conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.

În ceea ce priveşte primul motiv de recurs invocat de inculpatul R.F.C., prin care se solicită să i se reţină calitatea de complice şi nu de coautor la comiterea faptelor (caz de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen.), Înalta Curte apreciază că solicitarea este nefondată.

Probele administrate în cauză au fost corect interpretate şi coroborate de instanţele de fond şi apel, care au reţinut participarea inculpatului în calitate de coautor la comiterea celor două infracţiuni.

S-a stabilit că toţi cei trei inculpaţi au pătruns în locuinţa victimei şi i-au aplicat acesteia lovituri.

Participarea inculpatului R.F.C., la agresarea victimei a fost probată de urmele de sânge de pe hainele şi încălţămintea sa, pe care acesta le-a schimbat după săvârşirea faptei, urme puse în evidenţă de expertiza tehnico-ştiinţifică efectuată în cauză.

Pe lângă constatările privitoare la urmele de sânge, instanţele au mai reţinut că o urmă papilară palmară, ridicată de pe blatul noptierei din încăperea în care a fost omorâtă victima a fost creată de relieful papilar al mâinii stângi a inculpatului R.F.C., ceea ce dovedeşte că acesta a participat şi la căutarea sumelor sustrase de la victimă.

Nici solicitarea inculpaţilor H.C.R. şi S.B.N., de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracţiunile de omor deosebit de grav şi tâlhărie aflate în concurs în infracţiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei, nu este fondată.

Pentru reţinerea infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei, prev. de art. 211 alin. (3) C. pen., este necesar, sub aspectul laturii subiective, să se acţioneze cu praeterintenţie, respectiv se cere ca inculpaţii să fi acţionat cu intenţie în ceea ce priveşte fapta de tâlhărie (agresiunea şi obţinerea lucrurilor prin violenţă) şi să fie în culpă faţă de producerea rezultatului mai grav, respectiv să nu fi prevăzut moartea victimei sau să fi socotit fără temei că nu se va produce.

Probele administrate în cauză exclud varianta susţinută de inculpaţi că moartea s-a produs din culpă.

Din raportul medico-legal a rezultat că moartea numitului H.D. a fost violentă. Cauza medicală a morţii a fost „asfixie mecanică prin expirarea sângelui în căile respiratorii superioare şi inferioare după un politraumatism corporal multiplu, cu comprimarea toracelui între două planuri dure şi a gâtului între degete umane, loviri cu şi de corpuri dure contondente”.

Este neîndoielnic că lovind cu o asemenea intensitate o persoană în vârstă de 77 ani, comprimându-i toracele şi gâtul, agresând-o de multiple ori prin lovire cu şi de corpuri dure contondente, inculpaţii au avut reprezentarea că aceasta va muri şi, ca atare, au acţionat cu intenţia de a ucide.

Înalta Curte, apreciază că în speţă, nu numai că nu se poate vorbi de culpă, dar forma intenţiei a fost una directă, aspect ce rezultă din împrejurarea că unul dintre inculpaţi H.C.R., a strigat la coinculpatul S.B.N. „să întoarcă victima cu faţa în jos, pentru ca aceasta să nu se înece cu propriul sânge”.

Cum niciunul dintre inculpaţi nu a acţionat pentru a întoarce victima, reiese că aceştia nu numai că au prevăzut rezultatul letal, dar l-au şi urmărit.

Scopul urmărit prin săvârşirea agresiunii a fost acela de a deposeda victima de bani, ceea ce au şi făcut, astfel încât elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav în concurs cu infracţiunea de tâlhărie sunt întrunite.

Nici motivul de recurs invocat de cei trei inculpaţi privind individualizarea pedepsei (caz de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.) nu este fondat.

Pedepsele au fost gradual şi just stabilite pentru fiecare inculpat, în raport de circumstanţele personale ale fiecăruia şi participarea la săvârşirea faptelor.

În favoarea inculpatului R.F.C. s-a reţinut deja circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen. dat fiind că acesta nu are antecedente penale, era elev la data comiterii faptelor, pe care le regretă.

Pentru S.B.N. s-a reţinut că acesta, fără a fi recidivist, are antecedente penale, iar H.C.R. se află în stare de recidivă prev. de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

Gravitatea deosebită a faptelor comise şi urmarea ireversibilă a acestora fac ca solicitarea inculpaţilor de reducere a pedepselor să nu poată fi primită.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.

Conform art. 385¹⁴, art. 381 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce prevenţia la zi pentru fiecare inculpat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii-recurenţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru fiecare inculpat, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii R.F.C., H.C.R. şi S.B.N. împotriva deciziei penale nr. 9/A din 03 februarie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 octombrie 2010, la 04 aprilie 2012.

Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 aprilie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 6019/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1015/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1013/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1013/2012. Penal