ICCJ. Decizia nr. 1068/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1068 /2012
Dosar nr. 10984/107/2011
Şedinţa publică din 9 aprilie 2012
Asupra cauzei penale de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 404 din 24 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia penală, în Dosarul nr. 10984/107/2011, s-a dispus, în baza art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnarea inculpatului B.A.F., la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii, pe o durată de 5 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
I-au fost interzise inculpatului exercitarea, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv începând cu 27 iulie 2011 şi până la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 14, art. 17 şi art. 346 C. proc. pen. coroborate cu art. 998, art. 999 C. civ. a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile C.I.M., suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii în S.N.D.G.J. la data eliberării din penitenciar şi dispune comunicarea hotărârii în acest sens la I.G.P.R.
În baza art. 5 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus încunoştiinţarea inculpatului despre necesitatea prelevării de probe biologice.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 500 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu în cursul urmăririi penale şi al judecăţii a fost avansată de Ministerul Justiţiei în favoarea B.C.A.J. Alba.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpatul B.A. are domiciliul în municipiul Aiud, sat G., judeţul Alba, locuind, însă, fără forme legale, la mama sa în localitatea T., judeţul Alba.
Partea vătămată C.I.M., în vârstă de 14 ani, prezintă un retard psihic, fiind încadrată în gradul mediu de handicap, locuind împreună cu familia sa pe raza localităţii T.
În lunile mai-iunie 2011, inculpatul a acostat partea vătămată pe care o cunoştea de aproximativ 8 ani ştiind că este bolnavă, conducând-o într-o livadă de la marginea oraşului T. Aici, inculpatul i-a dat jos pantalonii scurţi, i-a cerut să se aşeze pe burtă şi, profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa, a obţinut satisfacţii sexuale.
Cercetările efectuate în cauză au reflectat faptul că şi în iarna anului 2010, inculpatul a ademenit aceeaşi parte vătămată şi, profitând de starea de sănătate a acesteia, a dus-o în incinta fostelor grajduri C.A.P. unde a obţinut satisfacţie sexuală prin folosirea sexului asupra victimei.
După consumarea actului sexual, inculpatul i-a cerut victimei să nu spună nimănui despre cele întâmplate.
Mama părţii vătămate a fost anunţată, însă, de martorele H.M. şi P.S.E. despre ceea ce s-a întâmplat, şi în aceste împrejurări a sesizat organele de poliţie.
În drept, fapta inculpatului a fost încadrată în dispoziţiile art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Instanţa de fond a reţinut că probele administrate dovedesc vinovăţia inculpatului, aplicându-i o pedeapsă în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul B.A. solicitând desfiinţarea acesteia şi, în rejudecare, achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât nu există probe certe din care să rezulte că inculpatul a comis fapta.
Prin decizia penală nr. 5/A/2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, s-a dispus admiterea apelului declarat de inculpatul B.A.F.
A desfiinţat sentinţa penală atacată numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei şi, în rejudecare, a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la 15 ani închisoare la 11 ani închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi dedusă perioada detenţiei provizorii de la 27 iulie 2011 la zi.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, în raport de împrejurările concrete în care au fost comise faptele, de datele ce caracterizează persoana inculpatului, de atitudinea sa procesuală, că se justifică reducerea pedepsei la 11 ani închisoare.
S-a apreciat ca fiind neîntemeiate criticile invocate de inculpat în ceea ce priveşte vinovăţia sa, instanţa de fond evaluând, în mod corespunzător, probele administrate.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul B.A.F. invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., reiterând criticile din apel, în sensul că, prezumţia de nevinovăţie nu a fost înlăturată prin probe certe, astfel că se impune achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursul, prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu cauza, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Condamnarea inculpatului B.A.F. s-a dispus pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că, în perioada mai-iunie 2011 şi în iarna anului 2010, profitând de imposibilitatea victimei minore C.I.M., în vârstă de 14 ani, de a se apăra şi de a-şi exprima consimţământul – persoană care prezintă retard psihic, cu gradul mediu de handicap – a întreţinut cu aceasta, în mod repetat, mai multe raporturi sexuale.
Vinovăţia inculpatului rezultă, cu evidenţă, din probele administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti.
Din declaraţiile părţii vătămate rezultă că îl cunoştea pe inculpat deplasându-se la domiciliul acestuia pentru a se juca cu fratele inculpatului în vârstă de 10 ani. În acest context, inculpatul i-a propus să meargă într-o livadă pentru a strânge fier vechi urmând să împartă banii. Când au ajuns în livadă, inculpatul i-a pus mâna la gură, i-a dat jos pantalonii jos, l-a ameninţat că-l omoară, întreţinând cu acesta raport sexual.
În acelaşi fel şi în acelaşi scop, inculpatul a întreţinut un alt raport sexual cu victima minoră în cursul anului 2010.
Partea vătămată a relatat cele întâmplate membrilor familiei sale, determinându-şi părinţii să sesizeze organele de poliţie.
Starea de fapt prezentată de partea vătămată este confirmată şi de martorii P.S.E., dar şi de martorii H.M., C.A., D.A., C.V., aceştia observând, totodată, faptul că victima violului era mai retrasă, nu mai comunica cu vecinii, mama acesteia fiind sfătuită să sesizeze organele de poliţie.
Relevante, sub aspectul vinovăţiei inculpatului sunt şi declaraţiile martorilor C.V. şi O.R.I., partea vătămată povestindu-le împrejurările comiterii faptei.
Pe de altă parte inculpatul, audiat fiind în faza de urmărire penală, în prezenţa unui apărător din oficiu, a recunoscut comiterea faptei, împrejurările relevante fiind în acord cu cele prezentate de partea vătămată şi de martorii audiaţi în cauză.
Ca atare, revenirea inculpatului asupra declaraţiilor date este nejustificată, astfel că susţinerea sa, potrivit cu care nu s-ar fi exercitat acte de violentă, nu este veridică.
Materialul probator administrat în cauză susţine, astfel, acuzaţiile formulate împotriva inculpatului, ambele instanţe reţinând corect vinovăţia, încadrarea juridică şi circumstanţele săvârşirii infracţiunii.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, Înalta Curte constată că, la stabilirea acesteia, instanţa de apel a ţinut seama de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciind, în egală măsură, atât împrejurările în care s-a comis activitatea infracţională, cât şi datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au reţinut că infracţiunile săvârşite prezintă un grad ridicat de pericol social, determinat de faptul că inculpatul ştia de afecţiunile părţii vătămate, alegându-şi o victimă vulnerabilă, aflată în imposibilitatea de a se apăra. De asemenea, s-a ţinut seama de consecinţele irevocabile asupra dezvoltării psihice a victimei, trauma la care a fost supusă fiind majoră.
Pe de altă parte, buna conduită a inculpatului înainte de săvârşirea faptelor, dedusă din lipsa antecedentelor penale, atitudinea sa procesuală în faza de urmărire penală, au fost reţinute ca elemente de natură a caracteriza favorabil persoana inculpatului şi de a indica posibilitatea acesteia de a fi reeducat prin aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special.
Prin urmare, se constată că decizia recurată este legală, neexistând temeiuri care să justifice casarea sa.
Ca urmare, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, recursul declarat de inculpatul B.A.F. împotriva deciziei penale nr. 5/A/2012 din 24 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 iulie 2011 la 9 aprilie 2012.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A.F. împotriva deciziei penale nr. 5/A/2012 din 24 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 iulie 2011 la 9 aprilie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1032/2012. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 1170/2012. Penal → |
|---|
