ICCJ. Decizia nr. 1050/2012. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1050/2012
Dosar nr. 50507/3/2011
Şedinţa publică din 5 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin adresa din anul 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost sesizat Tribunalul Bucureşti cu cererea de revizuire formulată de revizuenta H.I. cu privire la sentinţa penală nr. 387 din 19 martie 1955 a Tribunalului Capitalei Colegiul 4 Penal. În motivarea cererii de revizuire, revizuenta a arătat că prin sentinţa penală menţionată s-a dispus condamnarea tatălui său – D.D.C. - la pedeapsa de 3 ani temniţă grea şi 10 ani degradare civică pentru săvârşirea infracţiunii de crimă contra păcii prev. de art. 2 lit. d) din Decretul nr. 207/1948. Revizuenta a învederat greşita reţinere a săvârşirii infracţiunii menţionate în sarcina tatălui său, arătând că acesta, prin activitatea sa, a promovat ideea de luptă pentru pace, nefăcându-se vinovat de săvârşirea unei crime contra păcii, dar şi faptul că în mod greşit s-a reţinut ca temei al condamnării Legea nr. 207/1948, în fapt fiind vorba despre Decretul nr. 207/1948. În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., art. 396 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. şi art. 398 alin. (1) C. proc. pen.
Prin referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti s-a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, arătându-se, în esenţă, că motivele invocate nu se înscriu în cazurile de revizuire, că infracţiunile reţinute în sarcina numitului D.D.C. sunt în continuare sancţionate de dispoziţiile C. pen., iar simpla schimbare a orânduirii sociale nu poate duce, în mod automat, la anularea tuturor actelor edictate de autorităţile statului ce a funcţionat anterior.
Prin sentinţa penală nr. 702 din 8 septembrie 2011 Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 403 alin. (1) C. proc. pen. a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta H.I. cu privire la sentinţa penală nr. 387 din 19 martie 1955 a Tribunalului Capitalei Colegiul 4 Penal (Dosar nr. 509/1952).
S-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 387 din 19 martie 1955 a Tribunalului Capitalei Colegiul IV Penal s-a dispus condamnarea numitului D.C., la pedeapsa de 3 ani temniţă grea şi 10 ani degradare civică pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 lit. d) din Legea nr. 207/1948, reţinându-se în sarcina sa faptul că „în anul 1941 a publicat o carte cu titlul P.P. din cuprinsul căreia rezultau aţâţări la războiul contra URSS (...) în toate acţiunile noastre de azi şi de mâine, când vom porni alături de glorioasele armate germane, să dezrobim pe fraţii noştri e sânge, liberând creştinătatea din jugul asupritor şi păgân bolşevic (...)"; şi că prin aceeaşi carte „se propagă ura contra evreilor, făcând astfel propagandă fascistă şi arătând ca salvator al omenirii pe Hitler şi Mussolini";.
A apreciat instanţa că modificarea ordinii de drept intervenită în urma Revoluţiei din anul 1989 nu poate duce prin sine însăşi la revizuirea tuturor hotărârilor de condamnare din perioada 1945-1989. Împrejurarea nouă la care face referire art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen trebuie să preexiste pronunţării hotărârii de condamnare, însă să nu fie cunoscută de instanţa de judecată; or, instituirea unui alt regim politic, unui alt sistem legislativ, schimbări intervenite cu mult după pronunţarea hotărârii de condamnare, nu pot fi în niciun caz considerate ca o astfel de împrejurare nouă.
S-a constatat că motivul prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. nu este incident în cauză, dar s-a constatat că această condamnare a fost aplicată pentru săvârşirea unor infracţiuni care nu au fost dezincriminate nici ulterior, faptele numitului D.C. fiind prevăzute ca infracţiune de art. 317 C. pen. (instigare la discriminare - în cazul propagării urii contra evreilor) şi de art. 356 C. pen. (propaganda pentru război - în cazul instigării la război contra fostei Uniunii Sovietice, indiferent de considerentele care au stat la baza acestor acţiuni).
Împotriva acestei sentinţe la data de 23 septembrie 2011 revizuienta a formulat apel şi prin decizia penală nr. 309 din 18 noiembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat apelul declarat de revizuienta H.I. împotriva sentinţei penale nr. 702 din 8 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, constatându-se că cererea de revizuire formulată nu se încadrează în disp art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii, la data de 24 noiembrie 2011 reviuienta H.I. pentru D.D.C., în termen legal, a declarat recurs precizând că va depune motivele de recurs până la primul termen de judecată.
Examinând recursul declarat de reviuienta H.I. pentru D.D.C., Înalta Curte apreciază recursul revizuientei ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Exercitarea caii de atac extraordinare de atac a revizuirii este limitată de legiuitor în mod expres doar la cinci cazuri prevăzute de art. 394 C. proc. pen.:
s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când doua sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Faţă motivele invocate de revizuientă referitoare la faptul că s-a dispus condamnarea tatălui său – D.D.C. - la pedeapsa de 3 ani temniţă grea şi 10 ani degradare civică pentru săvârşirea infracţiunii de crimă contra păcii prev. de art. 2 lit. d) din Decretul nr. 207/1948 şi în mod greşit s-a reţinut săvârşirea infracţiunii menţionate în sarcina tatălui său, întrucât acesta, prin activitatea sa, a promovat ideea de luptă pentru pace, nefăcându-se vinovat de săvârşirea unei crime contra păcii, dar şi faptul că în mod greşit s-a reţinut ca temei al condamnării Legea nr. 207/1948, în fapt fiind vorba despre Decretul nr. 207/1948, Înalta Curte constată că în mod corect a fost respinsă cererea de revizuire formulată ca fiind inadmisibilă, întrucât motivele invocate nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Revizuirea este o cale de atac extraordinară, astfel încât criticile formulate nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire enumerat de 394 C. proc. pen. Existenţa unei erori materiale cu privire la natura actului în baza căruia s-a dispus condamnarea numitului D.C. nu prezintă relevanţă sub aspectul unei cereri de revizuire, atâta timp cât condamnarea acestuia era prevăzută de normele penale în vigoare, infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea nefiind dezincriminate nici ulterior, fiind prevăzute ca infracţiuni şi în prezent de art. 317 C. pen. - instigarea la discriminare şi art. 356 C. pen. - propaganda pentru război.
În raport cu cele arătate, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reviuienta H.l. pentru D.D.C.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurenta la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienta H.I. pentru D.D.C. împotriva deciziei penale nr. 309 din 18 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta-revizuientă la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1049/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1086/2012. Penal → |
|---|
