ICCJ. Decizia nr. 1078/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Luare de mită (art. 254 C.p.), infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1078/2012
Dosar nr. 667/59/2011
Şedinţa publică din 9 aprilie 2012
Asupra cauzei penale de faţă constată:
Prin Sentinţa penală nr. 336/PI din 2 decembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, s-a admis cererea de judecare potrivit procedurii simplificate formulată de inculpaţii S.I.S. şi D.I. şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 255 alin. (1) raportat la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. şi art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului S.I.S. la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită.
În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. şi art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.
În baza art. 76 alin. (3) C. pen. s-a dispus înlăturarea aplicării pedepsei complimentare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele sus-menţionate, dispunându-se ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea aceea de 2 (doi) ani închisoare.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei stabilite inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani, iar în baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. ultim C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
Prin aceeaşi hotărâre, în temeiul art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. şi art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului D.I. la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată.
În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. şi art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele sus-menţionate, dispunându-se ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare, 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului D.I., pe durata termenului de încercare de 7 ani inculpatul fiind obligat a se supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 86 C. pen., iar în baza art. 71 alin. ultim C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
Totodată, în temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpate a sumei de 350 euro şi 450 RON.
De asemenea, a fost menţinută măsura obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de cei doi inculpaţi.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs inculpatul E.A.D., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. 667/59/2011.
La termenul fixat pentru soluţionarea recursului, 9 aprilie 2012, reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art. 38515 pct. 1 teza a II-a C. proc. pen. raportat la art. 3851 C. proc. pen., a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de inculpat, concluziile părţilor fiind consemnate în practicaua prezentei hotărâri.
Excepţia invocată este întemeiată, recursul declarat de inculpatul E.A.D. urmând a fi respins, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Legea procesuală penală şi legile speciale au stabilit un cadru corespunzător dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, revizuită, cu referire la art. 21 din legea fundamentală, pentru realizarea protecţiei judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigenţele art. 1, 5, 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
În consecinţă, revine părţii interesate obligaţia de a alege şi exercita în condiţiile legii calea procesuală prevăzută în Codul de procedură penală şi în legi speciale.
Corespunzător principiului constituţional al exercitării căilor de atac numai în condiţiile legii, legea procesuală penală a reglementat cadrul căilor de atac, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora, termenele în care pot fi exercitate căile de atac, precum şi cazurile de casare.
Raportat la speţa dedusă judecăţii, se constată că pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, se află Dosarul nr. 667/59/2011 în care sunt cercetaţi 55 de inculpaţi trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 254 C. pen., art. 255 C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Printre inculpaţii cercetaţi în cauză se află şi numiţii E.A.D., S.I.S. şi D.I.
Subsecvent respingerii excepţiilor privind la regularitatea actului de sesizare a instanţei invocate de inculpaţi, instanţa de fond, considerându-se competentă să judece cauza şi legal sesizată, în Şedinţa din 4 noiembrie 2011 a adus la cunoştinţa tuturor celor 55 de inculpaţi prevederile art. 3201 C. proc. pen. şi consecinţele ce decurg din aplicarea procedurii simplificate reglementate de respectivul text de lege şi a amânat cauza la data de 30 noiembrie 2011, punând în vedere tuturor inculpaţilor ca până la termenul acordat să îşi precizeze poziţia procesuală cu privire la dispoziţiile legale sus-menţionate.
La termenul din 30 noiembrie 2011, luând act de manifestarea de voinţă a inculpaţilor S.I.S. şi D.I. care au invocat beneficiul dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., subsecvent luării declaraţiilor de recunoaştere a vinovăţiei, Curtea de Apel Timişoara a admis cererea de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate formulată de cei doi inculpaţi şi, luând concluziile acuzării şi apărătorilor celor doi inculpaţi pe fondul cauzei, a rămas în pronunţare în privinţa celor doi acuzaţi, amânând pronunţarea pentru data de 2 decembrie 2011.
Prin aceeaşi încheiere, printre altele, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a dispus disjungerea cauzei faţă de inculpatul E.A.D. şi ceilalţi 52 de inculpaţi cercetaţi în dosar, fixând termen pentru soluţionarea cauzei disjunse la data de 16 decembrie 2011.
În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii S.I.S. şi D.I., cauza a fost soluţionată prin Sentinţa penală nr. 336/PI din 2 decembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, al cărui dispozitiv a fost prezentat în debutul prezentelor considerente.
Întrucât prin sus-menţionata sentinţă Curtea de Apel Timişoara s-a pronunţat numai cu privire la inculpaţii S.I.S. şi D.I., dispunând condamnarea acestora pentru faptele reţinute prin rechizitoriu potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., hotărârea nu este opozabilă coinculpatului E.A.D., în persoana acestuia nenăscându-se, prin urmare, dreptul legitim de a exercita vreo cale de atac împotriva soluţiei sus-menţionate.
Susţinerile recurentului-inculpat în sensul că legitimitatea interesului de a supune controlului jurisdicţional sentinţa sus-menţionată se raportează dreptului său procesual de a supune cenzurii, în condiţiile art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., încheierile premergătoare din 4 şi 30 noiembrie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în cauză, drept care altfel s-ar pierde, sunt lipsite de fundament.
În acest sens se constată că, fiind pronunţate anterior disjungerii cauzei cu privire la restul de 53 de inculpaţi (printre care şi inculpatul E.A.D.) care nu au invocat beneficiul dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., încheierile de şedinţă din 4 şi 30 noiembrie 2011 au caracter de încheieri premergătoare atât în procedura simplificată soluţionată prin sentinţa atacată în prezenta cauză, cât şi în cauza disjunsă, astfel încât inculpatul E.A.D. are rezervat dreptul de a le cenzura odată cu soluţia ce se va pronunţa în cauza disjunsă în care este cercetat.
Ca urmare, criticile inculpatului privind încălcarea dreptului la apărare urmare a faptului că nu i s-a permis să pună întrebări celor doi inculpaţi care s-au prevalat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. şi nici concluzii pe fond în procedura simplificată, pot fi valorificate atât în cursul cercetării judecătoreşti ce se va efectua în cauza disjunsă, inculpaţii condamnaţi ca urmare a ";pledoariei de vinovăţie"; putând fi audiaţi ca martori în respectiva cauză, cât şi ulterior, prin exercitarea căii de atac prevăzute de lege împotriva soluţiei ce se va pronunţa şi care îi va fi opozabilă inculpatului.
Pentru considerentele expuse, constatând că inculpatul E.A.D. nu are un drept legitim de a supune controlului jurisdicţional Sentinţa penală nr. 336/PI din 2 decembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, care nu îi este opozabilă, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpat, subsecvent admiterii excepţiei invocate de reprezentantul parchetului.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul E.A.D. împotriva Sentinţei penale nr. 336/PI din 2 decembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4202/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1087/2012. Penal. Trafic internaţional de... → |
|---|
