ICCJ. Decizia nr. 1177/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1177/2012
Dosar nr. 75638/3/2011/a3
Şedinţa publică din 13 aprilie 2012
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 6 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 75638/3/2011 (362/2012) s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor G.M.F. şi N.G.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că temeiurile de fapt şi de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpaţilor, prelungirea şi menţinerea acestei măsuri nu s-au schimbat şi justifică în continuare privarea de libertate.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii G.M.F. şi N.G., solicitând judecarea în stare de libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, precum şi pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaţilor.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reţine că recursurile declarate de inculpaţi nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte reţine că inculpaţii G.M.F. şi N.G. au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor de introducere de droguri de mare risc, fără drept pe teritoriul României şi de deţinere şi transport de droguri de mare risc, fapte prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi, respectiv prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că au deţinut cantitatea de 199,28 grame cocaină, drog pe care l-au deţinut, transportat şi introdus fără drept pe teritoriul României deplasându-se pe ruta Spania (Madrid) - România.
Prin sentinţa penală nr. 873 din 14 decembrie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus, printre altele, condamnarea inculpaţilor G.M.F. şi N.G., după cum urmează:
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 la pedepse de câtre 4 ani închisoare pentru fiecare şi în baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 la pedepse de câte 5 ani închisoare pentru fiecare inculpat.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpaţilor, urmând ca aceştia să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de câte 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti şi inculpaţii G.M.F. şi N.G. au declarat apel împotriva sentinţei penale mai sus menţionate, cauza aflându-se în prezent pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru soluţionarea apelurilor declarate de Parchet şi de cei doi inculpaţi.
Procedând la verificarea legalităţii arestării preventive, în mod corect Curtea de Apel Bucureşti a apreciat ca legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpaţilor, reţinând, de asemenea, că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
La dosar există probe şi indicii temeinice că inculpaţii au comis faptele reţinute în sarcina lor, fiind în acest mod incidente dispoziţiile art. 143 C. proc. pen.
Şi condiţiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., sunt întrunite în cauză cumulativ atât în ceea ce priveşte pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile deduse judecăţii, mai mare de 4 ani, dar şi sub aspectul probelor că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă cei doi inculpaţi se constată că în mod corect Curtea a avut în vedere modalitatea şi împrejurările concrete săvârşite a faptelor presupus a fi comise de fiecare dintre inculpaţi, gravitatea acestor fapte, sentimentul de teamă şi insecuritate pe care astfel de fapte îl generează în rândul societăţii civile, aspecte ce impun şi justifică o reacţie fermă din partea autorităţilor statului.
Faptul că în cauză, a intervenit o hotărâre de condamnare chiar nedefinitivă, face necesară în continuare privarea de libertate a inculpaţilor pentru buna desfăşurare a procesului penal.
Faţă de considerentele arătate, apreciind că soluţia adoptată este legală şi temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.M.F. şi N.G. împotriva încheierii din 6 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 75638/3/2011 (362/2012).
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1174/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1216/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
