ICCJ. Decizia nr. 1169/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1169/2012
Dosar nr. 7718/1/2011
Şedinţa publică din 13 aprilie 2012
Asupra cauzei penale de faţă:
Analizând actele şi lucrările din dosar, constată următoarele:
La data de 29 septembrie 2011, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat T.S. împotriva deciziei penale nr. 3245 din 26 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În susţinerea contestaţiei în anulare, contestatorul a invocat cazurile de contestaţie prev. de art. 386 lit. c) şi e) C. proc. pen., arătând că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de nepedepsire sau de reducere a pedepsei, precum şi faptul că dacă s-ar fi procedat la audierea sa de către instanţa de recurs, ar fi constatat incidenţa unei cauzei speciale de nepedepsire.
Prin cererea formulată, contestatorul a solicitat şi suspendarea executării deciziei penale contestate, cerere ce a fost respinsă de Înalta Curte prin încheierea din 27 ianuarie 2012, reţinând că nu există motive care să justifice suspendarea.
Analizând actele şi lucrările din dosar reţine Înalta Curte că, cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorul T.S. este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează.
Prin sentinţa penală nr. 458/F din 28 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 16937/3/2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, l-a condamnat pe inculpatul T.S. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. b) şi c) C. pen., conform art. 65 C. pen.
În baza art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare.
În baza art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul la 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. b) şi c) C. pen.
Sentinţa penală nr. 458/F din 28 aprilie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a rămas definitivă prin decizia penală nr. 3245 din 24 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost respins ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.S.
Procedând la examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de contestaţie, conform art. 391 C. proc. pen., ocazie cu care instanţa de recurs verifică dacă contestaţia este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivele invocate se încadrează în cele prev. de art. 386 C. proc. pen., precum şi dacă s-au depus dovezi în sprijinul contestaţiei, reţine Înalta Curte că, cererea de contestaţie este inadmisibilă.
Este adevărat că contestatorul invocă în susţinerea contestaţiei în anulare, două dintre cazurile expres prevăzute de lege, însă constată Înalta Curte că invocarea acestor motive este pur formală şi în niciun caz nu pot determina admiterea în principiu a cererii.
Cazul de contestaţie în anulare prev. de art. 386 lit. c) C. proc. pen. este incident în situaţia în care, instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute de disp. art. 10 lit. f)-i1) C. proc. pen., ori în cauza dedusă judecăţii nu se regăseşte nici una din aceste cauze, ca atare, Înalta Curte reţine că nu este incident în cauză cazul de contestaţie în anulare prev. de art. 386 lit. c) C. proc. pen.
Nici cazul de contestaţie în anulare prev. de art. 386 lit. e) C. proc. pen. nu este incident în cauză, invocarea acestuia fiind în legătură directă cu primul caz de contestaţie în anulare analizat, în opinia apărării, însă, apreciază Înalta Curte că ascultarea inculpatului T.S., de către instanţa de recurs, nu se impunea cât timp nu erau aplicabile în cauză disp. art. 38514 alin. (11) ori disp. art. 38516 alin. (1) C. proc. pen. care ar fi impus ascultarea obligatorie a inculpatului.
Reţinând că în prezenta cauză, contestatorul a invocat în mod pur formal cele două cazuri de contestaţie în anulare, fără a produce dovezi temeinice în susţinerea acestora, reţine Înalta Curte că cererea de contestaţie în anulare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat T.S. împotriva deciziei penale nr. 3245 din 26 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 16937/3/2008.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1167/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 1171/2012. Penal → |
|---|
