ICCJ. Decizia nr. 1219/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1219/2012
Dosar nr. 2321/1/2012
Şedinţa publică din 7 septembrie 2012
Asupra plângerii de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 22 martie 2012, petenta F.C. C. Hunedoara, prin reprezentantul său legal, s-a adresat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu plângere împotriva rezoluţiei nr. 408/P/2011 din 24 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, pe care o contestă întrucât vinovăţia făptuitorilor constă în încălcarea flagrantă şi cu rea-credinţă a regulamentelor sportive.
Examinând plângerea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Prin rezoluţia din 24 ianuarie 2012, dată în Dosarul nr. 402/P/2011, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Secţia Infracţiunilor Conexe Infracţiunilor de Corupţie, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de: S.M., D.D., K.A., D.V., L.I.A., S.A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât această faptă nu există.
Pentru a se pronunţa astfel, s-au reţinut următoarele:
La data de 17 octombrie 2011, F.C. C. Hunedoara, cu sediul în Hunedoara, judeţul Hunedoara, a formulat plângere penală împotriva preşedintelui Federaţiei Române de Fotbal - S.M., preşedintelui Ligii Profesioniste de Fotbal - D.D., K.A., D.V., L.I.A. şi S.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 248 C. pen.
Se precizează în plângerea penală, aceea că persoanele fizice enumerate mai sus, prin neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu, au favorizat clubul de fotbal R. Bucureşti, întrucât au nesocotit hotărârile judecătoreşti pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În esenţă, se arată că F.C. C. Hunedoara a încheiat o convenţie de transfer a jucătorului L.B. la U.F.C. R. Bucureşti, la nivelul sumei de 30.000 RON.
Întrucât jucătorul de fotbal L.B. a fost transferat la un club de fotbal olandez, cu suma de 3.000.000 dolari SUA, F.C. C. Hunedoara a cerut, prin intermediul Federaţiei Române de Fotbal, ca U.F.C. R. Bucureşti să-i plătească un procent de 30% din valoarea acestui transfer, în baza unui protocol încheiat între cele două părţi la 01 august 1997.
În cauză, Comisia de Apel a Federaţiei Române de Fotbal a respins pretenţia formulată de F.C. C. Hunedoara, hotărâre ce a fost menţinută de Camera Naţională pentru Soluţionarea Litigiilor a Federaţiei Române de Fotbal, iar Comisia de recurs a respins recursul declarat de F.C. C. Hunedoara.
Tribunalului de Arbitraj Sportiv de la Lausanne - Curtea de Arbitraj Sportiv a respins apelul formulat de F.C. C. Hunedoara în legătură cu litigiul privind clubul de fotbal R. Bucureşti.
F.C. C. Hunedoara, în această perioadă de timp, s-a adresat şi instanţelor judecătoreşti civile. Prin decizia nr. 9535 din 20 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, U.F.C. R. Bucureşti a fost obligată la plata sumei de 900.000 dolari S.U.A. către F.C. C. Hunedoara.
Pe cale de consecinţă, existând un titlu executoriu, F.C. C. Hunedoara, pentru satisfacerea creanţei, trebuie să acţioneze conform C. proc. civ. referitor la executarea silită.
Neexecutarea obligaţiei stabilită judecătoreşte de către U.F.C. R. Bucureşti, nu are legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de serviciu de către oficialii Federaţiei Române de Fotbal şi Ligii Profesioniste de Fotbal.
Prin rezoluţia nr. 55/II-2/2012 din 01 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Secția de Combatere a Infracţiunilor Conexe Infracţiunilor de Corupţie, procurorul şef a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de FC C. Hunedoara.
Înalta Curte apreciază plângerea ca fiind greşit îndreptată pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare:
Potrivit art. 278 alin. (1) C. proc. pen. „plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror (…) se rezolvă de prim-procurorul parchetului (…)”.
În conformitate cu prevederile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. „după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărirea penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă”.
Din conţinutul dispoziţiilor procedurale evocate mai sus rezultă că legiuitorul instituie o procedură obligatorie care trebuie parcursă.
În speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că plângerea formulată de petentă este greşit îndreptată întrucât niciuna din persoanele reclamate nu are calitatea necesară de a atrage competenţa de soluţionare a cauzei de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pe de altă parte, Federaţia Română de Fotbal, împotriva cărei a fost îndreptată plângerea, cât şi reprezentantul acesteia, preşedinte S.M., au sediul, respectiv domiciliul în Bucureşti, sector 2.
În baza considerentelor sus expuse, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 30 C. proc. pen. care reglementează competenţa teritorială pentru infracţiunile săvârşite în ţară, stabilind, la lit. a), determinarea acesteia de locul unde a fost săvârşită infracţiunea.
De asemenea, potrivit art. 30 lit. c) C. proc. pen., aceeaşi competenţă este determinată de locul unde locuieşte făptuitorul.
Pe de altă parte, potrivit art. 25 C. proc. pen., judecătoriile judecă în primă instanţă toate infracţiunile, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va dispune trimiterea cauzei având ca obiect plângerea formulată de petiţionara F.C. C. Hunedoara la Judecătoria Sector 2 Bucureşti, competentă să soluţioneze.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Trimite cauza având ca obiect plângerea formulată de petiţionara FC C. Hunedoara împotriva rezoluţiei nr. 408/P/2011 din 24 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, la Judecătoria Sector 2 Bucureşti, spre competentă soluţionare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1218/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1265/2012. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
