ICCJ. Decizia nr. 1218/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1218/2012
Dosar nr. 4955/2/2011
Şedinţa publică din 18 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 376 din 6 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul V.V. împotriva rezoluţiei nr. 518/II-2/2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A.
A fost obligat petentul la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, în esenţă, prima instanţă a reţinut:
Prin rezoluţia nr. 235/P/2009 din 30 martie 2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii P.S. şi B.A.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
S-a reţinut de către procuror că cei doi magistraţi-judecători nu şi-au încălcat atribuţiile de serviciu pentru a pronunţa o hotărâre nelegală. Împotriva acestei rezoluţii, petentul V.V. a formulat plângere la D.N.A. – Serviciul Teritorial Bucureşti.
Prin rezoluţia nr. 518/II/2/2011 din 5 mai 2011, procurorul-şef al Serviciului Teritorial Bucureşti din cadrul D.N.A. a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petent.
Împotriva rezoluţiei sus-menţionată, petentul s-a adresat instanţei susţinând că soluţia atacată este nelegală.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 376 din 6 octombrie 2011 a respins plângerea formulată de petentul V.V. ca fiind nefondată.
Împotriva acestei hotărâri petentul a declarat recurs.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, sentinţa judecătorului prin care s-a respins plângerea, cu consecinţa menţinerii rezoluţiei sau ordonanţei de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată este definitivă.
În consecinţă, constatând că, în speţă, sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată la data de 6 octombrie 2011, aşadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reţine că această hotărâre este definitivă, menţiune existentă de altfel atât în minuta, cât şi în dispozitivul sentinţei atacate.
Printre modificările aduse Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluţionării proceselor se regăseşte şi suprimarea unor căi de atac, respectiv şi a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia plângerii rezoluţiilor şi ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.
Ca atare, întrucât petiţionarul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul cu care a fost investită, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligând totodată, petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul V.V. împotriva sentinţei penale nr. 376 din 6 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul-petiţionar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 122/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 121/2012. Penal → |
|---|
