ICCJ. Decizia nr. 1279/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1279/2012

Dosar nr. 1812/62/2009

Şedinţa publică din 24 aprilie 2012

Deliberând asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 75/A din 3 iunie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 75/A din 3 iunie 2011 Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov împotriva sentinţei penale nr. 84 din 18 februarie 2010 a Tribunalului Braşov, pe care a menţinut-o.

A respins, ca tardive, apelurile declarate părţile civile SC G. SRL Braşov şi SC P.R. SRL Braşov.

A obligat părţile civile apelante să plătească statului sumele de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, restul acestor cheltuieli rămânând în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această decizie Curtea de Apel Braşov a reţinut că prin sentinţa penală nr. 84 din 18 februarie 2010 Tribunalul Braşov a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în acuzarea inculpatei G.I.M. după cum urmează:din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 Legea nr. 59/1934 - pct. II.1 rechizitoriu; din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) C. pen. (8 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (8 acte materiale) - pct. II.2 rechizitoriu; din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) C. pen. (4 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (4 acte materiale) - pct. II.3 rechizitoriu; din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen. (15 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (15 acte materiale) - pct. II.4 rechizitoriu; din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. (7 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (6 acte materiale) şi infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. - pct. II.5 rechizitoriu; din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) C. pen. (5 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (5 acte materiale) - pct. II.6 rechizitoriu; din infracţiunea prevăzută de art. 213 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen. - pct. II.7 rechizitoriu; din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. (4 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (4 acte materiale) - pct. II.8 rechizitoriu; din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) C. pen. (7 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (7 acte materiale) - pct. II.9 rechizitoriu;- din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) C. pen. (3 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale) - pct. II.10 rechizitoriu; din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen. (6 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (6 acte materiale) - pct. II.11 rechizitoriu; din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. - pct. II.12 rechizitoriu; din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) C. pen. (2 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale) pct. II.13 rechizitoriu; din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. - pct. II.14 rechizitoriu; din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. pct. II.15 rechizitoriu; din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. - pct. II.16 rechizitoriu; din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 - pct. II.17 rechizitoriu.

Instanţa a dispus încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. raportat la art. 122 alin. (1) lit. e) şi art. 124 C. pen. faţă de inculpata G.I.M. pentru următoarele infracţiuni: infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 - pct. II.1 rechizitoriu; infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (8 acte materiale) - pct. II.2 rechizitoriu; infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (4 acte materiale) - pct. II.3 rechizitoriu; infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (15 acte materiale) - pct. II.4 rechizitoriu; infracţunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (6 acte materiale) - pct. II.5 rechizitoriu; infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (5 acte materiale) - pct. II.6 rechizitoriu; infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (7 acte materiale) - pct. II.9 rechizitoriu; infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale) - pct. II.10 rechizitoriu; infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (6 acte materiale) - pct. II.11 rechizitoriu; infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale) pct. II.13 rechizitoriu; infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 - pct. II.17 rechizitoriu.

Încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) şi art. 124 C. pen. faţă de aceeaşi inculpată pentru infracţiunile prevăzute de art. 213 alin. (1) C. pen. - pct. II.7 rechizitoriu şi art. 26 raportat la art. 290 C. pen. (2 fapte) - pct. I.3 rechizitoriu.

Achitarea aceleiaşi inculpate în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. - pct. II.5 rechizitoriu; infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (4 acte materiale) - pct. II.8 rechizitoriu; infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. - pct. II.12 rechizitoriu; infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. pct. II.14 rechizitoriu; infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. - pct. II.15 rechizitoriu; infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. - pct. II.16 rechizitoriu.

Achitarea aceleiaşi inculpate în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. (3 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) - pct. I.1 rechizitoriu; infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. (2 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) - pct. I.2 rechizitoriu.

Achitarea inculpatei C.V. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale) - pct. I.1 rechizitoriu.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) şi art. 124 C. pen. încetarea procesului penal început faţă de inculpatul O.V. pentru infracţiunile prevăzute de art. 290 C. pen. (2 fapte) - pct. I.3 rechizitoriu.

A fost obligată inculpata G.I.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P.G.I. SRL prin lichidator judiciar C.A., să plătească părţii civile B.R.S. SA - prin lichidator judiciar F.G.D.S.B. suma de 272.634,85 RON, daune materiale.

Au fost respinse restul pretenţiilor civile.

Cu aplicarea art. 346 alin. (4) C. proc. pen. referitor la părţile civile SC U.B. SA (fostă SC A. SA Braşov), SC P.C. SRL, SC R. SRL, SC T. SRL, SC F. SRL.

S-a constatat că SC P.S. SRL nu s-a constituit parte civilă. Au fost respinse pretenţiile civile formulate de părţile civile SC T.G.I.E. SRL, SC G. SRL, SC P.R. SRL, SC Z. SA, SC U.B. SA (fostă SC A. SA Braşov), SC D. SRL, SC C. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL, SC An. SRL, SC A.C.

S-a menţinut măsura sechestrului asigurător dispus în faza de urmărire penală asupra imobilului proprietatea inculpatei G.I.M., înscris în CF nr. PP Braşov la A+46.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea înscrisurilor aflate la dosarul de urmărire penală (borderouri de achiziţii).

Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul Braşov a constatat că prin rechizitoriul nr. GG/2001 întocmit de Parchetul lângă Curtea de Apel Braşov la data de 12 mai 2003 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1. G.I.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale); art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale); art. 215 alin. (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (4 acte materiale); art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (7 acte materiale); art. 215 alin. (1), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (5 acte materiale); art. 215 alin. (1), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (8 acte materiale); art. 215 alin. (1), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (4 acte materiale); art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (6 acte materiale); art. 215 alin. (1), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale); art. 215 alin. (1), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale) art. 215 alin. (1), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. (7 acte materiale); art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (15 acte materiale); 4 infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) C. pen.; 2 infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (1), (4) C. pen.; 1 infracţiune prevăzută de art. 213 C. pen.; 1 infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 290 C. pen., toate aceste infracţiuni cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

2. C.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale)

3. O.V. sub aspectul săvârşirii a 2 infracţiuni prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că în luna octombrie 2000, inculpatele G.I.M. şi C.V. - asociate la SC P.G.I. SRL respectiv SC L. SRL- au indus în eroare reprezentanţii B.R.S. - Sucursala B. prin garantarea a 3 credite cu file CEC pentru care nu exista disponibil în contul bancar al firmelor emitente, cauzându-se astfel un prejudiciu de 1.450.000.000 ROL.

Prin rechizitoriu s-a mai reţinut că, tot în luna octombrie 2000, inculpata G.I.M. a indus în eroare reprezentanţii B.R.S.- Sucursala B. prin garantarea a 2 credite obţinute de SC P. SRL - unde asociat şi administrator era coinculpatul O.V., cu file CEC ce nu aveau acoperire în contul bancar cauzând astfel un prejudiciu de 1.000.000.000 ROL.

De asemenea, s-a reţinut că, pentru ridicarea unor sume de bani de la B.R.S. - Sucursala B., inculpata G.I.M. a completat două borderouri cu date ce nu corespundeau realităţii, ulterior aceste „borderouri de achiziţii"; fiind semnate şi ştampilate de inculpatul O.V. şi depuse la banca indicată.

Tot în actul de sesizare a instanţei s-a mai reţinut că în lunile octombrie - noiembrie 2000, inculpata G.I.M. - în calitate de asociat unic şi administrator al SC P.G.I. SRL - a achiziţionat o serie de produse de la mai multe societăţi comerciale pentru plata cărora a emis cecuri şi bilete la ordin fără a avea disponibil în contul bancar.

Prin rechizitoriu s-a mai reţinut că inculpata G.I.M. a dispus pe nedrept de o autoutilitară şi de o remorcă, ambele aparţinând SC D. SRL, aceste bunuri fiind „preluate"; de SC S. SRL Braşov la 28 noiembrie 2000.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: declaraţii ale inculpaţilor G.I.M., O.V. şi C.V., raport de constatare tehnico-ştiinţifică grafică, înscrisuri - respectiv contracte de credit, file CEC în original, adrese B.R.S., facturi etc. - declaraţii ale martorilor B.Z., L.H., D.S., G.E., G.T., G.M., D.V., N.F. etc.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpaţii G.I.M., O.V. şi C.V. precum şi martorii M.D., D.S., G.T., L.H. şi N.D., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.

De asemenea, în cauză în cursul cercetării judecătoreşti a fost întocmit, de către expertul N.I., un raport de expertiză judiciară tehnică şi contabilă.

Analizând coroborat probele administrate în cauză Tribunalul a reţinut că în cursul anului 1997 inculpata G.I.M. a devenit asociat unic la SC P.G.I. SRL Braşov preluând prin cesionare toate părţile sociale ale acestei societăţi comerciale.

Instanţa a reţinut - în acest sens fiind ansamblul probelor administrate în cauză - că, începând cu anul 1997, SC P.G.I. SRL a realizat o dezvoltare deosebită a activităţii comerciale, dezvoltare obiectivată exemplifîcativ prin creşterea impetuoasă a „cifrei de afaceri"; de la 88.622.132 RON în luna aprilie 1997 la 28.906.190.002 ROL în luna noiembrie 2000 ajungând, cum relevă martorul N.D., „un lider al vânzărilor din Brintex şi Lego"; care „onora facturi de miliarde de lei";.

Pe de altă parte s-a reţinut că toată această „dezvoltare"; a activităţii SC P.G.I. SRL nu s-a fundamentat economic pe un plan bine structurat şi raţional evolutiv, ci a ţinut mai mult de „relaţiile"; şi „intuiţia"; inculpatei G.I.M. - ce a absolvit doar un liceu economic fără a avea studii superioare de specialitate - care finalmente a fost „depăşită"; de chiar evoluţia propriei firme. În acest sens au fost valorificate, cu titlu exemplificativ, susţinerile martorului D.S. care face referire la faptul că „la P.G.I. era ţinut un caiet special în care erau trecute toate filele CEC în care era menţionat şi momentul scadenţei acestora";, acest mod cel puţin „primitiv"; de evidenţiere a unor datorii deseori consistente ale P.G. fiind de natură a contura felul în care inculpata G.I. a înţeles să-şi desfăşoare activitatea comercială ce se extinsese până la o „cifră de afaceri"; de aproape 30 de miliarde ROL lunar.

În contextul unei creşteri semnificative şi incontestabile a activităţii SC P.G.I. SRL, inculpata G.I.M. nu a înţeles a-şi asigura primordial un fond de „lichidităţi"; necesar plăţii furnizorilor ci a realizat, uneori haotic, diverse investiţii - prin achiziţionarea unor terenuri, clădiri, mijloace de transport etc. - pentru o mare parte din acestea folosindu-se sistemul „leasing"; care, pe de o parte nu-i conferea societăţii inculpatei proprietatea respectivelor bunuri şi pe de altă parte, îi impunea cu stricteţe achitarea la termen a ratelor, sub sancţiunea, ce finalmente s-a şi produs, pierderii atât a bunurilor achiziţionate cât şi a întregii valori achitate până la acel moment.

În sfârşit, instanţa a observat că - aşa cum se reţine şi în rechizitoriu - pentru a-şi susţine activitatea comercială ce se extinsese în mod deosebit, inculpata G.I.M. a apelat în mod „nesănătos"; din punct de vedere economic de foarte multe ori la împrumuturi bancare pe termen scurt ce erau însă purtătoare de dobânzi mari, în acest sens doar în anul 2000 inculpata G. angajând credite de peste 85 miliarde ROL de la mai multe instituţii bancare (printre care şi B.R.S.), toate aceste instituţii bancare acordând respectivele credite în condiţiile în care P.G. avea un rulaj prin aceste bănci de ordinul zecilor sau chiar sutelor de miliarde ROL.

Deosebit de relevant în prezenta cauză penală a fost, în opinia instanţei, caracterul relaţiilor economice dintre SC P.G. şi societăţile comerciale ce figurează ca părţi civile, fiind vorba de relaţii „ce au început în cea mai mare parte în anul 1997 odată cu începerea activităţii şi care au fost constante, păstrând o linie ascendentă cu creşteri semnificative lunare, păstrându-se ritmul plăţilor conform termenelor acordate";, în acest sens fiind nu doar concluziile raportului de expertiză anterior indicat ci şi susţinerile cvasitotalităţii persoanelor audiate în cauză în calitate de martor.

Astfel cum au declarat martorii audiaţi atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, dar şi concluziile expertizei contabile, a existat o creştere continuă şi relativ constantă a relaţiilor comerciale cu societăţile ce figurează ca părţi civile în cauză - ce nu au atins apogeul în noiembrie 2000, exemplificativ în luna septembrie 2000, la P.G. de la Z. SA existând „datorii"; de peste 13 miliarde ROL - acest fapt producându-se pe fondul extinderii activităţii SC P.G.I. SRL şi nu în mod aleatoriu, fără să se urmărească inducerea în eroare a partenerilor de afaceri.

În acelaşi sens, al lipsei intenţiei inculpatei G. de a păgubi instituţiile bancare ce o creditau sau societăţile comerciale ce-i furnizau diferite produse, este şi planul „investiţional"; făcut de aceasta - de peste 8 miliarde ROL - plan care, deşi nu a avut efectul urmărit, a conturat în opinia instanţei, atitudinea sa subiectivă ce nu era caracterizată de intenţia prejudicierii unor persoane ci de aceea a continuării activităţii SC P.G., activitate care însă a depăşit „capacitatea de previziune"; a inculpatei G.

Pe de altă parte - tot în sensul atitudinii subiective a inculpatei G.I. relativ la săvârşirea infracţiunii de „înşelăciune";- instanţa nu a ignorat comportamentul său ulterior „colapsului financiar"; în care a intrat P.G. în luna noiembrie 2000, respectiv inculpata având în luna ianuarie 2001 o „tentativă de suicid";- cu efecte grave şi asupra stării de sănătate actuale - şi neîncercând să se sustragă, de exemplu prin părăsirea ţării, procesului penal sau obligaţiilor comerciale ce îi incumbă şi în prezent.

Din punct de vedere cauzal instanţa a reţinut că două au fost evenimentele majore ce au determinat, în luna noiembrie 2000, colapsul financiar în care a intrat P.G. SRL - dincolo, aşa cum s-a arătat, de lipsa unui plan coerent de dezvoltare raţională a activităţii societăţii: pe de o parte faptul că, la 24 noiembrie 2000, B.C.R. - Agenţia Z. i-a reţinut inculpatei G. suma de 100.000 RON cu titlu de „rambursare anticipată";, „situaţie declanşată de bancă care a diminuat disponibilităţile P.G. în mod unilateral"; şi pe de altă parte, acţiunea în forţă a reprezentanţilor SC S. SRL care, la 28 noiembrie 2000, au ridicat tot stocul de marfă şi mijloacele de transport deţinute de SC P.G.I. SRL în contul unei datorii din care, la acel moment, era „scadentă"; doar suma de 25.000 RON.

Astfel, în primul rând, în data de 24 noiembrie 2000 inculpata G.I.M. a apelat din nou (cum procedase de multe ori şi anterior) la o instituţie bancară pentru obţinerea unui credit „pentru nevoi temporare"; în cuantum de 284.800 RON însă, în aceeaşi zi, banca - respectiv B.C.R., Agenţia Z. - a operat o rambursare anticipată a altui credit ce nu era „scadent"; la acel moment şi a diminuat (în mod unilateral şi fără încunoştinţarea SC P.G. SRL) lichidităţile inculpatei G. cu suma de 102.500 RON.

După doar câteva zile, în 28 noiembrie 2000, a devenit „scadent"; unul din instrumentele bancare emise de inculpata G. în favoarea SC S. SRL, fiind vorba de suma de 250 milioane ROL, relativ mică faţă de dimensiunea generală a activităţii P.G. În faţa refuzului B.C.R., Agenţia Z. de a onora la 28 noiembrie 2000 instrumentul de plată introdus spre decontare, numitul S.I. - administrator al SC S. SRL - a hotărât să acţioneze în forţă pentru recuperarea datoriei având în vedere că ulterior, dar nu la 28 noiembrie 2000 - ar fi ajuns la „scadenţă"; alte cecuri sau bilete la ordin emise de inculpata G. ce însumau peste 300.000 RON şi exista riscul ca şi acestea să nu fie achitate de către bancă.

Astfel, cum au relevat fără echivoc declaraţiile mai multor martori audiaţi în cauză: G.M., G.E., G.T., D.S. şi chiar S.I. - în seara de 28 noiembrie 2000 şi în dimineaţa zilei următoare, numitul S.I. împreună cu angajaţii săi au ridicat prin forţă toată marfa şi mijloace de transport deţinute de SC P.G.I. SRL atât la depozitul de pe strada M., cât şi în standurile din Brintex şi Lego, ulterior întocmindu-se facturi ce nu acopereau însă valoarea reală a respectivelor bunuri.

În momentul intervenţiei în forţă a reprezentanţilor S. inculpatei G.I. „i s-a făcut rău"; şi nu a putut asista la întreaga operaţiune. Deşi inculpata G. şi-a dat formal acordul pentru „încărcarea"; bunurilor aparţinând P.G., aceasta a acţionat la acel moment nu conform propriei voinţe ci, în mod cert, sub imperiul unei constrângeri morale exercitate de numitul S.I.

Mai mult decât atât, instanţa a punctat modul cel puţin superficial în care organele de urmărire penală au înţeles să acţioneze pentru atingerea scopului vizat de art. 1 alin. (1) C. proc. pen. - cu respectarea art. 3 şi art. 4 C. proc. pen., dar şi a art. 202 alin. (1) Teză finală C. proc. pen. care impune strângerea probelor „atât în favoarea cât şi în defavoarea învinuitului sau inculpatului"; inculpata G. formulând şi o plângere penală împotriva reprezentanţilor SC S., dosar care a fost conexat la cele ce vizau plângerile formulate împotriva inculpatei G.I., şi care a fost instrumentat în mod sumar şi fără atingerea imperativului avut în vedere de art. 3 C. proc. pen.

Relativ la toate cele expuse, instanţa a reţinut ca întemeiate concluziile expertului contabil N.I. care a arătat „se poate spune fără nici un dubiu că SC S. SRL prin preluare ilegală şi fără nici un suport juridic a stocului de marfă, mijloacelor fixe, utilaje, a declanşat în mod forţat falimentul P.G.I.";, care în acest fel a fost pusă în imposibilitatea de a continua activitatea şi implicit în imposibilitatea de a achita creanţele către furnizori şi B.R.S. Braşov.

În ceea ce priveşte acest din urmă aspect, instanţa a observat că atât timp cât se reţin de către instanţă împrejurări de ordin obiectiv ce au determinat „colapsul financiar"; în care a intrat inculpata în luna noiembrie 2000 - circumstanţe obiective ce exced şi exclud totodată intenţia inculpatei de a prejudicia, în sensul art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), societăţile furnizoare de mărfuri - acestea se răsfrâng implicit asupra relaţiilor cu instituţiile bancare ce o creditau pe inculpata G., pentru care s-au emis mai multe file CEC în luna octombrie 2000, „scadenţa"; tuturor acestor instrumente de plată fiind ulterioară datei de 28 noiembrie 2000.

Astfel spus, nu este posibil să se reţină lipsa intenţiei inculpatei G., în înţelesul vizat de art. 215 alin. (1), (4) C. pen. în relaţiile cu societăţile comerciale furnizoare şi totodată să se reţină intenţia sa (chiar indirectă) în relaţia cu B.R.S. în condiţiile în care pe de o parte instrumentele bancare (file CEC) ce garantau creditele de la B.R.S. au fost emise în aceeaşi perioadă, uneori chiar anterior, cu emiterea instrumentelor bancare (file CEC sau bilete la ordin) către societăţile comerciale părţi civile şi pe de altă parte, cauzalitatea imposibilităţii onorării acestor instrumente de plată este unică, respectiv „rambursarea anticipată"; din 24 noiembrie 2000 şi acţiunea în forţă a SC S. din 28 noiembrie 2000.

Privitor tot la relaţiile cu diverse bănci ce o creditau periodic pe inculpata G.I., instanţa a sesizat numărul mare de credite angajate de respectiva inculpată - doar de la B.R.S. Braşov obţinându-se în 7 luni un număr de 14 credite în valoare totală de peste 5 miliarde ROL - ce nu poate fi privit decât prin prisma rulajului avut de P.G. prin aceste bănci, exemplificativ, doar prin B.R.S. Sucursala B. existând un rulaj de peste 42 miliarde ROL, iar „în lunile în care a colaborat cu B.R.S. nu a existat nici o neînţelegere legată de întârziere sau neplata creditelor scontate, dobânzilor, comisioanelor";, acest lucru până în data de 28 noiembrie 2000 când P.G. şi-a încetat practic activitatea.

Mai mult decât atât, instanţa a reţinut că în relaţia cu B.R.S., un rol determinant l-a avut şi ofiţerul de credite al acestei bănci - numitul I.G., actualmente plecat din ţară, care nu doar că a permis angajarea unor credite succesive de către P.G., ci chiar a sugerat ca aceste credite să fie obţinute de către alte firme, având în vedere plafonul maxim pe care îl avea la acel moment B.R.S. şi a indicat modalitatea concretă în care banii pot fi ridicaţi din bancă, or în sensul art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) se are în vedere „inducerea în eroare"; a părţii vătămate şi nu eventual ajutor al părţii vătămate la propria sa prejudiciere. Legat tot de data de 28 noiembrie 2000, instanţa a mai reţinut că nici unul din cecurile sau biletele la ordin la care se face referire în rechizitoriu - eliberate favoarea unor societăţi comerciale sau a B.R.S. - nu au fost emise de inculpata G.I. ulterior acestui moment (28 noiembrie 2000) când practic P.G. şi-a încetat activitatea fără a mai putea face achiziţii sau a onora plata vreunor cecuri sau bilete la ordin anterior emise.

Relativ la toate cele expuse Tribunalul - văzând primordial concluziile neechivoce ale ambelor expertize întocmite în cauză, pe de o parte, expertiza B. făcând referire la „incidenţa bancară"; datorată B.C.R., Agenţia Z. care „a diminuat unilateral disponibilităţile acordate iniţial";, iar, pe de altă parte, expertiza N. relevând fără nici un dubiu că SC S. SRL a declanşat în mod forţat (...) falimentul SC P.G. SRL - a reţinut că inculpata G.I.M. nu a acţionat, în relaţiile cu B.R.S. sau cu celelalte părţi civile din prezenta cauză, cu intenţia ce caracterizează latura subiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)

În ceea ce priveşte însă încadrarea juridică dată prin rechizitoriu faptelor ce i se imputau inculpatei G., Tribunalul a reţinut ca întemeiate susţinerile reprezentantei Ministerului Public - fiind vorba de emiterea unor cecuri în virtutea unor raporturi comerciale ce se circumscriu noţiunii de „convenţie"; vizată de alin. (3) din art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) sens în care, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică reţinând şi alin. (3) din art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) pentru infracţiunile descrise la pct. II.1-4, II.6, II.9-11, II.12 şi II.1.7 din actul de sesizare a instanţei.

Faţă de cele arătate Tribunalul a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatei G.I.M. sub aspectul săvârşirii tuturor infracţiunilor de „înşelăciune"; reţinute în rechizitoriu.

Tribunalul a mai observat că nu se poate reţine în sarcina inculpatei G. nici infracţiunea prevăzută de art. 213 C. pen., dincolo de lipsa nejustificată, la mai multe termene de judecată a reprezentanţilor părţii vătămate SC D. SRL, din acest punct de vedere având prevalenţă incidenţa unui motiv de „achitare"; faţă de eventuala încetare a procesului penal pentru un motiv formal precum cel vizat de art. 284¹ C. proc. pen. atât timp cât autoutilitara şi remorca au fost ridicate în mod forţat în 28 noiembrie 2000 de reprezentanţii SC S. SRL (cum de altfel se reţine şi în rechizitoriu) cu acea ocazie, aşa cum s-a mai arătat, inculpata G. având consimţământul viciat de constrângere morală ce s-a exercitat asupra sa de către numitul S.I.; în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. cu aplicarea art. 46 C. pen., a dispus achitarea inculpatei G.I.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 213 C. pen.

Instanţa a reţinut însă că inculpata G.I.M. a completat cu date ce nu corespundeau realităţii, două „borderouri de achiziţii"; ce atestau faptul că SC P. SRL - societatea inculpatului O.V. - ar trebui să plătească unei persoane fizice, numitul G.T., sumele de 400 milioane ROL respectiv 360 milioane ROL, aceste borderouri fiind ulterior semnate de inculpatul O. şi depuse la B.R.S. în vederea ridicării unor sume de bani.

Situaţia expusă a reieşit fără echivoc din probele administrate în cauză, în acest sens declaraţiile inculpatei G.I. - care a recunoscut comiterea acestor fapte coroborându-se, cum o impune art. 69 C. proc. pen., cu concluziile raportului de constatare tehnico ştiinţifică din 22 octombrie 2001 întocmit de I.P.J. Braşov - Serviciul Criminalistic, sau cu declaraţiile inculpatului O.V.

Faptele inculpatei G.I. astfel cum au fost reţinute de către instanţă - întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni de „complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată"; sens în care se va dispune condamnarea sa la două pedepse de câte 8 luni închisoare fiecare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a fost aplicată inculpatei G.I. pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani şi 8 luni, termen de încercare stabilit conform art. 82 C. pen.

Relativ la argumentele pe larg expuse privitor la lipsa intenţiei inculpatei G.I.M. de a „induce în eroare în sensul art. 215 C. proc. pen. partea civilă B.R.S. - atât prin creditele angajate în numele P.G. SRL cât şi prin cele angajate tot în folosul P.G. dar în numele L. SRL sau P. SRL - Tribunalul a reţinut că nici inculpata C.V., care ca şi reprezentant al societăţii L. a ajutat-o pe coinculpata G. la obţinerea unor credite de la B.R.S. Braşov, nu a avut intenţia directă sau indirectă de a păgubi respectiva instituţie bancară ci a urmărit susţinerea financiară a P.G. având reprezentarea onorării la „scadenţă"; a filelor CEC emise pentru garantarea creditelor obţinute; în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatei C.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale).

Tribunalul a reţinut însă că faptele inculpatului O.V. care aşa cum s-a arătat la sfârşitul lunii octombrie 2000 a semnat şi ştampilat două „borderouri de achiziţii"; ce nu exprimau realitatea, înscrisuri ce au fost depuse la B.R.S., sucursala B. în scopul ridicării unor sume de bani - întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni de „fals în înscrisuri sub semnătură privată";.

Instanţa a înlăturat susţinerile inculpatului O.V. în sensul că deşi recunoaşte că a semnat înscrisurile menţionate „nu a cunoscut efectele juridice"; ale semnăturii sale întrucât nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză, din contră concluziile raportului de constatare tehnico ştiinţifică din 22 octombrie 2001 întocmit de I.P.J. Braşov - Serviciul Criminalistic coroborându-se exemplificativ, cu declaraţiile inculpatei G.I.M. care arată „l-am spus inculpatului O.V. că pentru a ridica numerar de la B.R.S. se poate folosi de un borderou de achiziţii"; sau „banii au fost ridicaţi în numerar de către O.V. şi daţi mie pe baza unor dispoziţii de plată";, toate aceste aspecte conturând participaţia penală a inculpatului O.V. care, fără dubiu, a cunoscut consecinţele juridice ale semnăturii ce a aplicat-o pe cele două „borderouri de achiziţii";.

Relativ la faptele reţinute în sarcina inculpatului O.V. instanţa, în baza art. 290 C. pen. l-a condamnat la două pedepse de câte 4 luni închisoare fiecare şi a aplicat inculpatului O.V. pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 4 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durata de 2 ani şi 4 luni, termen de încercare stabilit conform art. 82 C. pen.

Relativ la latura civilă a cauzei instanţa a reţinut - dincolo de manifestarea de voinţă a inculpatei G.I. în sensul dezdăunării părţilor civile ori în această materie este incident principiul disponibilităţii - că sunt întrunite în mod cumulativ condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale, prin emiterea filelor CEC şi biletelor la ordin ce finalmente nu au fost onorate la plată cauzându-se un prejudiciu atât B.R.S. cât şi societăţilor comerciale ce au avut anumite relaţii economice cu P.G.I.

Instanţa - reţinând ca fundament al răspunderii civile răspunderea civilă delictuală vizată de art. 998 şi urm. C. civ. - a observat că probele administrate în cauza indica, fără echivoc, faptul că toate sumele de bani prevăzute în biletele la ordin sau cecurile enumerate în rechizitoriu au fost folosite în exclusivitate de inculpata G.I. în vederea susţinerii financiare a SC P.G.I. sens în care respectiva inculpată va fi obligată, în solidar cu P.G., la acoperirea prejudiciului cauzat părţilor civile.

Astfel, cu titlu exemplificativ, se face referire la suma de 586.000.000 RON ce ar fi datorată părţii civile B.R.S. prezentându-se constatările expertului N.I. exclusiv privind creditele luate de P.G. ignorându-se creditele luate de la B.R.S. Braşov de către societatea L. sau de către societatea P., ori aşa cum s-a arătat beneficiarul unic al respectivelor credite a fost P.G. SRL.

În acelaşi sens se face referire la faptul că martora L.H. - reprezentant al SC D. SRL arată că i-a fost restituită în totalitate suma de 9 miliarde ROL - acest lucru până la intrarea SC P.G. în incidenţă bancară - ori susţinerile reprezentantului SC D. SRL sunt relativ la o datorie anterioară a inculpatei G., chiar în cursul cercetării judecătoreşti SC D. SRL precizându-şi pretenţiile civile.

În sfârşit, tot privitor la latura civilă a cauzei, instanţa nu a ignorat faptul că în materia răspunderii civile delictuale - dincolo de principiul, ce operează şi în materie contractuală, acoperirii atât a prejudiciului efectiv (damnum emergens) cât şi a folosului nerealizat (lucram cessans), răspunderea este integrală acoperind şi prejudiciul previzibil, cât şi cel neprevizibil, spre deosebire de răspunderea contractuală ce vizează doar prejudiciul care a fost prevăzut sau era previzibil la momentul încheierii contractului.

Faţă de toate cele expuse, Tribunalul - văzând, astfel cum relevă raportul de expertiză contabilă întocmit în faza cercetării judecătoreşti, că privitor la unele părţi civile prejudiciul a fost parţial acoperit până la pronunţarea prezentei hotărâri - în baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 şi urm. C. proc. pen., a obligat inculpata G.I.M. la plata următoarelor sume de bani:

- 2.726.348.506 ROL către B.R.S., sucursala B. prin lichidator F.G.D.S.B.; 141.458.490 ROL către SC T.G. SRL; 279.818.096 RON către SC G. SRL; 167.663.031 RON către SC P.R. SRL; 4.498.269.310 ROL către SC Z. SA; 350.681.486 RON către SC A. SA; 981.523.954 ROL către SC D. SRL; 222.259.332 RON către SC C. SRL; 779.636.248 ROL către SC S. SRL; 6.995.200 RON către SC P.C. SRL; 168.567.665 ROL către SC An. SRL; 3.850.063 RON către SC R. SRL; 226.576.000 ROL către SC T. SRL; 10.563.332 ROL către SC F. SRL; 16.844.340 ROL către SC A.C. SA.

Instanţa a luat act că părţile vătămate SC P.S. SRL şi SC T. SRL nu s-au constituit părţi civile.

Instanţa a menţinut măsura asiguratorie dispusă de organele de urmărire penală relativ la imobilul inculpatei G.I.M. înscris în CF nr. PP Braşov la A+46.

În baza art. 348 C. proc. pen. a anulat înscrisurile falsificate respectiv două „borderouri de achiziţii"; aflate la dosarul de urmărire penală.

Prin decizia penală nr. 23/Ap din 13 martie 2008 Curtea de Apel Braşov a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul O.V. împotriva sentinţei penale nr. 315/S din 09 iunie 2005, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul penal nr. 1221/2003, pe care a desfiinţat-o sub aspectul soluţiei de achitare a inculpatei G.I.M. pentru infracţiunile descrise la pct. I.1 şi 2 din rechizitoriu, a încadrării juridice dată faptelor descrise la pct. II.1, 2, 3, 4, 5, 6, 9, 10, 11, 13, 17, a modului de soluţionare a laturii civile aferentă acestor din urmă fapte şi a individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpaţilor G.I.M. şi O.V.

Rejudecând în aceste limite: în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor descrise la pct. II.1, 2, 3, 4, 5, 6, 9, 10, 11, 13, 17 din infracţiunile de înşelăciune prevăzută şi pedepsită de: art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 (pct. II.1), art. 215 alin. (1), (3), (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (8 acte materiale) în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (8 acte materiale, pct. II.2), art. 215 alin. (1), (3), (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (4 acte materiale) în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (4 acte materiale, pct. II. 3), art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (15 acte materiale) în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (15 acte materiale, pct. II. 4), art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (7 acte materiale) în infracţiunile prevăzută şi pedepsită de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (6 acte materiale) şi infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. (pct. II.5), art. 215 alin. (1), (3), (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (5 acte materiale) în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (5 acte materiale, pct. II. 6), art. 215 alin. (1), (3), (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (7 acte materiale) în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (7 acte materiale, pct. II. 9), art. 215 alin. (1), (3), (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale) în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale, pct. II.10), art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (6 acte materiale) în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (6 acte materiale, pct. II.11), art. 215 alin. (1), (3), (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale) în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale, pct. II.13), art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 (pct. II.17).

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei G.I.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 (pct. II.1), de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (8 acte materiale, pct. II.2), de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (4 acte materiale, pct. II.3), de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (6 acte materiale, pct. II.5), de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (5 acte materiale, pct. II.6), de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (7 acte materiale, pct. II.9), de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale, pct. II.10), de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (6 acte materiale, pct. II.11), de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale, pct. II.13) şi de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 (pct. II.17), ca urmare a prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata G.I.M. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. (pct. II.5, bilet la ordin).

A descontopit pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicată inculpatei G.I.M. şi a repus în individualitatea lor cele două pedepse a câte 8 luni închisoare, stabilite în baza art. 26 raportat la art. 290 C. pen.

A redus cuantumul pedepselor aplicate inculpatei pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată de la 8 luni închisoare la 2 luni închisoare pentru fiecare infracţiune prin aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale), art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpata G.I.M. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (pct. I.1 din rechizitoriu).

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale), art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în forrnă continuată (pct. I.2 din rechizitoriu).

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus şi a aplicat inculpatei G.I.M. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 6 luni.

A atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ raportat la art. 83 C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., a obligat-o pe inculpată ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Reintegrare Socială şi Protecţie a Victimelor din cadrul Tribunalul Braşov;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 26/1990, a dispus comunicarea prezentei la registrul comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov.

A aplicat inculpatului O.V. două pedepse a câte 10.000.000 ROL amendă penală pentru săvârşirea a două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută şi pedepsită de art. 290 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. c) C. pen., a dispus ca inculpatul O.V. să execute pedeapsa cea mai grea, de 10.000.000 ROL amendă penală.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63¹ C. pen.

În baza art. 346 C. proc. pen., a respins pretenţiile civile formulate de părţile civile SC T.G. SRL, SC G. SRL, SC P.R. SRL, SC Z. SA, SC D. SRL, SC C. SRL, SC S. SRL, SC Tr. SRL, SC An. SRL şi SC A.C. SA.

A obligat inculpata G.I.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P.G.I. SRL, prin lichidator C.A., să plătească părţii civile SC A. SA suma de 23.990.400 RON despăgubiri civile; a respins restul pretenţiilor acestei părţi civile.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov.

Prin decizia penală nr. 590 din 19 februarie 2009 Înalta Curte de Casaţie Justiţie s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, a casat atât decizia penală nr. 23/Ap din 13 martie 2008 a Curţii de Apel Braşov cât şi sentinţa penală nr. 315/S din 9 iunie 2005 a Tribunalului Braşov şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Braşov, stabilind şi anumite limite de rejudecare a cauzei.

Instanţa de fond, în rejudecare, cu privire la limitele casării cu trimitere din cauză constată că împotriva sentinţei penale pronunţate în primul ciclu procesual au declarat apel Parchetul şi inculpatul O.V. împotriva deciziei Curţii de Apel s-a formulat recurs de către Ministerul Public privind netemeinicia pedepselor aplicate şi aplicarea art. 10 lit. g) referitor la prescrierea faptelor de fals şi complicitate la fals. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat în sensul că a casat decizia Curţii de Apel, a casat sentinţa Tribunalului Braşov şi a trimis cauza spre rejudecare. Ca limite ale casării, Tribunalul Braşov a identificat în sentinţa dată în rejudecare mai mult referiri la decizia Curţii de Apel decât la sentinţa Tribunalului Braşov, respectiv:

- Curtea de Apel Braşov nu s-a conformat hotărârii instanţei superioare referitor la prima casare a cauzei, când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că nu rezultă lipsa intenţiei inculpatei G.I.M. de a induce în eroare părţile vătămate;

- eroarea gravă de fapt a Curţii de Apel Braşov cu consecinţa calificării greşite a infracţiunilor comise de inculpata G.I.M., pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare şi aplicarea greşită a prescripţiei;

- acţiunile civile respinse în mod nejustificat, ignorându-se probele de la dosar;

- schimbarea încadrării juridice nu a avut temei legal;

- nu se poate accepta o lipsă de intenţie de a induce în eroare părţile vătămate de către inculpata G.I.M.;

- nu se poate accepta ideea ca o persoană care a desfăşurat o activitate de înşelare să nu răspundă nici penal, nici civil;

- greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatei G.I.M. atât din punctul de vedere al cuantumului, cât şi al modalităţii de executare;

- s-a invocat dreptul la apărare al intimaţilor inculpaţi şi nelipsirea de gradele de jurisdicţie;

- faptul că prin hotărârea Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu s-a infirmat nici un act procedural.

Cercetarea judecătorească după casarea cu trimitere a avut în vedere limitele de casare impuse prin hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi puse în discuţia părţilor la termenul de judecată din 20 mai 2009. Prin încheierea de şedinţă de la termenul respectiv, instanţa a constatat că, raportat strict la considerentele deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ar fi fost un simplu executant căruia i-ar fi revenit doar îndatorirea de a aplica o pedeapsă şi modalitatea de executare a acesteia, fără să urmărească aflarea adevărului în cauză, fără să efectueze o cercetare judecătorească, fără să administreze probe, fiind lipsită de atributul de a analiza întregul material probatoriu prin filtrul propriei gândiri.

În cazul în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit, în recurs, vinovăţia inculpatei G. sub forma intenţiei directe, elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune precum şi legătura de cauzalitate între aceste fapte şi prejudiciile cauzate părţilor civile, ar fi putut să aplice pedeapsa şi modalitatea de executare în această ultimă fază procesuală, respectându-se dreptul la apărare al tuturor inculpaţilor, care au beneficiat de asistenţă juridică pe întregul proces penal (au existat decizii ale instanţei supreme de condamnare a inculpaţilor după aceştia fuseseră achitaţi atât în primă instanţă cât şi în instanţa de apel).

Este de observat că, deşi criticile din considerentele deciziei se referă la hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Braşov, a fost casată această decizie precum şi sentinţa Tribunalului Braşov, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanţe. Nu a fost infirmat niciun act de procedură efectuat în primul ciclu procesual.

Având în vedere starea de fapt reţinută de instanţa de recurs, respectându-se dreptul la apărare al inculpatei G.I.M., s-au administrat probe cu care să se demonstreze că aceasta nu corespunde realităţii din anul 2001.

Au fost audiaţi şi reaudiaţi martori care au fost, iar unii dintre ei mai sunt şi în prezent, reprezentanţi ai societăţilor comerciale care au derulat afaceri comerciale cu societatea inculpatei G.I.M.

Astfel, din declaraţia martorului N.D.C. a rezultat că a existat o colaborare bună între SC T.G.I.E. SRL Oradea şi SC P.G.I. SRL, aparţinând inculpatei. Procedura prin care inculpata lua marfă de la societatea martorului era practic aceeaşi de fiecare dată: se încheia un contract de livrare mărfuri, acestea se livrau după aproximativ o săptămână se intra în posesia instrumentelor de plată emise de SC P.G.I. SRL (numerar, bilet la ordin, CEC). Scadenţa la filele CEC era convenită de comun acord între cele două societăţi. În momentul în care vânzătorul intra în posesia instrumentelor de plată sau a numerarului, făcea o nouă livrare de marfă şi practic, se relua ciclul.

Această colaborare a decurs în condiţii foarte bune până în momentul în care fila CEC pe care a primit-o SC T.G.I.E. SRL Oradea nu a putut fi onorată la plată din lipsa disponibilului în cont. Martorul a precizat că se proceda la post datarea filelor CEC cu toţi partenerii de afaceri, şi această practică se uzitează şi acum, după 10 ani. Fiind comercianţi, cu toţii ştiau că mărfurile achiziţionate de la un agent economic trebuiau vândute ulterior pentru a intra în posesia disponibilului în cont. Nu s-a acordat niciun tratament preferenţial societăţii inculpatei, iar marfa livrată pentru care s-a emis fila CEC neonorată se încadra în cantităţile obişnuite achiziţionate de inculpata G. de la SC T.G.I.E. SRL Oradea. Martorul a apreciat ca fiind un incident, imposibilitatea încasării acelei file CEC, neavând niciodată niciun motiv de suspiciune relativ la reaua credinţă a inculpatei sau a intenţiei sale de a înşela.

Martorul M.D. s-a ocupat de activitatea SC G. SRL şi SC P.R. SRL Braşov şi a avut o colaborare bună şi îndelungată cu societatea aparţinând inculpatei. A descris la rândul său modalitatea de derulare a contractelor încheiate cu clienţii: primea comenzile pentru marfă, se livra marfa solicitată şi în aceeaşi zi se emitea fila CEC de către beneficiarul mărfii. Se convenea de comun acord între furnizor şi beneficiar data la care se putea introduce la plată fila CEC, procedura fiind folosită pentru clienţii vechi şi care erau cunoscuţi. Stabilirea unei date ulterioare de introducere la plată permitea beneficiarului mărfii să îşi facă rulajul şi să procure lichidităţi. Martorul nu a ştiut cauza pentru care ultimele file CEC nu au mai putut fi onorate, însă este cert că ele fuseseră emise înainte de data la care s-a introdus la plată prima filă.

Filele CEC constituiau atât instrumente de plată cât şi garanţii. SC P.G.I. SRL s-a numărat printre firmele care au avut o colaborare foarte bună şi care s-au evidenţiat printre clienţii SC G. SRL şi SC P.R. SRL Braşov.

Martorul C.A.R. a lucrat la SC P.R. SRL Braşov în perioada 1991-1999 şi a declarat că firma inculpatei G. era unul dintre cei mai importanţi clienţi din punct de vedere al cantităţii de marfă achiziţionată precum şi unul dintre cei mai serioşi clienţi din punct de vedere al plăţilor efectuate. Acest martor a precizat că politica SC P.R. SRL Braşov era una de creditare a clienţilor săi, instrumentele de plată fiind introduse la plată după 7-14 zile şi chiar 21 de zile. Referitor la SC P.I. SRL, instrumentele de plată erau introduse la plată la 21 de zile, fiind unul dintre clienţii importanţi; nu au existat niciodată incidente la plată şi nu au existat suspiciuni cu privire la vreo intenţie din partea inculpatei de a induce în eroare furnizorul relativ la plata mărfurilor achiziţionate. Filele CEC lăsate ca instrumente de plată erau completate de inculpată, inclusiv data de introducere la plată, care era stabilită de comun acord cu furnizorul de marfă. În ceea ce priveşte incidentul la plată de la sfârşitul activităţii firmei, martorul ştie că spaţiul ocupat de aceasta au fost golite abuziv de persoane în civil, mascate, care au încărcat întreaga marfă existentă în camioane, astfel încât inculpata nu a mai putut să vândă nimic pentru a obţine lichidităţi şi a putea să-şi alimenteze conturile.

Martorul A.M. lucrează în prezent la SC A. România, succesoarea lui SC Z. Buzău. Nu a încheiat personal contracte cu societatea inculpatei G., dar desfăşurându-şi activitatea la SC Z. cunoştea practica de la nivelul societăţii în raporturile cu clienţii: instrumentele de plată erau introduse la plată după o anumită perioadă de la momentul preluării mărfii, deoarece clienţii revindeau marfa achiziţionată şi aveau nevoie de timp pentru a încasa bani în conturile lor. La momentul la care s-au derulat relaţiile comerciale cu SC P.I., instrumentele de plată erau garanţii ale plăţilor ulterioare (spre deosebire de prezent, când există o varietate mai mare de garanţii, de exemplu scrisori bancare). Nu au existat niciodată incidente la plată din partea societăţii inculpatei. Toate rubricile instrumentelor de plată (CEC-uri sau bilete la ordin) erau completate de către cumpărătorul mărfii, inclusiv data la care urma să se introducă la plată, convenită cu societatea furnizoare.

Martorul D.S.G. a lucrat în cadrul SC P.I. şi se ocupa de relaţia cu furnizorii şi în lipsa inculpatei G. completa filele CEC cu sumele de plată şi cu datele scadente. Datele erau convenite cu furnizorii şi filele CEC (uzitate în mod frecvent) erau lăsate ca garanţie până la momentul plăţii. Nu au existat niciodată incidente de plată până în momentul încetării activităţii societăţii. Despre incidentul între SC P.I. şi SC S., martorul a precizat că persoane trimise de reprezentanţii acesteia din urmă au luat toată marfa existentă în depozitele celei dintâi, fără a avea încuviinţarea inculpatei, i-au obligat pe lucrătorii de la SC P. să emită facturi doar către ei la preţurile impuse de ei, în cele din urmă făcând compensaţie cu suma datorată de societatea inculpatei G. În plus au luat toate mijloacele de transport aparţinând societăţii inculpatei şi le-au vândut. Inculpata nu a reuşit să comunice cu S.I., reprezentantul SC S.

A fost audiat nemijlocit reprezentantul SC S. SRL, martorul S.I., care nu s-a prezentat în primul ciclu procesual pentru a fi audiat. Martorul a recunoscut că a derulat afaceri comerciale cu inculpata şi societatea sa comercială în condiţii bune până la momentul noiembrie 2000. Inculpata a cumpărat zahăr de la SC S. în sumă totală de aproximativ 30 miliarde ROL şi în noiembrie 2000 mai erau de plată 4 miliarde ROL din toată suma. Atunci când mai erau de introdus la plată aproximativ 5 sau 7 file CEC, una dintre ele nu a putut fi încasată, moment în care martorul a luat legătura cu inculpata G., care i-a comunicat că are în acel moment nişte probleme bancare dar că se vor rezolva până la sfârşitul zilei în curs deoarece va primi un credit bancar. Martorul a contactat unitatea bancară, care i-a confirmat cele comunicate de către inculpată. La sfârşitul zilei, fila CEC nu era însă decontată, condiţii în care martorul a luat legătura cu inculpata G., care i-a comunicat că se află în incapacitate de plată şi că filele CEC care mai erau de încasat nu vor fi onorate pentru că nu dispune de lichidităţi. Pentru a rezolva problema, s-a facturat marfa alimentară existentă în depozitele SC P.I. în contul sumei datorate SC S. SRL. în urma acestei operaţiuni au mai rămas aproximativ 800 milioane ROL datoraţi de SC P.I. Martorul a facturat şi mijloacele de transport aparţinând societăţii inculpatei pentru a-şi acoperi paguba şi a ridicat tot ce aparţinea acestei societăţi. Societatea martorului avea la rândul său dificultăţi financiare, motiv pentru care a şi intrat în procedura de lichidare în anul 2002. Martorul a declarat că a făcut plângere penală împotriva inculpatei pentru că s-a temut că sumele de bani pe care le avea de recuperat ar fi putut să-i fie imputate lui de către creditori. Este foarte important că martorul a declarat că niciodată nu a avut impresia că inculpata vrea să-l înşele, ci dimpotrivă a apreciat onestitatea acesteia în discuţiile pe care le-au avut.

Din întregul material probatoriu administrat atât în primul ciclu procesual cât şi după reluarea cercetării judecătoreşti, în condiţii de administrare nemijlocită a probelor (spre deosebire de procedura în faţa instanţei de recurs) au rezultat următoarele:

SC P.I.G. SRL, societatea inculpatei G. a desfăşurat relaţii comerciale în condiţii de deplină legalitate până la momentul noiembrie 2000. Firma a fost un client important, din punct de vedere al cantităţilor de marfă cumpărate de la diverşi furnizori (părţi vătămate sau părţi civile), dar şi serios din punct de vedere al plăţilor efectuate pentru această marfă. Datorită cantităţilor mari de marfă achiziţionată se număra printre clienţii fideli de încredere.

Instanţa reţine că nu au existat suspiciuni cu privire la incidentele la plată din partea niciunuia dintre furnizori.

Data introducerii la plată era stabilită de comun acord cu furnizorul, era ulterioară emiterii instrumentului de plată (între 5 şi 21 de zile), iar instrumentele de plată erau lăsate drept garanţie până la plata lor efectivă.

Toţi agenţii economici stabileau o dată a plăţii ulterioară tocmai pentru a putea să revândă marfa achiziţionată şi să intre în posesia banilor care le alimentau conturile, din care, la rândul lor îşi plăteau furnizorii. Această practică, reţine instanţa, se întâlneşte şi astăzi în relaţiile comerciale. La momentul noiembrie 2000, societatea inculpatei a intrat într-un blocaj financiar, determinat şi de alţi agenţi economici de la care avea de încasat bani, care a condus la declararea stării de incapacitate de plată din lipsă de disponibil; este de remarcat că până la acest moment nu a existat nici un singur incident de plată, chiar dacă s-au mai înregistrat întârzieri la plată.

Toate instrumentele de plată care nu au mai putut fi onorate la momentul noiembrie 2000 au fost emise în perioada 27 octombrie 2000 - 28 noiembrie 2000, când nu exista nicio menţiune cu privire la incapacitatea de plată, şi au fost postdatate. Conform raportului de expertiză contabilă efectuat în cursul urmăririi penale din 21 februarie 2003 a rezultat faptul că în perioada 01 octombrie 2000 - 30 decembrie 2000, rulajul mărfurilor, conform balanţei sintetice de verificare pe lunile octombrie/noiembrie 2000 la SC P.I. SRL a fost de 28.767.069.719 ROL, iar valoarea sumelor ce urmau să fie încasate de aceeaşi societate în aceeaşi perioadă era de 6.765.546.745 ROL. În concluzie, instanţa reţine că valoarea însumată a sumelor pentru care inculpata a emis file CEC şi bilete la ordin în perioada menţionată a fost de 13.979.643.593 ROL, inculpata bazându-se pe sumele de bani pe care le avea de primit pentru a putea deconta instrumentele de plată către proprii creditori. Totodată rulajul societăţii precum şi comportamentul inculpatei (ulterior refuzului la plată a instrumentelor de plată emise de ea) de a comunica cu societăţile furnizoare şi de acoperi sumele pe care le datora fie cash, fie prin compensare cu produse existente în depozitele societăţii exclude intenţia inculpatei de a induce în eroare societăţile furnizoare. Analizând rulajele de marfă aprovizionată şi vândută, în condiţiile unui flux normal şi consecvent al încasărilor, instanţa ajunge la concluzia că societatea administrată de inculpată ar fi avut posibilitatea să îşi onoreze la scadenţă obligaţiile bancare. De asemenea, conform celui de-al doilea raport de expertiză efectuat în cursul cercetării judecătoreşti în primul ciclu procesual, s-a concluzionat că rulajul de marfă aprovizionată şi vândută de SC P.I. SRL în perioada mai - noiembrie 2000 era de 116.888.931 ROL, sumă necesară onorării la scadenţă a obligaţiilor de plată.

Ambele expertize au analizat modalitatea în care au fost ridicate şi facturate mărfurile de către SC S. SRL în data de 28 noiembrie 2000, concluziile fiind în sensul că au fost facturate la un preţ mai mic decât cel achiziţionat de către inculpată, rezultând o pierdere de 125.932.773 ROL; preluarea întregului stoc de marfă a declanşat în mod forţat falimentul SC P.I. SRL, care în acest fel a fost pusă în imposibilitatea de a continua activitatea.

Societatea inculpatei a înregistrat o creştere constantă a activităţii din anul 1997 (când a devenit asociat unic) ajungând la o cifră de afaceri lunară de 30 - 33 miliarde ROL în perioada august-octombrie 2000 şi demarând un program investiţional de 8.425.500.755 ROL, ceea ce denotă intenţia inculpatei de a continua în acelaşi ritm relaţiile comerciale.

La data de 24 noiembrie 2000 inculpata a primit un credit de la B.C.R., Agenţia Z., în sumă de 2.849.067.086 ROL, însă la aceeaşi dată îi reţine din creditul acordat suma de 1.025.000.000 ROL cu titlu de restituire anticipată a creditului anterior, fapt surprinzător pentru inculpată, care nu a mai putut onora instrumentele de plată deja emise.

Din toate probele analizate instanţa reţine că nu rezultă că inculpata G.I.M. a avut intenţia de a induce în eroare pe vreuna dintre societăţile furnizoare în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul de foloase materiale injuste şi de a produce prejudicii acestora. Rulajul mărfurilor, lipsa incidentelor la plată anterior lui noiembrie 2000, relaţiile comerciale bune cu ceilalţi agenţi economici, diligenţele depuse pentru acoperirea prejudiciilor nu conturează niciun fel de indicii în legătură cu intenţia de a înşela. Numărul mare de părţi vătămate nu denotă o pluralitate de acţiuni de inducere în eroare din partea inculpatei (aşa cum a susţinut instanţa de recurs), el se datorează faptului că instrumentele de plată au fost introduse la plată imediat după ce s-a aflat de incidentul creat de ridicarea mărfii de către SC S. SRL la data de 28 noiembrie 2000. În contextul în care această societate a formulat plângere penală pentru a se proteja pe ea însăşi, au fost chemate şi celelalte societăţi în cadrul procesului penal (unde nu se timbrează niciun fel de pretenţie civilă).

La data emiterii filelor CEC inculpata nu ştia că la data la care acestea urmau să fie introduse la plată nu va exista acoperirea necesară în cont, datele ulterioare de introducere la plată (convenite de comun acord cu furnizorii de marfă) fiind de natură a asigura alimentarea contului prin revânzarea mărfurilor achiziţionate.

Instanţa de fond reţine că în aceste condiţii nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzute de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), având ca obiect filele CEC (sub forma laturii subiective) emise către furnizorii de marfă şi nici condiţiile impuse de alin. (4) al aceluiaşi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) Cu toate acestea, raportat la împrejurările analizate, data intrării în interdicţie bancară şi introducerea la plată ulterioară a filelor CEC şi la dispoziţiile Legii nr. 59/1934, sunt acţiuni care se circumscriu elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 - emiterea unei file CEC fără a avea disponibil în cont, necondiţionat de producerea vreunui prejudiciu sau de atitudinea subiectivă a emitentului (valabil doar pentru infracţiunile cuprinse la pct. II din rechizitoriu).

Instanţa constată că prin actul de sesizare, la unele dintre infracţiunile de înşelăciune prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) nu a fost reţinut şi alin. (1) al acestui art., care reprezintă infracţiunea tip, urmând ca, pentru acurateţe juridică să reţină şi acest alin. în stabilirea încadrării juridice corecte. Aceeaşi remarcă referitor la reţinerea art. 213 C. pen.

Referitor la biletele la ordin emise de către inculpata G. către furnizorii de marfă şi care au fost refuzate la plată în aceleaşi condiţii analizate anterior, instanţa constată că fapta inculpatei de a emite aceste instrumente de plată şi imposibilitatea plăţii acestora nu este prevăzută de legea penală (de niciunul din alin. de la art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) şi de niciun alt art.) şi va dispune achitarea inculpatei în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

În cazul furnizorilor cărora li s-au emis atât file CEC cât şi bilete la ordin se va proceda la schimbarea încadrării juridice diferenţiat, pe instrumente de plată.

În consecinţă, instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice.

În legătură cu infracţiunile prevăzute de art. 84 pct. 2 Legea nr. 59/1934, raportat la data comiterii lor (luna noiembrie 2000), la termenele de prescripţie prevăzute de art. 122 alin. (1) lit. e) şi art. 124 C. pen., instanţa a dispus încetarea procesului penal, ca urmare a intervenim prescripţiei răspunderii penale, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Aceeaşi soluţie de încetare a procesului penal va fi adoptată de către instanţă referitor la infracţiunile prevăzute de art. 213 alin. (1) C. pen. şi art. 26 raportat la art. 290 C. pen. (2 fapte), în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) şi art. 124 C. pen.

În legătură cu infracţiunile de înşelăciune reţinute în actul de sesizare ca fiind comise împotriva unităţii bancare B.R.S., în prezent prin lichidator judiciar F.G.D.S.B., instanţa apreciază că demersurile făcute de către inculpata G.I.M. pentru obţinerea unor credite bancare nu au urmărit crearea vreunui prejudiciu unităţii bancare prin obţinerea unui folos injust de către inculpată. Lipsa intenţiei frauduloase rezultă din faptul că societatea inculpatei a angajat 14 credite la aceeaşi unitate bancară, în valoare totală de 5.030.000.000 ROL, din care a restituit 4.444.000.000 ROL, plătind comisioane şi dobânzi de 502.614.199 ROL. Ideea contractării unor noi credite pe numele altor firme i-a fost sugerată inculpatei de către un angajat al B.R.S. şi nu rezultă din nicio probă a acuzării că inculpata avea intenţia să producă un prejudiciu prin angajarea acelor credite.

În consecinţă, instanţa constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. (3 acte materiale) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. (2 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cuprinse la pct. 1 din rechizitoriu şi a dispus achitarea inculpatei G.I.M., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În legătură cu inculpata C.V., instanţa a constatat că a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. (3 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (pct. I.1 rechizitoriu). Contractele de creditare au fost încheiate la datele de 20, 24 şi 25 octombrie 2000. Nu au fost primele credite contractate pe numele SC L.P. SRL, în perioada iulie-noiembrie fiind contractate 9 credite în valoare totală de 3.870.000 ROL, fiind rambursată suma de 3.228.000 ROL. Creditele au fost rambursate la termenele scadente, parte din ele fiind garantate cu file CEC eliberate de SC P.I. SRL. Restul neachitat de 642.000.000 ROL urma să fie achitat cu file CEC care aveau scadenţa la 04 decembrie şi 08 decembrie 2000, deci după intrarea în incapacitate de plată. Din analiza extraselor de cont, a rezultat că SC P.I. SRL, emitenta filelor CEC, făcea alimentarea zilnică a contului curent, urmărindu-se asigurarea disponibilului necesar pentru efectuarea plăţilor, nefiind înregistrat niciun incident de plată până la data de 28 noiembrie 2000 (pct. 12 expertiză), data la care s-a preluat întregul stoc de marfă şi utilajele de către SC S. SRL şi avea de încasat în luna noiembrie 2000 suma de 6.765.546.745 ROL.

În aceste condiţii este evident, arată instanţa de fond, că inculpata C.V. prin SC L.P. SRL nu a avut intenţia de a prejudicia unitatea bancară, după ce achitase aproximativ 90% din credite, astfel încât instanţa va dispune achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. (3 acte materiale) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Referitor la inculpatul O.V., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. (2 fapte), instanţa a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) şi art. 124 C. pen. (raportat la data comiterii faptelor, 31 octombrie 2000).

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, în rejudecare au fost dificultăţi referitor la părţile vătămate constituite părţi civile, deoarece o parte a acestora au încetat să existe ca urmare a declarării falimentului, o parte s-au reorganizat, o parte s-au mutat de la sediile iniţiale, o parte se află în proces de declarare a insolvenţei. Prin demersurile efectuate la Oficiile Registrului Comerţului s-au actualizat datele despre aceste societăţi, iar citarea lor s-a făcut procedural cu aducerea la cunoştinţă a drepturilor procesuale. Unele dintre ele au renunţat la pretenţiile civile, aşa cum s-a consemnat în încheierile de şedinţă corespunzătoare.

Raportat la soluţiile pronunţate pe latură penală, instanţa a dispus, în ceea ce priveşte latura civilă după cum urmează:

- a obligat pe inculpata G.I.M., în calitate de emitentă a filelor CEC, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P.G.I. SRL prin lichidator judiciar C.A. să plătească părţii civile B.R.S., în prezent prin lichidator judiciar F.G.D.S.B. suma de 272.634,85 RON daune materiale (credit nerambursat şi dobânzi la valoarea solicitată în primul ciclu procesual, valoare pe care inculpata a fost de acord să o plătească); va respinge restul pretenţiilor civile constând în actualizarea acestor pretenţii iniţiale la nivelul datei de 31 decembrie 2009, în condiţiile în care această parte civilă nu a declarat nicio cale de atac şi căile de atac ale Parchetului nu au vizat latura civilă a cauzei. Deşi s-a dispus achitarea inculpatei în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., există legătură de cauzalitate între fapta sa şi neachitarea creditelor contractate din cauza lipsei disponibilului din contul SC P.I. SRL;

- nu a soluţionat latura civilă a cauzei, în baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen. referitor la părţile civile SC U.B. SA (fostă SC A. SA Braşov), SC P.C. SRL, SC R. SRL, SC T. SRL, SC F. SRL şi va constata că SC P.S. SRL nu s-a constituit parte civilă (instanţa a pronunţat o soluţie de achitare a inculpatei în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen.).

- a respins pretenţiile civile formulate de părţile civile SC T.G.I.E. SRL, SC G. SRL, SC P.R. SRL, SC Z. SA, SC U.B. SA (fostă SC A. SA Braşov), SC D. SRL, SC C. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL, SC An. SRL, SC A.C., deoarece infracţiunea prev. de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 este o infracţiune de pericol care nu comportă latură civilă, ci este reglementată doar pentru a proteja relaţiile sociale referitor la operaţiunile efectuate cu file CEC pentru a asigura credibilitatea acestor instrumente de plată.

Deoarece inculpata G.I.M. a fost obligată la plata unor sume de bani reprezentând daune materiale, s-a menţinut măsura sechestrului asigurător dispus în faza de urmărire penală asupra imobilului proprietatea inculpatei G.I.M., înscris în CF nr. PP Braşov la A+46.

În baza art. 348 C. proc. pen. instanţa a dispus anularea înscrisurilor aflate la dosarul de urmărire penală (borderouri de achiziţii).

Împotriva sentinţei pronunţate în rejudecarea cauzei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi părţile civile SC G. SRL şi SC P.R. SRL.

Ministerul Public a criticat soluţia pentru netemeinicie în ceea ce priveşte:

1) greşita schimbare a încadrării juridice a faptelor comise de inculpata G.I. din infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. în infracţiunile prevăzute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934;

2) greşita achitare a aceleiaşi inculpate pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., respectiv pct. II. 5, 8, 12, 14, 15, 16 rechizitoriu;

3) greşita achitare a aceleiaşi inculpate pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), respectiv pct. II. 1 şi 2 rechizitoriu;

4) greşita achitare a inculpatei C.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 3 acte materiale, respectiv pct. I a rechizitoriu.

Dezvoltarea motivelor de recurs are în vedere greşita interpretare a instanţei în ce priveşte existenţa intenţiei inculpatei G.I. de inducere în eroare a părţilor vătămate, arătându-se că în lipsa unui plan bine structurat, lipsa pregătirii de specialitate pentru a conduce o afacere de asemenea anvergură, nu a înţeles să-şi asigure un plan de lichidităţi necesar pentru efectuarea plăţilor, a realizat haotic investiţii, folosind pentru o parte sistemul de leasing. Ministerul Public a criticat aceste afirmaţii ale primei instanţe, arătând că deşi sunt relevate de probele dosarului, totuşi, analizate în ansamblul devin probe în dovedirea infracţiunii de înşelăciune comise prin emiterea de CEC-uri şi bilete la ordin refuzate la plata din cauza lipsei disponibilului, invocându-se analiza în context.

Cu privire la achitarea inculpatelor G.I. şi C.V. pentru infracţiunile de înşelăciune comise în dauna B.R.S. Sucursala B. s-a arătat că inculpata G.I. a apelat la o modalitate cel puţin suspectă de redresare financiară, cerând inculpatei C. să preia SC L. SRL, aceasta devenind asociat unic, din modalitatea de derulare a activităţii rezultând planul pe care inculpata G.I. l-a pus la punct în susţinerea activităţii SC P.G.I. SRL, în sensul că SC L. a fost înfiinţată în scopul obţinerii de credite bancare de către inculpata G.I., iar înregistrările în contabilitatea acestei firme erau fictive, numai pentru a justifica rulajul banilor în cont. S-a exemplificat că un credit contractat de SC P. SRL a fost garantat de SC L. SRL cu două file CEC nedecontabile (creditele din 25 octombrie 2000 în valoarea de 400 milioane ROL) şi că aceste împrejurări evidenţiază că inculpata G.I. ştia că era în incapacitate bancară şi a utilizat mijloace frauduloase pentru a obţine credite.

Cu privire la inculpatul O.V., Ministerul Public a precizat cu prilejul dezbaterilor că, deşi există acel formular în care este prevăzut şi numele acestui inculpat, rezultă din motivele de apel scrise formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, că în esenţă soluţia nu este criticată cu privire la acest inculpat şi că soluţia de încetare a procesului penal întemeiată pe dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. este legală.

Suplimentar, Ministerul Public a solicitat a se avea în vedere că în cauză s-a dispus trimiterea în judecată şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 213 C. pen. Rezultă din considerente sentinţei apelate că, s-ar fi admis o cerere de schimbare a încadrării juridice în sensul reţinerii precizării alin., dar în dispozitivul hotărârii instanţa nu s-a mai pronunţat nici în minută şi nici în dispozitivul sentinţei nu se regăseşte această infracţiune este o nepronunţare, este o omisiunea de a se pronunţa pentru o infracţiune pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei, nu este un motiv prevăzut în art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. pentru a fi necesară o desfiinţare cu trimitere spre rejudecare, fiind incidente dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Părţile civile apelante au motivat apelurile, criticând soluţia pe considerentul omisiunii obligării inculpatei G.I. la plata despăgubirilor civile şi faptului că latura civilă a fost lăsată nesoluţionată, deşi acţiunea civilă nu s-a prescris.

Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de apel şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit art. 371 C. proc. pen., s-a constatat că apelul declarat de Ministerul Public este nefondat, în timp ce apelurile părţilor civile sunt tardive, pentru următoarele considerente:

1. Cu privire la apelurile părţilor civile, instanţa a reţinut că sunt tardive având în vedere că sentinţa a fost comunicată celor două părţi civile apelante la data de 26 februarie 2010, iar apelurile sunt declarate în data de 18 martie 2010 cu depăşirea termenului de 10 zile prevăzut de art. 363 C. proc. pen. În altă ordine de idei, aceste apeluri ar fi şi inadmisibile, deoarece raportat la primul ciclu procesual, prin sentinţa penală nr. 315 din 9 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Braşov, prin care s-a dispus achitarea inculpaţilor în raport cu infracţiunile de înşelăciune ce ar fi atras calitatea acestora de părţi civile, aceste părţi nu au exercitat calea de atac. Apelurile au fost declarate de Ministerul Public privind soluţia de achitare, netemeinicia pedepselor aplicate, aplicarea art. 10 lit. g) privind prescrierea faptelor de fals şi complicitate la fals, cuantumul unor pedepse şi de inculpatul O.V.

2. Cu privire la apelul promovat de Ministerul Public, instanţa a constatat că toate considerentele invocate în susţinerea vinovăţiei inculpaţilor, sunt fundamentate pe deducţii sau pe analizarea unor activităţi.

În ce priveşte starea de fapt, aceasta a fost corect şi amănunţit stabilită de prima instanţă, în concordanţă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică astfel cum a fost schimbată de instanţă fiind judicioasă şi corespunzător fundamentată, cu o motivare pe care Curtea şi-a însuşit-o integral.

Un prim aspect esenţial care s-a reţinut este dat de limitele rejudecării astfel cum au fost stabilite prin decizia penală nr. 590 din 19 februarie 2009.

Practic, instanţa supremă a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare instanţei, urmând ca aceasta doar să stabilească pedepsele ce se vor aplica inculpaţilor, deoarece Curtea de Apel Braşov nu a avut în vedere limitele rejudecării stabilite prin decizia penală nr. 6885/2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi pronunţând o soluţie de restituire a cauzei la Parchet, a încălcat dispoziţiile art. 385 alin. (1) C. proc. pen.

Raportat strict la considerentele deciziei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa de judecată ar fi fost un simplu executant căruia i-ar fi revenit doar îndatorirea de a aplica o pedeapsă şi modalitatea de executare a acesteia, fără să urmărească aflarea adevărului în cauză, fără să efectueze o cercetare judecătorească, fără să administreze probe, fiind lipsită de atributul de a analiza întregul material probatoriu prin filtrul propriei gândiri.

În cazul în care instanţa supremă a stabilit, în recurs, vinovăţia inculpatei G. sub forma intenţiei directe, elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune precum şi legătura de cauzalitate între aceste fapte şi prejudiciile cauzate părţilor civile, ar fi putut să aplice pedeapsa şi modalitatea de executare în această ultimă fază procesuală, respectându-se dreptul la apărare al tuturor inculpaţilor, care au beneficiat de asistenţă juridică pe întregul proces penal (au existat decizii ale instanţei supreme de condamnare a inculpaţilor după aceştia fuseseră achitaţi atât în primă instanţă cât şi în instanţa de apel). S-a observat că, deşi criticile din considerentele deciziei se referă la hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Braşov, a fost casată această decizie precum şi sentinţa Tribunalului Braşov, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanţe.

Nu a fost infirmat niciun act de procedură efectuat în primul ciclu procesual.

Având în vedere starea de fapt reţinută de instanţa de recurs, respectându-se dreptul la apărare al inculpatei G.I.M., în faţa instanţei de fond, s-au administrat probe cu care să se demonstreze că aceasta nu corespunde realităţii din anul 2001.

Au fost audiaţi şi reaudiaţi martori care au fost (unii dintre ei mai sunt şi în prezent) reprezentanţi ai societăţilor comerciale care au derulat afaceri comerciale cu societatea inculpatei G.I.M.

Analizând materialul probator administrat în cauză, în primul rând, declaraţiile martorilor ce au avut calitatea de reprezentanţi ai societăţilor comerciale care au derulat afaceri comerciale cu societatea inculpatei G.I., în măsură să ofere detalii cu privire la modul de derulare a activităţii comerciale, expertizele efectuate în cauză, instanţa a constatat că nu s-a dovedit existenţa intenţiei directe, calificată prin scop, necesară în mod dirimant pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune, în oricare din formele sale.

De altfel, acest aspect rezultă nu numai din doctrină, ci şi din deciziile pronunţate de instanţa supremă care, au statuat în mod constant, în diferenţierea infracţiunii de înşelăciune şi cea de emitere a unei file CEC fără a exista provizia necesară, prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, că este necesară stabilirea fără echivoc a existenţei intenţiei de a induce în eroarea partea contractantă care nu a cunoscut şi nu putea cunoaşte în nici un mod că nu există provizia necesară pentru decontarea filei CEC.

Aceste decizii au constitut veritabile decizii de îndrumare pentru instanţele inferioare, cu atât mai mult cu cât au fost exemplificate împrejurări ce ar releva intenţia de a induce în eroare şi au stabilit că atâta vreme cât partea vătămată a cunoscut fie dificultatea în care s-ar afla cealaltă parte, fie a stabilit la termen al scadenţei o altă dată, ulterioară, echivalează cu o cunoaştere a împrejurării C. pen. la momentul emiterii instrumentului de plată nu există disponibil în cont.

În lumina acestor decizii, instanţa de apel, evaluând probele administrate în cauză, a constatat că aşa cum judicios a stabilit prima instanţă nu s-a conturat existenţa intenţiei directe a inculpatei G.I.:

- din declaraţia martorului N.D.C. a rezultat că a existat o colaborare bună între SC T.G.I.E. SRL Oradea şi SC P.G.I. SRL, aparţinând inculpatei. Procedura prin care inculpata lua marfă de la societatea martorului era practic aceeaşi de fiecare dată: se încheia un contract de livrare mărfuri, acestea se livrau după aproximativ o săptămână se intra în posesia instrumentelor de plată emise de SC P.G.I. SRL (numerar, bilet la ordin, CEC). Scadenţa la filele CEC era convenită de comun acord între cele două societăţi şi în momentul în care vânzătorul intra în posesia instrumentelor de plată sau a numerarului, făcea o nouă livrare de marfă şi practic, se relua ciclul de vânzare-cumpărare.

- Martorul M.D. s-a ocupat de activitatea SC G. SRL şi SC P.R. SRL Braşov şi a avut o colaborare bună şi îndelungată cu societatea aparţinând inculpatei. A descris la rândul său modalitatea de derulare a contractelor încheiate cu clienţii: primea comenzile pentru marfă, se livra marfa solicitată şi în aceeaşi zi se emitea fila CEC de către beneficiarul mărfii. Se convenea de comun acord între furnizor şi beneficiar data la care se putea introduce la plată fila CEC, procedura fiind folosită pentru clienţii vechi şi care erau cunoscuţi. Stabilirea unei date ulterioare de introducere la plată permitea beneficiarului mărfii să îşi facă rulajul şi să procure lichidităţi. Martorul nu a ştiut cauza pentru care ultimele file CEC nu au mai putut fi onorate, însă este cert că ele fuseseră emise înainte de data la care s-a introdus la plată prima filă. Filele CEC constituiau atât instrumente de plată cât şi garanţii. SC P.G.I. SRL s-a numărat printre firmele care au avut o colaborare foarte bună şi care s-au evidenţiat printre clienţii SC G. SRL şi SC P.R. SRL Braşov.

- Martorul C.A.R. a lucrat la SC P.R. SRL Braşov în perioada 1991-1999 şi a declarat că firma inculpatei G. era unul dintre cei mai importanţi clienţi din punct de vedere al cantităţii de marfă achiziţionată precum şi unul dintre cei mai serioşi clienţi din punct de vedere al plăţilor efectuate. Acest martor a precizat că politica SC P.R. SRL Braşov era una de creditare a clienţilor săi, instrumentele de plată fiind introduse la plată după 7-14 zile şi chiar 21 de zile. Referitor la SC P.I. SRL, instrumentele de plată erau introduse la plată la 21 de zile, fiind unul dintre clienţii importanţi; nu au existat niciodată incidente la plată şi nu au existat suspiciuni cu privire la vreo intenţie din partea inculpatei de a induce în eroare furnizorul relativ la plata mărfurilor achiziţionate. Filele CEC lăsate ca instrumente de plată erau completate de inculpată, inclusiv data de introducere la plată, care era stabilită de comun acord cu furnizorul de marfă. În ceea ce priveşte incidentul la plată de la sfârşitul activităţii firmei, martorul ştie că spaţiul ocupat de aceasta au fost golite abuziv de persoane în civil, mascate, care au încărcat întreaga marfă existentă în camioane, astfel încât inculpata nu a mai putut să vândă nimic pentru a obţine lichidităţi şi a putea să-şi alimenteze conturile.

- Martorul A.M. lucrează în prezent la SC An. România, succesoarea lui SC Z. Buzău. Nu a încheiat personal contracte cu societatea inculpatei G., dar desfăşurându-şi activitatea la SC Z. cunoştea practica de la nivelul societăţii în raporturile cu clienţii: instrumentele de plată erau introduse la plată după o anumită perioadă de la momentul preluării mărfii, deoarece clienţii revindeau marfa achiziţionată şi aveau nevoie de timp pentru a încasa bani în conturile lor. La momentul la care s-au derulat relaţiile comerciale cu SC P.I., instrumentele de plată erau garanţii ale plăţilor ulterioare (spre deosebire de prezent, când există o varietate mai mare de garanţii, de exemplu scrisori bancare). Nu au existat niciodată incidente la plată din partea societăţii inculpatei. Toate rubricile instrumentelor de plată (CEC-uri sau bilete la ordin) erau completate de către cumpărătorul mărfii, inclusiv data la care urma să se introducă la plată, convenită cu societatea furnizoare.

- Martorul D.S.G. a lucrat în cadrul SC P.I. şi se ocupa de relaţia cu furnizorii şi în lipsa inculpatei G. completa filele CEC cu sumele de plată şi cu datele scadente. Datele erau convenite cu furnizorii şi filele CEC (uzitate în mod frecvent) erau lăsate ca garanţie până la momentul plăţii. Nu au existat niciodată incidente de plată până în momentul încetării activităţii societăţii. Despre incidentul între SC P.I. şi SC S. SRL, martorul a precizat că persoane trimise de reprezentanţii acesteia din urmă au luat toată marfa existentă în depozitele celei dintâi, fără a avea încuviinţarea inculpatei, i-au obligat pe lucrătorii de la SC P. să emită facturi doar către ei la preţurile impuse de ei, în cele din urmă făcând compensaţie cu suma datorată de societatea inculpatei G. În plus au luat toate mijloacele de transport aparţinând societăţii inculpatei şi le-au vândut. Inculpata nu a reuşit să comunice cu S.I., reprezentantul SC S.

- A fost audiat nemijlocit reprezentantul SC S. SRL, martorul S.I., care nu s-a prezentat în primul ciclu procesual pentru a fi audiat. Martorul a recunoscut că a derulat afaceri comerciale cu inculpata şi societatea sa comercială în condiţii bune până la momentul noiembrie 2000. Inculpata a cumpărat zahăr de la SC S. SRL în sumă totală de aproximativ 30 miliarde ROL şi în noiembrie 2000, mai erau de plată 4 miliarde ROL din toată suma. Atunci când mai erau de introdus la plată aproximativ 5 sau 7 file CEC, una dintre ele nu a putut fi încasată, moment în care martorul a luat legătura cu inculpata G., care i-a comunicat că are în acel moment nişte probleme bancare dar că se vor rezolva până la sfârşitul zilei în curs deoarece va primi un credit bancar. Martorul a contactat unitatea bancară, care i-a confirmat cele comunicate de către inculpată.

La sfârşitul zilei, fila CEC nu era însă decontată, condiţii în care martorul a luat legătura cu inculpata G., care i-a comunicat că se află în incapacitate de plată şi că filele CEC care mai erau de încasat nu vor fi onorate pentru că nu dispune de lichidităţi. Pentru a rezolva problema, s-a facturat marfa alimentară existentă în depozitele SC P.I. în contul sumei datorate SC S. SRL. În urma acestei operaţiuni au mai rămas aproximativ 800 milioane ROL datoraţi de SC P.I. Martorul a facturat şi mijloacele de transport aparţinând societăţii inculpatei pentru a-şi acoperi paguba şi a ridicat tot ce aparţinea acestei societăţi. Societatea martorului avea la rândul său dificultăţi financiare, motiv pentru care a şi intrat în procedura de lichidare în anul 2002. Martorul a declarat că a făcut plângere penală împotriva inculpatei pentru că s-a temut că sumele de bani pe care le avea de recuperat ar fi putut să-i fie imputate lui de către creditori. Este foarte important că martorul a declarat că niciodată nu a avut impresia că inculpata vrea să-l înşele, ci dimpotrivă a apreciat onestitatea acesteia în discuţiile pe care le-au avut.

SC P.I.G. SRL, societatea inculpatei G. a desfăşurat relaţii comerciale în condiţii de deplină legalitate până la momentul noiembrie 2000, a fost un client important, din punct de vedere al cantităţilor de marfă cumpărate de la diverşi furnizori (părţi vătămate sau părţi civile), dar şi serios din punct de vedere al plăţilor efectuate pentru această marfă.

Având în vedere perioada îndelungată de colaborare cu parte din aceste firme, datorită cantităţilor mari de marfă achiziţionată se număra printre clienţii fideli de încredere şi datorită inexistenţei incidentelor la plată nu a creat niciodată suspiciuni niciunuia dintre furnizori.

În contextul activităţilor comerciale derulate în mediul de afaceri de la nivelul anilor 1990-2000, societatea inculpatei urma regulile nescrise, dar general acceptate de toţi agenţii comerciali, în sensul că se foloseau instrumente de plată (file CEC, bilete la ordin), completate de către inculpată sau un alt reprezentant al societăţii, inclusiv la rubrica ce stabilea data introducerii la plată, iar data introducerii la plată era stabilită de comun acord cu furnizorul, era ulterioară emiterii instrumentului de plată (între 5 şi 21 de zile), în funcţie de perioada de revânzare apreciată de comun acord.

Instrumentele de plată erau lăsate drept garanţie până la plata lor efectivă.

La momentul noiembrie 2000, societatea inculpatei a intrat într-un blocaj financiar, determinat şi de alţi agenţi economici de la care avea de încasat bani, care a condus la declararea stării de incapacitate de plată din lipsă de disponibil; este de remarcat că până la acest moment nu a existat nici un singur incident de plată, chiar dacă s-au mai înregistrat întârzieri la plată.

Conform raportului de expertiză contabilă efectuat în cursul urmăririi penale din 21 februarie 2003 a rezultat faptul că în perioada 01 octombrie 2000 - 30 decembrie 2000, rulajul mărfurilor, conform balanţei sintetice de verificare pe lunile octombrie/noiembrie 2000 la SC P.I. SRL a fost de 28.767.069.719 ROL, iar valoarea sumelor ce urmau să fie încasate de aceeaşi societate în aceeaşi perioadă era de 6.765.546.745 ROL.

Valoarea însumată a sumelor pentru care inculpata a emis file CEC şi bilete la ordin în perioada menţionată a fost de 13.979.643.593 ROL, inculpata bazându-se pe sumele de bani pe care le avea de primit pentru a putea deconta instrumentele de plată către proprii creditori.

Rulajul societăţii precum şi comportamentul inculpatei (ulterior refuzului la plată a instrumentelor de plată emise de ea) de a comunica cu societăţile furnizoare şi de acoperi sumele pe care le datora fie cash, fie prin compensare cu produse existente în depozitele societăţii exclude intenţia inculpatei de a induce în eroare societăţile furnizoare şi mai mult, dovedeşte buna credinţă a acesteia în achitarea mărfurilor livrate.

Analizând rulajele de marfă aprovizionată şi vândută, în condiţiile unui flux normal şi consecvent al încasărilor, societatea administrată de inculpată ar fi avut posibilitatea să îşi onoreze la scadenţă obligaţiile bancare, fiind de subliniat dobânzile extrem de mari practicate de bancă, respectiv şi de 115%.

De asemenea, conform celui de-al doilea raport de expertiză efectuat în cursul cercetării judecătoreşti în primul ciclu procesual, s-a concluzionat că rulajul de marfă aprovizionată şi vândută de SC P.I. SRL în perioada mai - noiembrie 2000 era de 116.888.931 ROL, sumă necesară onorării la scadenţă a obligaţiilor de plată.

Societatea inculpatei a înregistrat o creştere constantă a activităţii din anul 1997 (când a devenit asociat unic) ajungând la o cifră de afaceri lunară de 30 - 33 miliarde ROL în perioada august - octombrie 2000 şi demarând un program investiţional de 8.425.500.755 ROL, ceea ce denotă intenţia inculpatei de a continua în acelaşi ritm relaţiile comerciale.

Activitatea de extindere, chiar în lipsa unui plan bine structurat, lipsa pregătirii de specialitate pentru a conduce o afacere de asemenea anvergură, realizarea chiar haotică a investiţiilor, folosind pentru o parte sistemul de leasing, sunt relevate de probele dosarului şi nu pot deveni probe în dovedirea infracţiunii de înşelăciune comise prin emiterea de CEC-uri şi bilete la ordin refuzate la plata din cauza lipsei disponibilului, nici dacă ar fi analizate într-un anumit context. Acestea sunt împrejurări ce ţin de, eventual, o lipsă de diligenţă în derularea activităţii comerciale, dar nu pot constitui fundament pentru tragerea la răspundere penală a inculpatei.

La data de 24 noiembrie 2000 inculpata a primit un credit de la B.C.R. - Agenţia Z. în sumă de 2.849.067.086 ROL însă, la aceeaşi dată, unitatea bancară, îi reţine din creditul acordat suma de 1.025.000.000 ROL cu titlu de restituire anticipată a creditului anterior, fapt surprinzător pentru inculpată, care nu a mai putut onora instrumentele de plată deja emise.

Fără a discuta că banca nu putea reţine o plată anticipată în lipsa unui act adiţional la contractul de împrumut, fiind o practică despre care se poate spune că încalcă buna credinţă în relaţiile cu clienţii, dar şi o încălcarea drepturilor consumatorului, se poate afirma că această plată a reprezentat unul din motivele pentru care societatea inculpatei a intrat în imposibilitate de onorare a obligaţiilor faţă de firmele furnizoare.

Acordând relevanţa cuvenită acestor probe, nu rezultă că inculpata G.I.M. a avut intenţia de a induce în eroare vreuna dintre societăţile furnizoare în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul de foloase materiale injuste şi de a produce prejudicii acestora.

Rulajul mărfurilor, lipsa incidentelor la plată anterior lunii noiembrie 2000, relaţiile comerciale bune cu ceilalţi agenţi economici, diligenţele depuse pentru acoperirea prejudiciilor nu conturează niciun fel de indicii în legătură cu intenţia de a înşela. Numărul mare de părţi vătămate nu denotă o pluralitate de acţiuni de inducere în eroare din partea inculpatei, ci, se datorează faptului că instrumentele de plată au fost introduse la plată imediat după ce s-a aflat de incidentul creat de ridicarea mărfii de către SC S. SRL la data de 28 noiembrie 2000. În contextul în care această societate a formulat plângere penală pentru a se proteja pe ea însăşi, au fost chemate şi celelalte societăţi în cadrul procesului penal (unde nu se timbrează niciun fel de pretenţie civilă).

La data emiterii filelor CEC inculpata nu ştia că la data la care acestea urmau să fie introduse la plată, nu va exista acoperirea necesară în cont, datele ulterioare de introducere la plată (convenite de comun acord cu furnizorii de marfă) fiind de natură a asigura alimentarea contului prin revânzarea mărfurilor achiziţionate.

În aceste condiţii nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzute de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), având ca obiect filele CEC (sub forma laturii subiective) emise către furnizorii de marfă şi nici condiţiile impuse de alin. (4) al aceluiaşi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)

Cu toate acestea, raportat la împrejurările analizate, data intrării în interdicţie bancară şi introducerea la plată ulterioară a filelor CEC şi la dispoziţiile Legii nr. 59/1934, sunt acţiuni care se circumscriu elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 - emiterea unei file CEC fără a avea disponibil în cont, necondiţionat de producerea vreunui prejudiciu sau de atitudinea subiectivă a emitentului, ce se circumscrie tuturor infracţiunilor cuprinse la pct. II din rechizitoriu.

Instanţa de fond, a constatat că prin actul de sesizare, la unele dintre infracţiunile de înşelăciune prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) nu a fost reţinut şi alin. (1) al acestui art., care reprezintă infracţiunea tip, pentru acurateţe juridică a reţinut şi acest alin. în stabilirea încadrării juridice corecte.

Caracteristic infracţiunii de înşelăciune, în oricare din formele sale, pentru că orice formă a infracţiunii de înşelăciune se raportează la forma de bază a infracţiunii incriminată în alin. (1) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), care constă în „inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă";, este sub aspectul laturii subiective, intenţia directă, calificată prin scop, care este acela al obţinerii unui folos material injust; prin urmare, infracţiunea de înşelăciune, în oricare din formele sale se comite numai cu intenţie directă.

Aceeaşi remarcă este susţinută şi referitor la reţinerea art. 213 C. pen.

Referitor la biletele la ordin emise de către inculpata G.I. către furnizorii de marfă şi care au fost refuzate la plată în aceleaşi condiţii analizate anterior, instanţa a constatat, similar primei instanţe, că fapta inculpatei de a emite aceste instrumente de plată şi imposibilitatea plăţii acestora nu este prevăzută de legea penală (de niciunul din alin. de la art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) şi de niciun alt art.) şi a dispus achitarea inculpatei în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

În cazul furnizorilor cărora li s-au emis atât file CEC cât şi bilete la ordin corect s-a procedat la schimbarea încadrării juridice diferenţiat, pe instrumente de plată, în lumina practicii judiciare constante a instanţei supreme.

În legătură cu infracţiunile prevăzute de art. 84 pct. 2 Legea nr. 59/1934, raportat la data comiterii lor (luna noiembrie 2000), la termenele de prescripţie prevăzute de art. 122 alin. (1) lit. e) şi art. 124 C. pen., instanţa a dispus corect încetarea procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., soluţie ce nu lipseşte eventualele părţi vătămate de posibilitatea recuperării sumelor datorate prin intermediul acţiunilor comerciale.

Critica formulată de Ministerul Public în sensul că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra infracţiunii de abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen. este lipsită de temei, câtă vreme, instanţa s-a pronunţat atât asupra schimbării încadrării juridice, cât şi a încetării procesului penal cu privire la această faptă: „încetare a procesului penal va fi adoptată de către instanţă referitor la infracţiunile prevăzute, de art. 213 alin. (1) C. pen. şi art. 26 raportat la art. 290 C. pen. (2 fapte), în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) şi art. 124 C. pen.

În legătură cu infracţiunile de înşelăciune reţinute în actul de sesizare ca fiind comise împotriva unităţii bancare B.R.S., în prezent prin lichidator judiciar F.G.D S.B., instanţa de fond, în mod judicios a constatat că demersurile făcute de către inculpata G.I.M. pentru obţinerea unor credite bancare nu au urmărit crearea vreunui prejudiciu unităţii bancare prin obţinerea unui folos injust de către inculpată.

Lipsa intenţiei frauduloase rezultă din faptul că societatea inculpatei a angajat 14 credite la aceeaşi unitate bancară, în valoare totală de 5.030.000.000 ROL, din care a restituit 4.444.000.000 ROL, plătind comisioane şi dobânzi de 502.614.199 ROL. Ideea contractării unor noi credite pe numele altor firme i-a fost sugerată inculpatei de către un angajat al B.R.S. şi nu rezultă din nicio probă a acuzării că inculpata avea intenţia să producă un prejudiciu prin angajarea acelor credite.

În consecinţă, instanţa a constatat corect că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. (3 acte materiale) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. (2 acte materiale) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cuprinse la pct. I din rechizitoriu şi a dispus achitarea inculpatei G.I.M., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În legătură cu inculpata C.V., instanţa constatând că a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. (3 acte materiale) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (pct. I.1 rechizitoriu), a reţinut încheierea contractelor de creditare la datele de 20, 24 şi 25 octombrie 2000. Nu au fost primele credite contractate pe numele SC L.P. SRL, în perioada iulie - noiembrie fiind contractate 9 credite în valoare totală de 3.870.000.000 ROL, fiind rambursată suma de 3.228.000.000 ROL. Creditele au fost rambursate la termenele scadente, parte din ele fiind garantate cu file CEC eliberate de SC P.I. SRL. Restul neachitat de 642.000.000 ROL urma să fie achitat cu file CEC care aveau scadenţa la 04 decembrie şi 08 decembrie 2000, deci după intrarea în incapacitate de plată. Instanţa de apel reţine şi că din analiza extraselor de cont, a rezultat că SC P.I. SRL, emitenta filelor CEC, făcea alimentarea zilnică a contului curent, urmărindu-se asigurarea disponibilului necesar pentru efectuarea plăţilor, nefiind înregistrat niciun incident de plată până la data de 28 noiembrie 2000 (pct. 12 expertiză), data la care s-a preluat întregul stoc de marfă şi utilajele de către SC S. SRL şi avea de încasat în luna noiembrie 2000 suma de 6.765.546.745 ROL.

În aceste condiţii este evident, apreciază instanţa de apel, că inculpata C.V. prin SC L.P. SRL nu a avut intenţia de a prejudicia unitatea bancară, după ce achitase aproximativ 90% din credite, astfel încât instanţa, în mod corect a dispus achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. (3 acte materiale) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Referitor la inculpatul O.V., Ministerul Public a precizat că soluţia dispusă faţă de acesta este corectă şi nu mai susţine motivul scris de apel privind pe acest inculpat.

Justeţea soluţiilor adoptate de prima instanţă se reflectă şi în modul legal de soluţionare al acţiunii civile subsecvente acţiunii penale, în conformitate cu art. 346 C. proc. pen.

Aşa fiind, s-a constatat că hotărârea primei instanţe este în afara oricărei critici şi pe cale de consecinţă, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. s-a respins apelul declarat de Ministerul Public şi potrivit pct. 2 al aceluiaşi text legal, s-au respins, ca tardive, apelurile promovate de părţile civile SC G. SRL Braşov şi SC P.R. SRL Braşov şi s-a menţinut sentinţa atacată.

Împotriva deciziei penale nr. 75/A din 3 iunie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov.

În motivele de recurs formulate de Ministerul Public se invocă în drept cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17 şi 17² C. proc. pen.

1. Pentru a dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute prin rechizitoriu din infracţiunile de înşelăciune pentru care a fost trimisă în judecată inculpata G.I.M. în infracţiuni prevăzute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 instanţa de fond a avut în vedere anumite aspecte cu privire la lipsa intenţiei inculpatei de a induce în eroare părţile vătămate, aspecte ce diferenţiază în opinia instanţei infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), C. pen. de infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934. Aceste elemente ar fi împrejurări de ordin obiectiv ce au determinat colapsul financiar în care a intrat inculpata în luna noiembrie 2000 - circumstanţe obiective ce exced şi exclud intenţia inculpatei de a prejudicia, în sensul art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), societăţile furnizoare de mărfuri.

Pentru faptele de înşelăciune comise în cadrul raporturilor comerciale, prin plata mărfurilor cu instrumente bancare, (CEC, bilet la ordin), refuzate la plată pentru lipsă disponibil, s-a considerat că examinarea elementului subiectiv, numai prin prisma celor două împrejurări reţinute de expertiză (reţinerea unei sume semnificative din cont de către B.C.R. Agenţia Z. şi preluarea stocului de marfă la 28 noiembrie 2000 de reprezentanţii SC S. SRL) nu reflectă ansamblul împrejurărilor cauzei.

Astfel, se reţine în motivele de recurs dezvoltate în scris de Ministerul Public, faptul că dezvoltarea economică a societăţii conduse de inculpată nu s-a întemeiat pe un plan bine fundamentat economic, ci s-a bazat pe relaţiile şi intuiţia inculpatei, care absolvise un liceu economic, evoluţia economică a firmei depăşind capacitatea inculpatei de prognoză şi management.

Cu titlu de exemplu s-a reţinut că evidenţa filelor CEC era ţinută într-un caiet, în care era trecută şi data scadenţei. De asemenea, inculpata nu a înţeles să îşi asigure un fond de lichidităţi necesar plăţii furnizorilor; inculpata a realizat, numai haotic, diverse investiţii prin achiziţionarea de terenuri, clădiri, mijloace de transport, etc, în sistem leasing, dar acest sistem nu conferea societăţii drept de proprietate şi impunea respectarea strictă a termenelor de plată a ratelor sub sancţiunea, care în cele din urmă s-a şi produs, de a pierde bunurile şi valoarea achitată până la acel moment.

Pentru a-şi susţine activitatea comercială, inculpata a apelat la împrumuturi pe termen scurt şi cu dobânzi mari - recurgând apoi la a săvârşi fapte de natură penală.

Astfel, pe baza principului libertăţii contractuale, se observă că la momentul achiziţiilor de la SC D. SRL s-au convenit termene de plată certe, dar în favoarea inculpatei, datele emiterii cecurilor sunt ulterioare cu aproximativ 10 zile termenelor de plată înscrise pe facturi, rezultând evident elementul de inducere şi menţinere în eroare a părţii civile.

Relaţiile comerciale cu societăţile părţi civile nu erau toate cu vechime considerabilă pentru a se reţine că persoana inculpatei prezintă garanţii datorită lipsei incidentelor sau întârzierilor la plată. Reprezentantul SC Ad. SRL Sighişoara, B.A., descrie că nu a cunoscut condiţiile de solvabilitate şi datoriile către bănci ale SC P.G.I. SRL, pentru că în asemenea condiţii nu ar fi vândut mărfuri către societatea condusă de inculpată.

Ministerul Public reţine că relaţia între părţi dura de 1 an. Nu s-a examinat importanţă - din punct de vedere al conturării intenţiei de producere a unui prejudiciu - faptului că aprovizionarea cu zahăr a fost masivă de la SC S. SRL, SC T. SRL şi de la SC Z. SA, procedându-se însă la comercializarea sub preţul de achiziţie.

De vreme ce în ansamblu societatea avea angajate credite, relevate ca fiind în nume propriu plătibile fiind şi dobânzi, existând în acelaşi timp şi obligaţia de rambursare a creditelor luate de la SC L. SRL, vânzarea în cantităţi mari a produselor sub preţul de achiziţie nu putea genera profit, de o manieră care să conducă la un rezultat financiar pozitiv al societăţii.

Din analiza situaţiei societăţii, în centrala incidenţelor de plăţi rezultă că nu numai cecurile emise către inculpată din prezentul dosar au determinat intrarea în incidenţe bancară, ci au fost refuzate tot cu data de 28 noiembrie 2000 cecuri emise la 02 noiembrie 2000 către SC S.C.P. SRL, către SC P. SRL.

Ministerul Public reţine că în aceste condiţii de derulare a relaţiilor comerciale s-a apreciat că în cauză suntem în prezenţa infracţiunilor de înşelăciune, astfel cum s-a reţinut în actul de sesizare şi nu a infracţiunilor reglementate de legea cecului.

Diferenţa între infracţiunile de înşelăciune şi infracţiunile reglementate de Legea cecului nr. 59/1934 o constituie încadrarea în categoria infracţiunilor de prejudiciu sau de pericol, pe de o parte, dar şi elementul subiectiv în raport cu beneficiarul instrumentului de plată. Astfel, cum în anumite reglementari apare formularea „dacă nu reprezintă o infracţiune mai gravă";, s-a considerat că simplul fapt al emiterii cecului într-o perioadă când nu exista disponibil în cont produce o perturbare la nivelul relaţiilor sociale privind siguranţa circuitului bancar al instrumentelor de plată, apropiind răspunderea prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934 de răspunderea obiectivă.

Dacă se reclamă cauzarea unei pagube şi se constată elementul subiectiv de inducere în eroare pe de-o parte, caracterizat de scopul obţinerii unui folos pentru sine sau pentru altul, pe de altă parte, răspunderea va îmbrăca forma infracţiunii de înşelăciune.

Analiza elementului subiectiv trebuia să pornească de la principiul bunei credinţe a comercianţilor, de la împrejurarea că prejudiciile s-au produs ca urmare a concentrării unor achiziţii în lunile octombrie - noiembrie 2000, perioadă în care s-au suprapus creditele de rambursat.

De asemenea trebuia avut în vedere şi momentul consumării infracţiunilor, diferit, în cazul celor de înşelăciune acesta fiind momentul emiterii filelor cec, iar în cazul celor prevăzute de legea cecului data scadenţei. Din starea de fapt conturată în urma administrării probatoriului rezultă o dată în plus că inculpata avea la momentul emiterii filelor cec reprezentarea imposibilităţii de a-şi respecta obligaţiile contractuale comerciale, nefiind vorba doar de o lipsă de disponibil în cont la momentul scadenţei.

2. Referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) şi respectiv lit. d) C. proc. pen.

2.1. Pentru faptele de emitere a unor bilete la ordin instanţa a reţinut că fapta inculpatei G. de a emite aceste instrumente de plată şi imposibilitatea plăţii acestora nu este prevăzută de legea penală, făcând aplicarea art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Raţionamentul instanţei de judecată a fost apreciat de către Ministerul Public drept eronat. Chiar dacă în cuprinsul art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) nu regăsim în mod expres o incriminare ca în situaţia înşelăciunii prin file CEC, este evident că suntem în prezenţa comiterii unor astfel de infracţiuni - art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., fiind întrunite toate elementele constitutive. Acest aspect rezultă din modul de derulare al relaţiilor comerciale cu partenerii contractuali, al modalităţii de gestionare al afacerii, etc, aspecte care au fost menţionate anterior la pct. 1 dar care susţin şi acest temei de casare.

2.2. Pentru faptele expuse la punctul referitor la obţinerea frauduloasă a unor credite bancare Ministerul Public reţine că în sarcina inculpatelor G.I.M. şi C.V. s-a mai reţinut săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)- 3 acte materiale, respectiv pentru creditele obţinute de la B.R.S. - Sucursala B. pentru care au garantat cu trei file CEC pentru care nu exista disponibilul necesar decontării, iar faţă de prima dintre acestea încă o infracţiune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)- 2 acte materiale.

Ca stare de fapt s-a reţinut că în luna octombrie 2000, în contextul în care inculpata G.I.M. avea mari dificultăţi financiare a încercat o modalitate de redresare, cerându-i inculpatei C.V. să preia SC L. SRL, aceasta din urmă devenind asociat unic (aspecte relevate de declaraţiile celor două inculpate), SC L. SRL fiind înfiinţată doar în scopul obţinerii de credite bancare de către inculpata G.I.M., iar înregistrările în contabilitatea acestei societăţi se efectuau fictiv, numai pentru a justifica rulajul banilor prin contul societăţii, practic, tranzacţiile comerciale fiind inexistente. Dovada acestui plan este modul cum au acţionat cele două inculpate, la data de 20 octombrie 2000 încheindu-se între B.R.S. - Sucursala B. şi SC L. SRL contractul de creditare nr. 191, iar potrivit clauzelor stipulate această societate era creditată cu suma de 600 milioane ROL pentru activitate curentă, sumă rambursabilă într-un termen de 45 zile, dobânda fiind de 115% pe an. Împrumutul contractat de SC L. SRL a fost garantat de către inculpata G.I.M. cu patru file CEC emise de SC P.G.I. SRL. În acelaşi mod s-au încheiat alte două contracte de credit pentru sumele de 600 milioane ROL şi 450 milioane ROL, sume de care a beneficiat în exclusivitate inculpata G.I.M. şi SC P.G.I. SRL. La data de 25 octombrie 2000, SC P.G.I. SRL a solicitat un credit bancar în sumă de 400 milioane ROL pe care l-a garantat SC L. SRL cu două file CEC nedecontabile. Un rol esenţial în stabilirea intenţiei de inducere în eroare a B.R.S. - Sucursala B. de către cele două inculpate este maniera în care acestea au acţionat: prin înfiinţarea unei alte societăţi comerciale interpuse prin intermediul căreia s-au obţinut credite bancare enorme şi care în final au fost folosite de SC P.G.I. SRL, deşi această societate era cea care garantase împrumuturile cu filele CEC fără acoperire. Aceste manevre de disimulare a adevăratului beneficiar al creditelor bancare ce era aceeaşi societate ce îşi asuma obligaţia de a rambursa creditele în cazul incapacităţii societăţii contractante a creditelor demonstrează în cele din urmă faptul că inculpata G.I.M. era conştientă de faptul că intrase în incapacitate de plată, iar cu toate acestea a utilizat mijloace frauduloase în a obţine creditele bancare.

Ministerul Public reţine că în derularea aceluiaşi plan fraudulos de obţinere de credite prin intermediul altor societăţi comerciale interpuse, dar de care în cele din urmă beneficia tot SC P.G.I. SRL, inculpata G.I.M. a completat un borderou de achiziţii prin care se atestă faptul că SC P. SRL administrată de către inculpatul O.V. urma să achite suma de 400 milioane ROL unei persoane fizice, borderou semnat şi ştampilat de către inculpat, în baza acestui document B.R.S. - Sucursala B. a virat în contul SC P. SRL suma menţionată. Din starea de fapt expusă ce se întemeiază pe probele dosarului rezultă clar modalităţile frauduloase adoptate de către inculpata G.I.M. în a induce în eroare partea civilă B.R.S. - Sucursala B. în vederea obţinerii unor credite bancare în sume foarte mari.

Raportat la valorile foarte mari ale creditelor (două credite in sume de 600 milioane ROL, 450 milioane ROL şi 400 milioane ROL, sume obţinute numai în cursul lunii octombrie 2000), condiţiile de rambursare ale acestor credite (respectiv în termen de 45 zile fiecare şi cu o dobândă de 115% pe an), achiziţionarea în aceeaşi perioadă a unor cantităţi foarte mari de zahăr de către inculpata G.I.M. prin intermediul SC P.G.I. SRL şi vânzarea la un preţ mult sub preţul de achiziţie, împrejurarea relevată de expertiză potrivit căreia încă înainte de introducerea la plată a filelor CEC şi biletelor la ordin în luna octombrie 2000 SC P.G.I. SRL înregistra pierderi considerabile, s-a apreciat că rezultă în mod cert ca fiind demonstrată intenţia acestei inculpate de a induce în eroare partea civilă B.R.S., ea având reprezentarea producerii consecinţelor ce au intervenit în cauză, nefiind vorba doar de o simplă neonorare a obligaţiilor contractuale de către inculpată.

Ministerul Public reţine că având în vedere această stare de fapt, a fost apreciată ca fiind greşită opinia instanţei de a reţine că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale celor două infracţiuni de înşelăciune comise de către inculpata G.I.M. în detrimentul părţii civile B.R.S.

Întrucât la comiterea primei infracţiuni aceasta a beneficiat evident de contribuţia coinculpatei C.V., ce cunoştea în mod cert atât situaţia financiară a firmei administrată de către coinculpată, ilegalitatea acţiunilor întreprinse, cu atât mai mult cu cât filele CEC au fost completate şi depuse ca o garanţie a creditului fără a avea suport în vreo tranzacţie comercială între părţi - s-au apreciat ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen. pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată (pct. I.1 din rechizitoriu).

Ministerul Public reţine că pentru conturarea elementului subiectiv, mai este de menţionat data la care inculpata C.V. a devenit asociat al SC L. SRL cu data solicitării creditului (din declaraţiile date de aceiaşi inculpată rezultând caracterul de persoană interpusă, firma SC L. SRL fiind un instrument al inculpatei G.I.M. pentru obţinerea de lichidităţi).

S-a apreciat astfel, că, elementul subiectiv de inducere în eroare a părţii vătămate nu trebuie aşadar verificat numai prin prisma faptului că inculpata G.I.M. a prevăzut şi urmărit că la data scadenţei nu va exista disponibilul necesar pentru plata cecurilor, ci prin prisma condiţiilor în care s-a încheiat contractul de creditare, a caracterului fictiv al documentelor de care depindea acordarea creditului.

Analizând decizia penală nr. 75/A din 3 iunie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, instanţa urmează să respingă recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., instanţa de recurs îl consideră nefondat.

În motivele de recurs se reţine ca element de natură a înlătura susţinerile instanţelor de fond şi de apel faptul că trebuie avut în vedere momentul consumării infracţiunilor, diferit, în cazul celor de înşelăciune acesta fiind momentul emiterii filelor CEC, iar în cazul celor prevăzute de legea cecului data scadenţei. Din starea de fapt conturată în urma administrării probatoriului rezultă, se apreciază în recurs că inculpata avea la momentul emiterii filelor CEC reprezentarea imposibilităţii de a-şi respecta obligaţiile contractuale comerciale, nefiind vorba doar de o lipsă de disponibil în cont la momentul scadenţei.

Totodată Ministerul Public apreciază că diferenţa între infracţiunile de înşelăciune şi infracţiunile reglementate de Legea cecului nr. 59/1934 o constituie încadrarea în categoria infracţiunilor de prejudiciu sau de pericol, pe de o parte, dar şi elementul subiectiv în raport cu beneficiarul instrumentului de plată. Astfel, cum în anumite reglementări apare formularea „dacă nu reprezintă o infracţiune mai gravă";, s-a considerat că simplul fapt al emiterii cecului într-o perioadă când nu exista disponibil în cont produce o perturbare la nivelul relaţiilor sociale privind siguranţa circuitului bancar al instrumentelor de plată, apropiind răspunderea prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934 de răspunderea obiectivă.

Susţinerile Ministerului Public sunt corecte din punct de vedere teoretic, dar nu sunt susţinute de situaţia de fapt din dosar, strict legată de modalitatea în care s-au emis biletele la ordin.

În acord cu instanţa de fond şi cea de apel, instanţa de recurs apreciază, conform jurisprudenţei anterioare, că la data emiterii filelor CEC/biletelor la ordin inculpata G. nu anticipa lipsa acoperirii necesare în cont. Concluzia instanţelor de fond şi de apel rezultă din declaraţiile martorilor N.D.C., M.D., C.A.R., A.M., S.I. Conform tuturor acestor martori furnizorii de marfă au convenit cu inculpata datele ulterioare de introducere la plată astfel încât să se asigure alimentarea contului prin revânzarea mărfurilor achiziţionate.

Instanţa de fond şi cea de apel reţin corect că în aceste condiţii nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzute de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), având ca obiect filele CEC (sub forma laturii subiective) emise către furnizorii de marfă şi nici condiţiile impuse de alin. (4) al aceluiaşi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), dar că raportat situaţia de fapt expusă în rechizitoriu, data intrării în interdicţie bancară şi introducerea la plată ulterioară a filelor CEC sunt acţiuni care se circumscriu elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 - emiterea unei file CEC fără a avea disponibil în cont, necondiţionat de producerea vreunui prejudiciu sau de atitudinea subiectivă a emitentului (RIL decizia nr. IX din 24 octombrie 2005).

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., instanţa de recurs îl consideră nefondat.

Principala problemă pusă în discuţie de recursul de faţă este determinată de existenţa sau nu a intenţiei inculpatelor de inducere în eroare a părţilor vătămate. În acord cu instanţele anterioare, instanţa de recurs apreciază că nici emiterea biletelor la ordin şi nici obţinerea creditelor bancare nu s-au fondat pe un element fraudulos.

Intenţia ca element subiectiv al infracţiunii de înşelăciune presupune atitudinea subiectivă în raport de care se poate reproşa conduita persoanei acuzate. Răspunderea penală intervine deoarece persoana acuzată şi-a folosit capacitatea de înţelegere şi prevedere a faptelor în scopul unui rezultat fraudulos. În cazul intenţiei, atingerea rezultatului fraudulos este chiar sursa actului de conduită. Criteriile de evaluare a vinovăţiei decurg aşadar din comportamentul exterior al persoanei acuzate, de natură să clarifice sensul şi scopul acţiunilor întreprinse de aceasta. Motivaţia actului de conduită este reflectată de modul în care persoana a acţionat.

Infracţiunea de înşelăciune este îndreptată contra patrimoniului, astfel încât diminuarea patrimoniului victimei trebuie să fie anticipată de către persoana acuzată, iar conduita persoanei acuzate adaptată acestui scop. În acord cu instanţa de fond şi cea de apel, instanţa de recurs consideră că infracţiunea de înşelăciune nu există atunci când nu s-au întrebuinţat mijloace frauduloase pentru a fi încheiat un contract şi nici atunci când nu au fost folosite mijloace nereale, de natură a menţine încrederea părţii vătămate în realitatea înţelegerii intervenită între părţi.

Criteriile pentru evaluarea intenţiei în cazul infracţiunii de înşelăciune în convenţii respectiv cu ocazia emiterii unui CEC/bilet la ordin au fost observate în mod just de către instanţa de fond şi cea de apel:

1) conduita persoanei acuzate în legătură cu alte contracte sau instrumente de plată, anterior datei faptelor din actul de sesizare. Sunt avute în vedere, de exemplu măsurile luate pentru respectarea clauzelor contractuale sau pentru efectuarea plăţii, coerenţa măsurilor cu scopul urmărit, atitudinea faţă de respectarea normelor care guvernează domeniul în speţă, rulajul mărfurilor sau încasărilor;

2) caracterul diferit sau consecvent al conduitei persoanei acuzate faţă de faptele din cauza dedusă judecăţii. În afara criteriilor menţionate anterior se evaluează elementele determinante pentru încheierea convenţiei respective, cunoaşterea de către părţile contractante a modului în care se va desfăşura contractul respectiv când şi cum se va face plata, existenţa unor împrejurări imprevizibile, emiterea de CEC-uri după interdicţia bancară.

Astfel acuzaţia formulată de Parchet are în vedere faptul că în luna octombrie 2000, atunci când G.I.M. avea mari dificultăţi financiare a încercat o modalitate de redresare, cerându-i inculpatei C.V. să preia SC L. SRL, SC L. SRL a fost înfiinţată în scopul obţinerii de credite bancare de către inculpata G.I.M., iar înregistrările în contabilitatea acestei societăţi se efectuau fictiv, numai pentru a justifica rulajul banilor prin contul societăţii. La data de 20 octombrie 2000 s-a încheiat între B.R.S. - Sucursala B. şi SC L. SRL contractul de creditare nr. 191, potrivit clauzelor această societate era creditată cu suma de 600 milioane ROL pentru activitate curentă, sumă rambursabilă într-un termen de 45 zile, dobânda fiind de 115% pe an.

Soluţiile pronunţate de instanţele de fond şi de apel, în rejudecare corespund probelor administrate. În mod corect instanţa de fond şi cea de apel au evaluat măsurile luate de inculpate pentru acoperirea facturilor emise, ajungând la concluzia că la crearea prejudiciului au contribuit împrejurări pe care părţile vătămate nu aveau cum să le anticipeze: reţinerea de către B.C.R. în mod intempestiv a unei părţi semnificative (40%) din creditul destinat acoperirii datoriilor către furnizori ca plată anticipată a unui credit anterior către B.C.R.; precum şi preluarea întregul stoc de marfă şi utilajele de către SC S. SRL, în contul unei datorii preexistente, cu facturarea bunurilor inculpatei la un preţ mai mic decât cel de cumpărare, dar şi împrejurări care nu au putut fi evitate, dobânda de 115% cerută de B.R.S.

Instanţele au avut în vedere şi că SC P.G.I. SRL avea de încasat în luna noiembrie 2000 suma de 6.765.546.745 ROL, suficientă pentru acoperirea datoriilor restante.

Astfel, reţinerea de către B.C.R. (Agenţia Z.) la 24 noiembrie 2000, din creditul acordat în sumă de 2.849.067.086 ROL, a sumei de 1.025.000.000 ROL cu titlu de restituire anticipată a creditului anterior, fapt care nu a fost menţionat în contractul dintre inculpata G. şi bancă şi pe care aceasta nu l-a putut anticipa, a contribuit la faptul că inculpata nu şi-a putut acoperi datoriile. Motivele de recurs nu explică modalitatea în care inculpata a urmărit obţinerea pentru sine a unui folos patrimonial prin încheierea unor contracte de credit prin care şi-a achitat datorii anterioare. Societatea inculpatei G. a angajat 14 credite la aceeaşi unitate bancară, în valoare totală de 5.030.000.000 ROL, din care a restituit 4.444.000.000 ROL, plătind comisioane şi dobânzi de 502.614.199 ROL.

Despre incidentul între SC P.G.I. şi SC S. SRL, instanţele precizează corect că persoane trimise de reprezentanţii acesteia din urmă au luat toată marfa existentă în depozitele celei dintâi, fără a avea încuviinţarea inculpatei, i-au obligat pe lucrătorii de la SC P.G.I. să emită facturi doar către ei la preţurile impuse de ei, în cele din urmă făcând compensaţie cu suma datorată de societatea inculpatei G. În plus au luat toate mijloacele de transport aparţinând societăţii inculpatei şi le-au vândut. Inculpata nu a reuşit să comunice cu S.I., reprezentantul SC S. Martorul S.I., audiat de către instanţa de apel, a declarat că a făcut plângere penală împotriva inculpatei pentru că s-a temut că sumele de bani pe care le avea de recuperat ar fi putut să-i fie imputate lui de către creditori. Martorul a declarat că niciodată nu a avut impresia că inculpata vrea să-l înşele, ci dimpotrivă a apreciat onestitatea acesteia în discuţiile pe care le-au avut.

În mod corect instanţele au avut în vedere că mărfurile preluate de către SC S. SRL în data de 28 noiembrie 2000, au fost facturate de către această firmă la un preţ mai mic decât cel achiziţionat de către inculpată, rezultând o pierdere, pe care inculpata nu avea cum să o anticipeze, de 125.932.773 ROL (astfel cum rezultă din ambele expertize efectuate în cauză), iar preluarea întregului stoc de marfă a declanşat în mod forţat falimentul SC P.G.I. SRL, care în acest fel a fost pusă în imposibilitatea de a continua activitatea.

Unul dintre elementele frauduloase reţinute de către Parchet în motivele de recurs este cel legat de contractarea unor credite pe numele unor firme nou create. În acord cu instanţa de fond şi cea de apel, instanţa de recurs consideră că nu a existat un scop fraudulos, deoarece ideea contractării unor noi credite în condiţiile descrise mai sus i-a fost sugerată inculpatei G. de către un angajat al B.R.S., având în vedere nevoia acoperirii datoriilor anterioare. În consecinţă B.R.S. a cunoscut, prin prepusul său, cine sunt beneficiarii creditelor acordate. De altfel creditele au fost restituite în proporţie semnificativă, ceea ce contravine susţinerii existenţei scopului fraudulos din motivele de recurs.

În legătură cu inculpata C.V., instanţele au evaluat aceeaşi conduită constând în contractarea creditelor în scopul acoperirii datoriilor şi acoperirea creditelor într-o proporţie semnificativă.

Astfel, în perioada iulie-noiembrie C.V. a contractat nouă credite în valoare totală de 3.870.000.000 ROL, fiind rambursată suma de 3.228.000.000 ROL. Creditele au fost rambursate la termenele scadente, parte din ele fiind garantate cu file CEC eliberate de SC P.G.I. SRL. Restul de 642.000.000 ROL urma să fie achitat cu file CEC care aveau scadenţa la 04 decembrie şi 08 decembrie 2000, deci după intrarea în incapacitate de plată. Instanţele au apreciat în mod corect că extrasele de cont, arată că SC P.G.I. SRL, emitenta filelor CEC, făcea alimentarea zilnică a contului curent, urmărindu-se asigurarea disponibilului necesar pentru efectuarea plăţilor, nefiind înregistrat niciun incident de plată până la data de 28 noiembrie 2000 (pct. 12 expertiză), dată la care s-a preluat întregul stoc de marfă şi utilajele de către SC S. SRL şi avea de încasat în luna noiembrie 2000 suma de 6.765.546.745 ROL.

În aceste condiţii este corectă concluzia la care au ajuns instanţa de fond şi cea de apel în sensul că inculpata C.V. prin SC L.P. SRL nu a avut intenţia de a prejudicia unitatea bancară, după ce achitase aproximativ 90% din credite.

Conduita corectă a inculpatei G. este evidenţiată de instanţe din declaraţiile martorilor N.D.C., C.A.R., M.D., s-a ocupat de activitatea SC G. SRL şi SC P.R. SRL Braşov, martorul A.M. lucrează în prezent la SC An. România, succesoarea lui SC Z. Buzău.

Toţi martorii au scos în evidenţă aceeaşi practică în ceea ce priveşte filele CEC, cunoscută şi acceptată încă de la emiterea acestora. Scadenţa la filele CEC era convenită de comun acord între cele două societăţi şi în momentul în care vânzătorul intra în posesia instrumentelor de plată sau a numerarului, făcea o nouă livrare de marfă şi practic, se relua ciclul de vânzare-cumpărare.

Toate rubricile instrumentelor de plată (CEC-uri sau bilete la ordin) erau completate de către cumpărătorul mărfii, inclusiv data la care urma să se introducă la plată, convenită cu societatea furnizoare.

Conduita inculpatelor este subliniată şi faptul că toate instrumentele de plată care nu au mai putut fi onorate la momentul noiembrie 2000 au fost emise în perioada 27 octombrie 2000 - 28 noiembrie 2000, când nu exista nicio menţiune cu privire la incapacitatea de plată, şi au fost postdatate de către părţile vătămate.

Neîndeplinirea unei obligaţii civile la termenul stabilit în contract nu constituie infracţiune dacă la momentul încheierii contractului nu a fost urmărită de către persoana acuzată obţinerea unui folos injust. De exemplu nu au fost folosite mijloace frauduloase, în lipsa cărora contractul nu ar fi fost încheiat, iar ambele părţi au cunoscut modalitatea de plată şi au fost de acord cu aceasta. Omisiunea executării unei obligaţii civile nu constituie automat infracţiune.

În acest sens, instanţele au reţinut ca întemeiate concluziile expertului contabil N.I. care a arătat „se poate spune fără nici un dubiu că SC „S."; SRL prin preluare ilegală şi fără nici un suport juridic a stocului de marfă, mijloacelor fixe, utilaje, a declanşat în mod forţat falimentul P.G.I., care în acest fel a fost pusă în imposibilitatea de a continua activitatea şi implicit în imposibilitatea de a achita creanţele către furnizori şi B.R.S. Braşov”.

Instanţele au reţinut în mod just şi că în relaţia cu B.R.S. Braşov, un rol determinant l-a avut şi ofiţerul de credite al acestei bănci, I.G., actualmente plecat din ţară, care nu doar că a permis angajarea unor credite succesive de către P.G., ci chiar a sugerat ca aceste credite să fie obţinute de către alte firme, având în vedere plafonul maxim pe care îl avea la acel moment B.R.S. şi a indicat modalitatea concretă în care banii pot fi ridicaţi din bancă. Evaluarea conduitei martorului în raport de persoana acuzată a condus la concluzia că în sensul art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) se are în vedere „inducerea în eroare"; a părţii vătămate şi nu eventual ajutor al părţii vătămate la propria sa prejudiciere.

În acord cu instanţele anterioare, în recurs se apreciază că numărul mare de părţi vătămate este determinat de faptul că instrumentele de plată au fost introduse la plată imediat după ce s-a aflat de incidentul creat de ridicarea mărfii de către SC S. SRL la data de 28 noiembrie 2000 şi nu denotă o pluralitate de acţiuni de inducere în eroare din partea inculpatei. În contextul în care această societate a formulat plângere penală pentru a se proteja pe ea însăşi, au fost chemate şi celelalte societăţi în cadrul procesului penal (unde, reţin instanţele de fond şi de apel, nu se timbrează niciun fel de pretenţie civilă).

La data emiterii filelor CEC inculpata nu cunoştea data la care acestea urmau să fie introduse la plată, şi dat fiind rulajul mărfurilor, nici faptul că nu va exista acoperirea necesară în cont, datele ulterioare de introducere la plată (convenite de comun acord cu furnizorii de marfă) fiind de natură a asigura alimentarea contului prin revânzarea mărfurilor achiziţionate.

Din domeniul dreptului civil se trece în cel al dreptului penal doar atunci când, fie la încheierea convenţiei, fie pe parcursul executării ei, acea parte care nu a respectat convenţia s-a folosit de mijloace amăgitoare/înşelătoare pentru a convinge cealaltă parte că-şi va executa obligaţiile la termen sau, după caz, în condiţiile convenite.

Inculpatele au făcut tot ceea ce legea şi tradiţia comercială permiteau pentru respectarea obligaţiilor asumate. Ambele instanţe au ajuns la concluzia că intrarea în incapacitate de plată a firmelor inculpatelor nu este consecinţa unei acţiuni de inducere în eroare a părţilor vătămate, iar motivele de recurs formulate în prezenta cauză nu aduc elemente noi pentru a înlătura considerentele hotărârilor recurate.

În ceea ce priveşte emiterea unui bilet la ordin, prin decizia secţiei penale a CSJ nr. 663 din 6 februarie 2002, s-a stabilit că biletul la ordin este, ca şi cecul, un titlu de credit, însă între acestea există deosebiri fundamentale, legiuitorul prevăzându-le prin reglementări distincte.

Extinderea sferei de aplicare a textului din legea penală, care se referă la cecul fără acoperire, pe calea interpretării judiciare, la biletul la ordin, constituie o încălcare a principiului legalităţii incriminării consacrat în art. 2 C. pen.

Prin urmare, încadrarea faptei inculpatului, de a emite un bilet la ordin pentru achitarea mărfurilor cumpărate, ştiind că nu are disponibilul necesar în cont, în prevederile art. 215 alin. (4) C. pen., este greşită.

Aceasta nu înseamnă însă că, în orice condiţii, emiterea biletului la ordin fără a exista în cont acoperirea necesară, atrage în exclusivitate răspunderea contractuală a făptuitorului.

Funcţia atribuită biletului la ordin este, în asemenea cazuri, aceea de a determina prin inducere în eroare la încheierea convenţiei, menţiunile privind contul, banca plătitoare, suma de plată fiind elemente de natură a convinge cealaltă parte cu privire la seriozitatea şi posibilităţile de plată ale făptuitorului.

Pentru a întregi conţinutul infracţiunii, acţiunea de amăgire, de inducere în eroare cu privire la posibilităţile, condiţiile şi forma de plată, trebuie să fie săvârşită cu vinovăţie, în forma intenţiei. Sub acest din urmă aspect, al intenţiei de a înşela părţile civile, instanţa de fond şi cea de apel au ajuns în mod corect, evaluând condiţiile de emitere a biletelor la ordin, rulajul mărfurilor şi al sumelor încasate, relaţiile dintre persoanele acuzate şi părţile civile, la concluzia de achitare.

Apreciind recursul ca nefondat, se va face aplicarea art. 192 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 75/A din 3 iunie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatei inculpate G.I.M., în sumă de 200 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatei inculpate C.V. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată in şedinţă publică, azi 24 aprilie 2012.

#Inselaciune. Jurisprudenta

← ICCJ. Decizia nr. 1273/2012. Penal. Iniţiere, constituire de...		ICCJ. Decizia nr. 1304/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

ICCJ. Decizia nr. 1279/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1279/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs