ICCJ. Decizia nr. 1265/2012. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1265/2012
Dosar nr. 21368/3/2011
Şedinţa publică din 23 aprilie 2012
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 448 din 09 mai 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 21368/3/2011 s-a dispus, în baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen., condamnarea inculpatului B.D.M., la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibaţie alcoolică în sânge peste limita legală.
În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe o durata de 2 ani şi 5 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În temeiul art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În data de 13 iunie 2010, orele 03.30, inculpatul B.D.M. a condus autoturismul pe str. C.N., din municipiul Bucureşti, iar la intersecţia cu str. W., a vrut să vireze la stânga, fără a se asigura în prealabil.
Autoturismul condus de inculpat a intrat în coliziune cu autoturismul care circula din sens opus. Ca urmare a impactului, autoturismul condus de inculpat a fost proiectat în autovehiculul care se afla oprit la semafor, după care s-a răsturnat. Martorele C.S., I.M. şi C.I., aflate în autoturismul condus de inculpat au suferit leziuni corporale fiind transportate la spital.
La scurt timp după producerea accidentului, inculpatul a fost testat la ora 04.56, stabilindu-se o alcoolemie de 0,67 mg/l în aer expirat, iar ulterior a fost condus la I.N.M.L. Mina Minovici în vederea recoltării probelor biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei, valorile indicate fiind, la orele 05.35, de 1,10 g.‰, iar la orele 06.35 de 1,05 g.‰.
Cu ocazia recoltării probelor biologice, inculpatul a fost examinat clinic, medicul apreciind că testele de vorbire şi mişcare sunt în parametrii normali. A recunoscut că în intervalul de timp cuprins între orele 20.00-21.00, a consumat o singură sticlă cu bere, nu a mâncat şi nu a luat medicamente.
S-a stabilit, urmare cercetării la faţa locului, că inculpatul nu a acordat prioritate, s-a grăbit să vireze stânga, semafoarele fiind pe verde atât în direcţia sa de mers, cât şi în cea opusă, aspect ce a dus la coliziunea şi la proiectarea maşinii pe care o conducea în autoturismul ce staţiona la semaforul străzii spre care se îndrepta inculpatul.
Persoanele vătămate au suferit plăgi contuze şi traumatisme toracice, impactul fiind puternic, aspect ce se reflectă şi în avariile autoturismului, dar acestea nu au formulat plângere penală.
În drept, fapta inculpatului B.D.M. a fost încadrată în dispoziţiile art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Inculpatul a recunoscut comiterea infracţiunii, beneficiind de procedura simplificată prevăzută de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat apel inculpatul B.D.M., solicitând achitarea sa şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.
Prin decizia penală nr. 259/A din 12 septembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpat şi menţinerea sentinţei, ca fiind legală şi temeinică.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că inculpatul are o familie şi este întreţinător al acesteia nu pot fi analizate izolat de circumstanţele obiective ale cauzei, care, evaluate împreună, conferă faptei reţinute în sarcina inculpatului gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul B.D.M., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând casarea acesteia şi, în rejudecare, achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.
În motivarea căii de atac, recurentul-inculpat a invocat faptul că, deşi nivelul alcoolemiei a depăşit limita legală, testele de mişcare şi vorbire, la care a fost supus inculpatul, au fost în parametrii normali.
Totodată, s-a reţinut că instanţele de fond şi apel au analizat doar formal cererea sa de achitare şi că persoanele vătămate nu au formulat plângeri penale împotriva sa.
În fine, s-a invocat inexistenţa incompatibilităţii între procedura simplificată şi achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 lit. b)1 C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 181 C. proc. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
La stabilirea gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
Examinând cauza dedusă judecăţii prin prisma criteriilor ce conferă faptei gradul de pericol social al unei infracţiuni, Înalta Curte constată că fapta inculpatului B.D.M. constituie infracţiune, fiind incriminată prin dispoziţiile art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Infracţiunea săvârşită face parte din categoria infracţiunilor de pericol, iar modalitatea, împrejurările şi consecinţele produse sau care ar fi putut să se producă, exclud atingerea minimă a valorilor apărate de lege la care se referă art. 181 C. pen.
Inculpatul, în mod deliberat, a consumat băuturi alcoolice şi a acceptat să conducă autoturismul pe un drum public, în interiorul oraşului, într-o zonă intens circulată.
Tocmai datorită consumului de alcool, manevrele sale au fost greşite, nu s-a asigurat, intrând în coliziune cu un alt autoturism care circula din sens opus, maşina inculpatului fiind proiectată într-un alt autovehicul care se afla oprit, în mod regulamentar, la semafor.
Impactul a fost puternic, aspect ce rezultă, pe de o parte, din leziunile suferite de persoanele vătămate aflate în interiorul maşinii condusă de inculpat, dar şi gradul de avariere al autoturismului.
Împrejurarea că persoanele vătămate nu au formulat plângere penală împotriva inculpatului constituie un element extrinsec faptei reţinute în sarcina inculpatului, fără a diminua gradul de pericol social al acesteia.
Procedura simplificată reglementată de art. 3201 C. proc. pen. permite achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., instanţa fiind obligată să constate, prealabil, îndeplinirea condiţiilor prev. de art. 17 C. pen., dar, în cauză, în raport de elementele prezentate nu se justifică.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D.M. împotriva deciziei penale nr. 259/A din 12 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D.M. împotriva deciziei penale nr. 259/A din 12 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1262/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1273/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
