ICCJ. Decizia nr. 1278/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1278/2012
Dosar nr. 9675/1/2011
Şedinţa publică din 24 septembrie 2012
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia din 18 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în temeiul art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de:
a) magistraţii T.M.G., C.A. - judecători în cadrul Judecătoriei Iaşi;
b) B.G., M.M. - din cadrul Curţii de Apel Iaşi;
c) magistraţii V.E., B.D., B.D.E., B.M.P. - procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, toţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. şi ped. de art. 246, art. 246 cu ref. la art. 2481, art. 215 alin. (1), art. 289 alin. (1), art. 291, art. 323 alin. (1) cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;
d) D.D., R.R., D.V., U.S., Z.D., D.C., P.M., M.C., S.D., V.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. şi ped. de art. 26 rap. la art. 246 cu ref. Ia art. 2481, art. 289 alin. (1), art. 323 alin. (1) cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Pe baza examinării materialului de cercetare penală s-a reţinut că, la data de 06 iunie 2011, persoana vătămată B.E. s-a adresat cu plângere Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, unde a fost înregistrată sub nr. 257/P/2011, solicitând efectuarea de cercetări penale şi tragerea la răspundere penală a magistraţilor T.M.G., C.A. - judecători în cadrul Judecătoriei Iaşi, B.G. - la momentul respectiv suspendată din funcţia de judecător în cadrul Curţii de Apel Iaşi, M.M. - pensionară, din cadrul Curţii de Apel Iaşi, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. şi ped. de art. 246, art. 246 cu ref. la art. 2481, art. 215 alin. (1), art. 289 alin. (1), art. 291, art. 323 alin. (1) cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., a magistraţilor V.E., B.D. - pensionar, B.D.E., B.M.P. - procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. şi ped. de art. 246, art. 246 cu ref. la art. 2481, art. 215 alin. (1), art. 289 alin. (1), art. 291, art. 323 alin. (1) cu aplic. art. 33 lit. a) din C. pen. şi faţă de persoanele fără calitate specială D.D., R.R., D.V., U.S., Z.D., D.C., P.M., M.C., S.D., V.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. şi ped. de art. 26 rap. la art. 246 cu ref. la art. 2481, art. 289 alin. (1), art. 323 alin. (1) cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, ţinând seama de faptul că magistraţii B.D.E. şi V.E. au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, dar cu grad profesional de Parchet de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de cazul de conexitate reglementat de dispoziţiile art. 34 lit. d) C. proc. pen. şi de faptul că pentru celelalte infracţiuni pretins comise de magistraţii procurori sus-menţionaţi, nu este competent procedural să se pronunţe procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, prin Ordonanţa din 8 iunie 2011, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în integritatea ei, în favoarea secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Procedându-se la examinarea conţinutului plângerii, s-a constat că aceasta nu îndeplineşte condiţiile reglementate în mod strict şi imperativ de art. 222 alin. (2) C. proc. pen., privind descrierea faptei ce formează obiectul plângerii şi cele referitoare la indicarea mijloacelor de probă, plângerea cuprinzând o înşiruire de nume ale unor magistraţi judecători şi procurori de pe raza de competenţă a Curţii de Apel Iaşi şi a Parchetului de pe lângă această instanţă, de încadrări juridice ale unor pretinse fapte penale comise în opinia petiţionarului cu ocazia instrumentării unor cauze penale şi civile şi ale unor persoane fizice fără calitate specifică, dar şi nemulţumirile persoanei vătămate privind soluţionarea cauzelor penale şi civile.
S-a reţinut că simplele afirmaţii ale petiţionarului, de ordin general, nu pot constitui factor declanşator al efectuării unor investigaţii şi pe cale de consecinţă, temei al răspunderii penale pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 246, art. 246 cu ref. la art. 2481, art. 215 alin. (1), art. 289 alin. (1) şi art. 291 C. pen. Tot astfel, s-a reţinut că simplele susţineri ale petiţionarului, neconfirmate de probe sau cel puţin de indicii de natură penală, care să ateste comiterea infracţiunii prev. şi ped. de art. 323 C. pen., de persoanele nominalizate anterior, nu pot constitui un motiv serios pentru tragerea la răspundere penală a persoanelor reclamate, astfel încât disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism este formală şi ca atare, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, pentru această faptă, în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.
A fost avută în vedere şi împrejurarea că pentru persoana vătămată B.E. a devenit o obişnuinţă încălcarea normelor legale pentru exercitarea cu rea-credinţă a dreptului la petiţionare, în sensul că prin plângerile sale abuzive pe care le adresează diferitelor instituţii ale statului, a reuşit să genereze litigii de natură penală în care sunt implicaţi numeroşi magistraţi judecători şi procurori, care au soluţionat cel puţin unul din numeroasele sale litigii civile sau penale.
Ulterior, la data de 13 decembrie 2011, prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, nr. 3011/II/2/2011, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiţionar împotriva soluţiei pronunţate în Dosarul nr. 744/P/2011, constatându-se că aceasta este legală şi temeinică.
S-a constatat că, din verificările efectuate în Dosarul nr. 744/P/2011, nu au rezultat indicii sau dovezi care să demonstreze vinovăţia persoanelor faţă de care au fost efectuate cercetări, astfel că infracţiunile sesizate reprezintă doar simple acuzaţii, de ordin subiectiv, fără temei real.
În plus, s-a reţinut că B.E. este cunoscut autorităţilor judiciare pentru faptul că, în ultimii ani, a fost autorul a numeroase plângeri, înregistrate pe rolul Parchetelor din circumscripţia Curţii de Apel Iaşi şi pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conţinutul acestor sesizări petiţionarul solicitând să fie angajată răspundea penală a unor funcţionari publici, magistraţi ş.a., cu privire la care a arătat că şi-au încălcat atribuţiile de serviciu, prejudiciindu-i interesele legale. În acest sens, s-a reţinut că în cazul fiecărei plângeri, cercetările efectuate au infirmat acuzaţiile aduse de către petiţionar, care, nemulţumit de modul de rezolvare a sesizărilor sale, a continuat să formuleze plângeri penale împotriva tuturor magistraţilor care au fost învestiţi cu soluţionarea cauzelor în care acesta a fost parte, numai în cursul anului 2011, pe rolul secţiei de urmărire penală şi criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte Casaţie şi Justiţie fiind înregistrate 35 de plângeri, dintre care 13 formează obiectul unor dosare.
Nemulţumit de soluţia procurorului, petiţionarul s-a adresat cu plângere, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., instanţei de judecată competentă să judece infracţiunile reclamate, reiterând motivele de nelegalitate şi netemeinicie formulate împotriva soluţiei dispuse în cauză.
În esenţă, petiţionarul a solicitat admiterea plângerii, arătând că este nemulţumit de faptul că nu s-au făcut cercetări corespunzătoare în cauză.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:
Plângerea adresată instanţei de judecată competente de către persoana nemulţumită de modul în care a fost soluţionată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen. are, între altele, natura juridică a unei căi de atac şi vizează controlul judecătoresc al soluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.
Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art. 2781 C. proc. pen., de natură a da eficienţă dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României şi art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale învesteşte instanţa, sub un prim aspect, cu examinarea legalităţii şi temeiniciei rezoluţiei sau, după caz, a ordonanţei atacate.
Cum soluţionarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor ordinare de atac şi ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală.
Rezultă, aşadar, că, sesizată cu plângerea menţionată, instanţa de judecată nu este învestită cu atribuţii de urmărire penală, aşa încât controlul judecătoresc priveşte exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispoziţiilor legii procesuale.
În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanţa de judecată competentă pronunţă una din soluţiile prevăzute de art. 2781 alin. (8) C. proc. pen.
În prezenta cauză se constată că soluţia adoptată de Parchet este legală şi temeinică, având în vedere intervenţia art. 10 lit. a) C. proc. pen., împrejurare care a determinat în mod just pronunţarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţi, întrucât faptele reclamate nu există.
Analizarea modului în care s-a derulat cercetarea penală în cauză, observarea măsurilor dispuse de procuror, conduc la concluzia că toate actele efectuate sunt subscrise cadrului procesual legal, astfel încât criticile formulate de petiţionar se privesc ca fiind neîntemeiate.
Pentru considerentele expuse, având în vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimaţii nu au comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestora, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea formulată împotriva rezoluţiei prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii T.M.G., C.A. - judecători în cadrul Judecătoriei Iaşi, faţă de B.G., M.M. - din cadrul Curţii de Apel Iaşi, magistraţii V.E., B.D., B.D.E., B.M.P. - procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, toţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. şi ped. de art. 246, art. 246 cu ref. la art. 2481, art. 215 alin. (1), art. 289 alin. (1), art. 291, art. 323 alin. (1), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., D.D., R.R., D.V., U.S., Z.D., D.C., P.M., M.C., S.D., V.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. şi ped. de art. 26 rap. la art. 246 cu ref. la art. 2481, art. 289 alin. (1), art. 323 alin. (1), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., rezoluţie care va fi menţinută.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 RON, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.E., împotriva rezoluţiei din 18 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1265/2012. Penal. Strămutare (art. 55 şi... | ICCJ. Decizia nr. 1279/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
