ICCJ. Decizia nr. 1330/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1330/2012
Dosar nr. 1896/1/2012
Şedinţa publică din 4 octombrie 2012
Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
La data de 23 noiembrie 2011 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, sub nr. 1193/P/2011, plângerea formulată de petiţionara D.E., plângere adresată iniţial Consiliului Superior al Magistraturii, împotriva procurorului H.M. din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
În plângerea formulată, petiţionara a susţinut că procurorul H.M., în exercitarea atribuţiilor sale profesionale, cu ştiinţă, precum şi din culpă nu şi-a îndeplinit ori şi-a îndeplinit defectuos sarcinile de serviciu, pronunţând o soluţie nelegală în Dosarul nr. 43/P/2010 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău, fapt care i-a pricinuit pagube şi i-a cauzat o vătămare a intereselor legale.
Prin Rezoluţia nr. H93/P/2011 din 10 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul şef H.M. din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 33 C. pen., întrucât faptele nu există.
Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reţinut că la data de 16 aprilie 2010, persoana vătămată D.E. prin mandatar C.D. a formulat la Serviciul Teritorial Bacău din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie o plângere penală prin care a sesizat comiterea unor ilegalităţi la nivelul Comisiei Locale de Aplicare a Fondului Funciar Bacău, care în opinia sa nu a soluţionat corect o cerere de revendicare a dreptului de proprietate, iar persoana vinovată de modul de soluţionare este primarul municipiului Bacău, S.R.
Prin aceeaşi cerere, numitul C.D. a solicitat cercetarea judecătorilor Ş.C., F.P.C. şi P.C.M. care au făcut parte din completul de judecată în Dosarul nr. 939/110/2010 al Tribunalului Bacău pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
După finalizarea cercetărilor, prin Rezoluţia nr. 43/P/2010 din 24 noiembrie 2010 al Serviciului Teritorial Bacău din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, magistratul procuror H.M. a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de persoanele sus-menţionate sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) întrucât fapta nu există.
În urma verificărilor efectuate cu privire la activitatea desfăşurată de procuror s-a constatat că soluţia dispusă de acesta a fost pronunţată în urma analizării probelor administrate în cauză, cu respectarea normelor de procedură în vigoare, fiind amplu şi temeinic motivată cu elucidarea tuturor aspectelor semnalate.
S-a constatat totodată că acesta nu a încălcat din culpă, în vreuna din formele sale, obligaţiile profesionale şi nu a urmărit cauzarea vreunei vătămări importante intereselor legale ale persoanei vătămate, atât în efectuarea actelor procedural penale cât şi dispunerea soluţiei.
Împotriva acestei soluţii, persoana vătămată a formulat plângere în temeiul art. 278 C. proc. pen., fiind respinsă prin Rezoluţia nr. 1776/11-2/2010 din 21 ianuarie 2011 a procurorului şef al secţiei de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
În consecinţă, s-a arătat că nemulţumirile părţilor referitor la modul concret de soluţionare a cauzei trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obţine o suplimentare a gradelor de jurisdicţie prin formularea unei plângeri penale împotriva magistratului care a soluţionat cauza.
S-a arătat că răspunderea penală a magistraţilor poate fi pusă în discuţie numai în situaţii în care aceştia şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă, adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acţiunilor lor, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane.
Rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de procurorul şef H.M. a fost menţinută prin Rezoluţia nr. 349/II/2/2011 din 6 februarie 2012 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiţionara D.E. în temeiul art. 278 C. proc. pen.
Împotriva Rezoluţiei nr. 1193/P/2011 din 10 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a formulat plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen., petiţionara D.E., fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 9 martie 2012.
În motivarea plângerii s-a arătat că cele două rezoluţii de neurmărire sunt nelegale, netemeinice şi nemotivate, că nu au fost analizate probele şi motivele care au determinat pe petiţionară să formuleze plângere împotriva procurorului H.M. şi nu s-a avut în vedere că acesta a scos din Dosarul nr. 43/P/2010 probe importante în baza cărora instanţa ar fi pronunţat o soluţie corectă.
A solicitat admiterea plângerii şi ataşarea Dosarului nr. 305/22/2011 aflat în curs de judecată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Examinând plângerea formulată în raport de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată.
Din datele dosarului rezultă că petiţionara D.E. a formulat plângere penală împotriva procurorului H.E., procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 alin. (1) C. pen., întrucât cu ocazia pronunţării soluţiei în Dosarul nr. 43/P/2010 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău, şi-a îndeplinit, în mod defectuos, sarcinile de serviciu, atât cu ştiinţă, cât şi din culpă, producându-i astfel, vătămarea intereselor legale.
Rezultă, totodată, că Dosarul nr. 43/P/2010 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău a avut ca obiect plângerea formulată de numitul C.D. împotriva numiţilor S.R. - primar al municipiului Bacău şi Ş.C., F.P.C. şi P.C.M. - judecători în cadrul Tribunalului Bacău sub aspectul săvârşirii unor infracţiuni de corupţie prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de sus-numiţii intimaţi.
Rezoluţia nr. 43/P/2010 din 24 noiembrie 2010 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău a fost amplu şi temeinic motivată de procurorul H.M., iar împrejurarea că petiţionara nu este mulţumită de soluţia dată sau de soluţia pronunţată în Dosarul nr. 939/110/2010 al Tribunalului Bacău, nu echivalează cu îndeplinirea cu rea-credinţă a atribuţiilor de serviciu, de către magistraţi.
Potrivit dispoziţiilor legale, împotriva hotărârilor judecătoreşti, persoanele nemulţumite pot exercita căile de atac prevăzute de lege, iar împrejurarea că o parte sau alta dintr-un proces este nemulţumită de soluţia dată, nu echivalează cu săvârşirea vreunei fapte de corupţie din partea magistratului judecător sau procuror.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că nu există indicii din care să rezulte săvârşirea de către procurorul H.M. a unor fapte de natură penală şi nici date din care să reiasă că şi-a exercitat funcţia cu rea-credinţă, urmărind vătămarea intereselor legitime ale petiţionarei, astfel că soluţia de neîncepere a urmării penale apare ca fiind legală şi temeinică.
Întrucât din datele existente şi din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii temeinice, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 681 C. proc. pen., cu privire la săvârşirea unor fapte de natură penală, Înalta Curte constată că, în mod corect, s-a dispus neînceperea urmării penale faţă de intimat.
Ca atare, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. se va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara D.E., împotriva Rezoluţiei nr. H93/P/2011 din 10 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o va menţine.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată petiţionara la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara D.E. împotriva Rezoluţiei nr. 1193/P/2011 din 10 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine.
Obligă petiţionara la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 4 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1332/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1272/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
