ICCJ. Decizia nr. 1532/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1532/2012
Dosar nr. 2753/87/2011
Şedinţa publică din 11 mai 2012
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 75 din 28 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia penală, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpata G.F. la pedeapsa închisorii de 1 an şi 4 luni.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate şi fixează termen de încercare, potrivit art. 82 C. pen., pe o perioadă de 3 ani şi 4 luni.
S-a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor ce decurg din aplicarea prevederilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate, în raport de prevederile art. 359 C. proc. pen.
I s-au interzis drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) în condiţiile art. 71 C. pen. şi s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., în condiţiile art. 66 C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 998-999 C. civ., art. 1003 C. civ. a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F.L.N. SRL Alexandria la plata sumei de 61.866 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului, către partea civilă A.N.A.F.- D.G.F.P. Teleorman.
A fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman cu nr. 470 P/2010 din 04 mai 2011 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei G.F. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
S-a reţinut în esenţă că, în calitate de administrator la SC F.L.N. C. SRL Alexandria, inculpata a omis să evidenţieze în actele contabile ale societăţii operaţiunile comerciale efectuate, respectiv un număr de 44 facturi fiscale emise în favoarea SC P.F.G.P. SRL, cauzând un prejudiciu la bugetul consolidat al statului în sumă de 64.366 lei.
S-a constatat că fapta este demonstrată prin următoarele mijloace de probă administrate: sesizare D.G.F.P. Teleorman, proces-verbal de inspecţie fiscală, facturi fiscale, copie balanţă de verificare, declaraţii martori, dovadă de achitare parţială a prejudiciului, declaraţii inculpată.
Înainte de începerea cercetării judecătoreşti, la termenul de judecată din 28 iunie, inculpata a declarat că recunoaşte fapta aşa cum este descrisă în rechizitoriu (declaraţie consemnată şi aflată la fila 17 dosar) şi a solicitat judecarea cauzei în temeiul probatoriului administrat de organul de urmărire penală şi a actelor în circumstanţiere, respectiv a adeverinţei de încadrare în muncă şi a certificatului de naştere pe numele minorei G.O.C.
Constatând, din probele administrate, că faptele inculpatei sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana acesteia, văzând şi declaraţia inculpatei, tribunalul a apreciat cererea acesteia ca fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, procedând la aplicarea acestora.
Instanţa de fond a reţinut că în perioada 18 noiembrie 2010-07 decembrie 2010 societatea administrată de inculpată, SC F.L.N. C. SRL Alexandria a fost supusă unui control efectuat de A.N.A.F. - D.G.F.P. Teleorman, ocazie în care s-au constatat neconcordanţe între livrările de bunuri şi servicii aferente semestrului II/2007 declarate de către SC F.L.N. C. către SC P.F.G.P. SRL şi achiziţiile declarate pentru aceeaşi perioadă de către cea din urmă.
În baza acestor constatări, organele de control au întocmit procesul verbal de inspecţie fiscală din 07 decembrie 2007 în care s-a menţionat că, în perioada 01 noiembrie 2007-31 decembrie 2007 SC F.L.N. C. a emis un număr de 44 facturi fiscale, reprezentând livrări de mărfuri către SC P.F.G.P. SRL în valoare totală de 218.844 lei, care nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă a acesteia şi pentru care nu s-a procedat la declararea impozitului pe profit şi a TVA-ului aferent.
Prejudiciului cauzat de inculpată în acest mod a fost stabilit la 64.366 lei, din care 34.942 lei reprezentând TVA şi 29.424 lei, impozit pe profit, şi nu a fost contestat de inculpată.
Din valoarea totală a prejudiciului s-a achitat de inculpată în cursul urmăririi penale suma de 2.500 lei.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen, gradul de pericol social relativ ridicat al faptei comise de inculpată, determinat de modalitate în care aceasta s-a comis, perioada relativ mare în care a acţionat, valoarea ridicată a prejudiciului adus bugetului consolidat al statului, de 64.366 lei, din care s-a recuperat doar 2.500 lei, dar şi comportamentul inculpatei anterior comiterii faptelor infracţionale, nefiind cunoscută cu antecedente penale iar pe parcursul procesului penale a avut o poziţie constantă de recunoaştere şi de regretare a faptei, are un copil minor în întreţinere şi un loc de muncă.
Ca modalitate de executare a pedepsei , faţă de cuantumul acesteia şi persoana inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale, a manifestat regret faţă de fapta săvârşită, tribunalul a apreciat că inculpata se poate îndrepta şi fără executarea pedepsei, motiv pentru care, în temeiul art. 81 C. pen a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate.
De asemenea, având în vedere prevederile art. 9 alin. (1) din Legea 241/2005 şi art. 65 C. pen, a aplicat şi pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. lit. a), teza II- a, lit. b) şi c) C. pen pe o perioadă de 2 ani, în condiţiile art. 66 C. pen.
Cu referire la latura civilă, s-a constatat, faţă de probatoriul administrat: proces verbal de inspecţie fiscală, facturi fiscale, copie balanţă de verificare, declaraţii de recunoaştere a prejudiciului, date de inculpată, văzând şi principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil şi care este aplicabil şi în speţă, în temeiul art. 721 C. proc. civ., că prin fapta comisă, inculpata a prejudiciat bugetul consolidat al statului cu suma de 64.366 lei, din care s-a recuperat 2.500 lei, rămânând de plată suma de 61.866 lei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, inculpata G.F. şi partea civilă A.N.A.F. – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Teleorman.
Parchetul a criticat hotărârea pentru nelegalitate sub aspectul greşitei aplicări a pedepsei complementare raportat la pedeapsa principală, ce nu depăşeşte 2 ani.
Inculpata a criticat hotărârea cu privire la greşita aplicare a pedepsei complementare şi cu privire la individualizarea pedepsei, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 74-76 C. pen., coborârea pedepsei sub minimul special, având în vedere că a achitat o parte din prejudiciu, nu este cunoscută cu antecedente penale, are un copil minor, a recunoscut şi regretă comiterea faptelor.
Partea civilă a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie cu privire la cuantumul despăgubirilor, arătând că instanţa a obligat inculpata, în mod greşit, doar la plata sumei de 61866 lei, în condiţiile în care prejudiciul se ridică la suma de 64.366 lei. De asemenea, susţine că faţă de dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 241/2005, instanţa trebuia să admită cererea de instituire a măsurilor asiguratorii.
Prin decizia penală nr. 333/A din 9 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman şi inculpata G.F. împotriva sentinţei penale nr. 75 din 28 iunie 2011 a Tribunalului Teleorman, desfiinţând în parte sentinţa apelată şi, rejudecând, a înlăturat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A respins, ca nefondat, apelul formulat de partea civilă A.N.A.F. – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Teleorman.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Teleorman, solicitând, prin cererea scrisă depusă la dosar, casarea hotărârilor şi, în rejudecare, admiterea cererii de constituire ca parte civilă aşa cum a fost formulată, admiterea cererii privind instituirea măsurilor asigurătorii şi exonerarea de la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Examinând decizia penală atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză a fost stabilită corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei G.F., procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârşite de aceasta.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa constată că aceasta a fost soluţionată corect.
Astfel, în ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului cauzat, instanţa de control judiciar a reţinut corect că acesta este de 61866 lei, în condiţiile în care inculpata a acoperit suma de 2500 lei încă din cursul urmăririi penale (fila 60 dos. urm. pen.).
Referitor la critica formulată de recurentă în sensul că nu s-au instituit măsurile asigurătorii, Înalta Curte constată, de asemenea, că este neîntemeiată.
Astfel, deşi dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 prevăd că, în cazul în care s-a comis o infracţiune prevăzută de această lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile pentru luarea unor asemenea măsuri întrucât, în urma demersurilor efectuate, nu au fost identificate bunuri mobile sau imobile care să aparţină inculpatei şi asupra cărora să se poată institui măsuri asigurătorii.
Cu privire la solicitarea de scutire de la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 100 lei, instanţa constată că în mod corect a fost obligată partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Teleorman la 100 lei cheltuieli judiciare către stat, în raport de dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. potrivit căruia: „în cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras recursul sau cererea”.
Or, în speţa dedusă judecăţii, instanţa de control judiciar a respins apelul declarat de partea civilă A.N.A.F. – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Teleorman, obligând-o, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art.38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Teleorman împotriva deciziei penale nr. 333/A din 9 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe intimata inculpată G.F.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată G.F., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 11 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1472/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1545/2012. Penal. Extrădare pasivă (Legea... → |
|---|
